Divort. Decizia 63/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- divorț
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA MINORI ȘI FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.63
Ședința publică din data de 15 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Frunză Sanda
JUDECĂTOR 2: Surdu Oana
JUDECĂTOR 3: Dumitraș Daniela
Grefier - -
Pe rol, judecarea recursului formulat de pârâtul recurent, domiciliat în comuna, județul S, împotriva deciziei civile nr.21 din 13 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Suceava - Secția civilă, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședință publică se prezintă reclamanta intimată, lipsă fiind pârâtul recurent cât și reprezentanții Autorităților Tutelare de pe lângă Primăriile comunei, județul M, respectiv.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, constatându-se atașată la dosar, prin serviciul arhivă al instanței o cerere formulată de pârâtul recurent cât și chitanța seria - nr.- cu care recurentul a făcut dovada taxei judiciară de timbru.
Reclamanta intimată arată că are cunoștință de motivele de recurs, acestea fiindu-i comunicate odată cu citația și nu mai are de formulat alte cereri.
Instanța, văzând că nu mai sunt de formulat alte cereri sau de invocat excepții,constatând recursul în stare de judecată, acordă cuvântul la dezbateri.
Reclamanta intimată solicită respingerea recursului, fără cheltuieli de judecată.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
CURTEA:
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea înregistrată la data de 16.07.2008 sub nr- la Judecătoria Vatra Dornei, reclamanta l-a chemat în judecată pe pârâtul, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se declare desfăcută căsătoria încheiată între părți la data de 26.12.1994 din culpa ambilor soți, reclamanta să revină la numele avut anterior încheierii căsătoriei, acela de "" și să-i fie încredințată acesteia spre creștere și educare minora, născută la data de 27.10.1997, cu obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
Prin sentința civilă nr. 1244 din 30.09.2008, Judecătoria Vatra Dorneia admis acțiunea și, în consecință, a declarat desfăcută căsătoria încheiată între părți din culpa ambilor soți și a dispus revenirea reclamantei la numele avut anterior încheierii căsătoriei, acela de "".
Prin aceeași sentință, a fost încredințată reclamantei spre creștere și educare minora, născută la data de 28.10.2003 și l-a obligat pe pârât să plătească în favoarea minorei o pensie de întreținere în sumă de 150 lei lunar, începând cu data introducerii acțiunii, 16.07.2008, și până la majoratul acesteia. Pârâtul a fost obligat la plata sumei de 839 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că destrămarea căsătoriei se datorează ambilor soți, care au manifestat dezinteres față de viața de familie, iar lipsa de comunicare și numeroasele dispute au determinat separarea acestora în fapt.
În ceea ce privește încredințarea copilului rezultat din relațiile de căsătorie, având în vedere probele administrate, rezultatul anchetelor sociale și opțiunea minorului, prima instanță a apreciat că interesul superior al acestuia este să fie încredințat mamei, la care se și află în prezent și la care beneficiază de condiții propice unei dezvoltări normale, din punct de vedere fizic și psihic.
Prima instanță a stabilit în sarcina pârâtului o pensie de întreținere calculată la venitul minim pe economia națională, deoarece acesta nu realizează venituri din muncă.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul, criticând obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată, cu motivarea că desfacerea căsătoriei s-a produs la inițiativa reclamantei, care a refuzat să discute problemele de familie, cât și reluarea conviețuirii, plecând în Germania.
Tribunalul Suceava, prin decizia civilă nr.21 din 13.01.2009, a respins apelul declarat de pârât ca nefondat.
Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut că regula în ceea ce privește plata cheltuielilor de judecată este stabilită de dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă, potrivit cărora acestea sunt suportate de partea care cade în pretenții.
Excepția de la această regulă este consacrată de art. 276 Cod procedură civilă, conform căruia "când pretențiile fiecărei părți au fost încuviințate numai în parte, instanța va aprecia în ce măsură fiecare dintre ele poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată, putând face compensarea lor".
Reținând că în cauză acțiunea reclamantei a fost admisă în totalitate, pârâtul neavând pretenții proprii, instanța de apel a constatat corecta aplicare a dispozițiilor art. 274 Cod procedură civilă de către prima instanță.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul, în motivarea căruia a arătat că nu s-a prezentat la judecată la prima instanță și că a fost de acord cu acțiunea formulată de reclamantă, condiții în care se impunea a se face aplicarea dispozițiilor art. 276 Cod procedură civilă, în sensul suportării cheltuielilor de judecată în mod egal de către ambele părți.
Solicită ca plata pensiei de întreținere stabilită în favoarea minorei să se facă prin depunere la. până la majoratul acesteia.
Examinând recursul, prin prisma motivelor de recurs, ce vizează dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, a actelor și lucrărilor dosarului, Curtea constată că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 274 al. 1 Cod procedură civilă "partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată".
La baza obligației de restituire a cheltuielilor de judecată stă culpa procesuală. Partea din vina căreia s-a purtat procesul trebuie să suporte cheltuielile făcute, justificat, de partea câștigătoare. Din acest punct de vedere este irelevantă buna credință a părții care a pierdut procesul.
Art. 276 Cod procedură civilă, invocat de pârâtul recurent, prevede că atunci "când pretențiile fiecărei părți au fost încuviințate numai în parte, instanța va aprecia în ce măsură fiecare dintre ele poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată, putând face compensarea lor".
Deci, acest articol se aplică în situația în care există cereri ale ambelor părți, admise total sau parțial, instanța putând compensa, după caz, în întregime sau în parte, cheltuielile de judecată.
Cum, în speță, acțiunea formulată de reclamantă a fost admisă în totalitate, iar pârâtul nu a avut pretenții proprii, primele instanțe au făcut o corectă aplicare a articolelor menționate.
Cea de-a doua critică nu a fost formulată în apel d e către pârât, ci pentru prima dată în recurs, deci omisso medio, motiv pentru care nu va fi analizată.
Pentru aceste motive, Curtea, în baza art. 312 al. 1 Cod procedură civilă, va respinge recursul ca nefondat.
Se va lua act că reclamanta intimată nu a solicitat cheltuieli de judecată din recurs.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
ECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul recurent, domiciliat în comuna, județul S, împotriva deciziei civile nr.21 din 13 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Suceava - Secția civilă, în dosarul nr-.
Ia act că reclamanta intimată nu a solicitat cheltuieli de judecată din recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 15 aprilie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Tehnored.
2 ex./5.05.2009
Președinte:Frunză SandaJudecători:Frunză Sanda, Surdu Oana, Dumitraș Daniela
| ← Contestație la executare (art.461 c.p.p.). Decizia 181/2008.... | Divort. → |
|---|
