Reincredintare minor. Jurisprudenta. Decizia 35/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - reîncredințare minor -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA MINORI ȘI FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.35
Ședința publică din data de 18 martie 2009
PREȘEDINTE: Frunză Sanda
JUDECĂTOR 2: Rusu Maria
JUDECĂTOR 3: Maierean Ana
Grefier - -
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâtul, domiciliat în V D,-, județul S, împotriva deciziei civile nr.434 din 9 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Suceava - Secția civilă, în dosarul nr-, reclamantă intimată fiind, domiciliată în V D,-, județul
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă avocat, pentru reclamanta intimată, lipsă fiind părțile cât și reprezentantul Autorității Tutelare de pe lângă Primăria V
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, constatându-se că pârâtul recurent nu a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru de 19,5 lei și a timbrului judiciar de 0,15 lei, deși a fost legal citat cu această mențiune.
Instanța, văzând lipsa recurentului, lasă cauza pentru o nouă strigare, la sfârșitul ședinței de judecată.
La a doua strigare a părților lipsesc, se prezintă apărătorul reclamantei intimate, avocat, lipsind în continuare părțile și reprezentantul Autorității Tutelare de pe lângă Primăria V
Instanța, din oficiu, invocă excepția netimbrării recursului și acordă cuvântul cu privire la aceasta.
Avocat, pentru reclamanta intimată, solicită admiterea excepției invocată din oficiu, de către instanță privind lipsa timbrajului. De asemenea solicită cheltuieli de judecată, conform chitanței pe care o depune la dosar odată cu alte înscrisuri.
Curtea a rămas în pronunțare cu privire la excepția netimbrării recursului, invocată din oficiu.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată:
Prin sentința civilă nr.1082 din 16 iulie 2008 pronunțată de Judecătoria Vatra Dornei în dosar nr- s-a admis acțiunea civilă având ca obiect reîncredințare minor formulată de reclamanta împotriva pârâtului și în consecință:
S-a reîncredințat reclamantei spre creștere și educare minorul, născut la data de 2 decembrie 1995, pârâtul fiind obligat să plătească lunar reclamantei, cu titlu de pensie de întreținere pentru minor, suma de 400 lei, începând cu data pronunțării acțiunii și până la majoratul acestuia.
Pârâtul a fost obligat să plătească reclamantei suma de 1.464 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că împrejurările care au fost avute în vedere la momentul încredințării minorului către tată, s-au schimbat în totalitate, în sensul că, pe de o parte, la acel moment pârâta a fost citată prin publicitate și nu și-a făcut nici un fel de apărări în legătură cu încredințarea minorului, la acea vreme nu avea o situație materială clarificată, își căuta de lucru în Italia, iar pe de altă parte, în prezent minorul deși a fost încredințat tatălui, locuiește în realitate într-o altă țară la o mătușă, care nu prezintă garanțiile morale necesare unei bune educări a acestuia și nu este în interesul acestuia să locuiască și să fie educat de alte persoane decât unul din părinții săi.
Cu alte cuvinte, atâta vreme cât minorul se află în Italia, unde este și mama lui, care are un statut legal și o situație materială bună, a fost tot timpul preocupată de soarta minorului și a dat dovadă că este legată afectiv de acesta, instanța a constatat că în interesul exclusiv al acestuia este să fie încredințat mamei spre creștere și educare.
Singurele probe din cauză, respectiv ancheta socială și declarația minorului ar fi de natură să conducă la o altă soluție, însă aceste probe nu sunt complete, ancheta socială nefăcând nici o referire la situația actuală a reclamantei, iar declarația minorului este ambiguă, precizând că atunci când a locuit cu ambii părinți aceștia s-au ocupat în egală măsură de el.
De asemenea, instanța a constatat că în raport de toate celelalte probe administrate, declarația minorului a fost dată și în necunoștință de cauză, întrucât în prezent nu cunoaște suficiente elemente privind situația materială a mamei și nu a fost pus în situația certă de a trăi în ultima perioadă de peste trei ani, alături de aceasta.
Împotriva sentinței a declarat apel pârâtul care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
A susținut că reclamanta a avut cunoștință de acțiunea de divorț însă nu a preocupat-o soarta copilului, pe atunci în vârstă de 10 ani, că instanța de fond a analizat conduita unei terțe persoane, respectiv sora sa la care minorul a locuit în Italia o perioadă de timp împreună cu el, iar în anul școlar 2007-2008 finalizat în acea țară copilul a fost atent supravegheat.
Ancheta socială efectuată la domiciliul pârâtului a confirmat că acesta asigură minorului condiții optime de creștere și educare, fiind ajutat și de mama sa, iar condițiile care au fost avute în vedere la data încredințării copilului nu s-au modificat, în prezent acesta fiind din nou înscris la școala din municipiul V
Instanța de fond nu s-a preocupat să stabilească care sunt condițiile pe care le oferă reclamanta pentru creșterea și educarea minorului, faptul că aceasta locuiește în Italia cu forme legale, fără a se avea date concrete în acest sens, nefiind de natură a modifica condițiile inițiale privind încredințarea copilului.
Minorul nu locuiește în Italia, iar opțiunea acestuia a fost aceea de a rămâne în grija tatălui, dat fiind atașamentul față de acesta, mai mult, în cauză se impunea efectuarea unei anchete sociale la domiciliul reclamantei.
Tribunalul Suceava, prin decizia civilă nr.434 din 9 decembrie 2008, respins ca nefondat apelul și a obligat pârâtul la plata cheltuielilor de judecată în favoarea reclamantei.
S-a reținut că, în prezent condițiile oferite de mamă sunt de natură a-i asigura copilului un trai decent și lipsit de griji, prin înscrisuri făcându-se dovada că reclamanta are rezidență în Italia, lucrează legal cu carte de muncă, are o locuință corespunzătoare și este cunoscută ca o persoană serioasă.
Este adevărat că minorul a fost reînscris la școala din România, însă din foaia matricolă depusă la dosar rezultă că acesta nu avea o situație bună la învățătură. Prin audierea în instanța de fond, a arătat că îi place mult la școala din Italia, a învățat limba, s-a adaptat acelui sistem școlar și și-a manifestat dorința de a se reîntoarce.
Așa cum rezultă din dosarul de fond, reclamanta și-a manifestat interesul în a se efectua ancheta socială prin comisie rogatorie, instanța făcând nenumărate adrese în acest sens, însă autoritățile italiene au tergiversat efectuarea acestei anchete până în vara anului 2008, când copilul deja era în țară, iar reclamanta dorea a se termina cât mai repede procesul, dat fiind și interesul minorului.
Cum, prin actele depuse la dosar și depozițiile martorilor reclamanta a făcut dovada susținerilor privind condițiile sale de trai, în mod corect instanța a revenit de la efectuarea anchetei sociale.
Este adevărat că atât în instanța de fond cât și cu ocazia reaudierii minorul a dorit să rămână cu tatăl său, însă, față de probele administrate tribunalul a apreciat că este în interesul acestuia de a-i fi reîncredințat reclamantei, date fiind dispozițiile art.44 codul familiei.
Împotriva acestei hotărâri, pârâtul a formulat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că instanțele anterioare au dispus reîncredințarea minorului reclamantei, cu încălcarea dispozițiilor legale privind interesul superior al copilului și implicit a dorinței acestuia de a rămâne cu tatăl.
Pe de altă parte, fiind vorba de o reîncredințare minor, instanțele aveau obligația de a stabili, în primul rând, dacă condițiile avute în vedere la luarea măsurii încredințării minorului pârâtului, s-au schimbat și nu de a vedea acțiunea ca un concurs între posibilitățile mai bune de creștere și educare a minorului.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea constată netimbrarea recursului.
Potrivit art.35 din Ordinul Ministerului Justiției nr.760/1999 de aprobare a Normelor Metodologice de aplicare a Legii nr.146/1997, taxele de timbru se datorează și se achită anticipat, instanțele judecătorești putând amâna executarea acestei obligații de plată până cel mai târziu la primul termen de judecată.
Conform art.20 alin.3 din Legea nr.146/1997 privind taxele judiciare de timbru și a art.9 din nr.OG32/1995 modificată, completatăși aprobată prin 123/97, 120/98 și nr.781/2001, referitoare la timbru judiciar, neîndeplinirea obligației de plată, până la termenul stabilit, se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii.
În speță, recurentul, citat legal pentru termenul din 18 martie 2009, cu mențiunea achitării taxei judiciare de timbru de 19,5 lei și a timbrului judiciar de 0,15 lei - fila 6 dosar; acesta nu a înțeles să se conformeze unei atare obligații legale.
Față de cele ce preced, în temeiul dispozițiilor legale amintite, Curtea urmează a anula recursul ca netimbrat.
Cum cel care cade în pretenții este obligat la plata cheltuielilor de judecată, în temeiul art.274 cod procedură civilă, pârâtul recurent va fi obligat să plătească reclamantei-intimate suma de 1500 lei, cu acest titlu.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Anulează, ca netimbrat, recursul declarat de pârâtul, domiciliat în V D,-, județul S, împotriva deciziei civile nr.434 din 9 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Suceava - Secția civilă, în dosarul nr-, reclamantă intimată fiind, domiciliată în V D,-, județul
Obligă pârâtul recurent să plătească reclamantei - intimate suma de 1500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 18 martie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.RM
Tehnored.SP/25.03.2009
Nr.ex.2
Jud.fond:
Jud.apel: /
Președinte:Frunză SandaJudecători:Frunză Sanda, Rusu Maria, Maierean Ana
| ← Reincredintare minor. Jurisprudenta. Decizia 932/2008. Curtea... | Divort. Decizia 618/2009. Curtea de Apel Craiova → |
|---|
