Divort. Decizia 606/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA CIVILĂ MIXTĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR.606/2009-
Ședința publică din 07 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Pantea Viorel judecător
R - - judecător
- - - judecător
- - - grefier
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de pârâta domiciliată în O,-, - 7,. 2,. 7, județul B în contradictoriu cu intimatul reclamant domiciliat în O,-, - 7,. 2,. 7, județul B, citat și de la Cabinet avocațial, din O, Parcul, nr. 1,. 6, județul B, împotriva deciziei civile nr. 507 din 16 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, prin care a fost păstrată în totalitate sentința civilă nr. 5195 din 17 septembrie 2007 pronunțată de Judecătoria Oradea în dosar nr-, având ca obiect: divorț.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi, se prezintă recurenta pârâtă personal și reprezentată de avocat în baza împuternicirii avocațiale nr.207 din 24.XI.2008 emisă de Baroul Bihor - Cabinet individual, intimatul reclamant - personal și reprezentat de avocat, în baza împuternicirii avocațiale din 16.03.2009 emisă de Baroul Bihor - Cabinet individual.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței cele de mai sus, precum și faptul că recursul este legal timbrat cu suma de 19,5 lei, achitată prin chitanța nr. -/13.03.2009 emisă de Poșta Română - și timbru judiciar de 0,15 lei, după care:
La întrebarea instanței, reprezentanții părților arată că nu au probe sau cereri de formulat și solicită judecarea cauzei.
Nemaifiind probe sau cereri de formulat, instanța consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta recurentei pârâte solicită în principal, admiterea recursului, casarea hotărârilor atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe, în vederea audierii martorilor propuși în fața instanței de fond și conexarea dosarului ce privește pensia de întreținere, cerere ce este accesorie divorțului, fiind încălcate prevederile art. 613 Cod procedură civilă; în subsidiar solicită admiterea recursului în baza art. 304 Cod procedură civilă și în consecință să se dispună casarea și desființarea hotărârilor atacate și respingerea acțiunii reclamantului ca fiind nedovedită, în ceea ce privește culpa recurentei, cu cheltuieli de judecată. În motivare arată că instanța de fond nu a acordat termen de împăcare părților, ceea ce se impunea având în vedere că părțile sunt căsătorite de peste 32 de ani. Arată că, a fost audiată nora părților în calitate de martor, ce se afla în grad prohibit și un fost coleg de serviciu al reclamantului. Din declarațiile martorilor audiați reiese culpa reclamantului, care nu a dat importanță și nici bani soției și care și-a construit o casă fără ca aceasta să știe, recurenta la aflarea adevărului a făcut depresie și a fost internată în spital. Precizează că la fila 62 dosar există un înscris din care rezultă că intimatul reclamant a dat anunț în ziar pentru a vinde locuința în care locuiesc, fără ca recurenta pârâtă să cunoască această împrejurare. Arată că recurenta pârâtă a fost o mamă și o soție foarte bună, intimatul reclamant a avut aventuri cu alte femei, dar recurenta pârâtă nu a dorit destrămarea familiei.
Reprezentantul intimatului reclamant solicită respingerea recursului ca neîntemeiat și menținerea ca legale și temeinice a hotărârilor atacate, fără cheltuieli de judecată. În ceea ce privește casarea cu trimitere, arată că disjungerea a fost legală în acel moment, plata pensiei a fost stabilită, iar cu privire la modificare învederează că părțile sunt separate în fapt de mai bine de 3 ani, din declarațiile martorilor rezultând că părțile nu se înțeleg și că și în timp ce locuiau împreună se gospodăreau separat. Arată că, recurenta pârâtă nu are relații amicale nici cu părinții intimatului și datorită certurilor repetate părțile s-au separat în fapt. Precizează că, nu solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.5195 din 17 septembrie 2007 pronunțată de Judecătoria Oradea, s-a admis acțiunea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâta, s-a dispus desfacerea căsătoriei încheiată între părți și înregistrată în registrul de stare civilă al comunei, jud. T la nr. 6 din 14.04.1976 din culpa ambilor soți și ca pârâta să-și reia numele de avut anterior căsătoriei. Cheltuielile de judecată au fost compensate.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Părțile s-au căsătorit la data de 14.04.1976, căsătoria lor fiind înregistrată în registrul de stare civilă al Comunei, jud. T la nr. 6 din 14.04.1976. Din căsătoria părților au rezultat copii, care în prezent sunt majori.
Din declarațiile martorilor audiați în cauză, instanța de fond a reținut că între soți există neînțelegeri de foarte mulți ani, aceștia fiind separați în fapt de 7-8 ani. Practic pe toată durata căsătoriei au avut loc neînțelegeri, martorele propuse de pârâtă arătând că aceasta li s-a plâns în permanență de comportamentul pârâtului, pârâta spunând că acesta nu îi dă bani, are relații cu alte femei, consumă alcool, etc. Martorii propuși de reclamant au arătat că reproșurile pârâtei privind relații extraconjugale ale acestuia nu sunt fondate. Martora, martora și martorul au arătat că au asistat la jigniri reciproce, discuții și certuri frecvente între soți. Inițial, soții s-au separat în fapt în cadrul aceleiași locuințe gospodărind separat. În vara anului trecut, reclamantul a plecat de acasă, instalându-se la locul de muncă, însă la insistentele familiei s-a întors acasă, după care, certurile reîncepând, reclamantul a plecat definitiv, la locuința părinților săi, în luna ianuarie 2007.
Față de acestea, instanța a constatat că raporturile dintre părți sunt grav și iremediabil vătămate, continuarea căsătoriei nemaifiind posibilă, astfel că, în baza art. 38 alin 1 din Codul Familiei, a dispus desfacerea căsătoriei încheiate intre părți, din culpa ambilor soți.
În baza art. 40 alin. 3 din Codul Familiei, instanța de fond dispus ca pârâta să-și reia numele de purtat anterior căsătoriei.
Văzând disp. art. 276 Cod Procedură Civilă, întrucât căsătoria a fost desfăcută din culpa ambilor soți, instanța a compensat cheltuielile de judecată ale părților.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat apel, în termen legal, timbrat cu taxa de timbru aferentă, pârâta, prin care a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței civile și trimiterea cauzei spre rejudecare în fața instanței de fond, în scopul audierii martorilor propuși și conexării dosarului cu pensia de întreținere ce formează obiectul dosarului nr.7664/2007 al Judecătoriei Oradea.
În motivarea apelului s-a arătat în esență că prezentul dosar, având ca obiect divorț nu este o cauză care să reclame urgența, astfel că se impune soluționarea împreună cu cererea privind stabilirea pensiei de întreținere, care este o cerere accesorie.
În subsidiar s-a solicitat respingerea acțiunii de divorț a reclamantului, arătându-se că, în speță s-a dovedit cupla exclusivă a reclamantului în destrămarea relațiilor de căsătorie, cu cheltuieli de judecată.
Prin decizia civilă nr. 507/A din 16 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar nr-, s-a respins ca nefondat apelul civil introdus de apelanta, domiciliată în O,-, -7. II,.7, jud. B, în contradictoriu cu intimatul, cu domiciliul ales în O la. Av., Parcul nr. 1,. 6, împotriva sentinței civile nr.5195 din 17 septembrie 2007 pronunțată de Judecătoria Oradea, pe care a păstrat-o în totalitate, ără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța în acest mod, tribunalul a reținut următoarele:
S-a apreciat nefondată cererea apelantei privind desființarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare de către aceiași instanță de fond în vederea conexării prezentului dosar cu dosarul ce are ca obiect cererea reconvențională formulată de apelanta - reclamantă - reconvențională, privind stabilirea pensiei de întreținere.
Sub acest aspect, este de observat că în mod legal și cu aplicarea dispozițiilor art.120 al.2 pr.civ. a dispus prima instanță disjungerea cererii principale, referitoare la acțiunea de divorț, de acțiunea reconvențională ce vizează stabilirea pensiei de întreținere, față de împrejurarea că acțiunea reconvențională a fost formulată la al patrulea termen de judecată, după administrarea probațiunii și la data la care cererea principală se afla în stare de judecată.
În speță, cererea reconvențională nu a fost depusă în termenul prevăzut de art.119 al.3 Cod procedură civilă iar reclamantul nu a consimțit că aceasta să se judece împreună cu acțiunea principală.
În ceea ce privește fondul cauzei, din coroborarea probelor administrate în fața instanței de fond, cu cele administrate în fața instanței de apel s-a concluzionat că ambele părți au contribuit, prin comportamentul lor la destrămarea relațiilor de căsătorie.
Culpa apelantei în destrămarea relațiilor conjugala a fost evidențiată de martorul, martor care a participat în mod nemijlocit la cele relatate și care a arătat că în cadrul certurilor, pârâta adresat injurii la adresa părinților reclamantului și a refuzat să-l însoțească pe acesta în vizitele la părinți.
De altfel, din ansamblul probator s-a reținut că datorită situației conflictuale existente între părți, situație la care au contribuit ambii soți, a intervenit în urmă cu 8 ani și despărțirea în fapt a acestora, astfel că, în mod vădit continuarea căsătoriei a devenit imposibilă, impunându-se a fi desfăcută.
În raport de considerentele expuse, criticile aduse de apelantă hotărârii atacate s-au apreciat a fi nefondate, motiv pentru care în baza art.296 Cod procedură civilă apelul a fost respins ca atare.
S-a constatat că intimatul nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei decizii, în termen a declarat recurs pârâta - recurentă solicitând în principal, desființarea hotărârilor instanțelor de apel și fond iar în fond respingerea acțiunii reclamantului, iar în subsidiar trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, în vederea completării probatoriului și a conexării prezentului dosar cu dosarul de pensie de întreținere.
În motivarea recursului se arată că în mod nelegal și cu încălcarea prevederilor art. 611 Cod procedură civilă, instanța de fond a decis judecarea separată a cererii privind pensia de întreținere de soție formulată de pârâtă, cerere care este accesorie divorțului.
Pe fond artă că reclamantul nu și-a dovedit acțiunea, dimpotrivă din probele administrate rezultând culpa reclamantului materializată prin întreținerea de relații extraconjugale, culminând cu părăsirea locuinței comune de către acesta în absența pârâtei.
Mai arată totodată că unul din martorii audiați ( - nora pârâtei) era în grad prohibit.
În drept, invocă dispozițiile art. 304, pct.6, 7, 8, 9, 10 Cod procedură civilă, art. 37 alin.2, art. 38 Codul familiei, art. 613 Cod procedură civilă.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimatul a solicitat respingerea recursului ca inadmisibil și neîntemeiat, motivele invocate de recurentă nefiind motive de nelegalitate așa cum prevede legea.
Examinând recursul, prin prisma motivelor invocate, precum și din oficiu, Curtea apreciază că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:
Referitor la disjungerea cererii de divorț de acțiunea reconvențională pentru stabilirea pensiei de întreținere solicitată de pârâtă, în mod corect a fost dispusă de instanța de fond, cu respectarea dispozițiilor art. 120 alin. 2 Cod procedură civilă, față de împrejurarea că această din urmă cerere a fot depusă la al patrulea termen de judecată, după administrarea probațiunii pentru cererea principală, cerere care se afla astfel în stare de judecată.
De altfel, scopul casării cu trimitere - acela de reconexare a acțiunii reconvenționale la cererea principală - nu mai poate fi realizat, în condițiile în care cererea reconvențională a fost între timp soluționată irevocabil.
În cea ce privește fondul cauzei, probele administrate sunt suficiente și concludente sub aspectul stabilirii unei culpe concurente a soților la destrămarea relațiilor de familie, starea conflictuală ce durează de circa 7 - 8 ani și separarea în fapt survenită în urmă cu circa 2 ani, conducând la concluzia imposibilității continuării căsătoriei.
Cu referire expresă la probele testimoniale, trebuie menționat faptul că martora - nora pârâtei - nu se află în grad prohibit, textul art. 190 făcând vorbire doar despre descendenți, fără vreo altă precizare așa cum o face în cazul rudelor.
Față de considerentele mai sus reținute, Curtea urmează în temeiul art. 312 alin.1 coroborat cu art. 316 și 296 Cod procedură civilă, să respingă recursul ca nefondat, fără cheltuieli de judecată, nefiind solicitate de intimat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul civil declarat de pârâta domiciliată în O,-, - 7,. 2,. 7, județul B, în contradictoriu cu intimatul reclamant din O,-, - 7,. 2,. 7, județul B, și de la Cabinet avocațial, din O, Parcul, nr. 1,. 6, județul B, împotriva deciziei civile nr. 507 din 16 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor pe care o menține în întregime.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 07 aprilie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - R - - - - -
Red.dec.- /21.04.2009
Jud.fond.
Jud.apel. -
Dact./23.04.2009.
Ex.2
Președinte:Pantea ViorelJudecători:Pantea Viorel, Roman Florica, Bocșe Elena
| ← Divort. Decizia 68/2010. Curtea de Apel Constanta | Stabilire program vizitare minor. Decizia 9/2009. Curtea de... → |
|---|
