Divort. Decizia 1131/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
INSTANȚĂ DE RECURS
DECIZIE Nr.1131
Ședința publică de la 22 octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Paraschiva Belulescu
JUDECĂTOR 2: Paula Păun
JUDECĂTOR 3: Tatiana Rădulescu
Grefier: - - - -
Pe rol, rezultatul dezbaterilor din ședința publică din data de 15 octombrie 2009, privind judecarea recursurilor declarate de reclamantul și de pârâta, împotriva deciziei civile nr.91 din 06 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, având ca obiect divorț.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura este legal îndeplinită, din ziua dezbaterilor.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat instanței că mersul dezbaterilor și concluziile părților, au fost consemnate în încheierea de ședință din 15 octombrie 2009, care face parte integrantă din prezenta decizie și, când instanța, față de cererea formulată de reprezentantul recurentului reclamant, pentru a da posibilitatea acestora de a depune la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru data de azi, 22 octombrie 2009.
CURTEA
Asupra recursurilor civile de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Craiova, la data de 09.11.2007, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună desfacerea căsătoriei încheiată între părți și înregistrată sub nr. 10/13.10.1991 la Primăria comunei, județul D, din culpă comună, încredințarea către reclamant, spre creștere si educare, a minorilor, născut la data de 25.08.1992 si -, născută la data de 04.06.1995, obligarea pârâtei la plata unei pensii de întreținere în favoarea minorilor și reluarea de către aceasta a numelui purtat anterior căsătoriei, acela de.
În motivarea acțiunii, s-a arătat ca soții s-au căsătorit la data de 13.10.1991, din relația lor rezultând minorii sus menționați, iar în toamna anului 2004, aceștia s-au despărțit în fapt, în urma comportamentului necorespunzător al pârâtei, care deseori provoca certuri în familie, motiv pentru care reclamantul a fost determinat să plece în altă țară, pentru a obține venituri.
În drept si-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. art. 37 alin. 2, 38 alin. 1, art. 40, art. 42, art. 86 si art. 94 cod. familiei.
S-au anexat, în scop doveditor, certificatul de căsătorie în original, xerocopii de pe certificatele de naștere ale minorilor, dispoziția de achitare a taxei de timbru, timbre judiciare și împuternicire avocațială.
La termenul din 05.12.2007, pârâta a formulat întâmpinare, prin care a solicitat instanței respingerea acțiunii ca fiind neîntemeiată, deoarece reclamantul este vinovat exclusiv de deteriorarea relațiilor de familie, ambii soți au fost de acord ca el să plece în Italia să obțină venituri, însă, la sfârșitul lunii iulie 2005, acesta a început să întrețină relații extraconjugale cu altă femeie, fapt recunoscut de altfel de către el, iar pârâta nu a avut nici o culpă, referitor la această situație.
În drept și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 115-118 Cod proc.civilă.
La data de 06.03.2008 pârâta a depus la dosar o cerere reconvențională, prin care a solicitat respingerea acțiunii reclamantului, încredințarea către aceasta, spre creștere si educare, a minorilor rezultați din căsătorie, obligarea acestuia la plata unei pensii de întreținere lunare în favoarea lor si păstrarea de către pârâtă a numelui purtat în timpul căsătoriei, acela de.
În ședința publică de la 12.03.2008, la solicitarea părților, instanța a încuviințat în scop probatoriu, administrarea probei testimoniale pentru dovedirea acțiunii si a cererii reconvenționale, fiind audiată, la termenul din 02.07.2008, martora, propusă de pârâtă, a cărei declarație a fost consemnată si depusă la dosar, la același termen procuratorul reclamantului a declarat că renunță la audierea martorului propus pentru dovedirea acțiunii.
La data de 19.05.2008, pârâta a depus la dosar o cerere, prin care a învederat faptul că înțelege să renunțe la judecarea cererii reconvenționale si să se ia act de această renunțare.
La termenul din 02.07.2008, procuratorul reclamantului a depus la dosar precizare de acțiune, prin care a solicitat încredințarea ambilor minori, spre creștere si educare, către pârâtă, si obligarea lui la plata unei pensii de întreținere lunare în favoarea acestora.
Prin sentința civilă nr. 11187 din 02.07.2008, pronunțată de Judecătoria Craiova, s-a respins acțiunea precizată, formulată de reclamantul.
S-a luat act că pârâta renunță la judecarea cererii reconvenționale.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că soții s-au căsătorit la data de 13.10.1991, din relațiile lor au rezultat minorii, născut la data de 28.08.1992 și -, născută la data de 09.06.1995 și, după cum rezultă din depoziția martorei, propusă de pârâtă, în calitate de soră a acesteia, soții s-au despărțit în fapt în anul 2005, în urma părăsirii, de către reclamant, a domiciliului conjugal, acesta plecând în Italia pentru a lucra și refuzând să se mai întoarcă vreodată acasă, decât temporar; în prezent, acesta întreține relații extraconjugale în Italia, cu o altă femeie, fapt pe care l-a recunoscut chiar în cadrul discuțiilor purtate cu martora.
Martora a mai precizat că, pe parcursul căsătoriei, reclamantul era influențat deseori de părinții și sora lui, fapt ce a determinat numeroase neînțelegeri între soți.
Din probele administrate a mai rezultat că, de la despărțirea în fapt a soților, minorii rezultați din căsătoria lor au rămas în îngrijirea exclusivă a mamei pârâte, care le oferă condiții bune de creștere și educare, reclamantul contribuind sporadic la întreținerea lor.
Aceeași martoră a mai apreciat că relațiile dintre soți mai pot fi reluate numai cu condiția ca reclamantul să se întoarcă în țară și să renunțe la relațiile extraconjugale cu acea femeie, în Italia; reclamantul este vinovat exclusiv de situația prezentă dintre soți, iar pârâta nu a avut nici o culpă referitor la destrămarea relațiilor dintre aceștia.
În urma analizării probelor administrate în cauză, respectiv depoziția martorei audiate, înscrisuri, precum și faptul că reclamantul nu a înțeles să dovedească susținerile din acțiune, renunțând la audierea martorului propus inițial în scop probatoriu, instanța a constatat că pârâta nu a avut nici o culpă în destrămarea relațiilor de familie, singurul vinovat fiind doar reclamantul, care a părăsit domiciliul comun și întreținea, pe parcursul căsătoriei, relații extraconjugale cu altă femeie.
S-a reținut astfel că reclamantul nu a dovedit culpa pârâtei în destrămarea relațiilor familiale, probele administrate incriminându-l numai pe el, care nu se poate prevala de propria turpitudine pentru admiterea acțiunii de divorț. De altfel, desfacerea căsătoriei nu poate fi pronunțată, conform art. 38 din codul familiei, decât în caz de culpă, iar, separarea în fapt a soților, nu poate legitima admiterea acțiunii de divorț decât dacă se datorează soțului pârât.
După cum se știe, despărțirea în fapt a soților, prelungită în timp, poate să ducă la desfacerea căsătoriei numai dacă s-a dovedit că are caracter definitiv și că sustragerea de la conviețuire este imputabilă soțului pârât, iar continuarea căsătoriei a devenit în mod vădit imposibilă.
Așadar, divorțul nu se poate pronunța decât dacă instanța constată că motivele temeinice, care fac imposibilă continuarea căsătoriei, au fost provocate de soțul pârât, nu și atunci când cauza dezbinării este imputabilă exclusiv soțului reclamant, iar pârâta nu a formulat cerere reconvențională, sau a renunțat la judecarea unei astfel de cereri, deoarece, într-o asemenea situație, nu este îndeplinită cerința imposibilității continuării căsătoriei pentru motive temeinice, în sensul art. 38 fam. căci faptele nelegale și cele contrare regulilor moralei, nu pot constitui motive temeinice pentru cel care le săvârșește.
Având în vedere aceste considerente, instanța a respins acțiunea precizată a reclamantului, ca fiind neîntemeiată.Văzând și dispozițiile art. 276 proc.civ. în urma declarației orale a pârâtei, de la termenul din 02.07.2008, instanța a luat act de renunțarea sa la judecarea cererii reconvenționale promovate.
Împotriva sentinței civile a declarat apel, reclamantul, invocând faptul că, după începerea dezbaterilor, cât și după terminarea judecății în fața primei instanțe, pârâta a manifestat atitudine total nepotrivită față de acesta, în sensul că i-a interzis să ia legătura cu cei doi minori, vorbindu-le urât la adresa sa, jignindu-l în fața consătenilor, prietenilor și autorității locale. A mai invocat faptul că, în ultimii ani, înainte de despărțirea în fapt, respectiv - toamna anului 2004 - pârâta nu se mai îngrijea de curățenia în gospodărie, nu-i mai spăla și călca hainele, nu mai pregătea hrana pentru acesta și minori, fiind nevoit să mănânce la rude și prieteni, provoca certuri în familie.
La data de 21.10.2008, intimata pârâtă a depus întâmpinare, invocând faptul că nu este de acord cu desfacerea căsătoriei, iar cele menționate în cererea de apel sunt nereale.
Prin decizia civilă nr. 91 din 06.04.2009, pronunțată de Tribunalul Dolj, s-a
admis apelul, s-a schimbat în parte sentința apelată, în sensul că s-a admis acțiunea, precizată, de divorț, formulată reclamant și s-a dispus desfacerea căsătoriei încheiată între părți și înregistrată în Registrul de stare civilă al com., jud. la nr. 10 din 13.10.1991, din vina ambilor soți.
Pârâta va relua numele avut anterior încheierii căsătoriei, acela de "".
Au fost încredințați minorii -, născut la 25 aug. 1992 și --, născută la 4 iunie 1995, spre creștere și educare, mamei pârâte.
A fost obligat tatăl reclamant la câte 200 EUR pensie de întreținere, în favoarea fiecăruia dintre cei doi minori, începând cu 6 aprilie 2009 și până la intervenirea unei cauze legale de modificare sau stingere a obligației.
A fost menținuta dispoziția privind cererea reconvențională formulată de pârâtă.
S-a luat act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de apel a reținut următoarele;
Analizând actele și lucrările dosarului, printre care și declarațiile martorilor audiați în apel, și, rezulta că părțile sunt despărțite în fapt din anul 2004, că reclamantul apelant, în aceea vreme, era primar în comuna, iar acesta stătea mai mult la primărie, unde își gătea și călca hainele, datorită neînțelegerilor dintre acesta și soție, iar, după ce a terminat mandatul de primar, a plecat în Italia. În vara anului 2008, când acesta a venit să-și vadă copii, pârâta i-a interzis să ia legătura cu minorii. Martorul C-tin a declarat că în prezent reclamantul este în relații de concubinaj cu o altă femeie.
Față de aceste depoziții, coroborate cu celelalte probe administrate în cauză, instanța a apreciat că raporturile dintre soți sunt grav și iremediabil vătămate, iar continuarea căsătoriei nu mai poate continua, ținând seama și de faptul că, de circa 4 ani, soții sunt despărțiți în fapt, dispozițiile art. 38.fam. fiind îndeplinite, urmând astfel să dispună desfacerea căsătoriei înregistrată în registrul de stare civilă al comunei, județul D la nr. 10 din 13.10.1991 din vina ambilor soți.
Potrivit art. 40 alin.3 fam." dacă nu a intervenit o învoială sau dacă instanța nu a dat încuviințarea, fiecare dintre soți va purta numele ce avea înainte de căsătoriei ", situație în care pârâta va relua numele avut anterior încheierii căsătoriei acela de " ".
Potrivit art.100 alin.2, fam arată că " Dacă părinții nu locuiesc împreună, aceștia vor decide de comun acord la care dintre ei va locui copii ".
La pag. 69 din dosarul de fond, este o declarație a reclamantului, prin care solicită ca minorii rezultați în urma căsătoriei să fie încredințați mamei, împrejurare în care și aceasta a fost de acord.
În raport de această situație s-a apreciat că sunt îndeplinite dispozițiile art. 100 alin.2 din fam. urmând ca cei doi minori rezultați din căsătorie, respectiv și -, să fie încredințați spre creștere și educare, mamei.
La stabilirea cuantumului pensiei de întreținere, instanța avut în vedere salariile minime zonale, în vigoare, începând cu data de 1 ianuarie 2007, potrivit anexei atașate la adresa nr. 16 - 12044 -Italia, atașată la dosarul de apel.
Fiind îndeplinite dispozițiile art. 94.fam. potrivit cărora, când întreținerea este datorată de părinte, pentru doi copii, ea se stabilește până la 1/3 din câștigul din muncă al debitorului, fiecărui copil revenindu-i o cotă de până la 1/6.
Având în vedere aceste dispoziții, cât și veniturile reclamantului apelant, respectiv remunerarea pârâtului în monedă euro, instanța a obligat reclamantul la câte 200 Euro pensie de întreținere în favoarea fiecăruia dintre cei doi minori, începând cu data de 6 aprilie 2009 și până la intervenirea unei cauze de modificare sau stingere a obligației.
Împotriva deciziei pronunțată de instanța de apel, în termen legal au declarat recurs, atât reclamantul, cât și pârâta.
Reclamantul a criticat decizia Tribunalului, cu referire la cuantumul pensiei de întreținere, în sensul că instanța a luat în calcul veniturile ce rezultă din adresa menționată în cuprinsul hotărârii, deși pârâtul nu se încadrează în situațiile respective, contractul său de muncă încetând încă din martie 2008; în prezent, pârâtul lucrează numai sporadic, perioade lungi de timp locuiește la domiciliul actualei soții, în țară, așa încât, pensia trebuia stabilită în raport de venitul minim pe economie, din România.
Pârâta a adus critici hotărârii, sub aspectul încălcării dispozițiilor codului d e procedură civilă, în sensul că reclamantul, neavând domiciliul stabil în Italia, nu putea fi reprezentat la divorț, iar, pe de altă parte, în ceea ce privește data de la care s-a acordat pensia de întreținere, respectiv, data pronunțării hotărârii, și nu data introducerii acțiunii, cum ar fi fost legal.
Recurenta pârâtă a formulat întâmpinare, la recursul reclamantului, arătând că acesta nu locuiește în țară, fiind rezident în Italia, după cum rezultă din adresa nr.339/14.08.2009 a Consulatului General al României de la, pensia fiind corect stabilită, la salariul minim din provincia -Italia, pentru sectorul agricultură, fiind dovedit că a lucrat în acest sector; s-a arătat, de asemenea, că părțile s-au judecat separat pentru pensie de întreținere și s-a depus la dosar hotărârea judecătorească irevocabilă, precum și adresa nr.3301/14.08.2009.
Recursurile se vor respinge, pentru următoarele considerente:
Examinând actele și lucrările dosarului, prin prisma criticilor formulate de recurenți, se constată că în cauză nu subzistă niciunul din motivele de nelegalitate a hotărârilor, expres și limitativ prev.de art.304 pct.1-9 pr.civ. pentru promovarea recursului.
Astfel, în ceea ce privește critica recurentului reclamant, aceasta este neîntemeiată, având în vedere adresa nr.330/14.08.2009 a Consulatului General al României - - din care rezultă că reclamantul este rezident în, nr.42, din 11.07.2007 - coroborată cu celelalte lucrări ale dosarului și, în principal, adresa nr.16-12044 A (CN) și anexa atașată, privind salariile minime zonale, precum și adresa nr.BM/224/17.03.2009 a Ambasadei României în Italia - din care rezultă un venit minim de încadrare, în sectorul agricultură, de aproximativ 1200 Euro, lunar.
De altfel, în ceea ce privește venitul avut în vedere pentru stabilirea pensiei de întreținere, aceleași înscrisuri au stat și la baza pronunțării sentinței civile nr.4944 din 23 martie 2009 Judecătoriei Craiova, (irevocabilă prin respingerea recursului declarat de, prin decizia civilă nr.155/09.10.2009 a Tribunalului Dolj ) hotărâre prin care - pârât în acel dosar - a fost obligat la câte 197,62 Euro, lunar, pensie de întreținere pentru fiecare din cei doi minori, începând cu data introducerii acțiunii - 27 noiembrie 2006.
Cum, în raport de înscrisurile existente la dosar - care nu au fost contrazise de recurentul reclamant, prin alte dovezi, în sensul susținerilor sale - cuantumul pensiei de întreținere este legal stabilit, recursul declarat de reclamant este nefondat.
Referitor la recursul pârâtei, criticile sunt, de asemenea, neîntemeiate, întrucât,- cu referire la primul motiv de nelegalitate-, potrivit art.614 pr.civ. părțile se pot înfățișa prin mandatar, în caz de divorț, dacă au reședința în străinătate; textul impune, deci, condiția reședinței în străinătate, și nu a domiciliului stabil, cum susține pârâta; or, sub acest aspect, situația reclamantului este clarificată - in sensul că are reședința în străinătate - prin adresa menționată, situația de fapt reținută prin decizia atacată și chiar poziția pârâtei, care solicită obligarea reclamantului la pensie de întreținere pentru minori, în raport de veniturile realizate în Italia, și nu în România, recunoscând implicit că acesta locuiește în Italia.
În ceea ce privește cea de a doua critică adusă deciziei Tribunalului, aceasta nu va fi primită, dată fiind sentința civilă nr.4944/2009 a Judecătoriei Craiova, prin care s-a stabilit pensia de întreținere în favoarea minorilor, pentru perioada anterioară pronunțării deciziei atacate.
Prin urmare, sentința menționată constituie titlul pârâtei, pentru plata pensiei de întreținere în favoarea minorilor, până la 6 aprilie 2009 - data pronunțării deciziei atacate - urmând ca, după această dată, să intre în executare hotărârea supusă prezentului recurs.
În consecință, neexistând motive de nelegalitate a deciziei pronunțată de instanța de apel, în baza art.312 alin.1 pr.civ. ambele recursuri vor fi respinse, ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de reclamantul și de pârâta, împotriva deciziei civile nr.91 din 06 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 22 octombrie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - - |
27.10.2009
Red. jud. -
Tehn. 2 ex.
Președinte:Paraschiva BelulescuJudecători:Paraschiva Belulescu, Paula Păun, Tatiana Rădulescu
| ← Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... | Divort. Decizia 61/2009. Curtea de Apel Constanta → |
|---|
