Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia 1110/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 1110/
Ședința publică din 11 Iunie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Corina Pincu Ifrim JUDECĂTOR 2: Veronica Șerbănoiu Bădescu
Judecător: - ---
Judecător: - -
Grefier:
S-a luat în examinare, pentru soluționare, contestația în anulare formulată de către și, împotriva deciziei civile nr.817/R-MF din 23 aprilie 2009, pronunțată de Curtea de APEL PITEȘTI, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns: contestatoarea, asistată de avocat, care răspunde și pentru contestatoarea lipsă, în baza împuternicirii avocațiale de la dosar cu nr.25/2009, eliberată de Baroul Vâlcea și intimatul, asistat de avocat, în baza împuternicirii avocațiale de la dosar cu nr.39/2009, eliberată de Baroul O l
Procedura, legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorii părților, având pe rând cuvântul, arată că nu au cereri de formulat sau excepții de invocat, motiv pentru care solicită acordarea cuvântului asupra contestației în anulare.
Avocat, având cuvântul pentru contestatoare, solicită admiterea contestației în anulare, așa cum a fost motivată, având în vedere faptul că s-au încălcat dispozițiile art.24 și art.127 Cod procedură civilă, în sensul că un magistrat care a participat la pronunțarea unei hotărâri nu mai poate lua parte la judecata aceleiași pricini, precum și oralitatea pricinii, fiind necesar a se face precizări pentru lămurirea instanței. Instanța de recurs a încălcat dreptul la apărare, cu atât mai mult cu cât recursul era semnat de către un avocat, care urma să reprezinte părțile și nu personal de către părți. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Avocat solicită respingerea contestației în anulare, cu cheltuieli de judecată, având în vedere faptul că toate motivele invocate în contestație au fost soluționate de către instanța de recurs.
CURTEA:
Deliberând, în condițiile art.256 Cod procedură civilă, asupra contestației în anulare de față, a reținut următoarele:
Prin sentința civilă nr.3745 din 6 iulie 2005, Judecătoria Râmnicu Vâlceaa dispus sistarea codevălmășiei matrimoniale existentă între reclamantul și pârâta, în varianta A propusă de expertiza, admițând, totodată, cererea de intervenție în interesul pârâtei formulată de, precum și cererea reconvențională formulată de prima.
Anterior, prin încheierea din 22 septembrie 2004 admisese în parte, în principiu, acțiunea formulată de reclamantul împotriva pârâtei, precum și cererea reconvențională a acesteia și cererea de intervenție accesorie formulată de în sprijinul pârâtei, și constatase că reclamanta și pârâtul au dobândit, în timpul căsătoriei, o serie de bunuri, unele scoase la executare silită și vândute, pentru achitarea unei datorii personale a reclamantului, pârâta având o contribuție de 70% la dobândirea lor.
S-a mai constatat că pârâta este proprietar exclusiv al îmbunătățirilor aduse după desfacerea căsătoriei la apartamentul bun comun, respingându-se, în principiu, cererile referitoare la imputarea asupra lotului ce se va atribui reclamantului a împrumuturilor contractate în anii 1994 și 1997, ca și cea privind reținerea la masa partajabilă a activului unei societăți comerciale.
Împotriva sentinței au declarat apel părțile, Tribunalul Vâlcea, prin decizia civilă nr.175/A/ din 3 martie 2006, respingându-le ca nefondate.
S-a reținut în esență că, din probe administrate rezultă o contribuție substanțial mai mare a pârâtei la dobândirea bunurilor în timpul căsătoriei, atât din veniturile salariale, dar și prin achitarea, în mod exclusiv, a unor datorii comune făcute în vederea dobândirii și susținerii comunității de bunuri, reclamantul aflându-se în imposibilitate de a contribui în vreun fel la constituirea patrimoniului comun, fiind în executarea unei pedepse privative de libertate, ba mai mult, în vederea acoperirii prejudiciului creat exclusiv de către acesta, au fost puse în vânzare bunuri ce făceau parte din acest patrimoniu. Îmbunătățirile aduse apartamentului au fost realizate după desfacerea căsătoriei, așa încât, nu pot fi reținute ca aport comun la valoarea acestora.
Recursul declarat de către reclamant împotriva acestei decizii a fost admis de Curtea de APEL PITEȘTI, prin decizia nr.92/R/MF, din 30 mai 2006, fiind, în același timp, respins cel declarat de către pârâtă și intervenienta în interesul său. A fost casată, în parte, decizia și, admițându-se apelul reclamantului, s- schimbat în parte sentința, precum și încheierea de admitere în principiu, reținându-se pârâtei o contribuție de numai 60% la dobândirea comunității de bunuri.
Cauza a fost trimisă, spre rejudecare, aceluiași tribunal, pentru refacerea lotizării, potrivit cotelor reținute, neintervenindu-se asupra masei partajabile.
Decizia a fost atacată de către pârâta și intervenienta în interesul acesteia, pentru motive prevăzute de art.318 (1) Cod procedură civilă, iar prin decizia civilă nr.189/R-MF din 13 decembrie 2006, Curtea de APEL PITEȘTIa respins ca nefondată contestația în anulare formulată la data de 31 iulie 2006.
Prin decizia civilă nr.37/R-MF din 11 aprilie 2007, Curtea de Apel a respins o nouă contestație adresată împotriva aceleiași decizii, ca inadmisibilă, aceasta fiind formulată potrivit temeiului art.317 Cod procedură civilă.
La data de 30 mai 2007, prin decizia nr.53/R-MF, Curtea de Apel a respins o nouă contestație formulată de aceleași părți, fondată pe dispozițiile art.318 (1) Cod procedură civilă, ca inadmisibilă, iar la data de 28 noiembrie 2007, aceeași instanță a respins noua contestație, formulată la data de 15 iulie 2007, de către pentru temeiul prevăzut de dispozițiile art.318 (1) Cod procedură civilă.
Prin decizia civilă nr.35/R-MF, din 12 martie 2008, a fost din nou respinsă contestația în anulare formulată de pentru temeiul prevăzut de art.318 (1) Cod procedură civilă, iar la 23 aprilie 2008, prin decizia nr.58/R-MF, Curtea de APEL PITEȘTIa respins contestația formulată pentru același motiv prevăzut de art.318 (1) Cod procedură civilă împotriva aceleiași decizii de recurs.
În paralel, Tribunalul Vâlceaa reînregistrat dosarul, sub nr- și a dispus, potrivit deciziei de casare, refacerea expertizei de evaluare și lotizare a bunurilor, în urma suplimentării probelor, prin decizia civilă nr.37/A/12 febr.2009, admițându-se atât apelul declarat de reclamantul, cât și cel declarat de pârâta și intervenienta.
A fost schimbată, în parte, sentința, sub aspectul împărțirii bunurilor, atribuindu-se pârâtei lotul nr.1 compus din apartamentul cu 3 camere, mobilă și aragaz, în vreme ce reclamantului i-a fost atribuit un frigider și un televizor color.
Pârâta a fost obligată la plata, către lotul revenit reclamantului, a unei sulte de 67.923,4 lei, compensându-se, parțial, cheltuielile de judecată.
În motivare, s-a reținut în fapt că valoarea apartamentului fără îmbunătățiri este de 110.000 lei, ca urmare a respingerii obiecțiunilor adresate lucrării întocmită de expertul, fără a fi luată în seamă cea întocmită de expertul observator, cu circa 6.000 lei mai mică, instanța apreciind că acesta exprimă un punct de vedere subiectiv, în interesul părții care l-a adus, depărtându-se prea mult de valoarea de circulație a imobilelor.
În privința bunurilor atribuite în lot reclamantului, varianta a fost aleasă ținându-se cont de voința părților și de cele reținute de încheierea de admitere în principiu, potrivit cărora, ele au fost deja vândute, în vederea achitării unor datorii personale ale acestuia.
Împotriva deciziei, în termen, au formulat recurs pârâta și intervenienta în interesul său, și, criticând-o pentru nelegalitate, motive încadrate în prevederile art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
Astfel, recurentele sunt nemulțumite de faptul că instanța nu a dispus ca, la efectuarea expertizei în apel, să participe și observator din partea lor, expertul ce a efectuat lucrarea de evaluare în fața primei instanțe de fond, iar după depunerea lucrării de către expertul cauzei au fost formulate obiecțiuni însă atunci când s-a elaborat răspunsul la aceste obiecțiuni, expertul nu a mai citat-o pe intervenienta, instanța respingând obiecțiunile cu privire la acest nou răspuns. Acesta, refăcând lucrarea, a indicat valoarea actuală de circulație a apartamentului, față de involuția prețurilor de pe piața imobiliară cauzată de recesiune.
S-au adus noi obiecțiuni lucrării expertului cauzei, care au fost respinde de instanță, lăsând cauza în pronunțare, pentru ca, ulterior, să repună pricina pe rol, cu prilejul reluării judecății, respingându-se din nou cererea de reevaluare a îmbunătățirilor și apartamentului, avându-se vedere, la data judecății, o evaluare din anul 2008, respectiv cu un an în urmă.
Pentru aceste motive, s-a solicitat ca instanța, fie să caseze decizia și trimițând cauza să dispună refacerea expertizei în condițiile de legalitate pretinse de recurente, fie să aplice bunurilor valoarea indicată de către expertul consilier, atunci când se stabilește sulta.
Curtea de APEL PITEȘTI, prin decizia civilă nr.817/R-MF din 23 aprilie 2009, a respins, ca nefondat, recursul declarat de pârâta și de intervenienta, precum și cererea de obligare la plata cheltuielilor de judecată, ca nefondată, reținând în esență că, nemulțumirile principale ale recurentelor sunt constituite în starea de fapt constând în valoarea imobilului avută în vedere de către instanță la pronunțarea soluției sale, aspect care față de dispozițiile art.304 Cod procedură civilă, în actuala redactare, instanța de recurs nu poate face o judecată de fond.
În ceea ce privește însă pretinsele greșeli de nelegalitate a soluției, cu raportare la efectuarea expertizei, s-a constatat că fost efectuată în prezența reclamantului și a pârâtei, iar intervenienta în favoarea pârâtei, nu a fost citată întrucât a apreciat expertul că neinvocând drepturi proprii în proces, ci numai drepturi în favoarea pârâtei, nu ar fi necesar a proceda astfel.
Critica vizând necitarea intervenientei în interesul uneia dintre părți a fost privită ca nefondată, deoarece tribunalul, fără a fi motivat soluția sa în acest sens, nu a dispus refacerea expertizei, ci numai a cerut expertului să răspundă obiecțiunilor.
Lipsa citării poate fi încadrată în lipsa unui act de procedură care, în măsura în care atrage vătămare, determină în mod obligatoriu refacerea părții de procedură pe care citarea o privea, însă necitarea intervenientei nu este de natură a aduce acesteia o vătămare personală, deoarece nu susține în proces pretenții proprii, ci se alătură doar celor ale părții pentru care intervine, neputând folosi, ea însăși, alte cereri sau apărări decât aceasta.
Cum partea pentru care s-a făcut intervenția a fost citată și prezentă, nu se învederează vreo vătămare personală a intervenientului în interesul acesteia, care ar fi de natură a atrage obligativitatea refacerii expertizei întocmită în lipsa sa, în fața expertului sau împotriva expertizei neputând formula alte apărări sau cereri decât aceasta putea.
După lăsarea pricinii în pronunțare, constatându-se, pe de o parte, faptul că la data închiderii cercetării judecătorești și acordării cuvântului în fond, apelantele nu s-au prezentat pentru a pune concluzii, deși le fusese acordat termen pentru discutarea eventualei refaceri a lucrării și după ce fusese amânată pronunțarea pentru ca acestea să depună și concluzii scrise, precum și față de refuzul scris al apelantei-pârâte de a pune concluzii asupra apelului considerând că i-a fost încălcat dreptul la un proces echitabil și dreptul la apărare, instanța a dispus repunerea cauzei pe rol pentru a da posibilitatea apelantelor să formuleze concluzii orale.
La reluarea dezbaterilor, pentru cele două apelante au fost din nou puse concluzii asupra expertizei cauzei comparativ cu cea extrajudiciară, instanța constatând că sunt nefondate cererile privind refacerea acestei lucrări.
Aprecierile asupra stării de fapt, scapă controlului judiciar al instanței de recurs, cum s-a arătat mai sus, neînvederându-se vreun motiv de nelegalitate în ceea ce privește administrarea probelor cu privire la valoarea imobilului litigios, astfel, instanța a făcut o examinare proprie a probatoriului cauzei cu privire la aceste probe, ținând cont, inclusiv, de informațiile de notorietate vizând scăderea valorilor imobilelor raportat la moneda europeană și s-a oprit la o valoare comparabilă cu cea a pieței imobiliare, chiar dacă ea este una apropiată celei stabilite în expertiza întocmită la 21 februarie 2008, când și valoarea valutei la care se raportează în genere asemenea tranzacții era alta.
Împotriva acestei decizii au formulat contestație în anulare, la data de 28 aprilie 2009, contestatoarele și, în temeiul dispozițiilor art.317 Cod procedură civilă, susținând că le-a fost încălcat dreptul la apărare prevăzut în art.24 din Constituția României și dreptul la un proces echitabil prevăzut de art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, deoarece nu li s-a acordat termen in vederea angajării unui apărător.
Se susține că instanța de recurs a pronunțat o hotărâre cu încălcarea principiilor contradictorialității și oralității dezbaterilor (art.127 Cod procedură civilă), și au fost încălcate și dispozițiile art.24 Cod procedură civilă, la pronunțarea hotărârii luând parte un judecător care s-a mai pronunțat în cauză, respectiv în recurs.
Se solicită admiterea contestației și anularea deciziei atacate.
Contestația este nefondată pentru considerentele ce vor fi expuse:
Conform art. 317 alin. 1 pct.1 cod procedură civilă, constituie motiv de contestație în anulare judecarea pricinii cu lipsă de procedură. Acest motiv nu poate fi reținut când partea a fost citată pentru termenul de judecată și a depus cerere privind acordarea unui termen în vederea angajării unui apărător. Contestatoarele au cunoscut termenul de judecată care le-a fost adus la cunoștință prin citațiile aflate le filele 10 și 12 din recurs. Faptul că instanța de recurs nu a amânat judecata la cererea contestatoarelor și a amânat pronunțarea potrivit disp art. 156 alin. 2 cod procedură civilă pentru a da posibilitatea părților de a depune concluzii scrise, este o problemă distinctă de aceea privind lipsa de procedură.
Pretinsa încălcare a dreptului la apărare, împreună cu critica privind încălcarea principiului contradictorialității și oralității dezbaterilor precum și a dreptului la un proces echitabil, nu pot fi însă remediate pe calea contestației în anulare in absența prevederii exprese a acestor neregularități printre cele înscrise în art. 317 și 318 cod procedură civilă drept motive de contestație.
Potrivit aceluiași texte de lege mai sus invocat, hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare când hotărârea a fost dată de judecători cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică privitore la competență. Rezultă că motivul privește pronunțarea unei hotărâri cu încălcarea normelor de competență absolută, deci a competenței generale, a competenței materiale și a competentei teritoriale exclusive ( art. 159 cod procedură civilă.)
ispozițiilor art. 24 alin. 1 din Codul d e procedură civilă, statuează că "judecătorul care a pronunțat o hotărâre într-o pricină nu poate lua parte la judecata aceleiași pricini în apel sau în recurs și nici în caz de rejudecare după casare".
Astfel, în acest text de lege nu se prevede că s-ar afla în caz de imposibilitate să soluționeze contestațiile în anulare sau revizuirile judecătorul care s-a pronunțat prin hotărârea care se atacă prin una dintre aceste două căi extraordinare de atac, iar dispozițiile legale menționate, fiind de strictă interpretare, nu se pot extinde prin analogie.
În principiu, în calea extraordinară de atac a contestației în anulare, ca și în aceea a revizuirii nu se realizează un control judiciar asupra unei judecăți anterioare, ci se trece la soluționarea din nou a aceleiași pricini, ca urmare a introducerii unei cereri prin care se tinde la retractarea hotărârii pronunțate anterior, ceea ce și explică nereglementarea în art. 24 din Codul d e procedură civilă, ca situație de incompatibilitate, a cazului în care judecătorul participă la soluționarea aceleiași pricini în contestație în anulare sau în revizuire.
Așa fiind, concluzia ce se impune este aceea că judecătorul care a făcut parte din completul care a judecat fondul cauzei nu devine incompatibil să soluționeze cererea de revizuire sau contestația în anulare.Incompatibilitatea este reglementată de o normă de organizare judecătorească de ordine publică ( art. 24 cod procedură civilă), și nu de o normă de competență, astfel cum prevede art. 317 alin. 1 pct. 2 cod procedură civilă.
Față de considerentele mai sus expuse, se constată ca în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 317 cod procedură civilă și în consecință această cale extraordinară de atac fa fi respinsă ca nefondată.
Văzând și prevederile art. 274 cod procedură civilă, cererea intimatului și constatând că au căzut în pretenții contestatoarele, urmează a fi obligate la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 1000 lei, către intimat.
.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestația în anulare formulată de contestatoarele și, împotriva deciziei civile nr.817/R-MF din 23 aprilie 2009, pronunțată de Curtea de APEL PITEȘTI, în dosarul nr-, intimat fiind .
Obligă pe contestatoarele și să plătească intimatului suma de 1000 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 11 iunie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
,
Grefier,
Red.
Tehnored.
2 ex./01.07.2009
Jud.recurs: ---
---
-
Președinte:Corina Pincu IfrimJudecători:Corina Pincu Ifrim, Veronica Șerbănoiu Bădescu
| ← Divort. Decizia 92/2009. Curtea de Apel Constanta | Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... → |
|---|
