Divort. Decizia 889/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURARI SOCIALE,
PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 889/R/2009 | |
Ședința publică 1 aprilie 2009 | |
Instanța constituită din: | |
PREȘEDINTE: Traian Dârjan | - - |
JUDECĂTORI: Traian Dârjan, Marta Carmen Vitos Tania | --- - -- - |
GREFIER: | TARȚA |
S-a luat în examinare recursul declarat depârâtulîmpotriva deciziei civile nr. 709/A din 19 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr-, privind și pe reclamanta, având caobiect divorț.
La apelul nominal făcut în cauză, se prezintă reclamanta-intimată asistată de avocat și pârâtul-recurent asistat de avocat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat în termenul legal, s-a comunicat intimatei și este legal timbrat cu 20 lei taxă judiciară de timbru și 0,30 lei timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 31 martie 2009, reclamanta-intimată a depus la dosar, prin registratura instanței, întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului ca nefondat. Se comunică un exemplar din aceasta reprezentantei pârâtului-recurent.
La termenul de azi reprezentanta reclamantei-intimate depune la dosar delegația de reprezentare, copiile unor facturi vodafon din data de 27 august 2008, 27 octombrie 2008, copiile a trei chitanțe una din 13 ianuarie 2009, și două din 24 martie 2009 prin care se atestă plata unor tratamente stomatologice pentru minorii și, precum și chitanța prin care se atestă plata onorariului avocațial în cuantum de 600 lei.
Reprezentanta pârâtului recurent depune la dosar dovada achitării timbrajului aferent recursului. Acesta fiind astfel legal timbrat, și copia unei sesizări făcută de către minorul către Primăria municipiului T - Serviciul Public de Asistență Socială, din care rezultă dorința acestuia de a fi încredințat spre creștere și educare pârtului-recurent. Se comunică un exemplar al acestei sesizări reprezentantei reclamantei-intimate.
Reprezentanta pârâtului-recurent solicită instanței încuviințarea reaudierii minorului care este prezent și așteaptă pe coridorul instanței.
Reprezentanta reclamantei-intimate se opune admiterii acestei probe întrucât nu se poate dovedi altceva decât influența pe care o are pârâtul-recurent asupra minorului.
Curtea, după deliberare, în temeiul prevederilor art. 305 Cod procedură civilă, respinge cererea privind reaudierea minorului, întrucât în instanța de recurs nu se pot produce probe noi, cu excepția înscrisurilor.
Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta pârâtului-recurent susține recursul așa cum a fost formulat în scris, solicită admiterea acestuia, modificarea în parte a deciziei atacate în sensul admiterii în parte a apelului, respectiv încredințarea minorului spre creștere și educare pârâtului recurent, fără obligarea la plata pensiei de întreținere. Solicită cheltuieli de judecată reprezentând contravaloarea taxelor judiciare de timbru.
Reprezentanta reclamantei-intimate pune concluzii în sensul respingerii recursului ca nefondat și în consecință menținerea deciziei atacate ca fiind legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată în cuantum de 600 lei, potrivit chitanței depuse la dosar.
CURTEA
Prin sentința civilă nr.2496 din 7 mai 2008 a Judecătoriei Turda, s-a admis în parte acțiunea principală intentată de reclamanta -, împotriva pârâtului -, în contradictoriu cu AUTORITATEA TUTELARĂ din cadrul Primăriei municipiului T, s-a respins ca neîntemeiată cererea reconvențională formulată de pârât în contra reclamantei și în consecință, s-a desfăcut căsătoria încheiată între părți la data de 25.02.1995 în fața ofițerului stării civile din cadrul Primăriei municipiului T și înregistrată în Registrul stării civile sub nr.22 din 25 februarie 1995, din culpa exclusivă a pârâtului.
S-a dispus revenirea reclamantei la numele avut anterior încheierii căsătoriei, acela de "".
I-au fost încredințați reclamantei spre creștere și educare, minorii - născut la data de 28.04.1995 și - născută la data de 12.12.2002.
A fost obligat pârâtul să le plătească minorilor pensie de întreținere în sumă de câte 151 lei lunar, începând cu data de 23.01.2008 și până la majoratul fiecăruia.
S-a dispus evacuarea pârâtului din locuința situată în T, Romană, -.I,.2, până la partajul bunurilor comune.
A fost obligat pârâtul să îi plătească reclamantei cheltuieli de judecată în sumă de 600 lei.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că părțile s-au căsătorit la data de 25.02.1995, căsătorie înregistrată sub nr.22/25.02.1995.
Din căsătoria părților au rezultat minorii - născut la data de 28.04.1995 și - născută la data de 12.12.2002.
Din declarațiile martorilor audiați în cauză, a rezultat că între părți au apărut neînțelegeri din cauza pârâtului care manifestă față de reclamantă un comportament violent, atât fizic cât și verbal, dar și a reclamantei care ține să aibă întotdeauna cuvântul hotărâtor în relațiile de familie. Având în vedere că relațiile dintre soți sunt grav și iremediabil vătămate, s-a dispus în baza art.38 alin. (1) fam. desfacerea căsătoriei prin divorț din vina pârâtului.
Întrucât pârâtul nu a fost de acord ca reclamanta să își păstreze numele dobândit prin căsătorie, s-a dispus reluarea numelui avut anterior încheierii căsătoriei, acela de "".
Cu toate că minorul - a arătat că dorește să-i fie încredințat tatălui spre creștere și educare din probele administrate în cauză a rezultat că are corigențe la școală, deoarece tatăl său nu se preocupă de copil, astfel că se impune încredințarea acestuia și a minorei -, la mamă spre creștere și educare.
Pârâtul a fost obligat să îi plătească reclamantei pe seama minorilor o pensie de întreținere în sumă de câte 151 lei lunar pentru fiecare, începând cu data de 23.01.2008 și până la majoratul fiecăruia.
Din cauza comportamentului violent al pârâtului, ceea ce face imposibilă conviețuirea în continuare a părților în aceeași unitate locativă, s-a dispus evacuarea acestuia din locuința comună.
Prin decizia civilă nr.709/A din 19 decembrie 2008 a Tribunalului Cluj, s-a respins ca nefondat apelul declarat de pârâtul - împotriva sentinței civile nr.2496/07.05.2008 a Judecătoriei Turda, care a fost păstrată în întregime.
A fost obligat apelantul să îi plătească intimatei -, cheltuieli de judecată în apel, în sumă de 600 lei.
Pentru a decide astfel, tribunalul a reținut că din probele administrate în cauză, nu a rezultat o culpă atât de caracterizată a intimatei, încât aceasta să ducă ea însăși la desfacerea căsătoriei, pentru a se reține culpa comună a soților.
În privința minorului -, s-a impus încredințarea acestuia la mamă spre creștere și educare chiar dacă aceasta este mai severă cu el, fiind în interesul lui superior, conform art.24 alin. (4) din Legea nr.272/2004, câtă vreme de când se ocupă tatăl de copil, acesta are o situație slabă la învățătură și educare.
Referitor la data de la care se impune obligarea pârâtului la plata pensiei de întreținere, instanța de apel a concluzionat că deși soții au conviețuit până în luna august 2008, martorii au relatat că doar reclamanta depunea eforturi pentru a suporta cheltuielile privind creșterea și educarea copiilor luând inclusiv avans din salariu.
Motivul de apel prin care a fost criticată soluția de evacuare a pârâtului, nu a mai fost susținut.
Împotriva acestei decizii, a declarat recurs pârâtul -, solicitând modificarea ei în sensul admiterii în parte a apelului și încredințării minorului - la tată spre creștere și educare, fără obligarea la plata pensiei de întreținere, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului, pârâtul a susținut că în mod greșit a fost respins apelul în ceea ce privește soluția primei instanțe de a dispune încredințarea minorului - la mamă spre creștere și educare.
Interesul minorului este să-i fie încredințat tatălui spre creștere și educare, având în vedere vârsta acestuia de 14 ani și opțiunea lui de a-i fi încredințat tatălui.
De asemenea, a mai arătat pârâtul, că a fost foarte atașat de ambii copii, dar în special de băiat, preocupându-se permanent de educația lui, astfel că dacă nu-i va fi încredințat tatălui spre creștere și educare, el nu va înțelege absolut nimic din ceea ce i se întîmplă și va suferi o traumă psihică majoră.
Recurentul a mai criticat decizia tribunalului și în ceea ce privește modul de soluționare al petitului de stabilire a pensiei de întreținere. În situația în care minorul - îi va fi încredințat pârâtului, nu se mai impune menținerea obligației acestuia la plata pensiei de întreținere.
Pentru trecut însă, se impune schimbarea sentinței, în sensul obligării pârâtului la plata pensiei de întreținere în favoarea minorilor, numai din luna august 2008, deoarece până atunci a contribuit permanent la întreținerea familiei și a copiilor. Din contră, reclamanta a fost aceea care o perioadă îndelungată nu a fost angajată și nu a realizat niciun venit, iar când a lucrat, a realizat un venit de doar 200 lei lunar.
Dacă s-ar menține soluția și în recurs, pârâtul ar fi în situația de a plăti retroactiv pensia de întreținere, de la momentul introducerii acțiunii, deși în realitate a contribuit la suportarea tuturor cheltuielilor familiale până în luna august 2008.
Intimata - prin întâmpinare depusă la dosar 11-13, a solicitat respingerea recursului ca nefondat și obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată.
Autoritatea tutelară legal citată 9, nu și-a delegat reprezentant în instanță și nu a depus întâmpinare la dosar.
Recursul este nefondat.
Pârâtul a criticat decizia tribunalului și respectiv sentința judecătoriei, sub două aspecte: în ceea ce privește încredințarea minorului - născut la data de 28 aprilie 1995 la mamă spre creștere și educare, precum și în privința datei de la care a fost obligat pârâtul la plata pensiei de întreținere în favoarea minorilor - și -.
În actuala lui configurație, recursul reprezintă o cale extraordinară de atac ce poate fi exercitată numai pentru motivele de nelegalitate prevăzute expres de art.304 pct. 1-9 pr.civ.
Prin urmare, probele administrate în cauză, analizate de prima instanță și reanalizate de instanța de apel, nu mai pot fi analizate în instanța de recus de maniera stabilirii unei alte situații de fapt, care în final să ducă la schimbarea soluțiilor pronunțate de prima instanță, așa cum urmărește pârâtul-recurent.
Or din probele administrate și analizate de instanțele de fond, rezultat că în interesul superior al copilului, consacrat de art.24 alin.(4) din Legea nr.272/2004, este ca acesta să-i fie încredințat mamei spre creștere și educare. Atunci când condițiile avute în vedere de instanțe la încredințarea minorului - la mamă se vor schimba, tatăl poate cere să-i fie încredințat acestuia spre creștere și educare.
La termenul de astăzi, recurentul a depus la dosar 25, un înscris provenind de la minorul -, prin care arată că dorește să-i fie încredințat tatălui spre creștere și educare, înscris care nu poate duce la o altă soluție decât aceea la care au ajuns instanțele de fond în urma analizării întregului material probatoriu administrat în cauză prin prisma prevederilor art.24 alin.(4) din Legea nr.272/2004, după abrogarea pct.10 și 11 ale art.304 pr.civ.
În ceea ce privește data de la care trebuia obligat pârâtul la plata pensiei de întreținere în favoarea celor doi minori, în principiu pensia de întreținere se acordă de la data solicitării ei.
Dacă pârâtul ar fi dovedit că ar fi contribuit la întreținerea și educarea copiilor și după data de 23 ianuarie 2008, până în luna august 2008, așa cums usține, este evident că numai de la această dată trebuia obligat prin hotărâre judecătorească la plata pensiei de întreținere, dar instanțele de fond au reținut o altă stare de fapt pe baza probelor administrate în cauză, respectiv că pârâtul nu a contribuit la suportarea acestor cheltuieli nici în perioada 23.01.2008-1.08.2008.
Instanța de recurs nu dispune de cadrul legal care să îi permită reevaluarea probelor administrate și evaluate de instanțele de fond, pentru a ajunge la o altă soluție în privința datei de la care pârâtul trebuie să plătească pensia de întreținere, deoarece recursul este o cale extraordinară de atac.
Pentru aceste considerente, în temeiul art.304 pct.9 și art.312 alin. (1) pr.civ. se va respinge recursul pârâtului împotriva deciziei tribunalului, ca nefondat.
Fiind partea căzută în pretenții, în baza art.274 alin. (1) pr.civ. recurentul va fi obligat să îi plătească intimatei cheltuieli de judecată în recurs, în sumă de 600 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul împotriva deciziei civile nr.709/A din 19.12.2008 a Tribunalului Cluj pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Obligă pe numitul recurent să plătească intimatei suma de 600 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 1 aprilie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - --- - -- - TARȚA
Red.DT:3.04.2009
Dact.CA:6.03.2009 -2 ex.
Jud.fond.
Jud.apel:;
Președinte:Traian DârjanJudecători:Traian Dârjan, Marta Carmen Vitos Tania
| ← Plasament. Decizia 1176/2009. Curtea de Apel Bucuresti | Divort. Decizia 20/2009. Curtea de Apel Suceava → |
|---|
