Divort. Decizia 890/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(938/2009)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.890
Ședința publică de la 25 mai 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Doinița Mihalcea
JUDECĂTOR 2: Daniela Adriana Bînă
JUDECĂTOR 3: Ioana
GREFIER -
* * * * * * * * * *
Pe rol soluționarea asupra recursului formulat de reclamantul, împotriva deciziei civile nr.3 A din 07.01.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III- a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâta și Autoritatea Tutelară PRIMĂRIA SECTORULUI 3
are ca obiect - divorț - cu copii.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurentul - reclamant, persona, intimata - pârâtă, personal și asistată de avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr.23/08.05.2009 aflată la dosar fila
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează faptul că, prin serviciul registratură la data de 22.05.2009 recurentul - reclamant a depus la dosar motivele de recurs, iar la data de 20.05.2009, intimata - pârâtă a depus întâmpinare.
Curtea pune în discuție excepția nulității recursului, având în vedere faptul că acestea nu a fost motivat în termen legal.
Apărătorul intimatei - pârâte solicită admiterea excepției nulității recursului.
Recurentul - reclamant, personal învederează faptul că, a trimis motivele de recurs prin poștă.
Curtea rămâne în pronunțare asupra excepției nulității recursului.
. //.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.5755/5.06.2008 pronunțată de Judecătoria sectorului 3 B, s-a admis cererea reconvențională formulată de pârâta reclamantă în contradictoriu cu reclamantul pârât și cu Autoritatea tutelară - Primăria sectorului 3, s-a dispus desfacerea căsătoriei părților din culpă comună; încuviințarea pentru pârâta reclamantă de a-și păstra numele dobândit prin căsătorie; încredințarea minorului spre creștere și educare pârâtei reclamante, obligarea reclamantului pârât la plata unei pensii de întreținere în favoarea minorului, în cuantum de 120 lei lunar, începând cu data pronunțării hotărârii și până la majorat; s-a încuviințat reclamantului pârât să aibă legături personale cu minorul prin luarea acestuia în prima și a treia săptămână a fiecărei luni, de vineri oria 18,00 și până duminică ora 18,00, vara câte o lună și în vacanțele de iarnă câte o săptămână.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut, în ceea ce privește cererea de divorț, că ambele părți au solicitat ca hotărârea prin care se pronunță divorțul să nu se motiveze.
Cu privire la încredințarea minorului, instanța a reținut că este în interesul acestuia să fie încredințat mamei, în grija căreia se află, și care are venituri suficiente și condiții de locuit optime.
Analizând apoi dreptul de vizitare al reclamantului pârât, tot prin prisma interesului superior al copilului, instanța a apreciat că este în interesul minorului să fie vizitat de tatăl său.
Împotriva sentinței instanței de fond a formulat apel reclamantul pârât cu privire la programul de vizitare a minorului, solicitând schimbarea sentinței apelate, în sensul de a i se încuviința să ia copilul câte 5 zile în perioada sărbătorilor de Paște, alternativ câte un an, iar în vacanțele de iarnă, cele 10 zile în care poate lua copilul să fie stabilite în perioada de C sau în perioada Anului, tot în mod alternativ. A mai solicitat încuviințarea de a putea ieși cu minorul în afara granițelor țării, fără acceptul scris al intimatei pârâte reclamante.
Prin decizia civilă nr.3/A/7.01.2009 Tribunalul București - Secția a III-a Civilă a respins apelul ca fiind nefondat.
Pentru a decide astfel, Tribunalul a reținut că prima instanță a stabilit în mod just programul în cadrul căruia tatăl să poată avea legături personale cu fiul său minor, criteriul fundamental avut în vedere fiind acela al interesului superior al copilului.
În ceea ce privește solicitarea apelului de a se preciza în hotărâre perioada de 10 zile în care îl poate lua pe minor, fie în perioada Cului, fie în perioada Anului, tribunalul a considerat că nu poate fi primită, întrucât programul de vizită stabilit prin hotărârea apelată dă posibilitate reclamantului pârât să ia copilul în vacanța de iarnă, timp de o săptămână, urmând ca cei doi foști soți, de comun acord, să individualizeze această perioadă.
S-a considerat că nu poate fi primită nici cererea apelantului privind acordarea dreptului de a putea ieși din țară cu minorul, fără acceptul scris al pârâtei reclamante, instanța învestită cu soluționarea apelului nefiind în măsură să dispună în sensul pretins de către acesta.
Și împotriva deciziei instanței de apel a declarat recurs apelantul reclamant pârât, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin motivele de recurs, depuse la data de 22.05.2009, recurentul a susținut că nu se poate înțelege cu pârâta reclamantă asupra zilelor în care poate lua copilul, situație în care instanța era obligată să precizeze în cuprinsul hotărârii de vizitare care sunt aceste zile.
Intimata pârâtă reclamantă a depus la dosar întâmpinare, prin care a invocat excepția nulității recursului declarat de recurentul reclamant pârât pentru nemotivare în termenul prevăzut de lege.
Analizând cu prioritatea impusă de lege excepția absolută și dirimantă invocată de intimată, Curtea va reține că este întemeiată, având în vedere următoarele considerente:
Conform dispoz.art.303 pct.1 Cod de procedură civilă, recursul se motivează prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs, iar în conformitate cu dispoz.art.306 Cod de procedură civilă, recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului în care se invocă prin acesta motive de ordine publică.
Din actele dosarului rezultă că decizia recurată a fost comunicată recurentului reclamant pârât la data de 23.03.2009 (fila 18 dosar apel), iar motivele de recurs au fost depuse de către acesta, la poștă, în data de 20.05.2009, mult peste termenul de motivare a recursului prevăzut de art.301 Cod de procedură civilă, respectiv de 15 zile de la comunicarea hotărârii atacate.
În această situație și în condițiile în care, printre motivele invocate de recurent nu se regăsesc motive de ordine publică, care puteau fi invocate conform textului menționat anterior peste termenul legal de motivare a recursului, Curtea apreciază că sunt incidente dispozițiile art.306 pct.1 Cod de procedură civilă privind nulitatea recursului.
În consecință, instanța urmează să admită excepția invocată de intimată și să constate nulitatea recursului declarat de recurent.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Constată nul recursul declarat de recurentul reclamant împotriva deciziei civile nr.3/A/7.01.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, în contradictoriu cu intimata pârâtă și Autoritatea Tutelară PRIMĂRIA SECTORULUI 3
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 25 mai 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - --- - -
GREFIER
Red.
Tehnodact.
2 ex/9.06.2009
---------------------------------------------------
-Secția a III-a -
-
Jud.Sector 3 -
Președinte:Doinița MihalceaJudecători:Doinița Mihalcea, Daniela Adriana Bînă, Ioana
| ← Pensie întreținere. Decizia 771/2009. Curtea de Apel Bucuresti | Plasament. Decizia 929/2009. Curtea de Apel Bucuresti → |
|---|
