Stabilire program vizitare minor. Decizia 9/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-.
DECIZIA CIVILĂ NR. 9
Ședința publică din data de 13 ianuarie 2009.
PREȘEDINTE: Elisabeta Gherasim
JUDECĂTOR 2: Eliza Marin
JUDECĂTOR 3: Maria David
Grefier - - -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâta ( fostă ), domiciliată în B, Cartier Bazar,. 4 A,.17, județul B și cu domiciliul ales la familia din comuna Vadu Pașii, județul B, împotriva deciziei civile nr. 306/23 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu reclamantul, domiciliat în B, B-dul. - -,.2,. C,.38, județul B și autoritatea tutelară Primăria Municipiului B, cu sediul în B, județul
Cerere de recurs netimbrată.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenta-pârâtă personal și asistată de avocat din Baroul Buzău, potrivit împuternicirii avocațiale cu nr. 2/2009, intimatul-reclamant personal și asistat de avocat din Baroul Buzău, potrivit împuternicirii avocațiale /2009, lipsă fiind intimata-autoritate tutelară Primăria Municipiului
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Avocat având cuvântul depune la dosar taxă judiciară de timbru în cuantum de 3,00 lei conform chitanței fiscale cu seria -/8 ianuarie 2009, și timbru judiciar de 0,15 lei, atașate și anulate la dosar. Alte cereri nu mai are de formulat.
Avocat având cuvântul, depune la dosar împuternicire avocațială pentru intimatul-reclamant, un listing cu SMS transmise de intimatul-reclamant recurentei-pârâte și concluzii scrise. Alte cereri nu mai are de formulat.
Curtea, ia act că recurenta-pârâtă a achitat taxă judiciară de timbru în cuantum de 3,00 lei conform chitanței fiscale cu seria -/8 ianuarie 2009, și timbru judiciar de 0,15 lei, atașate și anulate la dosar.
Curtea, ia act că alte cereri nu mai sunt de formulat și față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat având cuvântul pentru recurenta-pârâtă, critică decizia civilă nr. 306/23 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Buzău, invocând dispozițiile art. 304 pct. 6 li 7 Cod procedură civilă.
Un prim motiv de recurs este faptul că în opinia sa în mod greșit instanța de apel a stabilit ca minora, născută la data de 17 septembrie 1999, să fie luată de tatăl său, respectiv intimatul-reclamant, în prima și a treia săptămână din lună, de sâmbătă dimineața orele 10.00 până duminică orele 16.00, în condițiile în care, astfel cum pârâta-recurentă a arătat un astfel de program ar fi de natură să provoace prejudicii dezvoltării normale a minorei, care, la această vârstă fragedă, are nevoie de supravegherea mamei, iar cel puțin în prezent, vizitarea tatălui său doar pe parcursul zile de sâmbătă ar fi suficient.
C de-al doilea motiv de recurs vizează modalitățile de ase păstra legătura dintre tată și fiică pe perioada vacanței de vară timp de o lună, dar nu se știe care lună, începând cu prima zi de concediu a reclamantului-intimat, în condițiile în care nici nu a solicitat acest lucru. Astfel că recurenta-pârâtă ar fi legată de programarea concediului de odihnă al fostului soț și ar trebui să se intereseze în fiecare an de această programare. Totodată, având în vedere cele relatate în motivele de apel, referitoare la aspectul că, timp de 10 zile, intimatul-reclamant a obstrucționat orice legătură a recurentei cu fiica sa, închizându-i telefonul pe toată perioada cât minora a fost pe cu tatăl său, greșit instanța de apel a stabilit ca minora să își petreacă vacanța de vară timp de o lună de zile cu tatăl său.
Solicită admiterea recursului, schimbarea în deciziei recurate, în sensul stabilirii modalității de menținere a legăturilor personale ale intimatului-reclamant cu minora, în prima și a treia sâmbătă din lună, între orele 10.00-20.00 și timp de o săptămână în vacanța de vară, cu excluderea din dispozitiv a mențiunii" începând cu prima zi de concediu a reclamantului-intimat". Cu cheltuieli de judecată.
Avocat, având cuvântul pentru intimatul-reclamant solicită respingerea recursului ca nefondat.
În termen legal, recurenta a formulat recurs împotriva deciziei civile nr. 306/23.10.2008 pronunțată de Tribunalul Buzău, invocând dispozițiile art. 304 pct. 6 și 7 Cod procedură civilă, motive de nelegalitate care privesc critici în sensul că: pct. 6 - instanța ar fi acordat mai mult decât s-a cerut ori ceea ce nu s-a cerut și pct. 7, când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii.
Cu privire la primul motiv de recurs, în sensul că, instanța de apel a fost deosebit de permisivă, în a-mi acorda legături personale cu minora de sâmbătă orele 10 și până duminică orele 16 și pe cale de consecință ar fi cel mai indicat ca aceste relații să se desfășoare numai în prima și a treia săptămână din lună, numai pe perioada zilei de sâmbătă între orele 10-20, recurentul arată că acest motiv invocat nu poate fi admis deoarece, atât intimatul cât și părinții săi și rudele sale, au relații perfecte cu minora. A dezvoltat de la nașterea fiicei sale profunde sentimente de paternitate și s-a implicat direct în creșterea, îngrijirea și educarea acesteia pe toată perioada când soții au fost căsătoriți și bineînțeles și după despărțirea acestora.
Actualul domiciliu al intimatului-reclamant coincide cu domiciliul bunicilor paterni, un imobil compus din patru camere și dependințe, minora având rezervată și amenajată o cameră proprie modern mobilată. Relația minorei are relații de afecțiune cu tatăl său și bunicii paterni.
Mai susține apărătorul intimatului-reclamant, avocat că, numai prin programul stabilit de tribunal, acesta are posibilitatea și timpul material să petreacă week-end-uri alături de minoră, în excursii în locuri deosebite, situații care impun deplasări în alte localități, de exemplu cum ar fi o excursie la
Intimatul a produse dovezi suficiente și este de la sine înțeles că în niciun caz, petrecerea week-end-urilor, din prima și a treia sâmbătă din luna, de sâmbătă și până duminică nu ar însemna aducerea de prejudicii dezvoltării normale ale minorei" astfel cum pretinde partea adversă. Intimatul are studii superioare și este în măsură dacă va fi nevoie să ajute minora la efectuarea lecțiilor și temelor de la școală.
În ceea ce privește celălalt motiv de recurs care vizează perioada concediului de odihnă din perioada verii, stabilită pe timpul unei luni, în cadrul căreia minora urmează să locuiască împreună începând cu prima zi de concediu, intimatul arată că, recurenta-pârâtă pretinde că, o perioadă de o săptămână ar fi suficientă, însă trece vedere peste împrejurarea că, odată cu prilejul formulării întâmpinării la acțiunea de chemare în judecată aceasta a fost de acord ca minora, să locuiască cu intimatul-reclamant pe timpul vacanței de vară, o perioadă de două săptămâni. În prezentul recurs, aceasta solicită ca relația personală a tatălui cu minora să fie limitată doar la o săptămână, fără însă să critice în mod legal această dispoziție a instanței, cu atât mai mult cu cât în decursul celor trei luni de vacanță de vară a minorei, respectiv cuprinsă în perioada 15 iunie 15 septembrie, intimatul are posibilitatea să își planifice concediul personal, dar și în raport de planificarea concediului recurentei.
Mai susține avocat că, deși decizia tribunalului era definitivă situație care a fost adusă la cunoștința recurentei, aceasta cu rea credință s-a opus prin refuz direct să îi încuviințeze a avea relații cu fiica sa.
Solicită respingerea recursului ca nefondat. Cu cheltuieli de judecată.
CURTEA,
Asupra recursului civil de față, reține următoarele;
Prin sentința civilă nr. 2765/14.05.2008 pronunțată de Judecătoria Buzău în dosarul nr- s-a admis, în parte, acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta și s-a încuviințat reclamantului să păstreze legături personale cu minora, născută la data de 17.09.1999, în fiecare zi de sâmbătă între orele 10-20, o săptămână în vacanța de iarnă (intersemestrială) și două săptămâni în vacanța de vară, în domiciliul acestuia sau prin luarea de către reclamant a minorei în vacanțe.
S-a respins capătul 3 din acțiune referitor la exercitarea drepturilor părintești de către reclamant prin intermediul convorbirilor telefonice.
Totodată, s-a respins cererea pârâtei de obligare a reclamantului la plata cheltuielilor de judecată suportate de pârâtă.
S-a luat act că reclamantul nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel instanța fondului a reținut în considerentele sentinței că reclamantul a solicitat în contradictoriu cu pârâta și cu Autoritatea Tutelară din cadrul Primăriei mun. B, ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța să fie obligată pârâta a-i permite reclamantului să aibă legături personale cu minora -, născută la data de 17.09.1999, în următoarea modalitate:
1. prin luarea minorei în reședința reclamantului de vineri orele 18 până duminică orele 18 în primul și al treilea week-end din lună;
2. prin luarea minorei în reședința reclamantului o săptămână pe timpul vacanței de iarnă, 3 zile în timpul vacanței de primăvară, respectiv pe perioada vacanței de Paști și o lună pe timpul vacanței de vară;
3. prin permiterea reclamantului de a avea legături telefonice cu minora în al doilea și al patrulea week-end din lună, respectiv sâmbăta și duminica între orele 8,30-9,30 cu obligația reclamantului de a suporta contravaloarea unui aparat telefonic mobil, cât și costul cartelelor telefonice necesare.
Nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii sale, reclamantul a învederat instanței că minora a fost încredințată spre creștere și educare pârâtei cu obligarea reclamantului la plata unei pensii de întreținere prin sentința civilă nr. 346/20.01.2006 a Judecătoriei Buzău. Cu prilejul soluționării acțiunii de divorț, minora a fost disputată între părți, dar instanța a apreciat că este în interesul ei să rămână la mamă.
În drept, au fost invocate disp. art. 43 Codul familiei și disp. art. 14-15 din Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului.
În termenul legal prevăzut de art. 1141alin. 2.pr.civ. pârâta a depus întâmpinare (filele 12-13) arătând că nu este de acord cu modalitatea în care reclamantul a solicitat exercitarea legăturilor personale cu minora deoarece acest program ar fi de natură să producă dereglări în activitatea școlară și extrașcolară a acesteia.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a reținut în fapt și în drept următoarele:
Prin sentința civilă nr. 346/20.01.2006 a Judecătoriei Buzău (filele 6-8), minora rezultată din căsătoria părților, -, născută la data de 17.09.1999, a fost încredințată spre creștere și educare mamei sale, pârâta de astăzi, -. A avut în vedere instanța vârsta fragedă a minorei, sexul femeiesc al copilului, interesul superior al minorei care a impus încredințarea ei mamei pentru a nu se aduce atingere calităților părinților ei, respectului pentru sentimentele firești dintre părinți și copii.
Conform dispozițiilor art. 43 alin. 1 Codul familiei, părintele divorțat căruia i s-a încredințat copilul exercită cu privire la acesta drepturile părintești, dar potrivit alin. 3 al aceluiași articol părintele divorțat căruia nu i s-a încredințat copilul păstrează dreptul de a avea legături personale cu acesta, precum și de a veghe la creșterea, educarea, învățătura și pregătirea lui profesională. Este astfel incontestabil că reclamantul are dreptul de păstra legături personale cu fiica sa rezultată din căsătoria sa cu pârâta.
Modalitățile în care acest drept al părintelui divorțat căruia nu i s-a încredințat copilul minor sunt detaliate în Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului. Astfel, conform art. 14 din lege, copilul are dreptul de a menține relații personale și contacte directe cu părinții, rudele, cu alte persoane față de care copilul a dezvoltat legături de atașament, de a-și cunoaște rudele, de a întreține relații personale cu acestea, în măsura în care acest lucru nu contravine interesului său superior, iar conform alin. 3 al art. 14 "părinții nu pot împiedica relațiile personale ale acestuia cu bunicii, frații și surorile ori cu alte persoane alături de care copilul s-a bucurat de viața de familie, decât în cazul în care instanța decide în acest sens, apreciind că există motive temeinice de natură a primejdui dezvoltarea fizică, psihică, intelectuală sau morală a copilului".
Față de împrejurarea că de la data încredințării sale mamei și până în prezent minora - a locuit cu mama sa, fiindu-i permis până în cursul anului trecut să aibă legături personale nestingherite cu tatăl ei și cu bunicii paterni, așa cum rezultă din declarațiile coroborate ale martorilor audiați în cauză, că tatăl minorei, reclamantul, ca și mama sa au în prezent relații personale afective cu alte persoane, iar reclamantul intenționează chiar să se recăsătorească în cursul acestui an, că reclamantul locuiește împreună cu viitoarea sa soție și că el însuși a precizat în acțiunea introductivă că relațiile personale cu fiica sa ar urma să se desfășoare la domiciliul părinților săi din mun. B, ținând seama de opinia minorei consemnată la data de 14.05.2008 (fila 70), dar și de programul școlar și programul de lucru al reclamantului, instanța va aprecia că în interesul superior al copilului minor este ca reclamantul să păstreze legături personale cu fiica sa în fiecare zi de sâmbătă între orele 10-20, o săptămână în vacanța de iarnă (intersemestrială) și două săptămâni în vacanța de vară, în domiciliul acestuia sau prin luarea de către reclamant a minorei în vacanțe.
Instanța a mai avut în vedere la stabilirea acestei modalități de exercitare a drepturilor părintești de către reclamant, necesitatea continuității și permanentizării relației tată-fiică care poate fi în mod optim consolidată în modalitatea aleasă, mai ale că obiectul cererii introductive îl constituie stabilirea legăturilor personale cu tatăl său și nu cu familia extinsă a acestuia.
Petrecerea timpului de către reclamant cu fiica sa se poate desfășura în modalitatea aleasă fie la domiciliul reclamantului, deși după recăsătorirea acestuia ar fi traumatizant pentru minoră să ia contact cu noua familie a reclamantului, fie la domiciliul bunicilor paterni unde minora are condiții optime de petrecere a timpului liber, fie în scurte excursii săptămânale împreună cu tatăl ei ori pe timpul vacanțelor școlare ținând seama de faptul că același timp liber în proporții comparabile, minora trebuie să-l petreacă cu părintele căruia i-a fost încredințată spre creștere și educare, respectiv cu mama sa, pârâta.
Instanța a apreciat că nu există niciun fel de amenințare în privința normalei dezvoltări fizice, psihice, intelectuale sau morale a copilului dacă minora - locuiește împreună cu mama sa și cu concubinul acestuia în comuna Vadu-Pașii, județ B, câtă vreme ea însăși a arătat că se înțelege foarte bine cu persoanele împreună cu care locuiește, că a dezvoltat relații de prietenie, la țară, cu toți copiii de pe stradă și că nu o deranjează ca să petreacă câteva ore singură la fostul domiciliul comun al părinților ei situat în zona din mun. B, foarte aproape de Școala nr. 11 unde ea este elevă.
Din conținutul transcrierii mesajelor transmise de reclamant pârâtei în perioada 07.03.2008-03.05.2008 pe telefonul mobil (filele 32-35), instanța va reține că această comunicare a avut loc între părți și nu între reclamant și fiica lui minora -, așa încât capătul 3 din cererea introductivă referitor la exercitarea drepturilor părintești de către reclamant prin intermediul convorbirilor telefonice, care îi sunt pretins interzise de către pârâtă, este neîntemeiat și urmează a fi respins, instanța reținând că pârâta nu a împiedicat pe reclamant să comunice telefonic sau într-o altă formă cu fiica sa.
Situația de fapt astfel reținută rezultă și din declarațiile martorelor audiate la propunerea reclamantului care au declarat că, convorbirile telefonice s-au purtat în special între părinți, că fetița are un telefon mobil, însă atunci când o suna tatăl ei era închis, martorele fiind în imposibilitate de a preciza motivul acestei bariere de comunicare. Este foarte posibil ca să țină telefonul închis pe perioada orelor de curs, iar reclamantul să încerce să o contacteze în această perioadă. Pârâta a contestat vehement susținerea reclamantului în sensul că nu-i permite să vorbească la telefon cu fiica lui, iar relatările martorelor referitoare la acest aspect sunt numai declarații indirecte cunoscute de martore de la reclamant.
Față de dispozițiile art. 274.pr.civ. cu referire la art. 43 alin. 3 Codul familiei, care stabilește dreptul părintelui căruia nu i s-a încredințat copilul de a păstra legături personale cu acesta, instanța va respinge cererea pârâtei de obligare a reclamantului la plata cheltuielilor de judecată suportate de pârâtă pentru că reclamantului i-a fost recunoscut un drept constituționale și nicidecum nu se află în situația celui căzut în pretenții în sensul dispoziției procedurale.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamantul si pârâta, criticând soluția pentru nelegalitate si netemeinicie.
Astfel în apelul său reclamantul a susținut că au fost încălcate atât drepturile sale de a păstra legături personale cu fiica sa dar și drepturile acesteia în aceeași măsură prin admiterea în parte a acțiunii și limitarea dezvoltării legăturilor personale firești între părinte și copilul său.
A solicitat admiterea apelului și schimbarea în tot a hotărârii atacate în sensul admiterii acțiunii sale așa cum a fost formulată.
În apelul său pârâta a susținut în esență că în ce privește primul capăt de cerere instanța de fond a acordat mai mult decât s-a cerut prin încuviințarea păstrării legăturilor personale în fiecare zi de sâmbătă între orele 10-20 și că perioada stabilită pentru vacanța de vară ar trebui redusă la o săptămână.
A solicitat în acest sens schimbarea în parte a sentinței atacate.
În urma analizării motivelor de apel s-a pronunțat decizia civilă nr.306 din 23 octombrie 2008 prin care s-au admis ambele apeluri, s-a schimbat în parte sentința atacată în sensul că s-a încuviințat reclamantului să păstreze legături personale cu minora în prima și a treia săptămână din fiecare lună, de sâmbăta orele 10,00 până duminica orele 16,00, în prima săptămână din vacanța de iarnă și o lună în vacanța de vară.
Pentru a pronunța această decizie s-a reținut că ambii părinți dispun de condiții materiale și morale corespunzătoare pentru a asigura deopotrivă o bună creștere și educare a minorului și că este în interesul acestuia ca părintele căruia nu i s-a încredințat copilul să păstreze legături personale cu acesta.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs, pârâta,aducând următoarele critici:
Recurenta este nemulțumită de decizia pronunțată de instanța de apel întrucât a stabilit ca minora în vârstă de doar nouă ani să fie luată de intimat în prima și a treia săptămână din fiecare lună, de sâmbăta orele 10,00 până duminica orele 16,00, deoarece un astfel de program aduce prejudicii dezvoltării normale a copilului.
O a doua critică vizează modalitatea de stabilire a legăturilor personale cu minora pe timpul vacanței de vară. Susține recurenta că tatăl nu a solicitat stabilirea unui astfel de program de vizitare.
Examinând decizia prin prisma criticilor formulate, Curtea, constată:
În cadrul ocrotirii părintești deplina egalitate în drepturi a părinților în ceea ce privește exercitarea drepturilor și îndatoririlor față de copiii minori reprezintă unul din principiile de bază proclamate de Codul Familei (art.92 alin.1).
Exercitarea drepturilor părintești este prevăzută exclusiv în interesul copiilor minori (art.92 alin.2 Cod Familiei).
În general, toate problemele care se ridică în legătură cu îngrijirea, creșterea, educarea și supravegherea copilului minor unt rezolvate de părinți prin buna înțelegere, chiar atunci când căsătoria a fost desființată, iar copiii au fost încredințați spre creștere și educare unuia dintre ei.
Părintelui căruia nu i-a fost încredințat copilul nu este exclus de la exercițiul drepturilor părintești.
În speță, tatăl minorei, intimat, are exercițiul drepturilor părintești și pentru că nu i s-a încredințat copilul păstrează dreptul de a avea legături personale cu copilul și trebuie să vegheze la creșterea, învățătura și pregătirea profesională a acestuia (art. 43 alin.3 Codul Familiei).
Modalitatea stabilită de instanța de apel dea păstra legături cu copilul este una conformă culegea întrucât fetița are vârsta de nouă ani care nu poate fi apreciată ca o vârstă foarte fragedă, când trebuie să beneficieze mai mult de prezența mamei.
Așa cum s-a arătat mai sus părinții au drepturi egale în ceea ce privește exercitarea drepturilor și îndatoririlor părintești.
Din ansamblul probator administrat în cauză rezultă cert că părinții nu se înțeleg în ceea ce privește exercitarea drepturilor părintești și ca urmare, tatăl nu poate vizita fetița în domiciliul mamei, și având în vedere acest aspect unica modalitate de a stabili legături personale cu minora este aceea prin care minora va merge în domiciliul tatălui unde beneficiază de condiții materiale și morale corespunzătoare pentru a asigura în continuare o bună creștere minorei.
Mai mult, la vârsta de nouă ani un copil poate fi luat pe timpul vacanței de vară o lună de celălalt părinte care așa cum au stabilit și celelalte instanțe se bucură de o bună reputație fiind în același timp și un părinte afectuos.
Față de cele sus arătate, Curtea în baza art. 312 Cod pr.civilă, va respinge recursul ca nefondat și va menține ca legală și temeinică decizia recurată.
Văzând și disp.art. 274 Cod pr.civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta ( fostă ), domiciliată în B, Cartier Bazar,. 4,.17, județul B și cu domiciliul ales la familia din comuna Vadu Pașii, județul B, împotriva deciziei civile nr. 306/23 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu reclamantul, domiciliat în B, B-dul. - -,.2,. C,.38, județul B și autoritatea tutelară Primăria Municipiului B, cu sediul în B, județul
Obligă recurenta la 1000 lei cheltuieli de judecată către intimat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 13 ianuarie 2009.
Președinte, Judecători,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red. MD/BA
2 ex./21.01.2009
f- Jud.
a- Trib.
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120/2006
Președinte:Elisabeta GherasimJudecători:Elisabeta Gherasim, Eliza Marin, Maria David
| ← Divort. Decizia 606/2009. Curtea de Apel Oradea | Divort. Decizia 69/2009. Curtea de Apel Ploiesti → |
|---|
