Divort. Decizia 92/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI
ASIGURĂRI SOCIALE
Complet specializat pentru cauze cu minori și de familie
DECIZIA CIVILĂ nr. 92/FM
Ședința publică din 04 noiembrie 2009
Completul de judecată constituit din:
PREȘEDINTE: Daniela Petrovici
JUDECĂTOR 2: Gabriel Lefter
JUDECĂTOR 3: Mihaela Popoacă
Grefier - - -
Pe rol, soluționarea recursului civil formulat de recurentul pârât, domiciliat în M,-, împotriva deciziei civile nr. 327, pronunțată de Tribunalul Constanța la data de 21 mai 2009, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă, domiciliată în C,-, -.A,.1,.9 și în B,-, -.A,. 19, județul B și intimații autoritate tutelară PRIMARUL MUNICIPIULUI și PRIMARUL MUNICIPIULUI
La apelul nominal efectuat în cauză, se prezintă intimata reclamantă, personal și asistată de avocat -, în baza împuternicirii avocațiale seria - nr. 71397 din 04.11.2009, pe are o depune la dosar, lipsind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită, conform art. 87 și urm. Cod procedură civilă.
Grefierul de ședință se referă asupra cauzei, învederând că recursul este declarat și motivat în termen legal și a fost timbrat cu 10 lei taxă judiciară de timbru (chitanță fila 7) și 0,3 lei timbru judiciar; existând un rest de timbrat de 9,5 lei taxă judiciară de timbru.
Apărătorul intimatei reclamante solicită instanței încuviințarea probei cu înscrisuri, sens în care depune la dosar (filele 15-26), în copie, adeverințe de salarizare și de la școala generală nr. 4 B-N, caracterizări, act constitutiv al "", certificat constatator, încheiere nr. 922 din 24 martie 2009 dosar nr. 9475/17.03.2009 Tribunalul Bistrița -N, certificat de înregistrare la. - de pe lângă Tribunalul Bistrița -N seria B nr. - pentru firma
Arată că teza probatorie pentru care a depus aceste înscrisuri este aceea de a dovedi că este salariată în funcția de manager și că ambii copii frecventează cursuri la școală și, respectiv, grădiniță.
Depune, totodată la dosar, concluzii scrise (filele 27-29).
Întrebat fiind, apărătorul intimatei reclamante arată că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de depus, solicitând acordarea cuvântului pe fond.
Instanța ia act de declarația apărătorului intimatei reclamante, potrivit cu care acesta arată că nu mai are cereri prealabile de formulat sau probe de depus și, în temeiul dispozițiilor art. 150 din Codul d e procedură civilă, constată încheiată cercetarea judecătorească, acordându-i cuvântul pe fond.
Apărătorul intimatei reclamante, având cuvântul, pune concluzii de respingere a recursului, ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii recurate; cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată.
Învederează că, deși recurentul își întemeiază cererea de recurs pe dispozițiile art. 304 pct.9 Cod procedură civilă, în fapt, acesta nu critică hotărârea Tribunalului Constanța pentru motive de nelegalitate.
Consideră că, în mod corect instanța de apel a reținut împrejurarea că reclamanta este aceea care are condiții materiale și morale superioare față de pârât pentru a-i fi încredințați cei doi minori.
S-a făcut dovada că reclamanta este salariată, că minorii frecventează cursuri la școală și, respectiv grădiniță, situația de fapt fiind aceeași.
CURTEA
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Mangalia la 03.07.2007, reclamanta l-a chemat în judecată pe pârâtul, pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună desfacerea căsătoriei dintre părții din culpa exclusivă a soțului pârât, încredințarea minorilor și spre creștere și educare, obligarea pârâtului la plata unei pensii de întreținere și revenirea la numele avut anterior căsătoriei, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii sale, reclamanta a arătat că s-a căsătorit cu pârâtul în anul 2005 și din căsătorie au rezultat cei doi copii minori. Menționează că neînțelegerile dintre soți au apărut pe fondul consumului de alcool exagerat al pârâtului și practicarea jocurilor de noroc; întrucât pârâtul nu avea loc de muncă, părțile au decis ca reclamanta să plece în Spania la muncă.
Reclamanta a mai arătat că, din veniturile pe care le realiza în Spania, o mare parte le trimitea pârâtului în țară pentru întreținerea copiilor și pentru achiziționarea de materiale de construcție pentru edificarea unei case. A menționat că pârâtul a început să-i adreseze cuvinte jignitoare ori de câte ori vorbea cu acesta. În prezent, s-a întors în țară și face demersuri pentru deschiderea unei societăți comerciale, însă pârâtul continuă cu atitudinea jignitoare la adresa sa.
Pârâtul a formulat întâmpinare și cerere reconvențională prin care solicită desfacerea căsătoriei din cupa reclamantei pârâte, încredințarea minorilor și spre creștere și educare, obligarea reclamantei-pârâte la plata unei pensii de întreținere și revenirea acesteia la numele avut anterior căsătoriei, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea reconvenționalei, s-a arătat că fără acordul său, reclamanta a plecat în Spania, deși i-a spus că pleacă în Italia. În perioada în care aceasta a fost plecată, arată pârâtul, s-a ocupat singur de creșterea și educarea copiilor, fiind ajutat în acest sens și de părinții săi și, totodată, că a început să edifice o locuință pe un teren primit în concesiune.
Prin sentința civilă nr. 1375 din 20 iunie 2008 Judecătoria Mangaliaa admis în parte acțiunea și cererea reconvențională și a desfăcut căsătoria dintre părți din vina ambilor soți, iar reclamanta a revenit la numele purtat anterior căsătoriei, respectiv "".
De asemenea, a încredințat pârâtului-reconvenient spre creștere și educare pe minorii -, și -, cu obligarea pe reclamantei-pârâte la plata unei pensii de întreținere în favoarea minorului în cuantum de 30% din salariul de bază minim brut pe țară, începând cu data pronunțării prezentei sentințe și până la împlinirea de către minori a vârstei de 18 ani.
Pentru a pronunța această soluție judecătoria a reținut că reclamanta a trimis periodic în țară sume de bani cuprinse între 100 și 200 euro, pentru întreținerea minorilor care s-au aflat în grija pârâtului ce s-a ocupat în mod corespunzător de creșterea și educarea lor, fiind ajutat de părinții săi.
Judecătoria a constatat că pârâtul-reconvenient muncește în construcții, fără contract de muncă, obținând venituri cuprinse între 15 și 22 de milioane lei vechi, astfel cum rezultă din declarația martorului, care este coleg de muncă cu pârâtul.
S-a mai reținut că referatele de anchetă socială întocmite în cauză relevă că minorii locuiesc împreună cu pârâtul și cu bunica paternă, cu chirie la fam., într-un imobil unde ocupă 3 camere și dependințe, modest mobilate și îngrijite; reclamanta are reședința în Spania, orașul, locuind cu chirie la mansarda unui bloc, astfel cum rezultă din contractul de închiriere a unei proprietăți urbane din data de 21.12.2006, astfel că nu posedă o locuință stabilă și nu ar avea în grija cui să-i lase pe minori cât timp acesta este la muncă.
Având în vedere dispozițiile art.42 fam și cele ale art.2 din Legea nr.272/2004, precum și de faptul că pârâtul-reconvenient prezintă suficiente garanții materiale și morale că poate asigura și pe viitor minorilor condiții optime pentru o dezvoltare psiho-somatică armonioasă și pentru o bună educație și se bucură și de susținerea părinților acestuia, prima instanță a apreciat că este în interesul superior al copiilor să fie încredințați spre creștere și educare pârâtului-reconvenient.
Împotriva acestei sentințe civile a declarat apel reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie arătând că, în mod eronat, a apreciat instanța de fond faptul că pârâtul are condiții mai bune de creștere și educare a celor doi copii minori, întrucât din probele administrate în cauză rezultă că reclamanta realizează venituri mai mari decât pârâtul. De asemenea, instanța de fond nu a ținut cont de înscrisurile depuse de reclamantă la dosar, care atestau faptul că aceasta muncea cu contract de muncă în Spania și realiza venituri foarte mari.
S-a mai învederat faptul că în mod eronat a respins instanța proba cu ancheta socială la reședința reclamantei din Spania, deoarece aceasta a depus la dosarul cauzei dovada unui contract de închiriere pentru un apartament de 3 camere.
A mai arătat apelanta reclamantă că în mod greșit a reținut instanța de fond culpa reclamantei de a-și fi părăsit copiii, atât timp cât aceasta plecat să muncească în străinătate cu acordul soțului, deoarece acesta nu avea un loc de muncă și nu își putea întreține familia.
Prin decizia civilă nr. 327 din 21 mai 2007, Tribunalul Constanțaa admis apelul reclamantei-pârâte și, schimbând în parte sentința apelată, a încredințat mamei spre creștere și educare pe cei doi copii rezultați din căsătorie, cu obligarea tatălui la plata unor pensii de întreținere.
Pentru a pronunța această soluție, tribunalul a reținut că, deși în faza judecății cauzei în fond mama își desfășura activitatea de pe urma căreia obținea venituri din muncă pe teritoriul unui alt stat decât România, la judecata apelului, aceasta și-a stabilit locul de muncă și domiciliul în România și este angajată în funcția de asistent manager la GLINI, având un salariu de bază lunar brut de 1500 lei; de asemenea, reclamanta-pârâtă a închiriat pe o perioadă de 10 ani, până în anul 2019, locuința situată în Municipiul B, str. -,.26, scara A,.19.
Tribunalul a mai constatat că minorii se află sub îngrijirea apelantei, care le oferă condiții optime de creștere și dezvoltare, fapt confirmat și de către intimat, prin răspunsurile la interogatoriul administrat la judecata cauzei în apel; mai mult concluziile referatului de anchetă socială întocmit de către reprezentanții autorității tutelare din cadrul Primăriei Municipiului B converg a confirma că interesul superior al minorilor este protejat prin încredințarea acestora către mamă.
Referitor la preocuparea reclamanta-pârâtă pentru creșterea și dezvoltarea copiilor și de educația acestora, instanța de apel a constatat faptul că din "caracterizările" efectuate de către cadrele didactice în clasele cărora minorii frecventează cursuri școlare, reieșea că minorii se prezintă la cursuri în mod regulat, sunt curat și îngrijit îmbrăcați, au pachețel pentru pauza mare, iar mama colaborează constant cu învățătoarea și respectiv educatoarea copiilor, în vederea optimizării activității de învățare pe care o desfășoară cei doi minori.
Pe de altă parte, tribunalul a mai constatat că tatăl intimat, desfășoară o activitate de muncă în domeniul construcțiilor, fără a beneficia de un contract de muncă înregistrat în condițiile legii, fără a obține așadar venituri sigure și constante și locuiește în Municipiul M, într-un apartament cu două camere, împreună cu mama sa.
Analizând condițiile locative și materiale oferite de către fiecare dintre cei doi părinți și ținând seama de specificul muncii fiecăruia dintre aceștia, instanța de apel a apreciat că interesul minorilor este mai bine protejat prin încredințarea acestora către mama apelantă, deoarece pe de o parte aceasta oferă condiții locative mai bune, oferind o locuință folosită exclusiv de către aceasta și copii, beneficiază de un venit stabil și sigur și, pe de altă parte, ținând seama de specificul muncii pe care o desfășoară, beneficiază de mai mult timp liber pe care îl poate afecta copiilor.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs pârâtul-reclamant, criticând-o sub aspectul legalității măsurii adoptate de instanța de apel referitoare la încredințarea copiilor.
În motivarea recursului s-a arătat că apreciază că reîncredințarea copiilor către mamă și stabilirea acestora în altă zonă a țării, într-un alt mediu, conduce la afectarea psihică și morală a acestora. Din noile înscrisuri depuse în apel a rezultat că intimata lucrează zilnic 8 ore la o societatea de construcții ( ) și totodată este administrator și la. Susținerea din decizia criticată potrivit cu care intimata ar avea mai mult timp liber pentru a avea grijă de minori este astfel contrazisă de însăși probele depuse de intimată.
Nici afirmația instanței de apel conform căreia intimata ar deține o locuință stabilă nu poate fi reținut întrucât aceasta beneficiază de o locuință închiriată temporar. De altfel, apartamentul închiriat constituie și sediul societății al cărei administrator este intimata (B,-,. A,. 19).
Susținerea potrivit cu care cei doi minori au fost luați la domiciliul intimatei, cu acordul recurentului, este de asemenea întrucât aceștia au fost practic răpiți de la domiciliul recurentului, în perioada judecării apelului. Nici în prezent recurentul nu cunoaște unde domiciliază copiii în realitate întrucât de câte ori acesta a fost să-i viziteze, nu i-a văzut și nici nu i-a găsit la școală, respectiv la grădiniță. De altfel, intimata a solicitat ca ancheta socială să fie efectuată la domicilii (adrese) diferite, respectiv fie în B,-,. A,. 19, fie în comuna, județul
Față de cele de mai sus și constatând că situația de fapt nu s-a schimbat în apel, recurentul a solicitat admiterea recursului așa cum a fost formulat, în sensul respingerii apelului și menținerii ca temeinică și legală a sentinței civile pronunțate de instanța de fond.
De asemenea, recurentul apreciază că hotărârea recurată este lovită de nulitate în condițiile în care, în dispozitiv se face vorbire de schimbarea sentinței civile nr. 1375/C din 20 iunie 2008, pronunțată de Judecătoria Constanța, în timp ce sentința în cauză a fost pronunțată de Judecătoria Mangalia.
Analizând decizia recurată prin prisma motivelor de nelegalitate invocate de recurent raportat de situația de fapt reținută de instanțele de fond, curtea constată că recursul este neîntemeiat și urmează a fi respins ca atare.
Astfel, instanța de apel a făcut o corectă aplicare a prevederilor art. 42 Codul familie, pronunțând - în privința încredințării - o soluție în deplină concordanță cu interesele copiilor rezultați din căsătorie, interese care impuneau ca aceștia să fie crescuți și educați de mamă.
Noțiunea de "interes superior al copilului" - care constituie un imperativ ce trebuie respectat în toate măsurile ce privesc copilul - are, în cazul cererilor de încredințare formulate odată cu acțiunea de divorț, un înțeles specific.
Astfel, în stabilirea care dintre cei doi părinți întrunește cele mai bune condiții pentru creșterea, educarea și pregătirea profesională a copilului, instanța trebuie să analizeze un complex de împrejurări și să pună în balanță exclusiv aspecte legale de relația părinte-copil (cu ignorarea relațiilor dintre părinți) ce se referă la aspecte cu mult mai cu prioritate decât cele de natură materială (locuință, venituri).
Vor avea, deci, din punct de vedere decizional, o greutate mai mare circumstanțele legate de compatibilitatea emoțională dintre părinte și copil, aptitudinile parentale dezvoltate de-a lungul timpului, stabilitatea afectivă pe care apropierea de unul dintre părinți o creează pentru copil (incluzând aici și mediul familial dezvoltat în jurul acelui părinte).
De asemenea, având în vedere conținutul art. 42 Codul familiei, care se referă nu numai la obligația de creștere, ci cuprinzând aspecte mult mai ample de "educare, învățătură și pregătire profesională", la stabilirea cărui dintre părinți îi vor fi încredințați copiii rezultați din căsătorie, instanța trebuie să analizeze și posibilitățile fiecăruia dintre părinte referitoare la împrejurările în discuție.
Vor avea deci influență și circumstanțele privitoare la capacitatea educațională oferită de unul dintre părinți, fiind incluse aici nu numai perspectiva pregătirii școlare (din punct de vedere strict) cât mai ales posibilitatea implicării părintelui în această pregătire astfel încât valențele acestuia să atingă cote maxime.
În fine, trebuie analizată securitatea emoțională pe care creșterea de către unul dintre părinți o creează copilului; va căpăta relevanță, sub acest aspect, sentimentul de siguranță pe care încredințarea unui părinte a oferi copilului, prin referire nu numai la membrii familiei acestui părinte, dar și la toate celelalte medii (școlar, de vecinătate, etc.) ce configurează în mintea copilului un sentiment de apartenență.
Or, din punctul de vedere al acestor dezvoltări teoretice referitoare la cuprinsul noțiunii de "interes al copilului", se constată că instanța de apel a făcut o corectă aplicare a prevederilor legale incidente în materie.
Astfel, analizând materialul probator administrat în cauză - declarații martori, anchete sociale întocmite de autoritățile tutelare la domiciliul părinților și înscrisuri - instanța de apel a dat o corectă relevanță privind veniturile părților, posibilitățile locative și posibilitatea ca părintele căruia îi este încredințat copilul să vegheze, după terminarea programului de lucru, la educarea copilului.
Se adaugă la acestea situația că, din luna februarie 2009, copiii se află în grija exclusivă a mamei, unde sunt foarte bine îngrijiți și au condiții deosebite de locuit (după cum recunoaște tatăl pârât în răspunsul nr. 2 la interogatoriul administrat în apel).
În acest mediu securizat pentru copii, aceștia au cunoscut o evoluție favorabilă sub aspect al dezvoltării pregătirii școlare, dar mai ales emoțional: fetița a recuperat golurile cu care s-a înscris la cursurile clasei a II-a și are o stare psihică excelentă, este veselă, comunicativă și, ca urmare a încadrării facile în colectiv, participă la activitățile din clasă și extrașcolare; de asemenea, și băiatul s-a acomodat în mod la mediul preșcolar în care a fost introdus; apoi s-a constatat că mama este o prezență frecventă la școală sau grădiniță, cu interes constat în comportamentul copiilor.
Conform art.274 cod procedură civilă partea care cade în pretenții, va fi obligată, la cerere, la plata cheltuielilor de judecată pe care partea care a câștigatva dovedică le-a făcut.
Față de situația că intimata nu a probat că ar fi efectuat cheltuieli cu și susținerea apărărilor din recursul de față, cum cerința probării suportării unor astfel de cheltuieli este prevăzută expres de textul citat va fi respinsă cererea de obligare a recurentului la plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul civil formulat de recurentul pârât, domiciliat în M,-, împotriva deciziei civile nr. 327, pronunțată de Tribunalul Constanța la data de 21 mai 2009, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă, domiciliată în C,-, -. A,.1,.9 și în B,-, -. A,.19, județul B și intimații autoritate tutelarăPRIMARUL MUNICIPIULUIșiPRIMARUL MUNICIPIULUI.
Respinge obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 4 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
Pt. Grefier
- -
aflată în concediu medical
potrivit dispozițiilor art. 261 alin. 2
Cod procedură civilă, semnează
Grefier șef secție,
Jud. fond -
Jud. apel -,
Red. dec. recurs jud. /8.12.2009
gref.
2 ex./14.12.2009
Președinte:Daniela PetroviciJudecători:Daniela Petrovici, Gabriel Lefter, Mihaela Popoacă
| ← Divort. Decizia 83/2009. Curtea de Apel Constanta | Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... → |
|---|
