Divort. Decizia 62/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- divorț
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA MINORI ȘI FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.62
Ședința publică din data de 15 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Frunză Sanda
JUDECĂTOR 2: Surdu Oana
JUDECĂTOR 3: Dumitraș Daniela
Grefier - -
Pe rol, judecarea recursului formulat de reclamantul, domiciliat în B, Calea Națională, nr.40, -.1,.3,.7, județul B, împotriva deciziei civile nr.5 A din 05 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Botoșani - Secția civilă, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședință publică se prezintă mandatarul recurentului, avocat, lipsă fiind părțile, avocat, în substituirea av., pentru pârâta intimată cât și reprezentantul Autorității Tutelare de pe lângă Primăria Municipiului
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, constatându-se că la dosar au fost atașate: întâmpinare, împuternicire avocațială și delegația av. de substituire a av., pentru pârâta intimată.
Mandatarul reclamantului recurent arată că nu mai are de formulat alte cereri.
Instanța, văzând că nu mai sunt alte cereri de formulat sau de invocat excepții prealabile, constatând recursul în stare de judecată, acordă cuvântul la dezbateri.
Avocat G, mandatarul reclamantului recurent, solicită admiterea recursului formulat împotriva deciziei civile nr.5 A din 05 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Botoșani, pe care consideră nelegală, invocând prevederile art.304 alin.1 pct.9 Cod procedură civilă, motivând că atât instanța de fond cât și cea de apel au făcut o greșită interpretare a art.194 al.1 și al.3 din Codul familiei, întrucât cuantumul pensiei de întreținere, stabilită în sarcina reclamantului este excesiv de mare. Având în vedere înscrisurile depuse la dosar, rezultă că salariul de bază încasat de recurent este de 1441 Euro lunar (la această sumă adăugându-se unele sporuri sau premii, dar care nu au un caracter permanent), aceasta fiind și suma impozitată de Statul Italian, conform înscrisului depus la dosar în acest sens. Față de situația prezentată, solicită instanței să facă o nouă evaluare a mijloacelor de probă (respectiv a înscrisurilor depuse la dosar), reținând ca venit realizat din muncă suma de 1441,95 Euro, în funcție de aceasta urmând a fi stabilit cuantumul pensiei de întreținere, opinând pentru suma de 350 de. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
CURTEA
Asupra recursului de față constată că prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Botoșani la data de 9 aprilie 2008 și precizată ulterior, reclamantul a solicitat ca, în contradictoriu cu pârâta, să se pronunțe o hotărâre judecătorească prin care să se dispună desfacerea căsătoriei încheiată la data de 11 august 1985, din culpă comună, minorul, născut la data de 14 aprilie 1992 să fie încredințat spre creștere și educare pârâtei, să fie obligat să plătească în favoarea acestuia o pensie lunară de întreținere în cuantum de 200 euro pe lună, pârâta să-și păstreze numele dobândit prin căsătorie, precum și stabilirea de legături personale cu minorul, în sensul de a se întâlni o dată pe lună, duminica între orele 10,00-18,00, fără motivarea hotărârii și fără obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că, din căsătoria sa cu pârâta au rezultat doi copii, majoră și, minor, iar datorită faptului că în România nu reușeau să își asigure cele necesare traiului de zi cu zi, a fost nevoit să plece să lucreze în Italia, în anul 1994, ulterior în anul 2000, fiind urmat de soție și copii.
S-a arătat în continuarea motivării, că, în decursul timpului, comportamentul soției s-a schimbat, consumând băuturi alcoolice, împrejurare în care îl insultă și îl determină, la rândul său, să aibă un comportament agresiv față de aceasta, fapt ce a determinat-o pe soția sa să solicite tribunalului civil din, conform legislației italiene "separație de corp", dar care nu echivalează cu un divorț conform legislației românești.
În ceea ce privește competența Judecătoriei Botoșani, reclamantul a arătat că, potrivit regulamentului nr. 2201/2003 al Consiliului din 27 noiembrie 2003 soluționarea cererii de divorț îi aparține, în mod alternativ cu instanța de la reședința părților din Italia, însă, dat fiind că aceasta din urmă admite divorțul în condiții deosebit de restrictive, solicită ca instanța română să se pronunțe în această materie.
Legal citată, pârâta prin procurator a formulat întâmpinare și cerere reconvențională, prin care a arătat că este de acord cu divorțul pronunțat însă din culpa exclusivă a pârâtului; a solicitat încredințarea spre creștere și educare a minorului, obligarea reclamantului la plata unei pensii lunare de întreținere în favoarea minorului, în cuantum de 500 euro pe lună, păstrarea numelui dobândit prin căsătorie și stabilirea unei legături personale între reclamant și minor, prin întâlniri lunare, respectiv duminica între orele 10,00 și 18,00, fără motivarea hotărârii și fără cheltuieli de judecată.
Prin sentința civilă nr. 4184 din 12 septembrie 2008, Judecătoria Botoșania respins excepția privind lipsa de competență a Judecătoriei Botoșani și a admis acțiunea civilă și cererea reconvențională, în parte.
A declarat desfăcută, din vina ambilor soți, căsătoria înregistrată în Registrul de stare civilă al Consiliului local al comunei, județul B la data de 11 august 1985, a dispus ca după rămânerea irevocabilă a sentinței, pârâta să-și păstreze numele dobândit prin căsătorie, respectiv, a încredințat pârâtei spre creștere și educare pe minorul, născut la 14 aprilie 1992 și l-a obligat pe reclamant să plătească în favoarea acestuia pensie de întreținere în cuantum de 1800 lei lunar, începând cu data introducerii acțiunii - 9 aprilie 2008 și până la majoratului copilului. De asemenea, a stabilit ca reclamantul să aibă legături personale cu minorul în a doua duminică din lună, între orele 10,00 - 18,00.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că potrivit art. 22 din Legea nr. 105/1992 raportat la art. 607 Cod procedură civilă, competența materială și teritorială pentru judecarea cererii de divorț aparține Judecătoriei Botoșani, instanță în a cărei rază teritorială s-a aflat ultimul domiciliu comun al soților, care, deși cu reședința în Italia, au cetățenie română.
Pe fondul cauzei instanța a reținut că relația de căsătorie dintre părți este afectată grav și iremediabil, că o continuare a acesteia nu mai este posibilă, vinovați făcându-se ambii soți, dar dat fiind faptul că părțile au solicitat pronunțarea hotărârii fără motivare, instanța s-a conformat și a dat eficiență voinței părților.
În ceea ce privește încredințarea minorului în favoarea pârâtei și obligarea reclamantului la plata pensiei de întreținere, s-a avut în vedere opțiunea minorului, ancheta socială și veniturile pe care le obține reclamantul, angajat cu contract de muncă în Italia.
Soluția a fost menținută de Tribunalul Botoșani - Secția civilă care, prin decizia nr. 5 A din 5 ianuarie 2009 a respins, ca nefondat, apelul reclamantului - prin mandatar
S-a reținut în motivarea instanței de apel, în esență, că din probatoriul administrat în cauză rezultă că veniturile realizate lunar de reclamant se situează în jurul sumei de 2200 Euro, astfel încât cuantumul de 450 Euro lunar stabilit de prima instanță se încadrează sub plafonul de statuat de prevederile art.94 alin.3 din codul familiei pentru minorul, care are vârsta de 17 ani, este elev la liceu și necesită cheltuieli suplimentare importante față de cele strict necesare traiului de zi cu zi și că, reclamantul nu a făcut dovada obținerii unor venituri lunare inferioare sumei reținute și nici a împrejurării că a achitat benevol, lunar, în favoarea minorului, suma de 200 Euro.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs reclamantul, în motivarea căruia a arătat, în esență, că instanțele au stabilit în sarcina sa un cuantum excesiv al pensiei de întreținere, în condițiile în care a făcut dovada obținerii unor venituri constante de numai 1441,95 Euro lunar, la care se adaugă unele sporuri, care însă nu au un caracter permanent, având angajate mai multe credite și cheltuieli suplimentare, astfel încât mijloacele sale financiare sunt substanțial afectate, cu atât mai mult cu cât efectuează lunar cheltuieli și pentru copilul major, precum și pentru părinții săi.
Criticile formulate se încadrează în motivul de modificare prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă, însă se dovedesc fi neîntemeiate pentru următoarele considerente:
Potrivit art.86 alin.1 din codul familiei, "obligația de întreținere există între părinți și copii", iar în conformitate cu prevederile art.107 alin.1 din același act normativ, "copilul minor este întreținut de părinții săi", aceștia din urmă având aceleași drepturi și îndatoriri față de copil, după cum rezultă fără echivoc din dispozițiile art.97 alin.1 din Codul familiei.
Obligația de întreținere a părinților față de copiii minori are un caracter complex și se circumscrie îngrijirii de sănătatea și dezvoltarea fizică a minorilor, de învățătura și pregătirea profesională a acestora, însă art.94 alin.1 și 3 din Codul familiei instituie plafoane maxime ale cuantumului acestei obligații, funcție de starea de nevoie a minorilor și mijloacele debitorului obligației.
Pe de altă parte, la stabilirea cuantumului întreținerii este necesar să se țină seama de posibilitățile materiale ale ambilor părinți, aceștia având amândoi calitatea de debitori ai obligației, luându-se în calcul, printre altele, veniturile stabile, obișnuite, obținute din muncă, iar nu cele ocazionale.
Față de cele ce preced și în aplicarea principiuluiactori incumbit probatio, prevăzut de art.1169 Cod civil, suma de 1800 lei lunar, stabilită de instanțe în sarcina recurentului cu titlu de pensie de întreținere pentru copilul minor apare ca fiind just apreciată, neavând relevanță sub acest aspect împrejurarea că recurentul ar avea angajate în plată o serie de rate pentru achiziționarea unor bunuri a căror natură juridică urmează a se stabili într-un alt cadru procesual.
Astfel, din ansamblul probator al cauzei rezultă fără echivoc că recurentul obține lunar, din activitatea de șofer desfășurată în cadrul firmei "", Italia, sume care variază între 1821 Euro, 2200 Euro, 2802 Euro (a se vedea în acest sens declarațiile martorilor audiați în cauză coroborate cu copia înscrisurilor emise de firma angajatoare, traduse din limba italiană și care, sub aspectul caracterului real și exact al conținutului, fac dovada până la înscrierea în fals), reprezentând "retribuție obișnuită" și sporuri permanente (cheltuieli de deplasare). Această situație de fapt a fost de altfel confirmată de însuși recurentul prin avocat -, în înscrisul intitulat "memoriu de apărare", înaintat Tribunalului Civil din, Italia (filele 15-20 dosar fond), potrivit căruia venitul lunar al acestuia variază între 1800 și 2000 Euro. În aceste condiții, luând ca punct de reper suma minimă configurată, respectiv, 1800 Euro, suma de 1800 RON lunar se încadrează în plafonul maxim de prevăzut de art.94 alin.3 din Codul familiei pentru un copil minor. Cu referire la persoana acestuia din urmă, se reține că instanțele au apreciat corect nevoile sale crescute din punct de vedere material, având în vedere vârsta (17 ani), faptul că este elev de liceu și că necesită, pe lângă cheltuielile stricte de zi cu zi vizând hrană, îmbrăcăminte, rechizite și alte cheltuieli specifice vârstei și mediului în care acesta trăiește.
Pe de altă parte, recurentul nu a făcut dovada deși a susținut constant și sarcina probei îi revenea potrivit art.1169 Cod civil, că ar efectua benevol prestații bănești în favoarea minorului, sau că ar avea alți copii minori în întreținere.
În consecință, apreciind că nu este dat motivul de nelegalitate invocat și că nici din oficiu nu există motive de casare, Curtea, în temeiul art.312 alin.1 Cod procedură civilă, va respinge recursul ca nefondat.
Văzând că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată,
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge recursul formulat de reclamantul, domiciliat în B, Calea Națională, nr.40, -.1,.3,.7, județul B, împotriva deciziei civile nr.5 A din 05 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Botoșani - Secția civilă, în dosarul nr-, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 15 aprilie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Ehnored./15.05.2009
Nr.ex.2
Jud.fond:
Jud.apel:
Președinte:Frunză SandaJudecători:Frunză Sanda, Surdu Oana, Dumitraș Daniela
| ← Incredintare minor. Jurisprudenta. Decizia 1698/2009. Curtea de... | Plasament. Decizia 96/2009. Curtea de Apel Craiova → |
|---|
