Divort. Decizia 618/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 618
Ședința publică de la 11 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Stela Popa
JUDECĂTOR 2: Ionela Vîlculescu
JUDECĂTOR 3: Maria Cumpănașu
Grefier - -
Pe rol, judecarea recursului formulat de reclamantul împotriva deciziei civile nr.4 din 13 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata pârâtă, având ca obiect divorț.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au răspuns recurentul reclamant personal și asistat de avocat și intimata pârâtă personal și asistată de avocat -.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care:
Instanța, constatând că nu mai sunt cereri de formulat sau excepții de invocat, a acordat cuvântul asupra recursului.
Avocat, pentru recurentul reclamant, a susținut că hotărârea pronunțată de instanța de apel este nelegală și netemeinică deoarece părțile fiind despărțite din anul 2005 și intrând fiecare în relații de concubinaj, căsătoria nu mai are nici o finalitate. A solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei în sensul respingerii apelului și menținerea sentinței, cu cheltuieli de judecată.
Avocat -, pentru intimata pârâtă, a susținut că motivele de recurs nu sunt motive de nelegalitate ci doar motive de netemeinicie, A considerat că instanța de apel a apreciat în mod corect probele administrate în cauză pronunțând o hotărâre legală. A solicitat respingerea recursului ca nefondat, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Prin sentința civilă nr. 9606/11.06.2008, pronunțată de Judecătoria Craiova, s-a admis acțiunea formulată de reclamantul, împotriva pârâtei, pentru desfacerea căsătoriei.
S-a dispus desfacerea căsătoriei încheiată între părți și înregistrată în registrul stării civile al Municipiului C, județul D, la nr. 1330 din 30 august 1986 din culpa comună a soților și s-a dispus că pârâta își va relua numele purtat anterior căsătoriei, acela de.
S-a luat act că nu s-au solicită cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța constatat faptul că soții s-au căsătorit la data de 30 august 1986, din relațiile lor nu au rezultat copii minori și, că s-au despăr ț it de circa 2 ani, în urma părăsirii de către reclamant a domiciliului conjugal, mutându-se la părin ții săi, reclamantul fiind determinat să plece de acasă de comportamentul pârâtei, care provoca certuri din motive irelevante, era violentă fizic ș i verbal fa ț ă de el, fiind influen ț ată de către fratele ei care locuia împreună cu so ț ii în acela ș i imobil, nu contribuia la între ținerea familiei, în prezent ambii soți întreținând relații extraconjugale.
Având în vedere cele reținute, instanța a apreciat că relațiile dintre soți sunt grav și iremediabil vătămate, nemaiputând fi reluate, ambii fiind vinova ț i de această stare de fapt, ei între ț inând rela ț ii extraconjugale cu al ț i parteneri, acesta constituind motiv temeinic de divor ț, considerent pentru care, în temeiul prevederilor art. 37 alin.3 și art. 38 alin.1 din codul familiei, a admis acțiunea reclamantului și a dispus desfacerea căsătoriei din culpa comună a so ților.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel, pârâta, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate, apreciind că în mod greșit instanța de fond a admis acțiunea formulată de reclamantul intimat, desfăcând căsătoria din vina ambilor soți, deși din probele administrate în cauză a rezultat numai culpa reclamantului.
Prin decizia civilă nr.4 din 13 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, s-a admis apelul declarat de pârâtă, s-a schimbat sentința, în sensul că s-a respins acțiunea de divorț.
Instanța de apel a motivat că din ansamblul probelor administrate în cauză se conturează culpa exclusivă a reclamantului în destrămarea relațiilor de familie, acesta intrând în relații de concubinaj cu o altă femeie și refuzând reluarea conviețuirii cu pârâta.
Împotriva deciziei a declarat recurs reclamantul, invocând motivele prevăzute de art.304 pct.7, 8 și 9 pr.civ.
Dezvoltând motivele invocate, recurentul a arătat că printr-o frază șablon, care nu are acoperire în datele dosarului, instanța a schimbat sentința printr-o decizie nemotivată, fără a ține cont că la judecarea în fond pârâta a fost de acord cu desfacerea căsătoriei din vina ambilor soți și fără ca instanța de apel să facă o analiză a probelor administrate.
A susținut recurentul că relația de concubinaj a reclamantului nu a fost cauza ci doar urmarea despărțirii în fapt a soților, relațiile de concubinaj intervenind la cca.2 ani de la separarea în fapt a soților, când reclamantul s-a stabilit în C unde are serviciul, în domiciliul părinților săi, aceleași relații de concubinaj angajând și pârâta.
A mai susținut că destrămarea relațiilor de familie a fost cauzată de pârâtă care era influențată de fratele ei - situație ce se desprinde din probele administrate, ignorate de către instanța de apel și că pârâta a declarat apelul doar în scop șicanator pentru a împiedica partajul bunurilor comune în posesia cărora se află.
În argumentarea susținerilor sale privitoare la interesele reale urmărite de pârâtă prin tergiversarea divorțului - reclamantul a arătat că aceasta a formulat plângeri penale împotriva sa pentru săvârșirea unor pretinse fapte penale, atitudine incompatibilă cu relațiile normale de căsătorie.
S-a referit și la lipsa finalității căsătoriei, în condițiile separării în fapt a soților de peste 2 ani și angajării ambilor soți în relații de concubinaj.
Recursul este fondat.
Decizia prin care s-a schimbat soluția pronunțată de către prima instanță este sumar motivată, nu se referă în concret la probele pe baza cărora instanța de apel a reținut starea de fapt (culpa exclusivă a reclamantului în destrămarea relațiilor de familie, refuzul de a relua conviețuirea cu pârâta), mărginindu-se a menționa că situația reținută rezultă "din ansamblul probator".
Modul de redactare al deciziei nu face legătura logică dintre probe și starea de fapt reținută.
O indicare a probelor pe baza cărora s-a reținut culpa exclusivă a reclamantului și chiar o analiză a probelor prin care să se arate considerentele pentru care s-a reținut doar conținutul unei probe și s-a înlăturat altă probă, se impunea cu atât mai mult în cauză întrucât s-a schimbat soluția primei instanțe și s-a reținut o altă stare de fapt decât cea pe care s- bazat sentința.
Astfel, sentința a stabilit culpa comună a soților în destrămarea relațiilor de familie, reținând că reclamantul a fost determinat să plece de acasă de comportamentul pârâtei care avea un limbaj agresiv și provoca frecvente certuri în familie din motive minore.
A mai reținut prima instanță că ambii soți, după separarea în fapt, au angajat relații extraconjugale.
În privința reluării relațiilor de conviețuire, instanța a arătat că din declarațiile martorilor audiați la propunerea reclamantului rezultă că pârâta a refuzat reluarea conviețuiri, iar din declarația martorilor propuși de pârâtă se desprinde concluzia că reclamantul nu a acceptat reluarea conviețuirii.
Nu se poate înlătura declarația martorei propusă de reclamant doar pentru prezumarea subiectivismului datorat rudeniei cu reclamantul, de îndată ce în pricinile privitoare la divorț audierea rudelor este permisă de art.190 pr.civ.
Această excepție de la interdicția instituită prin art.189 pr.civ. se explică prin aceea că rudele cunosc îndeaproape relațiile de familie.
Totodată, nu se poate ignora perioada îndelungată în care soții au fost despărțiți, faptul că fiecare a angajat relații extraconjugale, situație în care reluarea unor relații normale de familie nu mai este posibilă.
O dovadă elocventă că relațiile dintre reclamant și pârâtă nu se mai bazează pe afectațiune și prietenie reciprocă o constituie faptul că pârâta a formulat plângeri penale împotriva reclamantului - constatate neîntemeiate.
În recurs s-a depus în acest sens certificat privind soluția dată în dosarul - al Judecătoriei Craiova de respingere a plângerii penale formulată de pârâtă împotriva reclamantului.
Față de aceste considerente se constată că nu erau temeiuri de schimbare a soluției pronunțată prin sentință, prima instanță reținând corect starea de fapt și aplicând corespunzător stării reținute dispoz.art.38 din Codul familiei - urmând a se admite recursul și a se modifica decizia în sensul respingerii apelului și menținerii sentinței.
În baza art.274 pr.civ. se obligă intimata pârâtă către recurentul reclamant la cheltuielile de judecată ocazionate de recurs, constatând în taxa judiciară de timbru și timbru judiciar în sumă de 21,5 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamantul împotriva deciziei civile nr.4 din 13 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata pârâtă, având ca obiect divorț.
Modifică decizia, în sensul că respinge apelul declarat de pârâta împotriva sentinței civile nr.9606/11.06.2008, pronunțată de Judecătoria Craiova în dosarul nr-, pe care o menține.
Obligă intimata la 21,5 lei cheltuieli de judecată către recurentul reclamant.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 11 Mai 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
15.05.2009
Red.jud.-
Tehn.MC/3 ex.
Președinte:Stela PopaJudecători:Stela Popa, Ionela Vîlculescu, Maria Cumpănașu
| ← Reincredintare minor. Jurisprudenta. Decizia 35/2009. Curtea de... | Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... → |
|---|
