Divort. Decizia 59/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA MINORI ȘI FAMILIE
DECIZIE Nr. 59
Ședința publică de la 23 Aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Susanu Claudia
JUDECĂTORI: Susanu Claudia, Ghideanu Anca Scripcariu Gabriela
- -
GREFIER: - -
Pe rol judecarea cauzei - Minori și familie - privind pe recurentul, domiciliat în sat, comuna, jud. I în contradictoriu cu intimata, având ca obiect - divorț - recurs împotriva deciziei civile nr. 596/29.09.2008 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul civil nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurentul asistat de avocat și intimata asistată de avocat, lipsă fiind reprezentantul legal al autorității tutelare Primarul comunei, jud.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care, avocat pentru recurentul având cuvântul depune la dosar Ordonanța nr. 1003/II/2/2009 din data de 18.03.2009 pronunțată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Iași și certificatul medico - legal nr. 3756 din data de 03.04.2007 eliberat de Institutul de medicină legală I privind pe recurentul, duplicat de pe aceste înscrisuri comunicându-i-se și intimatei prin apărător.
Avocat pentru intimata având cuvântul nu solicită acordarea unui termen pentru a lua cunoștință de înscrisurile primite.
Nemaifiind alte cereri de formulat și constatând cauza în stare de judecată s-a dat cuvântul în susținerea recursului.
Avocat având cuvântul critică decizia civilă pronunțată de Tribunalul Iași, ca fiind nelegală și netemeinică fiind încălcate dispozițiile art. 261 pct. 5 cod procedură civilă.
Astfel Tribunalul Iași la pronunțarea deciziei atacate a avut în vedere doar declarațiile martorei, care este mama intimatei și în legătură cu care s-a dovedit cu acte existența unei relații de dușmănie, precum și înscrisurile aflate la fila 89-90 respectiv un bilet de ieșire din spital și o adeverință medicală.
Prin urmare, în absența unei certificat medico-legal și a unei hotărâri judecătorești definitive de condamnare a recurentului, nu se poate reține în sarcina acestuia împrejurări nereale și care au dus la desfacerea căsătoriei încheiate între părți din culpa exclusivă a recurentului.
Mai mult, așa cum rezultă din certificatul medico-legal aflat la fila 84 dosar, recurentul a fost victima unor violențe grave, exercitate de intimată, care - împreună cu rudele sale - au provocat recurentului leziuni care au necesitat pentru vindecare 11-13 zile de îngrijiri medicale, motiv pentru care s-a promovat plângere la Parchet având ca obiect "tentativă de omor".
Tribunalul Iași, prin decizia recurată, a aplicat greșit legea întrucât nu s-a avut în vedere întregul material probator administrat în cauză. Astfel, nu s-a avut în vedere evidenta rea- credință a intimatei, care a înțeles să folosească înscrisuri încheiate în condiții extrem de criticabile, cum ar fi înscrisul aflat la fila 86 dosar, care poartă doar ștampila apărătorului intimatei și care este contrazis de certificatul medico-legal aflat la fila 228 dosar.
Hotărârile pronunțate în cauză au fost date cu aplicarea greșită a legii, atunci când s-a dispus încredințarea minorilor spre creștere și educare intimatei. Fiind vorba de interesul superior al minorilor era necesar ca instanța de apel să motiveze soluția pronunțată, în condițiile în care în perioada în care două dintre minore au locuit cu recurentul, acestea au fost bine îngrijite și educate, fapt dovedit cu probele administrate în cauză, respectiv cu referatul de anchetă socială întocmit.
Pentru toate aceste motive solicită admiterea recursului formulat și să se constate culpa exclusivă a intimatei în destrămarea relațiilor de familie, urmând a se dispune încredințarea către recurent a minorilor rezultați din căsătorie.
Avocat, pentru intimata, având cuvântul arată că hotărârile pronunțate în cauză sunt legale și temeinice, fiind date după administrarea unui probatoriul amplu, iar în ceea ce privește înscrisurile depuse de recurent la termenul de azi, respectiv un certificat medico-legal și o ordonanță de începere a urmăririi penale, acestea se află sub sfera penală. În cauză s-a făcut dovada caracterului violet al recurentului și - din acest motiv - în mod corect s-a dispus desfacerea căsătoriei încheiate între părți, din culpa exclusivă a acestuia.
Prin motivele de recurs formulate recurentul a solicitat și încredințarea minorilor rezultați din căsătorie, spre creștere și educare, însă recurentul nu a făcut dovada că prezintă condiții materiale și morale superioare intimatei.
Pentru toate aceste motive solicită respingerea recursului și menținerea deciziei pronunțate de Tribunalul Iași ca fiind legală și temeinică cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată.
Declarând închise dezbaterile cauza a rămas în pronunțare spre sfârșitul ședinței când,
Ulterior deliberării,
CURTEA DE APEL:
Asupra recursului civil de față, reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 14965 din 17 decembrie 2007 Judecătoria Iașia admis în parte acțiunea principală formulată de reclamanta, cu domiciliul în sat, comuna, jud. I, în contradictoriu cu pârâtul, cu domiciliul în sat, comuna, jud. I și a admis în parte cererea reconvențională formulată de pârâtul-reclamant, în contradictoriu cu reclamanta-pârâtă.
Instanța a declarat desfăcută căsătoria încheiată de părți la data de 07 octombrie 1989 și înregistrată în registrul stării civile al comunei -, județul I sub nr. 49 din 07 octombrie 1989, din culpă comună și a încredințat reclamantei-pârâte, spre creștere și educare, minorele -, născută la data de 01.10.2001, -, născută la data de 04.06.1995 și -, născută la data de 16.01.1990.
Pârâtul-reclamant a fost obligat să plătească, lunar, pensie de întreținere în favoarea minorelor, în valoare de 195 lei lunar, câte 65 lei pentru fiecare copil, calculată în raport de venitul minim pe economia națională, începând cu data pronunțării hotărârii 17.12.2007 și până la majoratul copiilor.
S-a încuviințat ca reclamanta-pârâtă să revină la numele avut anterior căsătoriei, acela de "" și s-au compensat cheltuielile de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.
Pentru a se pronunța astfel, judecătoria a reținut că părțile s-au căsătorit la data de 7 octombrie 1989 și au trei copii: -, născută la data de 16.01.1990, -, născută la data de 04.06.1995 și -, născută la data de 01.10.2001.
A reținut instanța, din întreg materialul probator administrat în cauză, că între părți există o situație tensionată, pârâtul-reclamant fiind o persoană, chiar violentă, agresând-o de mai multe ori pe reclamanta-pârâtă. dur pe care pârâtul-reclamant îl folosește uneori a fost scos în evidență, în contrast cu timiditatea de care dă dovadă acesta, și de către psihologul care a realizat evaluarea părților.
Este evident că acest comportament al pârâtului-reclamant se manifestă față de reclamanta-pârâtă. Au declarat martorii și că acesta îi reproșează soției sale că nu muncește suficient, că nu se ocupă de gospodărie.
Această stare conflictuală este alimentată de ambii soți, care se acuză reciproc de violențe, se blamează reciproc în prezența copiilor. Ambii soți se folosesc de copii în acest conflict fiecare dintre ei încercând că câștige de partea sa copiii, a mai constatat JUDECĂTORI: Susanu Claudia, Ghideanu Anca Scripcariu Gabriela
A reținut instanța că reclamanta-pârâtă a părăsit de mai multe ori domiciliul conjugal și a formulat mai multe plângeri penale împotriva pârâtului-reclamant, astfel cum reiese din adresele aflate în copie la filele 101, 102, 103 dosar. Practic, nici unul dintre soți nu încearcă să atenueze conflictele și starea de tensiune, ci le alimentează.
Față de împrejurările reținute, instanța a apreciat că relațiile de afecțiune și încredere reciprocă între părți nu mai există, acestea fiind afectate de atitudinea culpabilă a ambilor soți, care contravine scopului căsătoriei, că acestea nu și-au respectat obligațiile reciproce, cu caracter personal, pe care și le-au asumat la încheierea căsătoriei: acordarea reciprocă de sprijin moral, material, de a locui împreună, în consecință a admis în parte cererea principală și cererea reconvențională, declarând desfăcută căsătoria din culpă comună, în temeiul dispozițiilor art. 37 alin. 2, art. 38 alin. 1. familiei și art. 617 alin. 1. proc. civ.
Față de depozițiile martorilor audiați în cauză, instanța a constatat că părțile s-au folosit pe parcursul desfășurării prezentului litigiu de cei trei copii minori, implicându-i în mod direct în conflictul lor.
Astfel, pârâtul-reclamant a luat minorele - și - la domiciliul său, fără știrea reclamantei-pârâte, astfel cum a declarat martora. În temeiul hotărârii judecătorești pronunțate pe calea ordonanței președințiale reclamanta-pârâtă a mers la domiciliul pârâtului-reclamant, împreună cu executorul judecătoresc și organele de poliție, pentru a lua cele două minore ( conform proceselor-verbale aflate în copie la filele 93-95 dosar). În prezența tuturor acestor persoane reclamanta-pârâtă a făcut afirmații defăimătoare la adresa fiicei mezine.
Cu toate acestea, în temeiul dispozițiilor art.42 familiei, instanța a încredințat minorele spre creștere și educare reclamantei-pârâte, în considerarea vârstei acestora, având în vedere faptul că cele trei minore sunt fetițe și au nevoie de atenție, supraveghere și sprijin moral din partea mamei, reținând totodată și că între minorele - și - există o foarte puternică legătură afectivă, astfel încât este în interesul acestora să nu fie separate.
De asemenea, potrivit dispozițiilor art.42, 94, 101 și 107 din Codul familiei, care prevăd obligația părinților de a se îngriji de copii, de a le asigura condițiile necesare pentru creștere, educare, pregătire profesională, judecătoria a obligat pârâtul-reclamant la plata pensiei de întreținere în favoarea minorelor, pensie pe care a stabilit-o raportat la venitul minim pe economia națională, începând de la data introducerii acțiunii și până la majoratul acestora.
În baza art. 40 Codul familiei instanța a încuviințat ca reclamanta-pârâtă să revină la numele avut anterior căsătoriei și în temeiul dispozițiilor art. 276. proc. civ. a compensat cheltuielile de judecată.
Împotriva sentinței au declarat apel ambele părți. Prin decizia civilă nr. 596 din 29 septembrie 2008 Tribunalul Iașia respins apelul lui și a admis apelul lui, schimbând în parte hotărârea judecătoriei. Tribunalul a dispus desfacerea căsătoriei din culpa pârâtului și a păstrat celelalte dispoziții ale sentinței, obligându-l pe la plata sumei de 674 lei cheltuieli de judecată.
Tribunalul a reținut - în motivarea deciziei - că din probatoriul administrat în cauză rezultă că relațiile de familie dintre părți sunt grav și iremediabil vătămate, culpa în destrămarea relațiilor de familie aparținând în exclusivitate pârâtului-reclamant.
Astfel, martorii audiați în cauză, inclusiv cei propuși de pârâtul-reclamant, au arătat că între părți au existat divergențe încă de la începutul căsătoriei, certuri și scandaluri în care erau implicați și copiii.
Martorele și au arătat că pârâtul are o fire violentă și că violențele sale fizice și verbale se exercitau atât asupra soției cât și asupra copiilor și a altor persoane. Toți martorii îl caracterizează pe pârâtul-reclamant ca fiind o persoană harnică și un bun gospodar, însă nemulțumită că soția sa nu muncește la fel de mult. Nemulțumirile pârâtului-reclamant se manifestau prin atitudine violentă, certuri și scandaluri care determinau plecarea reclamantei-pârâte din domiciliu, de cele mai multe ori însoțită de copii. Depozițiile martorilor, cu privire la comportamentul violent al pârâtului, se coroborează cu înscrisuri depuse la dosarul cauzei, din care rezultă că există înregistrate plângeri penale împotriva acestuia, că în urma agresiunilor din data de 1.04.2007 (data la care părțile s-au întâlnit pentru a discuta situația copiilor) reclamanta a suferit o comoție cerebrală ce a necesitat internarea (filele 89 - 90).
Din evaluarea psihologică a membrilor familiei reiese că în ceea ce-l privește pe pârât există o discrepanță între timiditatea de care dă dovadă și duritatea verbală de care face uz. În ceea ce o privește pe reclamanta, nu se poate reține vreo culpă a acesteia în destrămarea relațiilor de familie, plecările din domiciliu fiind determinate de comportamentul violent al soțului. Martorii audiați în cauză au arătat că reclamanta-pârâtă se ocupa de treburile gospodăriei și de creșterea celor trei copii, susținerile pârâtului privind firea violentă a soției sale nefiind dovedite.
Având în vedere disp. art. 42 Codul familiei și dispozițiile Legii nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, în mod corect instanța de fond a încredințat spre creștere și educare minorele reclamantei-pârâte, a constatat tribunalul.
Din referatele de anchetă socială, evaluarea psihologică, referatul întocmit de I și depozițiile martorilor audiați în cauză rezultă că minorele sunt atașate de mamă și că aceasta s-a ocupat tot timpul de creșterea, îngrijirea și educarea lor, ea având condiții pentru a asigura o bună dezvoltare fizică și psihică a celor două minore.
Instanța a avut în vedere și opțiunea copiilor, exprimată cu prilejul audierii în Camera de Consiliu, ambele fetițe arătând că doresc să locuiască în continuare cu mama lor.
Împotriva deciziei a declarat recurs pârâtul-reclamant, invocând punctele 7 și 9 ale articolului 304 Cod procedură civilă.
El arată că motivarea hotărârii tribunalului este extrem de succintă și că instanța de apel examinat superficial probele administrate în cauză.
Recurentul învederează că tribunalul a încălcat dispozițiile art. 261 punctul 5 Cod procedură civilă și susține că greșit a reținut tribunalul comportamentul său violent, în lipsa unui certificat medico-legal și unei hotărâri judecătorești de condamnare pentru lovire.
pretinde că a dovedit că la data de 1 aprilie 2007 el a fost victima unor violențe grave, exercitate de intimată și rudele acesteia, având nevoie de 11 - 13 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare.
Recurentul arată că intimata a dat dovadă de evidentă rea-credință, folosindu-se în dosar de înscrisuri obținute în condiții criticabile, chiar obscure.
critică decizia tribunalului și sub aspectul păstrării hotărârii judecătoriei, de încredințare a minorelor mamei, spre creștere și educare.
Recurentul învederează că nu s- motivat - de tribunal - interesul superior al copiilor, atât timp cât din probele administrate rezultă că două dintre fete au locuit cu el, fiind bine îngrijite și educate.
susține că atitudinea permisivă și comportamentul intimatei au determinat ca fiica mai mare (în prezent majoră) să abandoneze școala, plecând în altă țară, iar celelalte două să fie neîngrijite și să crească lipsite de supraveghere.
Intimata nu a formulat întâmpinare, dar în concluziile scrise solicită respingerea recursului, arătând că sunt neîntemeiate toate criticile expuse de.
În recurs s-au depus înscrisur, conform art. 305 Cod procedură civilă.
Examinând actele și lucrările dosarului Curtea constată că recursul este nefundat, pentru considerentele expuse în cele ce urmează.
Tribunalul a motivat pe larg, logic și convingător, atât soluția de desfacere a căsătoriei din vina exclusivă a lui cât și păstrarea încredințării minorelor mamei, spre creștere și educare, punctul 7 al articolului 304 Cod procedură civilă nefiind incident în speță. Curtea de apel constată că tribunalul a respectat prevederile art. 261 alineat 1, punctul 5 Cod procedură civilă.
În recurs nu se poate proceda la o reexaminare a dovezilor administrate la primele două instanțe, punctul 11 al articolului 304 Cod procedură civilă (care permitea o asemenea analiză) fiind abrogat prin nr.OUG 138 /2000. În același timp, nepronunțarea tribunalului asupra unor dovezi pe care recurentul le socotește hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii nu mai constituie motiv de recurs, punctul 10 al articolului 304 Cod procedură civilă fiind abrogat prin Legea nr. 219/2005.
Curtea de apel constată că nici punctul 9 al articolului 304 Cod procedură civilă nu este aplicabil în speță, în condițiile în care tribunalul a interpretat și aplicat judicios dispozițiile legale care guvernează divorțul și încredințarea minorilor ca urmare a divorțului.
Instanța de recurs reține că situația de fapt stabilită de tribunal justifică pe deplin dispoziția de desfacere a căsătoriei din vina exclusivă a lui. De asemenea, principiul respectării interesului superior al copiilor, enunțat de articolul 2 din Legea nr. 272/2004, impune încredințarea minorilor spre creștere și educare mamei, față de concluziile și constatările din referatele de anchetă socială, referatul Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului I, depozițiile martorilor și opțiunea manifestată de cele două fetițe.
Raportat considerentelor expuse și în aplicarea art. 312 alineat 1 teza a II- Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul menținând decizia Tribunalului. Cererea intimatei, vizând obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată, va fi respinsă, cuantumul acestor cheltuieli nefiind dovedit conform art. 274 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de pârâtul reclamant împotriva deciziei civile nr. 596 din 29 septembrie 2008 Tribunalului Iași, hotărâre pe care o menține.
Respinge cererea intimatei, vizând obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 23 aprilie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
Red.
Tehnored.
02 ex.
14.05.2009
Tribunalul Iași
Jud.
Jud.
Președinte:Susanu ClaudiaJudecători:Susanu Claudia, Ghideanu Anca Scripcariu Gabriela
| ← Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... | Interdicție. Decizia 331/2009. Curtea de Apel Alba Iulia → |
|---|
