Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia 120/2010. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
-Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie-
Dosar nr-
DECIZIA NR.120
Ședința publică din data de 10 februarie 2010
PREȘEDINTE: Iolanda Mioara Grecu
JUDECĂTORI: Iolanda Mioara Grecu, Aurelia Popa Elena
- -
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de reclamantul, domiciliat fără forme legale în comuna, sat. nr.305, cod poștal -, județul B,împotriva deciziei civile nr.658 din 09 noiembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Prahova,în contradictoriu cu intimatuții pârâți, și Y, toți domiciliați în M, str. -, nr.9,.42.A,.A,.19, cod poștal -, județul
Recursul este timbrat cu suma de 10,00 lei taxă judiciară de timbru, potrivit chitanței nr.-/21.12.2009, care a fost anulată la dosar.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul reclamant, lipsind intimații pârâți, și Y.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat instanței că recursul este insuficient timbrat, nefiind depus la dosar timbru judiciar în valoare de 0,15 lei.
Totodată, se învederează instanței că intimații pârâți au depus la dosar întâmpinare în două exemplare.
Recurentul reclamant, u, depune la dosar timbru judiciar în valoare de 0,15 lei și arată că nu mai are alte cereri de formulat în cauză.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul recurentului reclamant în susținerea recursului.
Recurentul reclamant, u, având cuvântul, arată că în mod greșit instanța de apel a anulat apelul pentru netimbrare, deoarece a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru, în cuantum de 10 lei, cu copia chitanței nr.52615 (24) Model 1 - Regim specia, duplicat din data de 22 mai 2009, precum și timbru judiciar în valoare de 0,3 lei, care însă, din motive inexplicabile, nu mai erau în ziua judecății la dosarul cauzei.
Solicită admiterea recursului, casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Prahova pentru a se soluționa, pe fond, apelul formulat.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată la Judecătoria Mizil sub nr-, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta, solicitând să se dispună partajarea bunurilor comune.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că a fost căsătorit cu pârâta, iar prin sentința civilă nr.1098/09.12.2004 a Judecătoriei Mizils -a dispus desfacerea căsătoriei.
A mai arătat reclamantul că masa bunurilor de împărțit se compune din apartamentul situat în M, str.-, nr.9,.42 A,.A,.19, județul P, conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 428 din 19.04.2002, aflat în prezent în posesia pârâtei.
Ulterior, reclamantul și-a completat acțiunea, solicitând introducerea în cauză, în calitate de pârâți, a numiților u și Y și să dispună anularea contractului de vânzare autentificat sub nr.1921/14.11.2006 la Biroul Notarului Public, prin care aceștia au cumpărat apartamentul ce face obiectul partajului de față.
Pârâta a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, arătând că este despărțită de reclamant din anul 1990, că în anul 2004, prin hotărâre judecătorească, s-a declarat desfăcută căsătoria, iar în această perioadă între ei nu a mai existat nicio legătură, întrucât reclamantul a executat o pedeapsă de 7 ani închisoare.
Totodată, pârâta a arătat că apartamentul nu este bun comun, fiind achiziționat, în exclusivitate, în timpul despărțirii în fapt a părților și că apartamentul ce a fost dobândit împreună cu reclamantul în timpul căsătoriei, situat în B, a fost vândut în anul 2002, cu contract de vânzare-cumpărare, autentificat la notar.
Ulterior, susține pârâta, apartamentul cumpărat la M l-a vândut fetei sale și soțului acesteia, în anul 2006, cu contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1921/14.11.2006 la Biroul Notarului Public .
Pârâții și Y au formulat întâmpinare și cerere reconvențională.
Pe cale de întâmpinare, pârâții au invocat excepția lipsei calității procesuale a pârâtului Y, motivând că dreptul comun nu se aplică în cauză, întrucât părțile sunt soți, cu cetățenii diferite, urmând a se face aplicarea prevederilor Legii nr.105/1992, situație în care, relațiile personale și patrimoniale dintre soți sunt supuse legii domiciliului comun, că aceștia au domiciliul comun în Spania și că regimul juridic al bunurilor comune provenite din căsătorie este acela al separației de bunuri.
Au precizat pârâții că apartamentul din M este bunul propriu al pârâtei, dobândit prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.1921/14.11.2006 la Biroul Notarului Public din M, de la mama sa, pârâta, că se află sub condiție rezolutorie și că vânzarea acestuia către un coindivizar, nu atrage nulitatea actului de înstrăinare.
Pe cale de cerere reconvențională, pârâții au solicitat să constate dreptul de creanță al pârâtei u asupra apartamentului din M, reprezentând valoarea îmbunătățirilor și amenajărilor aduse acestuia în perioada 2002-2008, motivat de faptul că, în această perioadă pârâta s-a ocupat personal de
îmbunătățirea și amenajarea apartamentului, cu bani trimiși din Spania mamei sale, pârâta u.
Judecătoria Mizil, prin sentința civilă nr.531/30.03.2009, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Y, acțiunea-completată formulată de și cererea reconvențională, ca neîntemeiate.
În ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Y, instanța a apreciat, având în vedere faptul că vânzarea-cumpărarea apartamentului din s-a încheiat în condițiile legilor de drept comun române, că acesta din urmă are calitate procesuală pasivă și că hotărârea ce se va pronunța îi este opozabilă.
Pe fondul cauzei, instanța de fond a reținut că părțile au fost căsătorite și au avut domiciliul comun în B, iar în anul 1998 s-au despărțit în fapt, când pârâta a fost alungată cu copiii din domiciliul comun.
De asemenea, s-a reținut că, în timpul căsătoriei, părțile au dobândit un apartament situat în B, Cartier II, -.5,.4,.14, județul B, pe care l-au înstrăinat după ce s-au despărțit în fapt, cu contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 817 din 28.03.2002 la Biroul Notarului Public și, cu suma de 165.000.000 lei vechi, din care 65.000.000 lei au fost primiți de pârâta, iar diferența, de 100.000.000 lei, de reclamant, așa cum rezultă din declarația notarială a cumpărătorului.
Instanța a mai reținut că, ulterior, pârâta, cu banii împrumutați de la un unchi al său, a cumpărat, pe numele său, cu contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.428/19.04.2002 la Biroul Notarului Public din M, apartamentul situat în M, str.-, nr.9,.42.A,.A,.4,.19, județul P, apartament ce face obiectul prezentei cauze.
Totodată, instanța de fond a reținut că pârâta u a vândut apartamentul din M, cu contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1921 din 14.11.2006 la Biroul Notarului Public din M, fiicei sale, pârâta, căsătorită cu pârâtul Y, cetățean spaniol.
Față de situația de fapt reținută mai sus, reclamantul a înțeles să invoce prezumția comunității de bunuri dobândite în timpul căsătoriei, prevăzută de codul familiei, formulând acțiunea ce face obiectul dosarului de față.
S-a mai arătat că, din probele administrare, rezultă, fără echivoc, că pârâta a cumpărat apartamentul din M cu contribuție bănească de 100%, după despărțirea în fapt a părților, în perioada în care părțile nu au mai avut nimic în comun pe plan afectiv și material.
instanța de fond că reclamantul nu a făcut, în niciun fel, dovada modului în care a participat cu bani la dobândirea apartamentului din M și că acesta și-a bazat acțiunea și motivarea doar pe faptul că apartamentul în cauză a fost achiziționat înainte de a se dispune desfacerea căsătoriei, invocând prezumția de bunuri comune.
Împotriva sentinței pronunțată de Judecătoria Mizila formulat apel reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin decizia civilă nr. 658 din 09 noiembrie 2009, Tribunalul Prahova admis excepția anulării apelului pentru netimbrare, invocată din oficiu reținând următoarele:
Potrivit art. 20 alin. 1-3, cu aplicarea art. 11 alin. 1 din Legea nr. 146/1997, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, iar dacă aceste taxe nu au fost plătite în mod legal în momentul înregistrării acțiunii sau cererii, se va pune în vedere petentului să achite suma datorată, până la primul termen de judecată, neîndeplinirea obligației de plată sancționându-se cu anularea acțiunii ori a cererii.
În cauză, instanța de control judiciar i-a pus în vedere apelantului-reclamant să achite o taxă judiciară de timbru în sumă de 9,5 lei și timbrul judiciar de 0,30 lei, stabilite potrivit art. 11 alin. 2 din Legea nr.146/1997, respectiv art. 3 din OG nr. 32/1995 modificată.
Cum apelantul-reclamant nu s-a conformat obligației de a achita sumele indicate, până la termenul de judecată stabilit, 05.11.2009, instanța de apel a amânat pronunțarea la 09.11.2009, pentru a-i da posibilitatea acestuia să facă dovada achitării taxei judiciare de timbru.
S-a mai arătat că dreptul de acces liber la justiție, consacrat prin dispozițiile art. 21 alin. 1 din Constituția României și garantat prin prevederile art. 6 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului, ca o componentă a dreptului la un proces echitabil, trebuie exercitat potrivit procedurii și în condițiile instituite de lege, inclusiv prin plata taxelor aferente demersului judiciar promovat.
În concret, art. 6 din Convenție nu garantează accesul gratuit la justiție, Curtea Europeană a Drepturilor Omului reținând, în jurisprudența sa, că numai în cazul stabilirii unei taxe de timbru exorbitante, fără nicio legătură cu șansele de câștig a cauzei și înainte de orice analiză a fondului acesteia, combinată cu lipsa posibilităților financiare ale apelantului-reclamant, constituie, în fapt, o descurajare și o limitare lipsită de proporționalitate a accesului liber la justiție.
Apreciind că sumele stabilite în sarcina apelantului-reclamant cu titlul de taxă judiciară de timbru și timbru judiciar, aferente căii de atac exercitate, nu au un cuantum exorbitant, nici măcar pentru o persoană cu venituri modice, Tribunalul, în baza art. 137 alin.1 Cod procedura civilă, cu aplicarea art.21 alin. 3 din Legea nr.146/1997, coroborate cu art. 3 din OG nr.32/1995, a admis excepția de netimbrare, invocată din oficiu, și a anulat apelul ca netimbrat.
Împotriva deciziei Tribunalului Prahovaa declarat recurs u, pentru următoarele motive:
Arată recurentul că, în ședința publică din 5.11.2009, tribunalul a invocat, din oficiu, excepția de netimbrare a apelului și a dispus amânarea pronunțării pe data de 9.11.2009, dându- posibilitatea de a face dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 9,50 lei, însă, a învederat instanței de apel că a achitat taxa judiciară de timbru la data de 22.05.2009 și a depus-o la dosar, împreună cu timbrul judiciar de 0,30 lei.
În continuare, recurentul precizează că se află în posesia dovezii achitării taxei de timbru, conform chitanței-duplicat Seria nr. 52615(24), model 1 Regim special duplicat.
Se solicită admiterea recursului și casarea cu trimitere, spre rejudecare, la instanța de fond.
A mai arătat recurentul că a făcut sesizare la Poliția M, pentru săvârșirea infracțiunii de fals și uz de fals, împotriva intimatei, iar inspectorul de caz, apreciind că există o faptă penală, a trimis dosarul la Parchetul de
pe lângă Judecătoria Mizil, însă, procurorul a arătat, prin rezoluție, că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de fals și uz de fals.
Intimații, și Y au formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului, apreciind că în mod corect instanța de fond a considerat că bunul ce constituie obiectul litigiului a aparținut, cu o cotă de 100%, pârâtei u, nefiind aplicabile dispozițiile art. 30 din Codul familiei.
În continuare, intimații au arătat că fiica pârâtei, u, a ajutat-o pe mama sa să achite împrumutul contractat și a contribuit la îmbunătățirea apartamentului, astfel că, pârâta a considerat de cuviință să-i vândă acesteia imobilul, așa cum rezultă din actul de vânzare-cumpărare nr. 1921/2006 încheiat de Biroul Notarului Public .
Susțin intimații că recursul este nemotivat și în mod corect instanța de apel a admis excepția de netimbrare a apelului și a menținut sentința pronunțată de Judecătoria Mizil.
Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, a dispozițiilor legale incidente, Curtea va reține că recursul este fondat, potrivit considerentelor ce se vor arăta în continuare:
Analizând cererea de apel formulată de recurent, se poate constata că, la pagina 3, acesta precizează că anexează cererii taxa de timbru de 10 lei și timbrul judiciar de 0,30 lei, care se regăsesc la fila 4 din dosarul de apel.
De altfel, această chitanță de plată a taxei de timbru este identică cu cea aflată la fila 6 din dosarul de recurs, ca urmare a faptului că recurentul, la instanța de recurs, a depus duplicatul acelei chitanțe.
Având în vedere faptul că recurentul s-a conformat dispozițiilor instanței, potrivit art. 20 alin. 1 din Legea nr. 146/1997, depunând, odată cu cererea de apel, și taxa de timbru dispusă prin rezoluție, Curtea apreciază că în mod greșit s-a dispus anularea apelului ca netimbrat.
Susținerile recurentului, cu privire la faptul că a sesizat Poliția M și Parchetul de pe lângă Judecătoria Mizil, nu constituie, în fapt, o critică, în sensul art. 304 pr.civilă, motiv pentru care acestea nu vor mai fi analizate de instanță.
Față de aceste considerente, în baza dispozițiilor art. 312 alin. 3 pr.civilă, respectiv situația în care instanța de apel a soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului, întrucât apelul a fost anulat ca netimbrat, Curtea va admite recursul, va casa decizia și va trimite cauza, spre rejudecare, la Tribunalul Prahova, pentru soluționarea pe fond a apelului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de reclamantul, domiciliat, fără forme legale, în comuna, sat, nr.305, cod poștal -, județul B împotriva deciziei civile nr.658 pronunțată la 9 noiembrie 2009 de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâții ,
și Y, toți domiciliați în M, str. -, nr.9,. 42.A,.A,.19, cod poștal -, județul
Casează decizia și trimite cauza, spre rejudecare, la Tribunalul Prahova.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 10 februarie 2010.
Președinte, JUDECĂTORI: Iolanda Mioara Grecu, Aurelia Popa Elena
- - - - - -
Grefier,
Red.ES
Tehnored. PJ
7 Ex/11.02.2010
f- Judecătoria Mizil
a- Tribunalul Prahova
,
operator de date cu caracter personal
nr. notificare 3120
Președinte:Iolanda Mioara GrecuJudecători:Iolanda Mioara Grecu, Aurelia Popa Elena
| ← Divort. Decizia 5/2010. Curtea de Apel Constanta | Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... → |
|---|
