Divort. Decizia 513/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
-Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie-
Dosar nr-
DECIZIA NR. 513
Ședința publică din data de 4 iunie 2009
PREȘEDINTE: Elena Staicu
JUDECĂTORI: Elena Staicu, Mioara Iolanda Grecu Aurelia
- -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului formulat de reclamantul R, domiciliat în P,-, Cod poștal -, Județ P împotriva deciziei civile nr. 486 pronunțată la 9 octombrie 2008 de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâta R, domiciliată în P,-,. 35,. 8, Cod poștal -, Județ
Recurs timbrat cu 0,15 lei timbru judiciar și cu 10 lei taxă judiciară de timbru, conform chitanței nr.-, care au fost anulate la dosar.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimata-pârâtă R asistată de avocat G din Baroul din Baroul Prahova, lipsind recurentul-reclamant R și autoritatea tutelară.
Procedura neîndeplinită cu recurentul-reclamant R, care a fost citat în P,-,.35,.8, în loc de domiciliat în P,-, cum era corect.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se instanței că intimata-pârâtă R a depus la dosar întâmpinare prin care invocă excepția tardivității formulării recursului.
De asemenea, se învederează că apărătorul recurentului, avocat, a depus la dosar o cerere prin care solicită încuviințarea probei cu înscrisuri și acordarea unui nou termen în vederea administrării acestei probe.
Totodată, apărătorul recurentului precizează că pentru termenul din 4.06.2009 nu se poate prezenta în instanță, întrucât are de susținut o altă cauză la Tribunalul Constanța, urmând să facă dovada susținerilor sale la termenul ce se va acorda și solicită ca asupra cererii sale instanța să se pronunțe având în vedere art. 242 alin. 2 pr.civilă.
Avocat G, având cuvântul pentru intimată, arată că, în cererea depusă, apărătorul recurentului menționează termenul de 4.06.2009, deci nu se poate considera că recurentul nu are cunoștință de proces. Mai mult, în cerere apărătorul recurentului solicită judecarea cauzei potrivit art. 242 pct. 2 pr.civilă.
Apreciază că pentru acest termen de judecată procedura este legal îndeplinită și solicită cuvântul în dezbateri.
Curtea, apreciază că pentru acest termen de judecată procedura cu recurentul este legal îndeplinită, având în vedere că, deși a fost citat în P,-,.35,.8, în loc de domiciliat în P,-, cum era corect, apărătorul acestuia, în cererea depusă la dosar, a menționat termenul de 4.06.2009 și, mai mult, a solicitat judecarea cauzei în lipsă, potrivit art. 242 cpt. 2 pr.civilă.
Curtea, având în vedere dispozițiile art. 305 pr.civilă, care prevăd că înscrisurile pot fi depuse până la închiderea dezbaterilor, respinge cererea apărătorului recurentului-reclamant R de încuviințare a probei cu înscrisuri și de acordare a unui nou termen în vederea administrării acestei probe.
Avocat G, având cuvântul pentru intimata-pârâtă R invocă excepția tardivității formulării recursului, arătând că decizia a fost comunicată recurentului la data de 30.01.2009, iar recursul este declarat la 2.03.2009, peste termenul prevăzut de lege.
Solicită respingerea recursului ca tardiv formulat.
Cu cheltuieli de judecată.
În subsidiar, în situația în care se va trece peste excepția invocată, solicită respingerea recursului ca nefondat, întrucât în apel, prin concluzii scrise depuse la dosar, fila 13, recurentul a arătat că este de acord cu admiterea apelului așa cum a fost formulat, apel care viza tocmai greșita stabilire a obligației de întreținere.
Mai arată că recurentul nu indică motivele de nelegalitate pentru care solicită admiterea recursului, indicând, generic, dispozițiile art. 304 pr.civilă.
CURTEA:
Asupra recursului civil de față, retine următoarele:
Prin cererea înregistrata pe rolul Judecătoriei Ploiești sub nr- reclamantul R chemat în judecată pe pârâta, solicitând instanței să dispună desfacerea căsătoriei parților încheiata la data de 23.06.1990 din culpa comuna, încredințarea spre creștere și educare a minorilor rezultați din căsătorie, iar pârâta sa-și reia numele avut anterior căsătoriei, acela de.
În motivarea cererii reclamantul a arătat ca s- căsătorit cu pârâta la data de 23.06.1990, din căsătorie rezultând minorii și. S-a mai învederat ca în ultimul an de căsătorie relațiile dintre soți s-au deteriorat, ceea ce face imposibila continuarea căsătoriei.
La termenul de judecata din data de 10.12.2007 pârâta a depus la dosar întâmpinare prin care solicitat respingerea acțiunii de divorț ca neîntemeiata, iar pe cale reconvențională,în subsidiar, păstrarea numelui dobândit în timpul căsătoriei și stabilirea unui program de vizitare a minorilor la fiecare sfârșit de săptămâna de sâmbăta de la ora 10 până duminica la ora 18,în domiciliul său precum și o Jd in perioada vacantelor școlare.
În ședința publică din data de 14.02.2008 pârâta reclamanta depus la dosar precizare,arătând ca este de acord cu desfacerea căsătoriei din culpa comuna și solicita încredințarea minorilor rezulta din căsătorie spre creștere și educare.
Prin sentința civila nr.4074/25.04.2008 Judecătoria Paa dmis acțiunea și cererea reconvențională așa cum au fost precizate,dispunând desfacerea căsătoriei din culpa comună încredințând minorii spre creștere și educare și stabilind modalitatea în care reclamantul-pârât va avea legături personale cu minorul.
Pentru pronunța aceasta sentința instanța de fond reținut ca din materialul probator administrat în cauza a rezultat ca sunt grav vătămate relațiile dintre soți și nu mai este posibila continuarea căsătoriei, iar în ceea ce privește încredințarea minorilor rezultați din căsătoria părților, prima instanță a avut în vedere înțelegerea acestora,pe care a apreciat-o ca fiind în interesul copiilor.
Și în ceea ce privește cererea prin care reclamantul-pârât solicitat instanței sa i se permită dreptul de a avea legături personale cu minorul -, judecătorul fondului,atunci când s- pronunțat pe cererea respectivă,a avut în vedere și acordul pe care l-a exprimat pârâta-reclamanta în legătura cu acest aspect.
Împotriva sentinței civile anterior menționată a declarat apel pârâta - reclamanta, arătând ca în mod nejustificat instanța de fond nu a stabilit un program prin care sa i se asigure dreptul de a avea legături personale cu minora, deși formulat aceasta solicitare prin cererea reconvenționala.
O a doua critica formulata de apelanta a vizat faptul ca greșit s-a stabilit ca intimatul- reclamant are obligația de întreținere în ceea ce- privește pe minorul,începând cu data rămânerii irevocabile a sentinței apelate și nu cu data introducerii acțiunii respectiv 31.08.2007.
La termenul de judecata din 09.10.2008 intimatul- reclamant a depus la dosarul cauzei concluzii scrise, solicitat instanței sa ia act ca este de acord ca apelul sa fie admis și schimbata hotărârea instanței de fond, așa cum a solicitat apelanta.
Prin decizia nr. 486 pronunțată la 9 octombrie 2008, Tribunalul Prahova a admis apelul, a schimbat în parte sentința apelată, în sensul ca obliga intimatul- reclamant sa- permită apelantei-pârâte să aibă legături personale cu minora - născută la 03.05.1991 prin luarea minorei în domiciliul apelantei-pârâte în fiecare săptămână, de sâmbăta ora 10,00 până duminică ora 10,00, precum și în prima fiecărei vacanțe a minorei.
De asemenea, a obligat apelanta-pârâtă la plata pensiei de întreținere în favoarea minorului R, începând cu data de 31.08.2007 și până la majoratul minorului, menținând rest dispozițiile sentinței.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut că din conținutul cererii reconvenționale aflată la filele 31-32 dosar fond, formulată de pârâta-reclamanta, rezulta faptul ca aceasta solicitat instanței sa dispună a avea legături personale cu minorii la fiecare sfârșit de săptămâna de sâmbăta ora 10,00 până duminica ora 18, la domiciliul său,precum și J din perioadele de vacanță școlară.
Deși fost investită cu această cerere, instanța de fond nu s-a pronunțat, așa încât tribunalul a considerat că este întemeiata critica apelantei sub acest aspect și prin urmare, în baza dispozițiilor art. 296 cod pr. civila, a schimbat sentința apelata, întrucât disp. art. 42 alin. 2 și 4 Codul familiei recunosc părintelui în grija căruia nu rămas copilul la data pronunțării divorțului, dreptul de a păstra legături personale cu acesta.
Analizând înscrisurile aflate la dosarul cauzei, tribunalul a constatat ca este întemeiata și critica privind data de la care s- stabilit în sarcina intimatului - reclamant obligația de plata a pensiei de întreținere pentru minorul, deoarece în mod greșit judecătorul fondului stabilit aceasta obligație de la data rămânerii irevocabile hotărârii apelate, corect fiind aceea a obligării de la data înregistrării cererii cu care a fost investita instanța, respectiv 31.08.2007.
Având în vedere considerentele expuse anterior, tribunalul, în baza disp. art. 296 cod pr. Civila, a admis apelul, a schimbat în parte sentința în sensul ca a obligat intimatul- reclamant să- permită apelantei-pârâte să aibă legături personale cu minora - născut la 03.05.1991, prin luarea minorei în domiciliul apelantei - pârâte în fiecare săptămâna, de sâmbăta - ora 10,00 până duminica ora 10,00, precum și în prima fiecărei vacanțe a minorei și a obligat apelanta pârâta la plata pensiei de întreținere în favoarea minorului R începând cu data de 31.08.2007 și până la majoratul minorului.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul R sub aspectul incidenței dispozițiilor art.304 pct.9 cod pr.civilă cu privire la soluția de obligare a sa la plata pensiei de întreținere în favoarea minorului, începând cu data de 31.08.2007 și nu de la data rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii.
Apreciază recurentul că între momentul promovării acțiunii și până când minorul a plecat în domiciliul intimatei a fost în întreținerea sa și până la data pronunțării hotărârii de divorț a efectuat plăți către reclamantă pe considerentul unui sprijin material.
Intimata a depus la dosarul cauzei întâmpinare, invocând excepția tardivității introducerii cererii de recurs, iar cu privire la recursul declarat a solicitat respingerea acestuia ca nefondat, având în vedere faptul că recurentul a fost în totalitate de acord cu această modalitate de stabilire a pensiei de întreținere, iar în speță, nu se poate reține că acesta a prestat o plată nedatorată fiului său.
Examinând excepția tardivității invocată și recursul declarat în cauză, raportat la actele și lucrările dosarului și textele legale incidente în cauză, Curtea de Apel constată că excepția este neîntemeiată, iar recursul este nefundat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Cu privire laexcepția tardivității declarării recursului, Curtea de Apel constată că aceasta este neîntemeiată, având în vedere că potrivit dispozițiilor art.619 cod pr.civilă termenul de recurs în cazul unei hotărâri ce a soluționat o cerere de divorț este de 30 zile de la data comunicării hotărârii.
Ori, în speța de față, chiar dacă se aduc critici deciziei tribunalului numai sub aspectul soluționării cererii de acordare a pensiei de întreținere, urmează a se constata că aceasta este o cerere accesorie celei de desfacere a căsătoriei părților, ce urmează dispozițiile de procedură aplicabile acesteia, conform art.17 cod pr.civilă.
Ca atare, observând că hotărârea tribunalului a fost comunicată recurentului la data de 30.01.2009 (conform dovezii de primire și procesului verbal de predare aflate la fila 17 dosar apel), iar acesta a declarat recurs la data de 2.03.2009 (conform rezoluției de primire a Tribunalului Prahova - fila 6 dosar recurs) urmează a se constata că în speță, cererea de recurs a fost depusă înăuntrul termenului de 30 zile, termen calculat conform art.101 și următoarele cod pr.civilă, astfel că sunt îndeplinite dispozițiile art.301 cod pr.civilă și art.619 cod pr.civilă.
Față de considerentele mai sus arătate, făcând aplicarea dispozițiilor art.137 cod pr.civilă, instanța va respinge excepția tardivității declarării recursului.
În ceea ce privește recursul declarat în cauză, instanța urmează a constata că acesta este nefondat, având în vedere că prin concluziile scrise depuse la dosarul cauzei în fața instanței de apel, recurentul de față a învederat că este de acord cu cererea de apel părții adverse în integralitatea sa, solicitând instanței de judecată admiterea acesteia.
Ori, în cadrul motivelor de apel atașate la dosarul Tribunalului Prahova (fila 7) apelanta intimată a criticat în mod expres greșita stabilire a obligației de întreținere pentru minorul, solicitând a fi stabilită începând cu data de 31.08.2007, data intentării acțiunii de către reclamant.
Având în vedere principiul disponibilității părților, principiu ce guvernează procesul civil, urmează a se constata că, în mod corect, instanța de apel a procedat la admiterea apelului pârâtei-reclamante și sub aspectul datei de la care reclamantul-pârât urmează a achita pensia de întreținere, respectiv data introducerii acțiunii.
De altfel, în practica judiciară s-a apreciat în mod constant că data de la care minorului i se cuvine achitarea pensiei de întreținere este data când s-a formulat acțiunea de chemare în judecată, având în vedere nevoile acestuia de îngrijire în mod continuu și permanent.
Ca atare, susținerile recurentului în sensul că în această modalitate ar fi obligat la o plată nedatorată nu sunt fondate, câtă vreme obligația de întreținere a acestuia subzista încă de la data formulării cererii de chemare în judecată, iar faptul că ar fi achitat anumite sume de bani pârâtei-reclamante pe considerentul unui sprijin material, nu suplinește nevoia de întreținere permanentă a minorului.
De altfel, nici susținerile referitoare la aflarea în întreținerea sa exclusivă a minorului într-o anumită perioadă și nici cele referitoare la avansarea unor sume de bani pârâtei reclamante nu au fost dovedite în nici un fel de către recurent, ba din contră, din recunoașterea pretențiilor apelantei pârâte de către acesta, rezultă că a achiesat implicit și la modalitatea de stabilire a pensiei de întreținere în sarcina sa.
Observând că în speță nu sunt îndeplinite dispozițiile art.304 cod pr.civilă sub aspectul existenței unor motive de nelegalitate ale deciziei atacate, Curtea de Apel în baza dispozițiilor art.312 alin.1 cod pr.civilă va respinge ca nefondat recursul declarat în cauză.
Făcând aplicarea dispozițiilor art.274 cod pr.civilă va fi obligat recurentul la plata sumei de 600 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariul de apărător conform chitanței nr.28/2009 aflată la dosarul cauzei - fila 18.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge excepția tardivității declarării recursului.
Respinge recursul formulat de reclamantul R, domiciliat în P,-, Cod poștal -, Județ P împotriva deciziei civile nr. 486 pronunțată la 9 octombrie 2008 de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâta R, domiciliată în P,-,. 35,. 8, Cod poștal -, Județ P, ca nefondat.
Obligă recurentul la plata sumei de 600 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către intimată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 iunie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Elena Staicu, Mioara Iolanda Grecu Aurelia
- - - - - -
Grefier,
Red.tehnored./CC
2.ex.18.06.2009
apel - Trib.
apel.
fond- Jud.
fond.
operator de date cu caracter personal
număr notificare 3120
Președinte:Elena StaicuJudecători:Elena Staicu, Mioara Iolanda Grecu Aurelia
| ← Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... | Plasament. → |
|---|
