Divort. Decizia 93/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI
ASIGURĂRI SOCIALE
Complet specializat pentru cauze cu minori și de familie
DECIZIA CIVILĂ NR. 93/FM
Ședința publică din 04 noiembrie 2009
Completul de judecată constituit din:
PREȘEDINTE: Daniela Petrovici
JUDECĂTOR 2: Gabriel Lefter
JUDECĂTOR 3: Mihaela Popoacă
Grefier - - -
Pe rol, soluționarea recursului civil formulat de recurentul pârât G, domiciliat în, județul T, împotriva deciziei civile nr. 68, pronunțată de Tribunalul Tulcea la data de 31 martie 2009, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă, domiciliată în comuna, județul T, având ca obiectdivorț.
La apelul nominal efectuat în cauză, se prezintă pentru recurentul pârât, avocat, în baza împuternicirii avocațiale pe care o depune la fila 15 dosar, intimata reclamantă, personal și asistată de avocat, în baza împuternicirii avocațiale pe care o depune la fila 12 dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită, conform art. 87 și urm. Cod procedură civilă.
Grefierul de ședință se referă asupra cauzei, învederând că recursul nu a fost timbrat.
Întrebat fiind de către instanță, având în vedere că citația destinată intimatei reclamante (care a fost trimisă la adresa, județul T) a fost restituită la dosar cu mențiunea factorului poștal "destinatar mutat din localitate; casă vândută",apărătorul intimatei reclamanteînvederează că, în prezent, clienta sa locuiește în comuna, județul
Apărătorul recurentului pârât depune la dosar (filele 16, 17): adresa nr. 17302 din 20 mai 2009, emisă de Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului - Consiliul Județean T, Asistența Socială a Persoanelor Adulte și Certificat de încadrare în grad de handicap, nr. 255 din 16 ianuarie 2009 emis de Comisia de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap.
Învederează că teza probatorie a înscrisurilor depuse, este aceea de a demonstra că efectele certificatului de handicap nr. 127 din 11 ianuarie 2008 au încetat, astfel că intimata reclamantă nu mai beneficiază de prevederile Legii nr. 448/2006, republicată.
Depune, totodată la dosar, chitanța CT - PJ din 04.11.2009, emisă de Agenția Fiscală nr. 3, cu care face dovada achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 20 lei, și 0,5 lei timbru judiciar - după cum i-a fost pus în vedere.
Apărătorul intimatei reclamante arată că, deși intimata reclamantă nu mai figurează, deocamdată, în evidențe cu un anumit grad de handicap, starea sa de boală nu a dispărut.
Întrebate fiind, părțile prezente, arată că nu mai au alte cereri de formulat sau probe de depus în apărare și solicită acordarea cuvântului pe fond, pentru dezbateri.
Instanța ia act de declarația părților prezente, potrivit cu care acestea arată că nu mai au cereri prealabile de formulat sau probe de depus și, în temeiul dispozițiilor art. 150 din Codul d e procedură civilă, constată încheiată cercetarea judecătorească, acordându-le pe rând cuvântul, pe fond, pentru dezbateri.
Apărătorul recurentului pârât, având cuvântul, pune concluzii de admitere a recursului, așa cum a fost formulat și motivat, casarea hotărârii atacate, rejudecarea cauzei în fond, iar prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună anularea dispozițiilor care prevăd plata pensiei de întreținere către intimata reclamantă. Solicită cheltuieli de judecată în sumă de 1.000 lei, astfel cum au fost dovedite cu chitanța depusă astăzi la dosar (fila 13 dosar).
Învederează că a fost de acord cu divorțul, însă cu privire la capătul de cerere privind plata pensiei de întreținere - solicită respingerea.
Intimata nu mai este încadrată într-un grad de handicap. În prezent își poate obține surse proprii de venituri, deoarece are loc de muncă la, comuna T, județul
Apărătorul intimatei reclamante solicită amânarea pronunțării pentru a depune la dosar concluzii scrise; arată că, în termenul de pronunțare, va depune la dosar și dovada cheltuielilor efectuate, respectiv 1.000 lei, deoarece în acest moment nu se află în posesia chitanțierului.
Apărătorul recurentului pârât se opune față de cererea de amânare a pronunțării pentru depunerea chitanței privind cheltuielile de judecată.
Apărătorul intimatei reclamante, având cuvântul, pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat. Cu cheltuieli de judecată.
Cu privire la înscrisurile depuse astăzi la dosar de către apărătorul recurentului pârât, arată că intimata reclamantă nu a mai fost în măsură să suporte cheltuielile analizelor, din pricina banilor; însă, starea de boală nu a dispărut.
Se mai referă la faptul că atitudinea culpabilă a pârâtului a condus la starea de boală a reclamantei. Mai mult, reclamanta a fost supusă deseori la violențe inimaginabile și a fost alungată în frig, cu copiii.
Consideră că în mod corect instanțele de fond și apel au soluționat, astfel că nu există motive de casare.
Solicită cheltuieli de judecată; se angajează ca, până la sfârșitul ședinței de judecată, să depună la dosar dovada achitării onorariului pentru avocat.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
La 16 octombrie 2008 reclamanta a solicitat instanței să dispună în contradictoriu cu pârâtul G desfacerea căsătoriei încheiate din culpa exclusivă a pârâtului și obligarea acestuia la plata unei pensii de întreținere.
Prin sentința civilă nr. 2619 din 16 octombrie 2008 Judecătoria Tulceaa admis în parte acțiunea reclamantei, a dispus desfacerea căsătoriei încheiate în anul 1973 din vina ambelor părți, reluarea de către reclamantă a numelui anterior căsătoriei "" și a obligat pârâtul la plata unei pensii de întreținere în cuantum de 100 lei lunar în favoarea reclamantei începând cu data formulării acțiunii.
În considerente judecătoria a reținut că ambele părți sunt vinovate de destrămarea căsătoriei, reclamanta fiind aceea care provoca scandalurile din familie, iar pârâtul răspundea adesea prin violențe fizice, toate având ca efect despărțirea în fapt a soților.
Prima instanță a mai reținut că reclamanta este încadrată într-un grad de handicap mediu ce presupune antrenarea reclamantei într-un program de recuperare, readaptare și integrare socială și că această incapacitate de muncă îi dă dreptul reclamantei, potrivit art. 41 alin.2 din Codul familiei, să primească o pensie de întreținere de 100 lei lunar.
Apelul declarat de pârât împotriva sentinței pronunțate de judecătorie a fost respins ca nefondat prin decizia civilă nr.68 din 31 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Tulcea.
În apel, ca și judecătoria, tribunalul a reținut că prin certificatul de încadrare în grad de handicap nr. 127 din 11 ianuarie 2008 s-a făcut dovada incapacității reclamantei de a muncii, celelalte aspecte privind prestarea de către reclamantă a unor activități în Italia, respectiv pierderea de către apelant a locului său de muncă nefiind dovedite.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul G, susținând că nu are nici o obligație de plată a unei pensii de întreținere câtă vreme desfacerea căsătoriei s-a dispus din culpa ambilor soți și nu din culpa sa exclusivă, că instanța a apreciat greșit faptul că reclamanta se află în incapacitate de muncă, că nu s-a avut în vedere împrejurarea că reclamanta conviețuiește cu un alt din, T, care îi poate asigura întreținere și că recurentului i-a încetat contractul de muncă și în prezent nu mai are venituri.
Examinând legalitatea deciziei recurate în raport cu criticile formulate de pârât, Curtea constată că recursul este în parte întemeiat, pentru următoarele considerente:
Prin cererea de chemare în judecată reclamanta a solicitat ca pârâtul să fie obligat să-i plătească o pensie lunară de întreținere invocând incapacitatea sa de muncă dobândită ca urmare a afecțiunilor medicale dobândite în timpul căsătoriei cu pârâtul.
Solicitarea reclamantei s-a sprijinit pe un certificat medical eliberat în anul 2008 de o comisie de evaluare a persoanelor adulte cu handicap, act care stabilea că doamna are capacitatea de muncă redusă cu 39% din cauza afecțiunilor de care suferă și că are un grad mediu de handicap.
Din interpretarea art. 41 din Codul familiei rezultă că menținerea, după desfacerea sau anularea căsătoriei, a obligației legale de întreținere pe care soții o au, în principiu, numai în timpul căsătoriei, este o continuare a obligației de sprijin reciproc născută în timpul și ca urmare a căsătoriei.
Dar, pentru a putea obține întreținerea, soțul divorțat trebuie să dovedească faptul că este în nevoie datorită incapacității sale de muncă.
Certificatul eliberat de comisia de evaluare în 2008 este o dovadă a reducerii capacității de muncă a reclamantei, dar atestarea medicală a acestei stări trebuia supusă periodic (anual) unei reevaluări pentru că este posibilă o recuperare a capacității.
În speță, față de situația prezentată prin certificatul 127 din 11 ianuarie 2008 Curtea constată, pe baza dovezilor prezentate în recurs în conformitate cu art. 305 Cod procedură civilă, că o asemenea reevaluare a capacității de muncă a reclamantei nu a mai avut loc, efectele certificatului nr. 127 din 11 ianuarie 2008 încetând conform adresei nr. 17302 din 20 mai 2009 - Asistență Socială a Persoanelor Adulte în ianuarie 2009.
În aceste condiții, Curtea nu mai poate da eficiență certificatului din 2008 și să constate că, inclusiv după încetarea efectelor acestuia, reclamanta este în incapacitate de muncă, chiar dacă la dosar au fost depuse acte medicale care prezintă diferite afecțiuni de care suferă reclamanta instanța nu poate aprecia în ce măsură aceste boli afectează capacitatea de muncă a reclamantei.
Rezultă, din cele ce preced, că sunt aplicabile dispozițiile art. 41 Codul familiei pe toată durata incapacități de muncă a reclamantei, așa cum rezultă ea din actele depuse, respectiv de la data formulării acțiunii și până la încetarea efectelor actului prezentat, sens în care decizia și sentința vor fi modificate.
Cât privește celelalte aspecte invocate în recurs, Curtea reține că obligația de întreținere subzistă și în cazul în care căsătoria e desfăcută din culpa ambilor soți, textul legal condiționând doar acordarea întreținerii de dovada stării de nevoie din cauza incapacității de a muncii survenită înainte sau în timpul căsătoriei și că nici o dovadă nu s-a făcut cu privire la încetarea raporturilor de muncă ale recurentului ori la încheierea de către reclamantă a unei alte căsătorii, condiție esențială pentru încetarea obligației de întreținere.
În conformitate cu art. 274 Cod procedură civilă, intimata va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată constând în onorariul de avocat plătit în recurs de către recurent.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul civil formulat de recurentul pârât G, domiciliat în, județul T, împotriva deciziei civile nr. 68, pronunțată de Tribunalul Tulcea la data de 31 martie 2009, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă, domiciliată în comuna, județul T, având ca obiectdivorț.
Modifică în tot decizia recurată, în sensul că admite apelul.
Schimbă în parte sentința, în sensul că pensia de întreținere se datorează pentru perioada 18 martie 2008 - 31 decembrie 2008.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Obligă intimata către recurent la 500 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 04 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
- - - -
- -
Grefier,
- -
Red.hot.jud.fond
Red.dec.jud.apel
Red./tehnored.dec.jud.recurs /04.01.2010
Grefier /2 ex./04.01.2010
Președinte:Daniela PetroviciJudecători:Daniela Petrovici, Gabriel Lefter, Mihaela Popoacă
| ← Divort. Decizia 1430/2009. Curtea de Apel Craiova | Divort. Decizia 231/2009. Curtea de Apel Pitesti → |
|---|
