Divort. Decizia 1968/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă,de muncă și asigurări sociale,
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1968/R/2009
Ședința publică din:14.10.2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Traian Dârjan
JUDECĂTORI: Traian Dârjan, Marta Carmen Vitos Tania
- -
GREFIER: A
S-a luat în examinare recursul formulat de pârâtul împotriva deciziei civile nr. 175/A din 24 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosarul nr-, privind și pe reclamanta precum și pe autoritatea tutelară CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI C N, având ca obiect divorț.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă în instanță recurentul și d-ra în calitate de interpret în limbaj mimico-gestual, lipsă fiind intimatul autoritate tutelară Consiliul Local al Municipiului C-
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcu referatul cauzei după care, având în vedere adresa de la fila 67 dosarului, emisă către Filiala Teritorială a C, la data de 25.09.2009 pentru numirea în cauză a unui interpret, se constată că s-a dat curs acesteia fiind prezentă la dezbateri d-ra.
Pârâtul recurent, depune la dosar un set de acte, respectiv un script intitulat declarație, copia unei fișe de consultații medicale adulți, și copia fișei fiscale privind impozitul pe veniturile din salariile pentru anul 2008.
Nemaifiind excepții de invocat și cereri prealabile de formulat, instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri judiciare.
Pârâtul recurent prin interpret, solicită admiterea recursului, precizând că nu a fost violent cu copii, cu reclamanta s-a mai certat, reclamanta nu a avut loc de muncă nu se ocupa de menajul casei, era agresivă cu copii, iar în cea cel privește arată că a fost încadrat în muncă, solicitând cheltuieli de judecată în cuantum de 500 lei.
Reprezentanta reclamantei intimată avocat solicită respingerea recursului, precizând că în hotărârea instanței s-a reținut că ambele părți sunt vinovate de desfacerea căsătoriei. În ceea cel privește pe pârâtul reclamant, din probele administrate rezultă că acesta nu lucrează, reclamanta este cea care întreține în prezent familia, aceasta are un serviciu stabil. Pârâtul recurent, în timpul căsătoriei a provocat datorii, reclamanta a fost agresată de acesta de mai multe ori, existând în prezent și o plângere penală formulată împotriva acestuia pentru săvârșirea infracțiunii de lovire. Între părți există mari diferențe de concepții de viață, iar pârâtul recurent are un temperament coleric, motiv pentru care solicită respingerea recursului cu cheltuieli de judecată în cuantum de 500 lei.
CURTEA
Prin sentința civilă nr.11193/2008 pronunțată de Judecătoria Cluj -N în dosar nr- a fost admisă acțiunea civilă formulată de reclamanta împotriva pârâtului și OG s-a declarat desfăcută căsătoria încheiată între părți la data de 02.11.1991 înregistrată în Registrul Stării Civile al Mun. C-N sub nr.2073/1991 din vina ambilor soți. S-a dispus ca reclamanta să își reia numele purtat anterior căsătoriei, acela de "". Au fost încredințați reclamantei, spre creștere și educare, minorii -, născut la data de 24.04.1993 și -, născut la data de 29.08.2001. A fost bligat pârâtul să achite în favoarea acestora o pensie de întreținere în sumă de lei 166 lunar, cate 83 lei pentru fiecare copil, începând cu data de 13.02.2008 și până la majoratul acestora. A fost obligat pârâtul să plătească reclamantei cheltuieli de judecată în suma de 639,3 lei.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că părțile s-au căsătorit la data de 02.11.1991, căsătorie din care au rezultat minorii -, născut la data de 24.04.1993 și -, născut la data de 29.08.2001.
Din interogatoriile părților, coroborate cu probatoriul testimonial administrat în cauză, prima instanță a reținut că neînțelegerile dintre soți se datorează pârâtului care obișnuia să participe la jocuri de noroc și contracta împrumuturi fără știrea soției, dar și datorită diferențelor de concepții dintre cei doi soți în ce privește educația minorilor, viața conjugală, modul de repartizare a sarcinilor în gospodărie și administrarea banilor.
Prima instanță a apreciat că raporturile dintre soți sunt grav vătămate, iar continuarea căsătoriei nu mai este posibilă, vina pentru această situație purtând-o ambii soți și a dispus desfacerea căsătoriei reținând culpa comună.
În temeiul art. 40 alin. 3 fam. s-a dispus ca reclamanta să-și reia numele purtat anterior căsătoriei, acela de.
Cu privire la minori, s-a reținut că reclamanta a fost cea care s-a preocupat în cea mai mare măsură de asigurarea celor necesare creșterii și îngrijirii lor. Față de concluziile anchetei sociale care atestă că reclamanta poate oferi minorilor condiții optime pentru dezvoltarea lor, dorința exprimată de minorul -, vârsta copiilor, prima instanță a apreciat că este în interesul lor să rămâna spre creștere și educare la mamă și tatăl a fost obligat la plata pensiei de întreținere în favoarea acestora.
Prin decizia civilă nr. 175/A/24 martie 2009 Tribunalului Cluja fost respins ca nefondat apelul declarat de pârâtul împotriva sentinței civile nr.11193 din 15.10.2008 pronunțată în dosar nr- al judecătoriei Cluj -N, care a fost menținută în totul, iar apelantul obligat să plătească intimatei suma de 500 lei, cheltuieli de judecată în apel.
Din probatoriul administrat, tribunalul reținut că relațiile dintre soți s-au deteriorat, întrucât pârâtul a agresat-o fizic de mai multe ori pe reclamantă, o parte din banii câștigați acesta și-i păstra pentru jocuri de noroc, iar, pe de altă parte, reclamanta nu acorda suficientă atenție pârâtului și menajului în favoarea locului de muncă. pârâtului pentru creșterea minorilor a apărut doar după promovarea acțiunii de divorț. Existența celor doi copii nu poate constitui o la desfacerea căsătoriei, atâta vreme cât dezvoltarea psihică, morală și intelectuală a acestora este afectată într-un mediu familial bazat pe violență. În consecință, apelul pârâtului a fost respins.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs în termen legal pârâtul, solicitând admiterea recursului, casarea în întregime a hotărârii atacate și menținerea căsătoriei cu reclamanta și compensarea cheltuielilor de judecată intimatei cu cele pe care recurentul le-a făcut în fața instanței de fond.
În motivarea recursului s-a arătat că decizia instanței de apel este netemeinică și nelegală, invocându-se dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod proc.civ. S-a apreciat că neînțelegerile dintre soți nu sunt atât de grave încât să constituie motive temeinice de divorț, potrivit disp. art. 38 alin. 1 fam. În familia părților nu s-a pus problema unei inegalități între soți în exercitarea drepturilor, ci ambii soți s-au bucurat de libertate și egalitate în sânul familiei, însă pe de altă parte interese precum prietenia și afecțiunea reciprocă pălesc în fața intereselor copiilor minori ai soților. Neînțelegerile invocate în cauză se întâlnesc în majoritatea căsniciilor actuale, iar compromisul reciproc ar fi soluția optimă, mai ales când căsătoria implică și copii minori.
Motivul principal pentru care pârâtul recurent se opune admiterii acțiunii de divorț sunt copiii rezultați din căsătorie, în vârstă de 16 ani și în vârstă de 8 ani, care au mari dificultăți în a înțelege de ce părinții lor vor să se despartă. copiilor va fi afectat de divorțul părinților, fiind de notorietate că mulți copii căror părinți au divorțat trăiesc un traumatism psihic, sfârșind prin a avea nevoie de consiliere de specialitate pentru a putea depăși momentul separației părinților. Copilul are grave tulburări de comportament manifestate prin agresivitate fizică finalizată în anul 2009 cu chemarea poliției de către intimată, motivul certei fiind acela că reclamanta nu i-a făcut mâncare.
Pârâtul arătat că el este cel care face mâncare, cumpărături și are grijă de cei doi copii, reclamanta nefiind preocupată suficient de aceste probleme.
Recurentul a arătat că este de acord cu divorțul, doar după ce ambii copii vor deveni majori, cu studiile realizate măcar parțial, pentru a fi feriți de traumatisme.
În ce privește participarea pârâtului la jocuri de noroc, aceasta a fost rară, neconstituind un viciu pentru acesta, iar agresarea fizică intimate s- întâmplat o singură dată și pârâtul regretă că s-a ajuns la așa ceva.
Al doilea motiv de recurs vizează nulitatea deciziei pronunțate în apel, invocându-se disp. art. 304 pct. 5 Cod proc.civ. Pârâtul invocă faptul că decizia civilă nr. 175/A/2009 nu conține decât semnătura grefierului și ștampila pentru conformitate, nefiind semnată de judecătorii care au luat parte la judecarea apelului. Deoarece acea hotărâre nu poartă semnăturile judecătorilor prev. la pct. 8 art. 261 Cod proc.civ. hotărârea este nulă.
În drept, au fost invocate disp. art. 304 pct. 5 și 9, art. 312 alin. 3, art. 108, art. 258, 261 pct l, art. 262 și 305 Cod proc.civ.
În probațiune, recurentul atașat facturi, bonuri și chitanța pentru a dovedi că contribuit la plata utilităților și cumpărat mâncare pentru familie în perioada 2005 - 2009, cheltuielile de judecată la instanța de fond ( 39).
Prin întâmpinare, reclamanta intimată a solicitat respingerea recursului ca nelegal și menținerea deciziei recurate. Reclamanta a arătat că nici unul din motivele de recurs invocate de pârât nu au aplicabilitate în cauză, deoarece motivele invocate de acesta vizează motive de netemeinicie și nu motive de nelegalitate prev. de art. 304 Cod proc.civ.
Căsătoria părților nu mai poate continua, deoarece relația dintre soți este grav vătămată, iar continuarea căsătoriei ar aduce prejudicii psihice și copiilor, datorită faptului că aceștia vor fi expuși în continuare unui comportament agresiv din partea pârâtului, deoarece acesta continuă și în prezent.
În ședința publică din 23.09.2009 reclamanta intimată a depus copie după certificatul medico-legal din care rezultă că fost agresată în 9.07.2009 și o plângere penală înregistrată împotriva pârâtului, întrucât acesta a agresat-o în data de 9.07.2009.
În ședința publică din 14.10.2009 recurentul depus note de ședință în care arată că reclamanta îi agresează pe copii și el este cel care se ocupă de creșterea și educarea copiilor. Au mai fost depuse copii de pe o fișă de consultații medicale, însă incompletă și nu se poate determina persoana căreia îi aparține aceasta, precum și o fișă fiscală privind impozitele pe veniturile salariale a pârâtului recurent, pentru anul 2008.
Analizând decizia pronunțată prin prisma motivelor de recurs invocate, curtea constată că recursul este nefondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente:
Primul motiv de recurs invocat de pârât vizează nelegala aplicare a disp. art. 38 alin. 1 fam. Potrivit dispozițiilor art. 38 alin. 1 fam, căsătoria părților poate fi desfăcută prin divorț, când datorită unor motive temeinice raporturile dintre soți sunt grav vătămate și continuarea căsătoriei nu mai este posibilă. Această dispoziție legală fost corect aplicată de instanța de fond și apel.
Din starea de fapt reținută de ambele instanțe, rezultă că neînțelegerile dintre soți sunt grave și de lungă durată, culpa aparținându-le ambilor soți. Pârâtul este agresiv cu reclamanta, o parte din veniturile pe care le realiza le folosea pentru jocuri de noroc și a făcut împrumuturi de la diverse persoane fără acordul soției, care ulterior a fost obligată să restituie aceste sume.
Pe de altă parte, reclamanta nu a acordat suficientă atenție pârâtului și menajului, preocuparea principală a acesteia fiind activitatea profesională. În aceste circumstanțe, relațiile dintre soți s-au degradat treptat, sentimentele de prietenie și iubire au fost înlocuite episoade de agresiune verbală și uneori și agresiune fizică. Deși pârâtul în memoriul de recurs încearcă să minimizeze neînțelegerile dintre părți și să insinueze că acestea ar fi doar sporadice și că a agresat-o o singură dată pe reclamantă, aceste alegații nu pot fi primite, deoarece recurentul a agresat-o fizic pe reclamantă și în perioada în care prezentul recurs a fost pe rolul instanței. În asemenea circumstanțe, nu se mai poate vorbi de relații de afecțiune și respect reciproc care ar putea conduce la continuarea căsătoriei. Deși declarativ pârâtul insistă în menținerea căsătoriei până la majoratul copiilor, în fapt, acesta are același comportament agresiv care generează un climat tensionat în familie, care afectează și dezvoltarea psiho-socială a copiilor.
Se menționează că, copilul are tulburări de comportament, manifestate prin agresivitate fizică (este menționat un eveniment din ianuarie 2009), însă nu este de neglijat faptul că, acest copil este adolescent și în această perioadă de dezvoltare copilului, o influență foarte mare o are modelul patern. Ori, în cazul de față, tatăl fiind agresiv cu mama, aceeași manifestare agresivă o copiază și copilul. Prin urmare, un mediu familial dominat de agresiune fizică și verbală nu poate să influențeze pozitiv dezvoltarea celor doi copii.
Este firesc ca, copiii să fie crescuți de părinți împreună, însă sunt situații în care, pentru dezvoltarea armonioasă a personalității copiilor este mai bine ca aceștia să crească alături de un singur părinte, într-un mediu securizant și lipsit de violență. Așadar, trebuie apreciat care traumă este mai mare pentru un copil, cea produsă de divorțul părinților sau cea produsă de traiul într-un mediu marcat de violență verbală și fizică.
Curtea apreciază că instanța de fond a reținut corect culpa ambilor soți în destrămarea relațiilor de familie, și a aplicat dispozițiile legale în materie, respectiv art. 38 alin. 1. familiei, nefiind incident motivul de nelegalitate prev. de art. 304 pct. 9 Cod proc.civ.
Nici al doilea motiv de recurs invocat nu este fondat. Potrivit disp. art. 258 alin.1 Cod proc.civ. dispozitivul hotărârii se semnează sub sancțiunea nulității de către judecători și acestea se consemnează într-un registru special ținut de fiecare instanță. Dispozitivul hotărârii la care face referire disp. art. 258 Cod proc.civ. reprezintă soluția pronunțată - minuta, urmând ca ulterior hotărârea să fie motivată. Recurentul invocă faptul că dispozitivul hotărârii nu a fost semnat, însă verificând minuta aflată la fila 54, curtea constată că aceasta este semnată atât de președinte, cât și de judecătorul care au făcut parte din completul de judecată care a soluționat apelul, nefiind incident motivul de nulitate invocat.
Apoi, recurentul invocă disp. art. 261 pct. 8 Cod proc.civ. care vizează că hotărârea cuprinde mențiunea că pronunțarea s- făcut în ședință publică și semnăturile judecătorului și grefierului și arată faptul că, hotărârea comunicată, nu este semnată de judecători. Verificând la dosarul cauzei, curtea constată că decizia civilă nr. 175/A/2009 este semnată de ambii membri ai completului ( 55-57), însă potrivit disp. art. 261 alin. 3 Cod proc.civ. părților li se comunicăo copiede pe hotărârea pronunțată de instanță,certificatăde către grefier și acesta este motivul pentru care decizia comunicată pârâtului nu este semnată de către completul de judecată.
Așadar, curtea constată că nu există nici un motiv de nulitate a deciziei civile nr. 175/A/2009 și motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 5 Cod proc.civ. nu este incident.
Pentru considerentele mai sus reținute, curtea în temeiul art. 312 Cod proc.civ. va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul.
Pârâtul recurent a solicitat cheltuieli de judecată în cuantum de 500 lei, însă acestea nu au fost acordate, deoarece pretențiile pârâtului au fost respinse.
Întrucât prin exercitarea prezentei căi de atac pârâtul i- ocazionat reclamantei intimate cheltuieli de judecată, în temeiul art. 274 Cod proc.civ. acesta va fi obligat să-i plătească reclamantei 500 lei, reprezentând onorariu avocațial ( 68).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul împotriva deciziei civile nr. 175/A din 24 martie 2009 Tribunalului Cluj pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Obligă pe recurent să-i plătească intimatei suma de 500 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 14.10.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI: Traian Dârjan, Marta Carmen Vitos Tania
- - - - - - -
GREFIER
A
Red. dact. GC
5 ex/19.10.2009
Jud.apel:,
Președinte:Traian DârjanJudecători:Traian Dârjan, Marta Carmen Vitos Tania
| ← Plasament. Decizia 350/2009. Curtea de Apel Cluj | Divort. Decizia 963/2009. Curtea de Apel Craiova → |
|---|
