Divort. Decizia 61/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI
ASIGURĂRI SOCIALE
Complet specializat pentru cauze cu minori și de familie
DECIZIA CIVILĂ NR. 61/FM
Ședința publică din 01 iulie 2009
Completul de judecată constituit din:
PREȘEDINTE: Mihaela Popoacă
JUDECĂTOR 2: Daniela Petrovici
JUDECĂTOR 3: Răzvan Anghel
Grefier - - -
Pe rol, soluționarea recursului civil formulat de recurentul reclamant, domiciliat în, sat, cod poștal -, județul T, împotriva deciziei civile nr.3, pronunțată de Tribunalul Tulcea la data de 14 ianuarie 2009, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă, domiciliată în comuna, sat, cod poștal -, județul T și intimata autoritate tutelară CONSILIUL LOCAL, cu sediul în, cod poștal -, având ca obiectdivorț.
La apelul nominal efectuat în cauză, se prezintă recurentul reclamant, personal și asistat de avocat, în baza împuternicirii avocațiale seria - nr. 49795 (95) din 30 iunie 2009, pe care o depune la dosar și, în anexă, chitanța seria - nr. - din 30 iunie 2009, cu care face dovada achitării onorariului pentru avocat în sumă de 800 lei, iar pentru intimata pârâtă, răspunde avocat, în baza împuternicirii avocațiale aflată la fila 14 dosar, lipsind intimata autoritate tutelară.
Procedura de citare este legal îndeplinită, conform art. 87 și urm. Cod procedură civilă.
Grefierul de ședință se referă asupra cauzei, învederând că recursul nu a fost timbrat.
Apărătorul recurentului reclamant, depune la dosar chitanța CT nr. - PJ din 01 iulie 2009, emisă de Agenția Fiscală nr.3 C, cu care face dovada achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 20 lei și 0,15 lei timbru judiciar.
Totodată, în temeiul dispozițiilor art. 305 Cod procedură civilă, solicită completarea probatoriului cu înscrisuri, teza probatorie fiind aceea de a demonstra că există condiții materiale și morale ca minorul să fie crescut și educat corespunzător de către tată.
Apărătorul intimatei pârâte nu se opune.
Instanța, deliberând, apreciază utilă proba cu completarea materialului probator cu înscrisuri, motiv pentru care o încuviințează.
Apărătorul recurentului reclamant depune la dosar un număr de cinci fotografii color, într-un singur exemplar, ancheta socială nr. 598 din 25 iunie 2009 emisă de Serviciul Asistență Socială din cadrul Primăriei comunei efectuată la domiciliul recurentului reclamant în sat, comuna, județul T; adresa nr. - din 23 iunie 2009, emisă de Postul de Poliție către cabinet individual - răspuns la adresa 7 din 17 iunie 2009 - privind conduita numitului și profilul socio-moral al familiei în localitatea de domiciliu; caracterizare dată de educatoarea minorului.
Întrebate fiind, părțile prezente, arată că nu mai au alte cereri de formulat sau probe de depus în apărare și solicită acordarea cuvântului pe fond, pentru dezbateri.
Instanța ia act de declarația părților prezente, potrivit cu care acestea arată că nu mai au cereri prealabile de formulat sau probe de depus și, în temeiul dispozițiilor art. 150 din Codul d e procedură civilă, constată încheiată cercetarea judecătorească, acordându-le pe rând cuvântul, pe fond, pentru dezbateri.
Apărătorul recurentului reclamant, având cuvântul, critică hotărârea recurată pentru nelegalitate sub aspectul stabilirii culpei comune a soților la destrămarea căsătoriei, cât și sub aspectul soluționării cererii de încredințare a minorului spre creștere și educare mamei pârâte.
Susține că soluția de desfacere a căsătoriei din culpa comună a soților este rezultatul aplicării greșite a legii, instanța neavând în vedere împrejurarea că atitudinea pârâtei, care a refuzat să se înapoieze în țară și relațiile extraconjugale întreținute în Italia cu un cetățean italian au fost determinante în destrămarea căsătoriei părților.
Cu privire la încredințarea minorului spre creștere și educare mamei pârâte, recurentul, prin apărător, arată că această soluție nu corespunde interesului superior al copilului, îndepărtarea acestuia din mediul în care a crescut și încredințarea lui pârâtei, care nu a avut în ultimii trei ani decât întâlniri sporadice cu minorul, sunt de natură să afecteze negativ dezvoltarea acestuia.
Solicită instanței să înlăture declarația numitului, întrucât are un caracter subiectiv, această persoană fiind concubinul intimatei pârâte.
Solicită instanței ca, la pronunțarea hotărârii, să țină seama și de materialul probator ce a fost completat la termenul de judecată de astăzi cu înscrisuri, conform art. 305 Cod procedură civilă.
Nu solicită cheltuieli de judecată.
Apărătorul intimatei pârâte, având cuvântul, pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Face un scurt istoric al speței.
Consideră hotărârea primei instanțe temeinică și legală, întrucât clienta sa a făcut dovada că este interesată să se implice personal în creșterea și educarea minorului, spre deosebite de reclamant, căruia îi este indiferent dacă acesta este în grija bunicilor paterni sau a unor rude ori prin vecini.
De asemenea, susține că și hotărârea instanței de apel este corectă, temeinică și legală. Instanța a apreciat probele din dosar în interesul superior al minorului, astfel că, în mod corect a respins motivele formulate de reclamant.
Mai mult, consideră că nu există nici unul dintre cazurile de recurs prevăzute de art. 304 Cod procedură civilă.
Desfacerea căsătoriei și culpa în desfacerea acesteia sunt probe suficiente din care să rezulte că vinovat este recurentul de astăzi.
Precizează că reclamantul consuma alcool în exces, motiv pentru care a fost obligată să plece în străinătate la lucru.
Cu privire la încredințarea minorului, solicită instanței să aibă în vedere și declarația intimatei care a mărturisit că l-a văzut pe reclamant cum îl bătea pe minor cu o mătură, iar când venea acasă în stare de ebrietate îl obliga pe acesta să doarmă pe jos.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei M sub nr- reclamantul a chemat în judecată civila pe parata solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună desfacerea căsătoriei părților din vina exclusivă a pârâtei, aceasta să revină la numele avut anterior căsătoriei, iar minorul născut la 19 august 2005 sa-i fie încredințat spre creștere si educare.
Prin cererea reconvențională formulata, a solicitat desfacerea căsătoriei din vina reclamantului - pârât si să-i fie ei încredințat spre creștere si educare minorul.
Părțile s-au căsătorit la 28 septembrie 2001 si din căsătoria lor a rezultat minorul, născut la 19 august 2005.
Neînțelegerile dintre părți s-au datorat, pe de o parte, reclamantului care în perioada în care locuiau împreună, pe fondul consumului de alcool provoca scandal si chiar a lovit-o pe pârâtă.
De comun acord, în urmă cu doi ani si J, pârâta a plecat în Italia în ideea de a câștiga bani cu care să termine casa. In primele cinci luni a trimis bani cu care reclamantul a făcut uși si un gard, însă ulterior, constatând că acesta consuma banii mai mult pe băutură, a refuzat să mai trimită bani. Mai mult, a cunoscut un cetățean italian cu care a închegat o relație si cu care, de altfel, trăiește si în prezent.
Pe acest fond, părțile au întrerupt legăturile si, potrivit cererii reclamantului si pârâtei, relațiile dintre ei s-au destrămat definitiv.
Situația de fapt, așa cum a fost mai sus reținută, a fost dovedită în cauză cu acțiunea reclamantului, cu cererea reconvențională a pârâtei, cu certificatul de căsătorie aflat în original la dosar si cu declarațiile martorilor si, propuse de reclamant, si si, propuși de pârâta.
Prin sentința civilă nr. 634 din 22 octombrie 2008, Judecătoria Maa dmis în parte acțiunea principală având ca obiect divorț cu minori, formulată de reclamantul-pârât domiciliat în sat, comuna, județul T, în contradictoriu cu pârâta-reclamantă, domiciliată în sat, comuna, județul T, a admis cererea reconvențională formulată de pârâta-reclamantă, împotriva reclamantului -pârât, a desfăcut căsătoria părților încheiată la 28 septembrie 2001 și trecută sub nr. 7 din aceiași dată în Registrul de stare civilă al Primăriei comuna, județul T, din vina ambilor soți.
După rămânerea definitivă a hotărârii de divorț, pârâta-reclamantă a revenit la numele avut anterior căsătoriei acela de.
A ncredințat pârâtei-reclamante spre creștere și educare pe minorul, născut la 19 august 2005.
A obligat pe reclamantul-pârât să plătească o pensie lunară de 100 lei în favoarea minorului, cu începere de la data pronunțării hotărârii și până la majoratul minorului, adică, 19 august 2023.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat apel reclamantul care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie sub aspectul stabilirii culpei comune a soților în desfacerea căsătoriei, cât și sub aspectul modalității de soluționare a cererii de încredințare a minorului rezultat din căsătoria părților.
Apelantul a susținut că pârâta este unica vinovată de destrămarea relațiilor de familie, deoarece și-a părăsit soțul și copilul de nouă luni și a plecat în Italia unde a intrat în relație de concubinaj cu un alt. A mai susținut apelantul că minorul este bine îngrijit în familia sa și este în interesul acestuia să fie și în viitor sub ocrotirea și supravegherea reclamantului.
Prin decizia civilă nr. 3 din 14 ianuarie 2009 Tribunalul Tulceaa respins ca nefondat apelul reclamantului.
Pentru a pronunța această soluție instanța de apel a reținut, în esență, că ambii soți se fac vinovați de destrămarea relației de căsătorie: apelantul reclamant - în perioada conviețuirii, obișnuia să provoace scandaluri, exercita violențe asupra soției sale pe fondul consumului de alcool; la rândul ei, pârâta a intrat în relație de concubinaj cu un alt în Italia, situație în care relațiile dintre soți s-au degradat, iar reluarea conviețuirii nu mai este posibilă din culpa ambilor soți.
În ceea ce privește minorul, rezultat din căsătorie, instanța de apel a apreciat că este în interesul superior al copilului să fie încredințat spre creștere și educare mamei pârâte, avându-se în vedere vârsta copilului și afecțiunea mamei față de acesta.
Împotriva acestei decizii, în termen legal a declarat recurs reclamantul care a criticat-o pentru nelegalitate sub aspectul stabilirii culpei comune a soților la destrămarea căsătoriei, cât și sub aspectul soluționării cererii de încredințare a minorului spre creștere și educare mamei pârâte.
Recurentul a susținut că soluția de desfacere a căsătoriei din culpa comună a soților este rezultatul aplicării greșite a legii, instanța neavând în vedere împrejurarea că atitudinea pârâtei, care a refuzat să se înapoieze în țară și relațiile extraconjugale întreținute în Italia cu un cetățean Italian au fost determinante în destrămarea căsătoriei părților.
Referitor la încredințarea minorului spre creștere și educare mamei pârâte, recurentul a reținut că această soluție nu corespunde interesului superior al copilului, îndepărtarea acestuia din mediul în care a crescut și încredințarea lui pârâtei, care nu a avut în ultimii trei ani decât întâlniri sporadice cu minorul sunt de natură să afecteze negativ dezvoltarea acestuia.
În recurs s-a administrat proba cu înscrisuri, conform art. 305 Cod procedură civilă.
Analizând legalitatea hotărârii recurate, în raport cu criticile recurentului reclamant, se constată următoarele:
Conform dispozițiilor art.38 Codul familiei, instanța judecătorească poate desface căsătoria prin divorț atunci când, datorită unor motive temeinice, raporturile dintre soți sunt grav vătămate și continuarea căsătoriei nu mai este posibilă.
Interpretând în mod judicios probatoriile administrate în cauză instanțele de fond și de apel au reținut că între părți nu mai exista și afecțiune, în sensul art. 2 din Codul familiei, că relațiile dintre soți sunt grav vătămate încât continuarea căsătoriei a devenit practic imposibilă.
Referitor la culpa soților, corect s-a reținut că ambele părți au determinat prin comportamentul lor degradarea în mod treptat a relațiilor de familie, astfel încât în prezent căsătoria acestora nu mai poate continua.
Astfel, atât recurentul reclamant a avut un comportament necorespunzător, - pe fondul consumului de alcool genera discuții contradictorii cu soția sa, întreținea în familie o atmosferă încordată, dar și pârâta a contribuit prin conduita ei - dezinteresul față de familie, după plecarea la muncă în Italia, legătura extraconjugală cu un alt - ambii soți au determinat imposibilitatea reluării conviețuirii părților și desfacerea căsătoriei prin divorț.
Pentru considerentele expuse, în baza art. 312 Cod procedură civilă, se reține a fi nefondată critica ce vizează stabilirea culpei comune a soților la desfacerea căsătoriei prin divorț.
Se reține a fi fondată critica ce vizează modalitatea de încredințare a minorului, născut din căsătoria părților.
Legea nr. 272/2004 a instituit un principiu de natură a garanta dreptul copilului, respectiv cel al interesului superior al acestuia, principiu ce este impus inclusiv în legătură cu drepturile și obligațiile ce revin părinților acestuia, altor reprezentanți legali ai săi, precum și oricăror persoane cărora copilul le poate fi dat în plasament conform art. 12 din lege.
Părinții au obligația să asigure copilului condiții care să permită dezvoltarea sa fizică, mentală, spirituală, morală și socială, iar exercitarea drepturilor și obligațiilor părintești trebuie să aibă în vedere interesul superior al copilului.
Dispozițiile art. 42 din Codul familiei impun instanței ca, la stabilirea măsurii de încredințare a copiilor minori, să aibă în vedere exclusiv interesul acestora determinat atât de condițiile materiale pe care le oferă părinții, cât și de comportamentul lor față de copii, de vârsta acestora și de atașamentul copiilor față de fiecare părinte. De asemenea, în cazul în care părinții sunt despărțiți în fapt, instanța trebuie să țină seama de conduita față de copii, atât înainte de despărțirea în fapt, cât și ulterior acesteia.
Aceste criterii consacrate în practica judiciară cu privire la analiza interesului superior al copilului nu au fost respectate de către instanțele de fond și de apel.
Astfel, din probatoriul administrat în cauză, rezultă că, de la data plecării mamei pârâte în Italia, în urmă cu trei ani și până în prezent, minorul s-a aflat în grija tatălui său și a bunicilor paterni, care locuiesc în apropierea imobilului recurentului. Pârâta a contribuit material la creșterea minorului timp de aproximativ cinci luni, ulterior aceasta neînțelegând să mai trimită bani soțului său pentru îngrijirea copilului. Din declarația martorei rezultă că pârâta are în prezent o relație extraconjugală cu un cetățean italian, care nu este de acord ca pârâta să contribuie material pentru susținerea familiei sale și nici nu dorește ca minorul să fie adus în Italia pentru a fi îngrijit de către mamă. De altfel, de la vârsta de nouă luni minorul s-a aflat exclusiv în grija tatălui său și a bunicilor paterni.
Se constată din prezentarea faptelor că, o bună perioadă de timp - aproximativ trei ani - perioadă importantă pentru un copil de numai patru ani, mama minorului, născut la 19 august 2005, a lipsit din viața acestuia și nu există nici o dovadă că aceasta ar fi făcut eforturi pentru a avea legături personale cu copilul și că ar fi fost împiedicată.
Pe de altă parte, din ancheta socială realizată la domiciliul tatălui, cât și din declarațiile martorilor audiați la propunerea recurentului, Curtea constată și că, din punct de vedere emoțional minorul se află în echilibru în familia tatălui, aspect foarte important pentru o bună dezvoltare a unui copil mic, tatăl ocupându-se în aceeași măsură pentru asigurarea unor bune condiții materiale și educaționale.
Este esențial a se reține că minorul se afla la vârsta când echilibrul său afectiv este în plină formare și are nevoie de un mediu plin de încredere și de afecțiune pentru a se dezvolta.
De asemenea, acesta are nevoie să păstreze relațiile de afecțiune cu ambii părinți, dar în condițiile în care mama sa a lipsit o perioadă foarte lungă din viața copilului, se impune mai întâi crearea unui climat de afecțiune, de încredere față de aceasta, în caz contrar, o măsură de încredințare a minorului către mamă și ruperea acestuia din cadrul familiei lărgite unde a crescut este de natură să zdruncine încrederea minorului în cei din mediul său și să afecteze dezvoltarea personalității sale viitoare.
Pe de altă parte, este de menționat faptul că, deși intimata pârâtă a susținut că are un loc de muncă stabil în Italia și locuiește la persoana pe care o îngrijește, nu au fost depuse la dosar înscrisuri - contract de muncă, dovada unei șederi legale în străinătate și eventual un contract de închiriere -, probe absolut necesare pentru a concluziona că intenția mamei este aceea de a-și crește copilul alături de ea în Italia, iar nu de a-l lăsa în grija bunicilor materni în țară. Aceștia din urmă, audiați ca martori, au declarat că fiica lor intenționează să lase copilul în grija lor în țară 2-3 luni după încredințare și ulterior să vină să îl ia în Italia. Declarațiile lor în referire la condițiile de viață ale minorului alături de tată se rețin a fi subiective și părtinitoare, martorii fiind interesați în mod direct în acțiunea de încredințare a minorului, în condițiile în care acesta ar urma să locuiască împreună cu ei.
În ceea ce privește declarația dată de persoana care este îngrijită de pârâtă în Italia se reține că aceasta nu este suficientă și nu garantează că în viitor pârâta va avea un loc de muncă și o locuință asigurate în Italia, necesare pentru creșterea copilului.
Față de aceste considerente, Curtea constată că măsura încredințării minorului la tată este mai adecvată și este în interesul copilului, în condițiile în care tatăl a reușit să asigure o stabilitate materială și emoțională copilului, în toată perioada în care pârâta a fost plecată în străinătate, iar pârâta, deși și-a manifestat afecțiunea și preocuparea față de copil, nu a reușit să dovedească faptul că în Italia este în măsură să asigure condițiile corespunzătoare și stabilitatea necesare creșterii și educării minorului.
De aceea, reținând că soluția încredințării minorului spre creștere și educare mamei pârâte nu ține seama de interesul superior al copilului, prevăzut de art. 42 Codul familiei, în conformitate cu art. 304 pct.9 Cod procedură civilă, va fi admis recursul reclamantului, cu consecința încredințării copilului către tată și cu obligarea mamei pârâte la plata unei pensii de întreținere lunare, în cuantum de 150 lei, începând cu data introducerii acțiunii - 24 iulie 2008 - și până la majorat. Menține restul dispozițiilor sentinței. În baza art. 274 Cod procedură civilă, obligă intimata la 820,15 lei cheltuieli de judecată către recurent.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul civil formulat de recurentul reclamant, domiciliat în, sat, cod poștal -, județul T, împotriva deciziei civile nr.3, pronunțată de Tribunalul Tulcea la data de 14 ianuarie 2009, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă, domiciliată în comuna, sat, cod poștal -, județul T și intimata autoritate tutelară CONSILIUL LOCAL, cu sediul în, cod poștal -, având ca obiectdivorț.
Modifică în tot decizia recurată și admite apelul.
Schimbă în parte sentința apelată, în sensul că încredințează reclamantului spre creștere și educare pe minorul, născut la 19 august 2005.
Obligă pârâta la plata unei pensii de întreținere lunare, în beneficiul minorului, în cuantum de 150 lei, începând cu data introducerii acțiunii - 24 iulie 2008 și până la majorat.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Obligă intimata la 820,15 lei cheltuieli de judecată către recurent.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 01 iulie 2009.
Pentru Președinte de complet, - -, aflat în concediu de odihnă, conform art. 261(2) Cod procedură civilă, semnează Președinte de instanță, | JUDECĂTOR, - - Pentru judecător - -, aflat în concediu de odihnă, conform art. 261(2) Cod procedură civilă, semnează Președinte de instanță, |
Grefier,
- -
Red.hot.jud.fond
Red.hot.jud.apel
Red.hot.jud.recurs /07.07.2009
gref.AB/2 ex./17.07.2009
Președinte:Mihaela PopoacăJudecători:Mihaela Popoacă, Daniela Petrovici, Răzvan Anghel
| ← Divort. Decizia 1131/2009. Curtea de Apel Craiova | Incredintare minor. Jurisprudenta. Decizia 1086/2009. Curtea de... → |
|---|
