Divort. Decizia 91/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 91
Ședința publică din data de 3 februarie 2009
PREȘEDINTE: Elisabeta Gherasim
JUDECĂTOR 2: Eliza Marin
JUDECĂTOR 3: Maria David
Grefier - - -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâtul, domiciliat în, -.3, parter,.4, județ D, împotriva deciziei civile nr. 453 din 5 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu reclamanta domiciliată în, -.3, parter,.4, județ D și autoritatea tutelară de pe lângă Primăria oraș, județ
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul pârât personal, lipsind intimata reclamantă și autoritatea tutelară de pe lângă primăria oraș.
Procedura legal îndeplinită.
Cererea de recurs este scutită de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că s-a depus prin serviciul registratură, din partea recurentului pârât o serie de acte în copie, respectiv externare din spital din luna decembrie 2008, bilet de ieșire din spital în luna ianuarie 2009, adeverința medicală nr.166/1008 din 30.12.2008 dr., carnet de muncă, iar din partea intimatei reclamante întâmpinare și solicită judecarea cauzei în lipsă.
Recurentul pârât arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Curtea consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Recurentul pârât solicită potrivit dispozițiilor art.304 pct.9 Cod pr.civilă admiterea recursului, modificarea hotărârilor pronunțate în cauză, în sensul reducerii cuantumului pensiei de întreținere la care a fost obligat.
Arată că este bolnav și necesită tratament periodic,astfel cum a făcut dovada cu actele medicale depuse la dosar.
Solicită admiterea recursului. Fără cheltuieli de judecată.
CURTEA:
Deliberând asupra recursului civil de față;
Prin sentința civilă nr.1858/17.06.2008 pronunțată de Judecătoria Răcari, în dosarul nr-, s-a admis cererea de chemare în judecată a reclamantei, în baza art.37 alin.2 și art.38 alin.1 Codul familiei, s-a desfăcut căsătoria părților încheiată la data de 03.10.1992, din vina exclusivă a soțului pârât, în baza art.40 alin. ultim Codul familiei, pârâta - reclamantă să-și reia numele avut anterior căsătoriei, acela de, în baza art.42 alin.1 Codul familiei încredințarea reclamantei, spre creștere și educare, pe cei doi minori -, născut la data de 15.12.1993 și, născută la data de 06.08.2001, în baza art.42 alin.3 Codul familiei, obligă pe pârât la plata unei pensii de întreținere în cuantum de 620 lei lunar, în favoarea minorilor, astfel minorul - suma 350 lei și minorei - suma de 252 lei lunar, începând cu data introducerii acțiunii respectiv 11.04.2008 și până la majoratul acestora.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că reclamanta și pârâtul sunt căsătoriți din anul 1992, au împreună doi copii de 15 și 7 ani și au domiciliul comun în orașul, județul D, însă căsătoria a fost cu probleme datorită atitudinii tiranice a pârâtului.
Ca urmare a desfacerii căsători prin divorț, în baza art.40 Codul familiei s-a dispus ca reclamanta să-și reia numele avut anterior căsătoriei.
Referitor la încredințarea minorilor, s-a apreciat că este în interesul acestora să rămână împreună cu mama lor pentru că doar beneficiind de căldura maternă vor putea depăși momentele grele prin care au trecut.
În baza art.94 Codul familiei pârâtul a fost obligat și la plata pensiei de întreținere pentru cei doi copii.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâtul arătând că instanța de fond a motivat hotărârea, deși părțile au solicitat să nu fie motivată, hotărârea nu s- bazat pe probele administrate în cauză, iar pensia de întreținere nu a fost corect calculată.
La data de 12.09.2008 intimata a formulat întâmpinare arătând că motivele de apel nu privesc soluția instanței astfel încât s-a solicitat respingerea apelului ca nefundat.
Tribunalul,prin decizia civilă nr. 453 din 5 noiembrie 2008, a respins apelul declarat de pârât ca nefondat, reținând că în ce privește faptul că deși părțile au solicitat, ca hotărârea să nu fie motivată, instanța nu a dat curs acestei cereri, această afirmație fiind considerată nefondată deoarece, din practicaua sentinței civile nu a rezultat că vreuna din părți să fi solicitat, în baza art.617 alin.2 Cod procedură civilă, ca hotărârea de divorț să nu se motiveze.
În ceea ce privește motivul de apel referitor la faptul că soluția nu s-a bazat pe probele administrate, și acesta a fost considerat ca nefondat cât timp ambii martori audiați, respectiv mama pârâtului și sora reclamantei au confirmat că relațiile dintre părți sunt iremediabil vătămate, iar minorul -, audiat în camera de consiliu, a precizat că dorește să rămână cu mama sa, refuzând să vorbească despre tatăl său.
Deși apelantul a arătat că, din declarația martorei, mama sa, ar rezulta culpa exclusivă a reclamantei în deteriorarea relațiilor de căsătorie, acest fapt este nereal deoarece martora a declarat că reclamanta a plecat de acasă perioade de 2-3 luni, însă martora a precizat că reclamanta pleca din țară ca să lucreze, și nu a plecat nejustificat.
Un alt motiv de apel s-a referit la modul de stabilire a pensiei de întreținere, ori, potrivit art.94 alin.3 Codul familiei, pensia de întreținere se stabilește până la o treime din câștigul din muncă al celui ce o datorează pentru cei doi copii.
Cum 1/3 din venitul de 1807 lei lunar indicat prin adeverința nr.757/10.06.2008 este suma de 602 lei, în mod corect pensiile pentru cei doi copii s-au stabilit la suma de 350 lei și 252 lei care împreună însumează 602 lei.
Împrejurarea că pârâtul prezintă afecțiuni de sănătate ce implică diverse costuri care-i diminuează veniturile nu are relevanță deoarece acest aspect a fost menționat cu ocazia dezbaterilor în apel, ori, potrivit art.295 Cod procedură civilă, instanța de apel va verifica situația de fapt în limitele cererii de apel, cu excepția motivelor de ordine publică.
De altfel, apelantul nu a probat această afirmație, în conformitate cu dispozițiile art.1169 Cod civil.
În ceea ce privește dreptul de vizită al minorului această cerere s-a formulat pentru prima dată odată cu dezbaterea apelului astfel încât nu poate fi soluționată decât pe cale separată, cât timp nu s-a solicitat la judecarea în fond a cauzei.
Față de toate aceste considerente tribunalul, în baza art.296 Cod procedură civilă, a respins apelul pârâtului ca nefondat.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul considerând-o nelegală și netemeinică în raport de prevederile art.304 pct.9 Cod pr.civilă, constând în aceea că pensia de întreținere la care a fost obligat pentru cei doi minori rezultați din căsătorie este prea mare față de posibilitățile sale reale de plată, că nu s-a avut în vedere că suferă de afecțiuni cardiace pentru care este nevoit să facă investigații, să urmeze tratament permanent și în condițiile în care s-ar menține pensia stabilită de instanța de fond s-ar afla în situația de a nu mai putea să aibă grijă și de sănătatea sa.
În dovedirea susținerilor sale recurentul a depus la dosar copie de pe cartea de muncă, copii ale unor bilete de ieșire din spital, adeverință medicală.
Examinând decizia pronunțată prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale aplicabile în cauză Curtea constată că recursul de față este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare astfel:
La stabilirea cuantumului pensie de întreținere instanțele au avut în vedere dispozițiile legale în conformitate cu care pentru doi copii debitorul obligației de întreținere poate fi obligat la plata unei pensii în cuantum de până la 1/3 din veniturile pe care acesta le realizează.
De asemenea, instanțele au analizat și celelalte criterii, respectiv nevoile celor doi minori care au vârste de aproximativ 16 ani și 8 ani și cheltuielile pe care le impun aceste vârste și posibilitățile de plată ale recurentului care are o pensie care nu depășește cuantumul prevăzut de lege.
Faptul că recurentul suferă de anumite afecțiuni care necesită tratament medical și diverse investigații a fost dovedit de acesta dar acest fapt nu poate duce la diminuarea pensiei de întreținere stabilită conform legii.
Pentru considerentele arătate recursul de față este nefondat,în cauză nefiind incidente motivele de casare sau modificare hotărârilor pronunțate prevăzute de art.304 Cod pr.civilă, urmând a fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul, domiciliat în, -.3, parter,.4, județ D, împotriva deciziei civile nr. 453 din 5 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu reclamanta domiciliată în, -.3, parter,.4, județ D și autoritatea tutelară de pe lângă Primăria oraș, județ
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 3 februarie 2009.
Președinte, Judecători,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red. EM/BA
2 ex./4.02.2009
f- Jud.
a
a- Trib.
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120/2006
Președinte:Elisabeta GherasimJudecători:Elisabeta Gherasim, Eliza Marin, Maria David
| ← Divort. Decizia 2598/2009. Curtea de Apel Cluj | Stabilire program vizitare minor. Decizia 1462/2009. Curtea de... → |
|---|
