Incredintare minor. Jurisprudenta. Decizia 512/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
-Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie-
Dosar nr-
DECIZIA NR. 512
Ședința publică din data de 4 iunie 2009
PREȘEDINTE: Elena Staicu
JUDECĂTORI: Elena Staicu, Mioara Iolanda Grecu Aurelia
- -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului formulat de reclamanții și, ambii domiciliați în,-, Cod poștal -, Județ P și cu domiciliul ales în vederea comunicării actelor de procedură în B,-,.2, sector 5, cod poștal -- la Cabinetul de Avocatură împotriva deciziei civile nr. 632 pronunțată la 20 noiembrie 2008 de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâtul, domiciliat în comuna, sat, Cod poștal -, Județ
Recurs timbrat cu 0,15 lei timbru judiciar și cu 3 lei taxă judiciară de timbru, conform chitanței nr.-, care au fost anulate la dosar.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenții-reclamanți și asistați de avocat din Baroul București și intimatul-pârât asistat de avocat din Baroul Prahova, lipsind autoritatea tutelară.
Procedură îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se instanței că recurenții au depus la dosar ancheta socială întocmită la data de 18.07.2007, ancheta socială întocmită la 9 noiembrie 2007, sentința penală nr. 100/1999 a Tribunalului Prahova și șase planșe foto.
Avocat, pentru intimat, depune la dosar un set de acte, precizând că sunt deja la dosar și au fost avute în vedere de instanțele anterioare: o caracterizare a intimatului de la Sf.G, adresa nr. 28007/2008 eliberată de P, o caracterizare a intimatului de la Primarul comunei și o declarație extrajudiciară dată de, vecină cu intimatul.
Avocat, pentru recurenți, depune la dosar, în copie, ancheta socială întocmită la 26.10.2007 de Primăria comunei, anchetele sociale întocmite de Primăria comunei la 9.11.2007 și la 18.07.2007, sentința penală nr. 223/2008 a Tribunalului Tulcea, adresa nr. -/2008 eliberată de IGPR, adresa nr. 169/P/2007 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Tulcea, raportul de examinare medico-legală (autopsie), completarea la acest raport, sentința nr. 100/1999 a Tribunalului Prahova, sentința nr. 11886/2007 a Judecătoriei Ploiești, șase planșe foto și patru decizii reprezentând practică judiciară.
Se comunică intimatului, prin apărător, copie de pe actele depuse de recurenți.
Avocat, având cuvântul, arată că nu solicită termen pentru a lua cunoștință de actele noi depuse de recurenți.
La solicitarea instanței, avocat arată că recurenții nu dețin ordonanța prin care le-a fost dat minorul în plasament, ci doar ancheta socială întocmită cu acea ocazie. Solicită să se emită adresă către primărie pentru a comunica o copie de pe ordonanță sau să se pună în vedere intimatului să depună această ordonanță.
Avocat, având cuvântul, arată că intimatul nu deține o ordonanță de instituire a plasamentului sau a tutelei minorei.
Avocat, având cuvântul, arată că în ancheta socială întocmită la 18.07.2007 se menționează că tatăl este de acord ca minora să fie dată în plasament bunicilor materni, care manifestă o deosebită afecțiune față de aceasta, îngrijind-o încă de la naștere.
Solicită acordarea unui nou termen pentru a obține copie de pe actele întocmite în dosarul de plasament.
Curtea, respinge cererea apărătorului recurentei de acordare a unui nou termen pentru a depune ordonanța prin care minora a fost dată în plasament bunicilor materni, având în vedere că s-a mai acordat un termen în acest sens.
Părțile, având pe rând cuvântul, arată că alte cereri nu mai au de formulat.
Curtea, ia act că nu mai sunt cereri de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat, având cuvântul pentru recurenți, solicită, în principal, admiterea recursului și casarea deciziei pentru motivul prevăzut de art. 304 pct.4 pr.civilă și pentru că nu s-a dezbătut fondul cauzei.
În subsidiar, solicită admiterea recursului și modificarea deciziei, pentru motivele prevăzute de art. 304 pct.6, 7 și 9 pr.civilă.
Arată că instanța de fond nu a ținut cont de faptul că intimatul-pârât a fost condamnat la o pedeapsă de 15 ani închisoare și 8 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 71 și 64 Cod penal, deci i-au fost interzise și drepturile părintești.
De asemenea, instanța nu a ținut cont că minora a fost crescută de bunicii paterni de la vârsta de 3 luni, de când a decedat mama acesteia.
Nu s-a ținut cont nici de faptul că, în prezent, intimatul este cercetat pentru uciderea soției sale, mama minorei.
Dacă bunicii materni țineau minora în mod nelegal, intimatul ar fi solicitat restituirea minorei, nu încredințarea acesteia.
Cu privire la motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 1 pr.civilă, arată că instanța nu a judecat cauza în complet specializat de minori și familie și solicită admiterea recursului, casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare.
Avocat, având cuvântul pentru intimat, arată că primul motiv de recurs, referitor la incidența dispozițiilor art. 304 pct. 1 pr.civilă, este nefondat, întrucât dosarul a fost repartizat la un complet specializat în cauze de minori și familie, conform art. 5 lit. f din.
Cu privire la incidența dispozițiilor art. 304 pct. 6, 7 și 9 pr.civilă, arată că instanța nu a acordat mai mult decât s-a cerut, hotărârea nu cuprinde motive contradictorii și nici nu a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.
În mod corect instanța de apel a apreciat că, în cauză, nu există motive speciale pentru ca minorul să fie încredințat altor persoane, și nu tatălui.
Din probele administrate în cauză, rezultă că soții s-au mutat împreună cu minorul la recurenți doar până vor terminat de renovat casa din comuna. Între timp, mama minorului a decedat, iar intimatul a fost de acord ca minora să rămână la bunici o perioadă de timp, până va termina de renovat casa. Ulterior, bunicii materni au refuzat să-i mai dea intimatului copilul.
Nu se poate reține că recurenții au îngrijit minorul cu acordul intimatului.
Intimatul, cu actele depuse la dosar, a făcut dovada că are condiții bune de creștere și educare a minorei, că este o persoană responsabilă, care s-a integrat în societate și a depus eforturi pentru a-și întemeia un cămin.
Susținerile recurenților în sensul că intimatul a fost decăzut din drepturile părintești, nu sunt reale. Intimatul a fost condamnat la o pedeapsă cu închisoarea, dar nu i s-a aplicat și pedeapsa complimentară de interzicere a drepturilor prevăzute de art. 64 Cod penal, lucru ce se poate verifica în sentința nr. 100/1999 a Tribunalului Prahova, depusă la dosar.
În ceea ce privește sentința nr. 223/2008 a Tribunalului Tulcea, aceasta a fost dată în urma plângerii formulată de recurenți împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale, plângere formulată după ce Judecătoria Ploiești le-a respins cererea de încredințare a minorului.
Atât timp cât intimatul nu este condamnat pentru uciderea soției sale și nici măcar nu este trimis în judecată pentru săvârșirea vreunei infracțiuni, instanța este ținută de prezumția de nevinovăție.
Intimatul nu a putut să vadă minora din anul 2007, când a fost luată de bunicii materni.
Legea nr.272/2004 reglementează ocrotirea și garantarea drepturilor copilului în primul rând prin părinți, acesta fiind un principiu de bază, alături de interesul suprem al minorului.
Solicită respingerea recursului ca nefondat.
Cu cheltuieli de judecată.
Depune concluzii scrise.
CURTEA:
Deliberând asupra recursului civil de față:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești sub nr.14476/-, reclamanții și au chemat în judecată pe pârâtul, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să le fie încredințată spre creștere și educare minora, născută la 15.03.2007, în calitate de bunici materni.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că minora a rezultat din căsătoria pârâtului cu fiica lor, și datorită unor împrejurări îngrozitoare la data de 7.07.2007, fiica lor a decedat, astfel încât, s-au produs modificări substanțiale în existența minorei.
Au precizat reclamanții că, din momentul nașterii, minora s-a aflat sub îngrijirea lor, fiind ajutați și de fiica lor, iar inițial pârâtul a fost de acord ca minora să rămână în continuare sub îngrijirea lor, dar de la un timp acesta le-a transmis că dorește să ia copilul.
Au mai arătat reclamanții că pârâtul nu dispune de condiții corespunzătoare la mama sa, care este o persoană bolnavă și în vârstă de peste 85 de ani.
Prin acțiunea înregistrată la aceeași instanță sub nr-, reclamantul a chemat în judecată pe pârâții și, pentru a-i fi încredințată minora spre creștere și educare.
În motivarea acestei acțiuni, reclamantul a arătat că după decesul soției a efectuat niște lucrări de modernizare la casa unde locuiește și i-a rugat pe pârâți să o țină pe minoră pentru ca aceasta să se poată odihni, să nu inhaleze și să nu stea în zgomot, dar după ce s-au terminat lucrările, pârâții au refuzat să-i înapoieze minora.
La termenul din 01.02.2008, instanța a admis excepția de conexitate și a dispus conexarea dosarului nr-, la dosarul nr-.
Prin sentința nr.4253/0.05.2008, Judecătoria Ploieștia respins, ca neîntemeiată, acțiunea principală și a admis cererea conexă, dispunând încredințarea minorei spre creștere și educare reclamantului.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a apreciat că nu au fost dovedite motivele temeinice pentru care, în interesul superior al minorei, s-ar impune încredințarea acesteia, spre creștere și educare bunicilor materni.
S-a reținut că din declarațiile martorilor a rezultat că pârâtul este un om muncitor, care și-a ispășit pedeapsa pentru faptele pentru care a fost închis, care se comportă bine cu minora și care poate fi ajutat în creșterea minorei de mama și cumnata sa.
Instanța de fond a mai reținut că susținerile martorilor au fost confirmate și de caracterizările depuse la dosar.
De asemenea, s- reținut că eforturile pârâtului pentru a lua minora de la bunicii materni rezultă și din răspunsurile la interogatoriu ale reclamantului care a recunoscut că "pârâtul a venit și cu poliția și cu televiziunea".
Prin urmare, ținând seama de vârsta minorei, de afecțiunea și interesul dovedit de tatăl-pârât, instanța a apreciat că este în interesul minorei să fie încredințată acestuia spre creștere și educare.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanții și care au criticat sentința cu privire la respingerea acțiunii lor și admiterea acțiunii conexe, susținând că nu au fost analizate comparativ anchetele sociale și nici condițiile oferite spre deosebire de cele ale intimatului-pârât, fiind importantă și împrejurarea că ei au crescut minora cu acordul părinților, al intimatului și al mamei decedate, tocmai pentru că aceștia nu dispuneau de condiții corespunzătoare.
Au arătat apelanții că în mod greșit s-a reținut că intimatul poate fi ajutat în creșterea minorei de către mama și cumnata sa, având în vedere că mama sa este o persoană bolnavă și cu o vârstă foarte înaintată, iar fratele său nu este căsătorit, astfel încât cumnata este de fapt concubina acestuia.
Totodată, apelanții au arătat, că nu s-a ținut seama de vârsta fragedă a minorei, de numai 1 an și 6 luni și nici de faptul că intimatul nu a acordat o atenție elementară soției sale, care a decedat la numai 10 metri de acesta, într-un canal al, unde apa nu depășea o J de metru, motiv pentru care împotriva acestuia se desfășoară cercetarea penală, potrivit încheierii din 26.08.2008 a Tribunalului Tulcea.
Au mai susținut apelanții, că nu s-a ținut seama de profilul intimatului, al cărui cazier îl face incompatibil pentru a crește un copil la o vârstă atât de fragedă, iar instanța a fost impresionată de eforturile acestuia de a recupera minora, care vizau de fapt obținerea unei soluții favorabile în fața organelor de urmărire penală.
S-a mai arătat, că dorința apelanților de avea grijă de minoră urmărește numai interesul acesteia, minora fiind la o vârstă critică și atașată afectiv de ei, și nicidecum dorința de a-l priva pe intimat de dreptul său legal de a fi tatăl minorei.
Intimatul a formulat întâmpinare, prin care a arătat că de 1 an și J depune eforturi în justiție pentru a-i fi respectate drepturile părintești, instanța de fond apreciind corect că după decesul soției poate exercita singur aceste drepturi și că nu au fost dovedite motive temeinice pentru care, în interesul superior al copilului, s-ar impune încredințarea acestuia spre creștere și educare bunicilor materni.
A precizat intimatul că apelanții îi interzic orice legătură cu minora, pe care refuză să o arate, ba chiar au recunoscut la interogatoriu că în acest mod doresc să-l pedepsească pentru decesul fiicei lor.
Prin decizia nr. 632 pronunțată la 20 noiembrie 2008, Tribunalul Prahovaa respins apelul ca nefondat, reținând că din căsătoria intimatului cu fiica pârâților, -, decedată la data de 07.07.2007, a rezultat minora --, născută la data de 15 martie 2007.
S-a mai reținut că, după nașterea minorei, o perioadă de circa 3 luni, părinții au locuit cu minora în domiciliul intimatului și al mamei sale, după care, fiind necesare anumite îmbunătățiri la imobilul din com. aceștia s-au mutat la bunicii materni în comuna.
În acest sens, la interogatoriu, apelanta a recunoscut că părinții au locuit cu minora o perioadă de 3 luni în domiciliul intimatului și că motivul principal pentru care s-au mutat a fost acela al refacerii locuinței acestuia, după cum și apelantul a recunoscut la interogatoriu aceleași împrejurări, cu precizarea că perioada respectivă a fost de circa 2 luni.
Tribunalul a apreciat că sunt neîntemeiate susținerile apelanților în sensul că, încă din momentul nașterii, intimatul și soția defunctă au înțeles să le încredințeze minora, din probe rezultând că în primele luni de viață ale minorei, soții au locuit cu mama intimatului, care i-a ajutat în creșterea minorei, și numai datorită faptului că se impunea repararea locuinței s-au mutat pentru o perioadă la bunicii materni.
Prin urmare, instanța de apel a apreciat că nu a fost dovedită dorința expresă a mamei defuncte ca părinții săi să se ocupe de creșterea și educarea minorei, după cum nu a fost dovedit nici acordul intimatului de a le încredința minora socrilor săi, definitiv sau până la 2 ani, așa cum a susținut apelantul, în timp ce apelanta, la interogatoriu a recunoscut că intimatul a fost de acord să le lase minora în grijă numai până când se finalizează lucrările de reparații la casă.
Neîntemeiată a fost considerată și critica privind omisiunea instanței de a compara anchetele sociale, rezultând din aceste referate că atât apelanții, cât și intimatul dispun de condiții decente pentru creșterea minorei și chiar asemănătoare, fiind susținerea apelanților privind vârsta mamei intimatului, care nu are 85 de ani, ci 72 ani, după cum se menționează în ancheta socială și care nu are o sănătate atât de precară, fiind în măsură să- ajute pe intimat, așa cum s-a întâmplat în primele luni de viață ale minorei.
Se mai arată că, nu se pot nega afecțiunea deosebită și grija manifestată de apelanți față de minoră, dar, așa cum rezultă din probe, și cum au recunoscut la interogatoriu apelanții îl consideră vinovat pe intimat de moartea tragică a fiicei lor, astfel că la scurt timp după decesul acesteia au refuzat să-i înapoieze minora și i-au refuzat orice legătură cu minora.
Instanța a constatat că, dorind să acrediteze ideea că ambii părinți au înțeles să le încredințeze minora și că numai ei pot să-i asigure o dezvoltare corespunzătoare, apelanții caută să se substituie părinților firești și să nege dreptul legitim al singurului părinte în viață de a-și crește fiica.
Este adevărat că intimatul a avut mai multe condamnări, însă acesta nu și-a ascuns trecutul, fiind de remarcat că a dovedit în ultimii ani că s-a reintegrat cu succes în societate, din moment ce și-a întemeiat o familie, are un loc de muncă stabil, de unde a adus referințe foarte bune, a depus eforturi deosebite pentru a-și construi un cămin, fiind recomandat ca o persoană responsabilă, aptă să crească și să educe un copil, atât prin relațiile de la locul de muncă, cât și de la primărie și de la de la domiciliul său.
S- mai arătat că, s-a susținut de către apelanți că fiica lor a dispărut în condiții suspecte care îl incriminează pe apelant și că profilul social al acestuia nu-l recomandă ca pe un părinte bun, însă sub acest aspect, tribunalul, analizând asupra încredințării minorei, este ținut de prezumția de nevinovăție, în prezent intimatul nefiind condamnat pentru uciderea soției sale și nici măcar trimis în judecată.
Este real că prin sentința penală nr.223/26.08.2008 a Tribunalului Tulceaa fost admisă plângerea împotriva rezoluției procurorului de neîncepere a urmăririi penale și că a fost trimisă cauza la Parchetul de pe lângă Tribunalul Tulcea în vederea începerii urmăririi penale față de intimatul cu privire la infracțiunea prev.de art.174 alin.1 - 175 alin.1 lit.c cod penal, însă această soluție nu reprezintă o condamnare, fiind singura modalitate prevăzută de lege pentru continuarea cercetărilor în vederea elucidării împrejurărilor în care a dispărut defuncta.
Tocmai, în considerentele acestei sentințe se arată insuficiența actelor premergătoare efectuate de procuror, dispunându-se efectuarea unei expertize medico-legale pentru explicarea prezenței excoriațiilor și echimozelor pe corpul defunctei, dar și pentru audierea martorei, pentru a se lămuri conflictul dintre aceasta și victimă, precum și pentru reaudierea martorului, inclusiv cu privire la plecarea intempestivă a acestuia de la locul de campare, fără a exista așadar o acuzație directă la adresa intimatului, în sensul legii penale.
Se mai arată că, față de ansamblul probelor administrate în cauză, corect a reținut prima instanță că este în interesul superior al copilului să fie încredințat tatălui, ținând seama de vârsta minorei, de afecțiunea și de interesul dovedit de intimat, instanța reținând totodată și devotamentul și dorința sinceră a bunicilor materni de a îngriji minora, dar fără a exista motive temeinice ca minora, având un părinte în viață, să fie încredințată altor persoane, respectiv, bunicilor materni.
tribunalul că această soluție se justifică cu atât mai mult cu cât, deși în motivele de apel s-a susținut că apelanții nu doresc să-l priveze pe intimat de dreptul său de a fi tatăl minorei, în realitate, comportamentul apelanților arată tocmai contrariul, aceștia refuzând de mai bine de un an să înapoieze minora tatălui și chiar să o vadă un moment, interzicând așadar orice legătură personală dintre tată și fiica sa.
Împotriva deciziei Tribunalului Prahova au declarat recurs reclamanții și pentru următoarele motive.
Se invocă art.304 pct.1 cod pr.civilă în sensul că instanța nu a judecat cauza în complet specializat pentru minori și familie, invocând lipsa competenței materiale specializate a instanței.
În dezvoltarea motivului de recurs se arată că instanța a reținut greșit că nu a fost dovedită dorința expresă a mamei defuncte, ca în principal părinții săi să se ocupe de creșterea și educarea minorei, dar nu a fost dovedit nici acordul intimatului de a le încredința minora socrilor săi, fapt ce se demonstrează cu anchetele sociale efectuate, dar și cu dovada faptului că minora este dată în plasament familiei extinse, potrivit art.60 din leg.272/2004, dar și răspunsul la interogatoriu al intimatului care a recunoscut că a încredințat minora bunicilor.
Se susține de recurenți, că instanța a reținut greșit că, față de ansamblul probelor administrate în cauză, corect a reținut prima instanță că este interesul superior al copilului să fie încredințat tatălui, având în vedere vârsta minorei, afecțiunea și interesul dovedit de intimat. Însă, instanțele anterioare nu au cunoscut că intimatul are un cazier bogat pentru fapte penale săvârșite cu violență, de exemplu pentru fapta prev. de art.211 cod penal, fiind condamnat la 15 ani închisoare și 8 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.71 - 64 cod penal, pedeapsă redusă în recurs la 10 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.71-64 cod penal.
De asemenea, recurenții arată că intimatul a fost cercetat pentru omor săvârșit asupra soției sale și deși inițial s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de acesta, prin sentința penală nr.233/2008 Tribunalul Tulceaa admis plângerea împotriva Rezoluției procurorului de neîncepere a urmăririi penale, a desființat rezoluția nr.169/P/2007 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Tulcea și a dispus trimiterea cauzei acestei unități în vederea începerii urmăririi penale față de intimat pentru infracțiunea prevăzută de art.174 alin.1 și 175 alin.1 litera C cod penal.
În continuare, recurenții arată care este situația de fapt legată de moartea soției intimatului, solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare, în prezent minora fiind în plasament la bunicii materni, iar în subsidiar solicită admiterea recursului, modificarea hotărârii, iar pe fond admiterea cererii de reîncredințare formulată de către reclamanți și respingerea cererii de reîncredințare formulată de către intimat.
Intimatul nu a formulat întâmpinare, în schimba a formulat note scrise, arătând că motivul de recurs invocat de către recurenți, în baza dispozițiilor art.304 pct.9 este neîntemeiat, solicitând respingerea acestuia.
La solicitarea instanței, Tribunalul Prahovaa comunicat prin adresele nr.4024/A/2009/14.05.2009 și nr.4024/A/03.06.2009 că doamna judecător a făcut parte din completul legal investit cu soluționarea apelului în cauza ce formează obiectul prezentului dosar, fiind specializată în cauze de minori și familie, în schimb domnișoara judecător a făcut parte din complet, conform planificării de la permanență, intrând în locul doamnei judecător și participând conform Hotărârii colegiului de conducere la soluționarea tuturor cauzelor aflate pe rol în acea zi, inclusiv a cauzei de minori și familie.
Examinând decizia recurată prin prisma motivelor invocate, a actelor și lucrărilor dosarului, a dispozițiilor legale incidente, Curtea va reține că recursul este fondat potrivit considerentelor ce se vor arăta în continuare:
Este fondată critica întemeiată pe disp.art.304 pct.1 cod pr.civilă conform căruia instanța nu a fost alcătuită potrivit dispozițiilor legale, întrucât din completul care a pronunțat decizia a făcut parte și un judecător care nu este specializat în cauze cu minori și familie, situație ce rezultă din adresele nr.4024/A/2009/14.05.2009 și nr.4024/A/03.06.2009 comunicate de Tribunalul Prahova.
În baza dispozițiilor art.312 alin.3 coroborat cu art.304 pct.1 cod pr.civilă urmează a se admite recursul a se dispune casarea deciziei cu trimitere spre rejudecare la Tribunalul Prahova pentru soluționarea apelului în complet legal constituit.
Cu ocazia rejudecării, instanța de apel va avea în vedere, la încredințarea minorului, dispozițiile art.31 din legea 272/2004, respectiv trebuie să se aibă în vedere interesul superior al copilului, să se asigure bunăstarea materială și spirituală a acestuia, precum și dispozițiile art.36 alin.1 și 2 din aceeași lege potrivit căruia dacă există motive temeinice de a suspecta că viața și securitatea copilului sunt primejduite în familie și se constată că dezvoltarea fizică, mentală, spirituală, morală sau socială a copilului este primejduită, Serviciul Public de Asistență Socială este obligat să sesizeze Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția copilului în vederea luării măsurilor prevăzute de lege.
De asemenea, instanța de trimitere va avea în vedere, la încredințarea minorului, dacă tatăl acestuia este decăzut din drepturile părintești sau este condamnat pentru omor săvârșit asupra soției sale.
Instanța de trimitere va avea în vedere la încredințarea minorei dacă, referitor la minora -, născută la 15 martie 2007, s-a dispus vreo măsură de protecție specială prevăzută de Legea 272/2004 ori s-au făcut demersuri la Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția copilului în vederea luării măsurilor prevăzute de lege.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de reclamanții și, ambii domiciliați în,-, Cod poștal -, Județ P și cu domiciliul ales în vederea comunicării actelor de procedură în B,-,.2, sector 5, cod poștal -- la Cabinetul de Avocaturăîmpotriva deciziei civile nr. 632 pronunțată la 20 noiembrie 2008 de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâtul, domiciliat în comuna, sat, Cod poștal -, Județ
Casează decizia sus menționată și trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul Prahova.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 4 iunie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Elena Staicu, Mioara Iolanda Grecu Aurelia
- - - - - -
Grefier,
Operator date cu caracter personal
Notificare nr.3120
Red.tehnored.ES/CC
2.ex.09.10.2009
apel- Trib.
apel.;
fond- Jud.
fond.
Președinte:Elena StaicuJudecători:Elena Staicu, Mioara Iolanda Grecu Aurelia
| ← Reincredintare minor. Jurisprudenta. Decizia 1786/2009. Curtea... | Stabilire paternitate. Decizia 121/2010. Curtea de Apel Ploiesti → |
|---|
