Divort. Decizia 870/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 870
Ședința publică din data de 10 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Marilena Panait
JUDECĂTORI: Marilena Panait, Eliza Marin Elisabeta Gherasim
- - -
Grefier - - -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâtul domiciliat în B, str - -vicola.3,.9, județ B, împotriva deciziei civile nr.115 din 1 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu reclamanta, domiciliată în comuna, sat, județul B și autoritatea tutelară Primăria Municipiului, cu sediul în B, județ
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurentul pârât personal și asistat de avocat conform împuternicirii avocațiale nr. 62/2009 din Baroul Buzău, intimata reclamantă personal și asistată de avocat potrivit împuternicirii avocațiale nr. 37/2009 din Baroul Buzău, lipsă fiind intimata autoritate tutelară Primăria Municipiului
Procedura îndeplinită.
Cererea de recurs este timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 4,00 lei potrivit chitanței fiscale cu nr.-/10.06.2009, timbru judiciar de 0,50 lei, atașate și anulate la dosar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că prin serviciul registratură s-a depus de către intimata-reclamantă întâmpinare la motivele de recurs la care sunt atașate o serie de înscrisuri, respectiv certificat medico-legal datat 9 oct. 2008; referat cu propunere de scoatere de sub urmărire penală nr.6992/P/2008 întocmit de Poliția Mun. B; două procese verbale datate 13 febr. 2009 întocmit de Poliția Mun. B; rezoluție de începere a urmăririi penale datat 10 febr. 2009 întocmit de organul de cercetare penală; o declarație dată de intimata-reclamantă la Poliția Mun. B; ordonanță de scoatere de sub urmărirea penală datată 28 iulie 2009( dosar 6992/P/2008); declarație dată de intimata-reclamantă în fața organelor de cercetare judiciară; o declarație dată de recurentul-pârât în fața organelor de cercetare judiciară;
Avocat având cuvântul depune la dosar o plângere formulată de recurentul împotriva ordonanței procurorului pronunțată în dosarul nr. 6992/P/2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Buzău, în combaterea actelor medicale depuse de intimata-reclamantă. Alte cereri nu mai are de formulat.
Avocat având cuvântul arată că are cunoștință de înscrisul depus azi de avocat, alte cereri nu mai are de formulat.
Curtea, ia act că alte cereri nu mai sunt de formulat și față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat având cuvântul arată că în opinia sa instanța de apel în mod greșit a respins apelul declarat de pârât, iar instanța de fond tot în mod greșit a încredințat minorul, născut la data de 16 oct. 2001 a fost încredințat reclamantei spre creștere și educare. Invocă dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 Cod procedură civilă. Cele două instanțe, respectiv instanța de apel și de fond au interpretat în mod eronat probatoriile administrate în cauză. Mai mult decizia tribunalului este insuficient motivată, instanța de apel nu a dat dovadă de rol activ.
Susține avocat că era obligatoriu a se administra două probe și anume; o anchetă socială ce urma a se efectua și la domiciliul reclamantei unde aceasta locuia; audierea minorului în camera de consiliu. Precizează apărătorul recurentului că într-adevăr la fond s-a încuviințat audierea minorului dar la dosar nu se regăsește procesul verbal întocmit în urma audierii acestuia în camera de consiliu. Recurentul a solicitat reaudierea minorului dar i s-a respins această solicitare.
Instanța nu a avut în vedere interesul minorului ci interesul mamei. Din actele și lucrările dosarului rezultă că minorul dorește a fi crescut și educat de tatăl său.
Mai susține avocat că, de la începutul căsătoriei, fosta soție a manifestat dezinteres total și față de fiul rezultat dintr-o căsnicie anterioară, pentru care recurentul a stăruit să locuiască cu ei. Recurentul-pârât nu afirmă că mama nu își iubește copii, dar spune cu certitudine că intimata-reclamantă are o fire.
Atât pe perioada căsniciei părților cât și în viitor, minorul s-a arătat a fi mult mai atașat față de tată decât de mamă cum ar fi fost " normal". Problemele minorului au apărut de la vârsta de 4 ani, când acesta a început să se manifeste într-un mod destul de dificil, dar la acel moment tatăl( recurentul-pârât) a apreciat că sunt niște " mofturi de copil".
Evidențierea stării grave a copilului a avut amploare cu ocazia introducerii acțiunii de divorț promovat de intimata-reclamantă și treptat prin luarea minorului de către aceasta în noul său domiciliu ales, i-a accentuat starea gravă a sănătății. Așa cum rezultă și din Raportul de Consiliere al Familie, a dat dovadă de o importantă lipsă de comunicare, de numeroase conflicte interne, cât și o mare diferență de priorități.
Mai precizează apărătorul recurentului, că minorul se află în prezent în grija tatălui, s-a încercat o executare silită prin luarea copilului prin executorul judecătoresc, dar acesta a refuzat să plece de lângă tatăl său.
Solicită în principal admiterea recursului, casarea deciziei atacate cu trimitere spre rejudecare la același tribunal pentru completarea probatoriilor, respectiv anchetă socială la noul domiciliu ales al mamei și audierea minorului în camera de consiliu.
În subsidiar se solicită admiterea recursului, cu consecința încredințării minorului spre creștere și educare recurentului-pârât. Cu cheltuieli de judecată raportat la concluziile pe subsidiar.
Avocat având cuvântul arată la acest termen de judecată s-au invocat două motive de recurs care nu se regăsesc în cele prevăzute de lege, în cererea inițială. Încă din faza judecății la fond, recurentul-pârât a avut o atitudine defăimătoare la adresa intimatei-reclamante. În ceea ce privește copilul intimatei rezultat dintr-o căsătorie anterioară, acesta este major încă din anul 2008.
Recurentul a încercat prin toate mijloacele de a-l atrage pe copilul intimatei rezultat dintr-o căsătorie anterioară de partea sa în urma unor neînțelegeri intervenite între copilul major și mama sa.
În ceea ce privește cele două certificate medicale, într-unul se specifică clar" plagă superficială" iar în celălalt se menționează" acuze subiective".
Toate motivele de recurs ale pârâtului sunt neîntemeiate, cele două instanțe au analizat și interpretat în mod corect probatoriile dând soluții legale și temeinice. Invocarea dispozițiilor art. 304 pct. 7 și 9 Cod procedură civilă sunt nejustificate.
Solicită respingerea recursului ca nefondat. Fără cheltuieli de judecată.
Avocat având din nou cuvântul arată că în ceea ce privește audierea minorului aceasta a fost o probă încuviințată deja, dar nu se regăsește procesul verbal de audiere la dosar, iar acest aspect la invederat și instanței de apel.
La solicitarea Curții, intimata-reclamantă arată că din ianuarie 2009 locuiește în comuna, sat, județul
CURTEA:
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Buzău sub nr. 6575/200 din 03.09.2008, reclamanta a chemat în judecată pe pârâtul și a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună, din vina exclusivă a pârâtului, desfacerea căsătoriei încheiată între părți la data de 26.12.1998 și înregistrată la nr. 56 în registrul stării civile din cadrul Primăriei, jud.B, să i se încredințeze spre creștere și educare minorul - născut la data de 16.10.2008 și să fie obligat pârâtul la plata unei pensii de întreținere în favoarea minorului în funcție de veniturile pe care le realizează.
În fapt, reclamanta a arătat că s-a căsătorit cu pârâtul la data de 26.12.1998, după o perioadă de concubinaj de aproximativ 2 ani.
Fiecare dintre soți era la a doua căsătorie și consideră că după eșecul primului mariaj poate întemeia o familie bazată pe afecțiune și respect reciproc.
Reclamanta a arătat că mai are un copil din prima căsătorie.
La început pârâtul a acceptat să locuiască cu fiul acesteia, iar relațiile de familie au decurs normal până când s-a născut minorul părților,.
După această dată, pârâtul a început să manifeste un comportament nefiresc față de primul copil al reclamantei. Astfel, îi reproșa lucruri față de care nu se făcea vinovat, îl pedepsea în mod nejustificat și, până la urmă, l-a alungat din domiciliul comun.
Aceeași atitudine autoritară a manifestat pârâtul și față de reclamantă, în sensul că îi controla programul de lucru, îi impunea diverse reguli, cum ar fi să treacă cel puțin o dată pe săptămână pe acasă în timpul orelor de muncă, îi reproșa că realizează venituri reduse.
Față de considerentele expuse, reclamanta a apreciat că raporturile sale de familie sunt grav deteriorate și continuarea căsătoriei nu mai este posibilă.
Cererea de chemare în judecată nu a fost motivată în drept.
În dovedirea cererii, reclamanta a solicitat proba cu înscrisuri, martori, interogatoriul pârâtului. A depus la dosar, în acest sens, certificatul de căsătorie al părților și certificatul de naștere al minorului.
Pârâtul a formulat întâmpinare și cerere reconvențională în condițiile art. 115-118 Cod proc.civilă.
Acesta a susținut că cererea principală este neîntemeiată și că motivele de fapt pe care se sprijină sunt nereale. A mai arătat că soții sunt despărțiți în fapt, dar acest lucru îi este imputabil reclamantei.
Prin cererea reconvențională a solicitat să i se încredințeze spre creștere și educare minorul rezultat din căsătoria cu reclamanta. În subsidiar, a solicitat să i se încuviințeze să exercite legături personale cu copilul, în sensul de a-l lua la domiciliul său, în prima și a treia săptămână din lună, de vinerea de la ora 18,00 până duminica la ora 18,00, câte o săptămână în timpul vacanțelor de primăvară și iarnă și o lună în vacanța de vară.
A arătat că legătura sa afectivă cu copilul, dar și programul de la locul de muncă, îi permit să se ocupe direct de acesta, să vegheze la creșterea și educarea lui. A mai arătat că dispune de condiții materiale și prezintă garanții morale corespunzătoare creșterii acestuia.
În urma probelor administrate, cu acte și martori, Judecătoria Buzăua pronunțat sentința civilă nr. 6386/14.11.2008, prin care a admis acțiunea principală și cererea reconvențională, a dispus desfacerea căsătoriei din culpa ambilor soți, a încredințat spre creștere și educare pe minorul reclamantei și a fost obligat pârâtul la pensie de întreținere în favoarea copilului în cotă procentuală de 25 % din venitul lunar net obținut la 01454
S-a încuviințat ca pârâtul să exercite legăturile părintești, în sensul de a lua în domiciliul său, în prima și a treia săptămână din lună, de vinerea de la ora 18,00 până duminică la ora 18,00 și câte o săptămână în timpul vacanțelor de iarnă și primăvară, iar în timpul vacanței de vară - o lună.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că sunt întrunite cerințele art. 37 alin.2, art. 38 Codul familiei și art. 617 alin.2 Cod proc.civilă.
În baza art.42 din Codul familiei a încredințat spre creștere și educare pe minor reclamantei, având în vedere că aceasta a putut oferi condiții mai bune pentru creșterea și educarea lui.
În raport de veniturile realizate, pârâtul a fost obligat la pensie de întreținere în cotă procentuală de 25 % din venitul net lunar.
Conform art. 42 alin.3 Cod proc.civilă și cu acordul părților, s-a încuviințat ca pârâtul-reclamant să-și exercite legăturile personale cu minorul în modalitatea solicitată de acesta.
Împotriva sentinței a declarat apel pârâtul, care a criticat-o sub aspectul netemeiniciei, respectiv încredințarea minorului, deoarece din probele administrate a rezultat că s-a ocupat în mod efectiv de creșterea și îngrijirea acestuia. A susținut apelantul că între el și copil există o legătură afectivă puternică, spre deosebire de reclamantă, care îl neglija și prefera să-și petreacă timpul în domiciliul părinților săi, mediu cu care copilul nu este obișnuit.
Mai mult, acesta are probleme de sănătate, determinate de deplasările la domiciliul părinților reclamantei din comuna și a neglijențelor din partea mamei, care se ocupa mai mult de problemele părinților săi decât de copil.
Reclamanta nu a întreținut o legătură permanentă cu școala și a neglijat problemele de sănătate ale copilului, preferând un tratament empiric față de afecțiunile cu care s-a confruntat, decât o intervenție medicală de specialitate.
Apelantul a susținut că problemele de sănătate ale copilului s-au accentuat în perioada cât el a lipsit din țară, respectiv 24 ianuarie - 08 martie 2008.
A mai arătat apelantul că dispune de suficiente venituri și de timp liber care să permită abordarea unui program educațional adecvat copilului, în care deja acesta este integrat, rezultatele pozitive fiind demonstrate de evoluția copilului din ultima perioadă.
Copilul a fost afectat că nu i-a fost încredințat lui spre creștere și educare, suferind un dezechilibru emoțional.
Reclamanta nu a avut un comportament normal, în acest sens fiind atitudinea fiului cel mare al reclamantei, care locuiește în prezent tot împreună cu el și minorul.
În sprijinul cererii de apel, apelantul a depus la dosar raportul de consiliere al familiei, cererea adresată Liceului Sportiv cu nr. 370/2009, foaia matricolă a numitului, memoriu și examen psihologic.
În cauză s-a formulat întâmpinare de către intimata, prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat, deoarece situația prezentată de apelant nu este cea reală, dimpotrivă minorul este foarte atașat de ea, iar după despărțirea în fapt împreună cu minorul s-a mutat într-un apartament proprietatea părinților săi din A susținut intimata că i-a permis apelantului să-l viziteze pe minor și să-l ia în domiciliul său, însă în data de 19.01.2009 acesta a refuzat să-l aducă pe minor în domiciliul ei pentru că sentința nu este definitivă.
Susținerile apelantului că minorul s-a îmbolnăvit în perioada vizitelor pe care le făcea în domiciliul bunicilor materni sunt neîntemeiate, deoarece în perioada 18.01.2009 - 27.01.2009 a locuit în permanență cu apelantul, fără ca ea să-l poată vedea.
Dimpotrivă, în perioada cât copilul a stat la apelant acesta a refuzat să-și mai facă lecțiile, deranja ora de curs, ceea ce denotă că apelantul urmărește să inducă în eroare instanța.
Prin decizia civilă nr. 115/1 aprilie 2009, Tribunalul Buzăua respins ca nefondat apelul declarat de pârâtul, împotriva sentinței civile nr. 6386/14.11.2008 pronunțată de Judecătoria Buzău în dosarul nr- - având ca obiect divorț, în contradictoriu cu reclamanta și autoritatea tutelară din cadrul Primăriei Municipiului
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a reținut că, din actele dosarului a rezultat că părțile s-au căsătorit în 26.12.1998, căsătorie din care a rezultat minorul -, născut la 16.10.2001. În perioada căsătoriei ambii soți s-au ocupat de creșterea și educarea minorului. Ambii soți au dispus de condiții materiale pentru creșterea și educarea minorului, însă, având în vedere vârsta copilului, precum și posibilitățile concrete de a se ocupa efectiv de copil, în mod corect instanța de fond a apreciat că este în interesul superior al minorului să fie încredințat mamei spre creștere și educare.
A fost cert că pârâtul, prin profesia pe care o are, este o persoană extrem de severă, care a impus anumite reguli care nu au fost de natură să creeze un mediu ambiant pentru dezvoltarea unui copil de vârstă mică, dimpotrivă îi putea afecta dezvoltarea personalității, copilul fiind la o vârstă fragedă, a avut de foarte multă afecțiune, înțelegere, dat fiind și starea de sănătate al copilului, în sensul că este mai sensibil și impunea un tratament adecvat și o supraveghere specială.
Din raportul de consiliere a rezultat că minorul își iubește în egală măsură ambii părinți, însă la data consilierii acesta se afla în grija tatălui, locuind împreună cu acesta, ceea ce a denotat că apelantul putea exercita anumite influențe asupra copilului.
Ancheta socială efectuată la domiciliul părților a concluzionat că a fost în interesul minorului să fie încredințat spre creștere și educare mamei, aceasta oferind condiții materiale optime pentru îngrijirea lui.
Din actele medicale aflate la dosar a rezultat că soții au fost în permanență preocupați de sănătatea copilului, în aceeași măsură, însă, având în vedere situația expusă, tribunalul a apreciat că sentința instanței de fond este legală și temeinică, iar în baza art. 296 Cod proc.civilă, apelul fiind neîntemeiat, l-a respins.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termen legal, pârâtul considerând-o nelegală și netemeinică în raport de prevederile art.304 Cod pr.civilă, sub aspectul măsurii dispuse de instanță cu privire la încredințarea minorului, născut la 16 octombrie 2001, pe care instanța l-a încredințat spre creștere și educare mamei contrar probelor administrate,din care rezultă că aceasta nu se ocupă de copil și nici de celălalt copil rezultat dintr-o altă relație, că s-a ignorat dorința minorului care a precizat că dorește să locuiască la tată, el făcând dovada că poate asigura minorului condiții bune pentru creștere și educare, fiind foarte atașat de minor.
În dovedirea susținerilor sale recurentul a depus la dosar -copia contract vânzare cumpărare a locuinței încheiat cu B, actul adițional la contractul A 6708/12 octombrie 2006, adeverință emisă de Asociația de locatari și adresă emisă de Primăria B, copia hotărârii de divorț a intimatei cu celălalt soț, procese verbale încheiate de executorul judecătoresc, copii de pe certificatele medico legale emise pe numele minorului și al recurentului, și o serie de acte privind plângerile penale formulate împotriva intimatei, iar în combaterea recursului intimata a depus de asemenea acte.
La termenul de astăzi, recurentul prin apărător, a mai invocat două motive de recurs -nulități de ordine publică, respectiv lipsa din dosar a declarației pe care minorul a dat-o cu ocazia audierii și lipsa anchetei sociale de la domiciliul intimatei, față de împrejurarea că pe parcursul procesului aceasta și-a schimbat domiciliul, nemailocuind în fostul domiciliu comun, din luna ianuarie 2009.
Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale aplicabile în cauză, Curtea constată că recursul de față este fondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare astfel:
Prin acțiunea formulată reclamanta intimată a solicitat desfacerea căsătoriei părților, încredințarea minorului spre creștere și educare acesteia, cu consecința obligării recurentului pârât la plata unei pensii lunare de întreținere corespunzătoare.
În fața instanței de fond s-au administrat probatorii testimoniale și cu acte, sens în care, s-a dispus a se efectua anchetă socială la domiciliile părților, care la acel moment era același respectiv fostul domiciliul comun, unde părțile au locuit și pe perioada derulării procesului de divorț respectiv până în luna ianuarie 2009, așa cum a declarat intimata în ședința publică de azi.
De asemenea, instanța de fond a încuviințat audierea minorului născut la 16 octombrie 2001, așa cum rezultă din încheierea din data de 3 octombrie 2008 (fila 20 dosar fond), sens în care s-a pus în vedere reclamantei intimate să prezinte minorul spre a fi audiat în camera de consiliu la data de 17 octombrie 2008.
La această dată, s-au prezentat părțile asistate de apărători și s-au încuviințat probatoriile, așa cum rezultă din încheierea de la acea dată (fila 30 dosar fond), fără a se face vorbire în această încheiere, despre faptul că a fost prezentat minorul în instanță pentru a fi audiat, sau că nu a fost adus de reclamantă, așa cum i se pusese în vedere la încheierea de la termenul anterior.
În dosar nu se regăsește nici un act care să ateste audierea minorului în camera de consiliu așa cum a dispus instanța, măsură asupra căreia nu a revenit și care a fost adusă la îndeplinire, acest aspect rezultând din declarațiile părților în sensul că minorul a fost audiat și că și-a exprimat dorință să locuiască alături de tatăl său.
Chiar dacă părțile confirmă că minorul a fost audiat de instanță, această confirmare nu poate complini lipsa încheierii din camera de consiliu, în care să fie consemnată opinia minorului.
Pe de altă parte, din actele dosarului rezultă că după despărțirea în fapt, părțile au locuit o perioadă în fostul domiciliu comun, unde s-a aflat permanent și minorul, sens în care instanța de fond a dispus a se efectua ancheta socială la acest domiciliu, însă pe parcursul soluționării cauzei, când pricina se afla în fața instanței de apel, intimata a plecat din domiciliul comun, locuind din ianuarie 2009 în comuna, sat, aspect necontestat.
Este adevărat că intimata nu a făcut cunoscut instanței faptul că și-a schimbat domiciliul, împrejurări în care apelul s-a soluționat pe baza probelor administrate la instanța de fond, deși în condițiile date, se impunea a se efectua ancheta socială la noul domiciliu al intimatei.
Ancheta socială și la domiciliul mamei se impunea a fi făcută, față de importanța măsurii pe care instanța urma să o pronunțe cu privire la încredințarea spre creștere și educare a minorului, spre a fi în deplină cunoștință de cauză, atunci când dispune o atare măsură.
Instanța de apel s-a pronunțat în acest fel pe un probatoriu incomplet, fără a cunoaște condițiile pe care mama le poate oferi minorului, și această probă absolut necesară în cauza de față se impunea a fi efectuată, cu atât mai mult cu cât, din probele administrate, rezultă o anumită stare psihică a copilului, atunci când este în prezența mamei și de asemenea faptul că încercând să pună în executare decizia instanței de apel, intimata nu a putut să realizeze acest lucru, dată fiind atitudinea minorului.
În raport de aceste considerente, hotărârea pronunțată de instanța de apel este lovită de nulitate, motiv pentru care se impune ca în conformitate cu art.312 alin.2 Cod pr.civilă, să se admită recursul, să se caseze decizia cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare la aceeași instanță de apel, în vederea completării probatoriului, respectiv audierea minorului, efectuarea anchetei sociale la actualul domiciliu al intimatei, și numai după administrarea acestor probe, coroborate cu celelalte probatorii administrate deja, instanța să poată decide asupra încredințării minorului, având în vedere interesul superior al acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâtul domiciliat în B, str - -vicola.3,.9, județ B, împotriva deciziei civile nr.115 din 1 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu reclamanta, domiciliată în comuna, sat, județul B și autoritatea tutelară Primăria Municipiului, cu sediul în B, județ B și în consecință;
Casează decizia sus menționată cu trimitere spre rejudecare la același tribunal pentru completarea probelor.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 10 noiembrie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Marilena Panait, Eliza Marin Elisabeta Gherasim
- - - - - -
Grefier,
- -
Red.EM/BA
5 ex./11.11.2009
f- Jud.
a- Trib.
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120
Președinte:Marilena PanaitJudecători:Marilena Panait, Eliza Marin Elisabeta Gherasim
| ← Divort. Decizia 673/2009. Curtea de Apel Ploiesti | Stabilire program vizitare minor. Decizia 1561/2009. Curtea de... → |
|---|
