Divort. Decizia 775/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 775/R-MF
Ședința publică din 16 Aprilie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Corina Pincu Ifrim JUDECĂTOR 2: Veronica Șerbănoiu Bădescu
Judecător: - ---
Judecător: - -
Grefier:
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul civil declarat de pârâta, împotriva deciziei civile nr.31/A/ din 6 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns: avocat, pentru recurenta-pârâtă, în baza împuternicirii avocațiale de la dosar cu nr.09/2009, eliberată de Baroul Vâlcea și avocat, pentru intimatul-reclamant, în baza împuternicirii avocațiale de la dosar cu nr.25/2009, eliberată de Baroul Vâlcea.
Procedura, legal îndeplinită.
Recursul este legal timbrat cu taxă judiciară de timbru în sumă de 3 lei, conform chitanței de la dosar cu nr.- din 14 aprilie 2009, eliberată de Trezoreria Municipiului Pitești și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, care învederează că la dosarul cauzei s-a depus, prin serviciul de registratură al instanței, note de ședință, de către intimatul-reclamant.
Apărătorii părților, având pe rând cuvântul, arată că nu au cereri de formulat sau excepții de invocat, motiv pentru care solicită acordarea cuvântului asupra recursului.
Curtea, în raport de această precizare, constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Avocat, având cuvântul pentru recurenta-pârâtă, solicită admiterea apelului, modificarea hotărârii instanței de apel și încredințarea minorilor mamei spre creștere și educare. În subsidiar, solicită trimiterea cauzei spre rejudecare pentru refacerea probatoriului.
Arată că, la fila 22 din dosarul de fond, există o cerere pe care instanța nu a soluționat-o, criticând astfel sentința instanței, pentru motive încadrabile în pct.6 al art.304 Cod procedură civilă. Instanța a încălcat dispozițiile art.100 alin.3 din Codul familiei, având în vedere faptul că nu a motivat modalitatea și garanția în care tatăl se poate ocupa de creșterea și educarea minorilor. A mai criticat decizia și pentru motive ce sunt încadrate la pct.9 al art.304 Cod procedură civilă, în legătură cu administrarea probatoriului și aplicarea textelor de lege, în sensul că instanța trebuie să aibă în vedere interesul superior al copilului. Fostul soț a promovat acțiunea de divorț cu o insultă la adresa pârâtei, afirmând că aceasta este alcoolică, însă probele administrate în cauză nu au confirmat această susținere. Mai critică și modalitatea de administrare a probelor, în sensul că nu s-a procedat la efectuarea unei evaluări psihologice, de către un medic autorizat de către instanță, ci de către un medic nespecializat în evaluarea copiilor, ci având specializarea de a evalua adulți cu handicap. Cu privire la modalitatea în care instanța a dispus să se efectueze evaluarea psihologică, arată că o consideră o încălcare a normelor procedurale. Instanța, în mod nelegal, își statuează motivele pe declarațiile copiilor, pe care legea nu-i permite ca martori în procesul de divorț. Susține că minorii sunt traumatizați de către tată și tocmai de acesta instanța ar fi trebuit să-i îndepărteze, dat fiind faptul că este violent, așa cum rezultă din certificatele medicale de la dosar, care atestă violența cu care s-a comportat cu pârâta pe parcursul căsătoriei.
Avocat, având cuvântul pentru intimatul, solicită respingerea recursului și menținerea deciziei recurate ca temeinică și legală, cu cheltuieli de judecată. Arată că, din analiza motivelor de recurs, acestea nu pot fi încadrate în punctele 6, 7 și 9 ale art.304 Cod procedură civilă, așa cum se susține, criticile invocate vizând netemeinicia și nu nelegalitatea sau superficialitatea instanțelor. Nu poate fi primită critica referitoare la nepronunțarea instanței pe cererea reconvențională, având în vedere că instanța s-a pronunțat asupra acesteia. Martorii audiați în cauză au susținut afirmațiile făcute de către reclamant în cererea de divorț, cu privire la comportamentul pârâtei, iar minorii și-au exprimat, în mod constant, punctul de vedere cu privire la modalitatea de încredințare. Solicită acordarea cheltuielilor de judecată.
CURTEA:
Deliberând, asupra recursului de față, constată că:
Prin acțiunea înregistrată sub nr-, reclamantul a chemat-o în judecată pe pârâta, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună desfacerea căsătoriei dintre părți, să-i fie încredințați spre creștere și educare cei doi minori rezultați din căsătorie, cu obligarea pârâtei la plata unei pensii lunare în favoarea acesteia.
În motivarea în fapt a acțiunii, reclamantul a arătat că nu mai este posibilă continuarea căsătoriei, întrucât pârâta, încă de la început, consumă băuturi alcoolice în exces, chiar și în fața copiilor, neglijându-și familia, neocupându-se de creșterea și educarea copiilor, pierzând chiar și locul de muncă datorită acestui viciu.
Pârâta a fost de acord cu desfacerea căsătoriei, însă prin cererea reconvențională (fila 22 dosar fond) solicitat să-i fie încredințați spre creștere și educare minorii rezultați din căsătorie.
Prin sentința civilă nr.1072.9.02.2008 pronunțată de Judecătoria Rm. Vaf ost admisă acțiunea reclamantului și s-a dispus desfacerea căsătoriei părților, din vina ambilor soți, luându-se act că nu se solicită motivarea hotărârii, dispunându-se ca pârâta să revină la numele avut anterior, acela de, cu încredințarea celor doi minori, spre creștere și educare în sarcina reclamantului și obligarea pârâtei la plata pensiei de întreținere în favoarea acestora, cu respingerea reconvenționalei formulată de pârâtă.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a avut în vedere faptul că pârâta a fost de acord cu desfacerea căsătoriei, însă nu și cu încredințarea minorilor către tată.
Audiați în camera de consiliu, minorii au precizat că doresc să fie încredințați tatălui spre creștere și educare, deoarece mama nu se ocupă de aceștia, datorită consumului de alcool, fapt confirmat și de către martorii audiați, care declară că pârâta obișnuia să consume alcool, devenind violentă și purtându-se urât cu copii, aceștia rămânând peste noapte la martorul, atunci când pârâta consuma alcool. Acest ultim martor, amintește că pârâta a fost internată în spital în stare de ebrietate.
Instanța de fond a concluzionat că relațiile dintre soți sunt grav vătămate, nemaifiind posibilă continuarea căsătoriei, ambele părți fiind vinovate de aceasta.
La încredințarea minorilor spre creștere și educare a fost avut în vedere interesul acestora și prevederile Legii nr.272/2004, considerându-se că este spre binele copiilor să fie încredințați tatălui, acesta având condiții morale și materiale necesare dezvoltării fizice și psihice a minorilor.
Împotriva sentinței a declarat apel pârâta-reclamantă, criticând-o doar sub aspectul încredințării minorilor și obligării ei la pensie de întreținere.
În motivarea apelului s-a arătat că, în mod greșit instanța de fond a reținut că pârâta ar consuma alcool, acestea fiind doar afirmații josnice ale soțului, care a alungat-o din domiciliul comun, a agresat-o în repetate rânduri, având mai multe acte medicale prin care dovedește gravele leziuni suferite.
Aceasta a susținut că internările sale în spital au fost făcute pentru vindecarea leziunilor produse de pârât, și nu pentru că ar fi consumat alcool.
Apelanta a arătat că, intimatul nu prezintă garanții morale pentru a se ocupa de copii, care s-au aflat în permanență în grija ei, instanța de fond dând dovadă de superficialitate, neținând seama că a fost alungată din casă, că ancheta socială îi era favorabilă.
În apel s-a solicitat suplimentarea probelor cu martori, audiați la cererea ambelor părți, cu interogatoriul intimatului, înscrisuri, evaluarea psihologică a copiilor și s-a dispus reaudierea minorilor în camera de consiliu.
Prin decizia civilă nr.31/A//6.02.2009, Tribunalul Vâlceaa respins apelul formulat de pârâtă și a fost obligată la plata sumei de 500 lei cheltuieli de judecată către intimat.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de apel a reținut următoarele:
Cu ocazia audierii minorilor, care au vârsta de 13, respectiv 14 ani, deși suficient de maturi pentru a nu mai putea fi influențați ușor de unul sau altul dintre părinți, așa cum este consemnat în procesul-verbal de la fila 70 dosar, aceștia au arătat în mod expres că doresc să locuiască la tată, că acesta se îngrijește de ei, iar mama lor obișnuiește să bea mult și din această cauză nu vor să locuiască împreună cu ea.
Deși apelanta a susținut că nu a consumat alcool în timpul căsătoriei, afirmațiile sale sunt contrazise atât de declarațiile martorilor audiați la instanța de fond și în apel, cât și de afirmațiile propriilor copii.
De asemenea, din actele medicale depuse în apel a rezultat că apelanta a avut repetate internări în spital și nu doar pentru vindecarea unor leziuni, ci pentru probleme psihice depresive dominante, așa cum rezultă din actele de la filele 101- 111 dosar.
Instanța a constatat că afecțiunile de care suferă apelanta, coroborate cu consumul de alcool nu prezintă garanția necesară asigurării unei creșteri și dezvoltări armonioase a celor doi minori, cu atât mai mult cu cât aceștia nu doresc să locuiască cu ea și arată că tatăl se ocupă corespunzător de ei.
Chiar și din evaluarea psihologică a celor doi copii a rezultat că aceștia manifestă dificultăți în relaționarea cu mama naturală, astfel că, la momentul actual este în interesul superior al lor să rămână la tată, mama având posibilitatea să solicite un program de legături personale cu ei, prilej cu care poate realiza o apropiere reală și pe viitor, în măsura schimbării împrejurărilor poate solicita reîncredințarea.
Față de cele menționate, instanța a respins apelul ca nefondat.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta, criticând-o pentru motive de nelegalitate și netemeinicie, invocând dispozițiile art.304 pct.6,7 și 9 Cod procedură civilă.
În motivarea recursului se susține că instanța de apel a făcut o interpretare și aplicare greșită a legii, prin faptul că a menținut soluția superficială pronunțată de instanța de fond, cu privire la încredințarea minorilor spre creștere și educare către intimat, invocând dispozițiile art.100 alin.3 din Codul familiei și arătându-se faptul că nu au fost determinate condițiile pe care le poate oferi reclamantul celor doi copii și neavându-se în vedere interesul superior al acestora.
În altă ordine de idei se susține că pretinsul consum de alcool nu a fost dovedit, iar internările recurentei în spital au fost determinate de leziunile și agresiunile provocate de reclamant, recurenta recunoscând că a fost internată la psihiatrie pentru a beneficia de pensionare medicală, datorită disponibilizărilor care s-au făcut în unitate.
Se susține că decizia nu este motivată sub aspectul încredințării minorilor și al aplicării dispozițiilor art.42 și 100 Codul familiei, către tatăl violent, care a bătut-o pe recurentă în fața minorilor. De asemenea, concluziile evaluării psihologice a minorilor trebuiau coroborate cu actele medicale emise pentru recurentă, din care rezultă modul în care a fost bătută de reclamant, precum și cu susținerile minorilor din camera de consiliu, a căror sinceritate trebuia analizată.
Recurenta susține că a fost lipsită de o judecată imparțială, la care era îndreptățită, potrivit art.6 din CEDO, susținând că cererile acesteia nu au fost cercetate de instanță, respectiv cererea de la fila 22, critică formulată și în apel, dar necercetată.
Se susține că nelegal s-a dispus administrarea probelor, arătându-se că în apel, pârâta a solicitat completarea probatoriului fiind administrate o parte din probe, însă neanalizate de către instanță.
Recurenta menționează că evaluarea psihologică a fost extrajudiciară, deoarece această probă trebuia efectuată prin intermediul instituțiilor specializate, iar instanța i-a pus în vedere intimatului să-i ducă pe minori la psiholog, pârâtul mergând la un cabinet particular ales de acesta.
Prin notele de ședință depuse la data de 9.04.2009, intimatul solicită respingerea recursului, cu precizarea că acesta nu se încadrează în nici unul din motivele invocate ca temei de drept al acestui recurs.
Curtea, analizând recursul prin prisma criticilor formulate și a probelor administrate, constată că acesta este nefondat, urmând a-l respinge ca atare, nefiind îndeplinite cerințele art.304 pct.9 Cod procedură civilă, decizia recurată fiind legală și dată fără încălcarea sau aplicarea greșită a legii, respectiv art.42 și art.100 Codul familiei.
În mod temeinic și legal, instanța de apel a respins apelul declarat de pârâtă, menținând sentința de la fond, sub aspectul încredințării minorilor spre creștere și educare la tatăl reclamant, cu obligarea pârâtei la plata pensiei de întreținere, ambele instanțe având în vedere principiul interesului superior al minorului consacrat de dispozițiile Legii nr.272/2004, precum și de dispozițiile art.42 Codul familiei.
Referitor la motivul de recurs întemeiat pe art.304 pct.7 Cod procedură civilă se constată că instanța a motivat măsura încredințării minorilor, analizând probele administrate, respectiv: depozițiile martorilor, anchetele sociale, concluziile evaluării psihologice, concluzionând că interesul minorilor este ocrotit prin încredințarea acestora, spre creștere și educare la tatăl acestora, care prezintă garanții morale și materiale în sensul arătat, recurenta având probleme legate de consumul excesiv de alcool, fiind internată în spital în repetate rânduri.
Cererea reconvențională de la fila 22 dosar fond, formulată de recurentă a fost analizată și soluționată prin respingerea acesteia, așa cum rezultă de la fila 48 dosar fond și din motivarea deciziei recurate.
Celălalt motive de recurs încadrat în dispozițiile art.304 pct.6 Cod procedură civilă nu a fost dezvoltat, neindicându-se situația în care instanța a acordat mai mult decât s-a cerut, ori ceea ce nu s-a cerut.
Referitor la critica nelegalității dispunerii și administrării probelor se constată că aceasta este neîntemeiată, urmând aor espinge ca atare. Pe de altă parte se constată că, în realitate, recurenta este nemulțumită de faptul că o parte din mijloacele de probă nu au fost analizate, motiv de recurs încadrabil în dispozițiile art.304 pct.10 Cod procedură civilă, în prezent abrogat prin art.I pct.1111din OUG nr.138/2000.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta, împotriva deciziei civile nr.31/A/ din 6 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-, intimat fiind reclamantul, domiciliat în Râmnicu V,-, -/1,. B,. 11, județul
Obligă pe recurentă la plata sumei de 1.000 lei, reprezentând cheltuieli de judecată în recurs, către intimat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 aprilie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - ecția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
Grefier,
Red.
/2 ex/12.05.2009
Jud.apel;
Președinte:Corina Pincu IfrimJudecători:Corina Pincu Ifrim, Veronica Șerbănoiu Bădescu
| ← Tagada paternitatii. Decizia 407/2010. Curtea de Apel Oradea | Reincredintare minor. Jurisprudenta. Decizia 1787/2009. Curtea... → |
|---|
