Divort. Decizia 81/2010. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 81
Ședința publică de la 25 Ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Tania Țăpurin președinte secție
- - - - JUDECĂTOR 2: Costinela Sălan
- - - - JUDECĂTOR 3: Gabriela Ionescu
Grefier: -
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâtul împotriva deciziei civile nr.212 din 6 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr- și a sentinței civile nr.7292 din 5 mai 2009, pronunțată de Judecătoria Craiova în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanta, având ca obiect "divorț".
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns recurentul pârât, lipsind intimata reclamantă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință.
Instanța, apreciind cauza în stare de soluționare, a acordat cuvântul asupra recursului civil de față.
Recurentul pârât a pus concluzii de admitere a recursului, modificarea ambelor hotărâri iar pe fond reclamanta să revină la numele avut anterior căsătoriei, acela de "".
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Prin cererea înregistrată la 09.04.2009 pe rolul Judecătoriei Craiova, reclamanta a chemat în judecată pe pârâtul, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună desfacerea căsătoriei încheiată între părți la data de 01.11.2003, din culpă comună și pârâta să-și reia numele avut anterior încheierii căsătoriei, acela de.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că s-a căsătorit cu pârâta la data de 22.12.2006, iar din relația de căsătorie nu au rezultat copii minori.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 38.fam.
La termenul din 30.04.2009, reclamanta și pârâtul au solicitat desfacerea căsătoriei prin acord, pârâtul fiind de acord ca reclamanta să-și păstreze numele dobândit la încheierea căsătoriei. Instanța a luat în acest sens o declarație părților, care s-a consemnat și s-a atașat la dosar.
Prin sentința civilă nr.7292 din 05.05.2009, pronunțată de Judecătoria Craiova în dosarul nr-, a fost admisă acțiunea civilă precizată, s-a dispus desfacerea căsătoriei părților înregistrată la data de 01.11.2003 în registrul stării civile al Primăriei C, județul D, sub numărul 1978, prin acordul părților. S-a luat act de învoiala părților în sensul că reclamanta își va păstra numele dobândit la încheierea căsătoriei, acela de.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 38 alin. 2.fam. întrucât până la data cererii de divorț a trecut mai mult de un an de la încheierea căsătoriei și nu există copii minori rezultați din căsătorie.
Împotriva sentinței civile a declarat apel pârâtul, arătând că revine asupra învoielii privind păstrarea numelui dobândit de către reclamantă la încheierea căsătoriei.
Mai arată că imediat, după ce și-a exprimat acordul ca reclamanta să păstreze numele său, atitudinea acesteia s-a schimbat, în sensul că a intrat în anturaj cu persoane dubioase și a făcut tot felul de lucruri urâte prin care a adus atingere, în mod grav, numelui său.
Prin decizia civilă 212 din 6 octombrie 2009 Tribunalului Doljs -a respins apelul ca nefondat.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut că a fost opțiunea pârâtului ca soția să poarte în continuare numele dobândit în timpul căsătoriei și astfel, odată exprimat consimțământul în acest sens, nu se mai poate reveni asupra acestuia în căile de atac, decât dacă se invocă vreun viciu de consimțământ existent la data exprimării, ceea ce însă în cauză nu s-a invocat de către apelant.
S-a constatat că în mod corect prima instanță a luat act de voința părților privind păstrarea de către soție a numelui dobândit în timpul căsătoriei, fiind îndeplinite condițiile prev. de art. 40 alin. 2. fam.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul, motivând că a fost determinat să revină la consimțământul exprimat de atitudinea reclamantei, care a intrat în anturajul unor persoane dubioase, activitatea sa contravine regulilor obișnuite și bunului simț, ceea ce duce la defăimarea pârâtului, acesta deținând o funcție importantă.
Recurentul a arătat că abia după ședința din 5 mai 2009 aflat ce face reclamanta și a încercat prin promovarea căilor de atac să își apere numele, evitând implicarea în scandaluri sau activități care contravin ordinii publice.
Recursul nu este fondat pentru următoarele considerente.
Potrivit art. 40 fam. la desfacerea căsătoriei prin divorț, soții se pot învoi cu privire la purtarea numelui avut în timpul căsătoriei și după desfacerea acesteia. . părților se constată de instanță, prin hotărâre judecătorească, potrivit alineatului 2 al aceluiași articol.
. despre care face vorbire codul familiei are valoarea unei convenții pentru valabilitatea căreia nu se cere îndeplinirea vreunei formalități, fiind suficient acordul verbal al soților, data în fața instanței, astfel că sunt incidente prevederile art. 969 civ. potrivit cu care convențiile legal încheiate au valoare de lege între părțile contractante.
În atare situație, desființarea unei convenții se poate dispune doar dacă părțile contractante își exprimă acordul sau dacă se constată că la încheierea acesteia au existat cauze de nulitate.
Tribunalul a reținut corect că nu s-a invocat vreun viciu de consimțământ existent la data exprimării consimțământului de către pârât iar împrejurările de fapt la care se face referire nu sunt de natură a duce la nulitatea convenției privind păstrarea numelui din căsătorie de către reclamantă.
Recurentul susține că, după desfacerea căsătoriei, reclamanta are anumite activități care contravin ordinii publice, se află în anturajul unor persoane dubioase, ceea ce ar atrage oprobiul public și ar știrbi numele de familie pe care îl poartă, afectând și viața pârâtului.
Dincolo de faptul că aceste afirmații sunt simple susțineri, nedovedite, instanța apreciază că viața personală a reclamantei, care nu mai este în prezent soția pârâtului o poate afecta doar pe aceasta și, pe de altă parte, activitățile acesteia, despre care pârâtul ar fi aflat după divorț, nu sunt cauze de viciere a consimțământului exprimat cu privire la păstrarea numelui.
Constatând că instanțele de fond au aplicat corect dispozițiile art. 40 fam, și că nu există motive de nelegalitate a deciziei atacate, în sensul art. 304, recursul se va respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursului declarat de pârâtul împotriva deciziei civile nr.212 din 6 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr- și a sentinței civile nr.7292 din 5 mai 2009, pronunțată de Judecătoria Craiova în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanta.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 25 Ianuarie 2010.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red. /tehored. GI
2ex/-
Jud. apel, Șt.
Jud. fond
Președinte:Tania ȚăpurinJudecători:Tania Țăpurin, Costinela Sălan, Gabriela Ionescu
| ← Stabilire program vizitare minor. Decizia 602/2009. Curtea de... | Stabilire program vizitare minor. Decizia 256/2010. Curtea de... → |
|---|
