Incredintare minor. Jurisprudenta. Decizia 1070/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(1228/2009)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR. 1070
Ședința publică din 22.06.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Fănica Pena
JUDECĂTOR 2: Cristina Nica
JUDECĂTOR 3: Mariana Haralambe
Grefier - - -
- XX -
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurentul pârât, împotriva deciziei civile nr. 221 din 18.02.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, în contradictoriu cu intimata reclamantă și cu autoritatea tutelară de pe lângă Primăria sectorului 2
Cauza are ca obiect acțiune civilă pentru încredințare minor.
La apelul nominal se prezintă avocatul pentru recurentul pârât, în baza împuternicirii nr. -/2008, eliberată de Baroul București și intimata reclamantă; lipsește autoritatea tutelară de pe lângă Primăria sectorului 2
Se face referatul cauzei de către grefier, învederându-se faptul că procedura este legal îndeplinită, după care:
Avocatul recurentului depune la dosar chitanța în cuantum de 5 lei, reprezentând taxa judiciară de timbru și timbrul judiciar de 0,15 lei, aferente cererii, pe care instanța le anulează.
Solicită proba cu acte și depune la dosar adeverința de venit a recurentului pe anul 2009.
Este legitimată intimata reclamantă, CNP -, care prezintă cartea de identitate seria - nr. - eliberată de Secția 16 Poliție, la data de 15.03.2004.
Arată că are cunoștință despre înscrisul depus la dosar de partea adversă și nu se opune la admiterea probei solicitate de către acesta.
La rândul său, solicită proba cu înscrisuri și depune la dosar cererile formulate de recurent pentru transferarea minorei la o altă școală. Arată că aceste cereri au fost formulate la data de 15.11.2006 și sunt semnate de către recurent personal, deși acesta susține că în acea perioadă nu se afla în țară.
I se permite avocatului recurentului să studieze înscrisurile respective, iar acesta arată că nu se opune la administrarea probei.
În urma deliberării, Curtea încuviințează proba cu înscrisuri solicitată de ambele părți, probă pe care o și administrează prin înscrisurile depuse la dosar astăzi, în ședința publică.
Părțile arată că nu au alte cereri de formulat sau probe de solicitat.
Având în vedere faptul că nu se solicită administrarea altor probe, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Avocatul recurentului pârât solicită admiterea cererii de recurs astfel cum a fost formulată, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare. Susține că pârâtul nu s-a aflat în țară pe tot parcursul procesului și nu a avut cunoștință despre existența pe rol a cauzei de față, fiind astfel în imposibilitate să formuleze apărări. Actul depus la dosar astăzi, de partea adversă este semnat în anul 2006, astfel că nu face dovada prezenței pârâtului în țară la momentul introducerii acțiunii, 11.12.2007.
Solicită ca, în rejudecare, acțiunea să fie respinsă, întrucât interesul minorei este de a fi încredințată tatălui spre creștere și educare, având în vedere faptul că reclamanta nu a făcut dovada că ar avea un domiciliu stabil ori că realizează venituri constant.
Nu solicită obligarea părții adverse la plata cheltuielilor de judecată.
Intimata reclamantă arată că pârâtul, deși s-a aflat în țară, nu s-a prezentat niciodată pe parcursul procesului; chiar și minora, când a fost audiată, a declarat că tatăl ei nu a fost plecat din țară.
În luna martie a acestui an, cu ocazia unei întâlniri între părți, pârâtul i-a spus că nu dorește copilul. Cu prilejul acelei întâlniri minora și-a exprimat uimirea că tatăl său nu le-a băgat în seamă.
Solicită respingerea recursului, precizând că pârâtul nu s-a interesat niciodată de copil și nu a contribuit la creșterea și educarea minorei, nu îi plătește nici pensie de întreținere.
CURTEA
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
La data de 11.12.2007, reclamanta a solicitat instanței, ca pe calea ordonanței președințiale, conform art.581 Cod procedură civilă, să dispună încredințarea spre creștere și educare a minorei, născută la data de 19.07.1996 și stabilirea unei pensii de întreținere pentru minoră, în contradictoriu cu pârâtul.
În motivarea cererii - ulterior modificată în cerere de drept comun - s-a arătat că minora a rezultat dintr-o relație de concubinaj cu pârâtul de peste 10 ani, locuind într-un imobil al părinților acestuia în care au drepturi locative și alte persoane, pârâtul plecând în străinătate, reclamanta având un loc de muncă, în țară, stabil și asigurând cele necesare creșterii și educării copilului, pe fondul neînțelegerilor dintre părți și familia acestuia, intervenind separarea părților, reclamanta plecând cu copilul din domiciliul pârâtului.
Pârâtul nu s-a prezentat în instanță și nici nu a formulat întâmpinare, deși a fost legal citat.
Reclamanta a administrat proba cu înscrisuri: certificatul de naștere al minorei și sentința civilă nr.1461/27.09.2007 pronunțată de Judecătoria Găești - D, prin care s-a respins în mod definitiv și irevocabil - acțiunea reclamantului, având ca obiect încredințarea minorei spre creștere și educare și stabilirea domiciliului copilului, la tată.
S-a administrat și proba testimonială și anchetă socială în cauză, raportul de anchetă efectuat la domiciliul reclamantei constatând că minora se simte foarte bine lângă mamă și noua sa familie, care manifestă afecțiune și grijă față de ea și concluzionând să fie încredințat copilul, spre creștere și educare, mamei.
Ancheta socială dispusă la domiciliul tatălui nu s-a efectuat, delegatul autorității tutelare constatând lipsa pârâtului de la adresa acestuia.
S-a audiat minora care și-a exprimat dorința de a fi încredințată mamei, spre creștere și educare.
Prin sentința civilă nr.2355/13.03.2008 pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 B în dosarul nr- s-a admis acțiunea reclamantei, minora -, născută la data de 19.07.1996, fiind încredințată spre creștere și educare mamei - reclamante, pârâtul fiind obligat la plata în favoarea minorei a sumei de 100 lei lunar cu titlu de pensie de întreținere, calculată la venitul minim pe economia națională, în lipsa dovezilor privind veniturile eventual realizate de pârât, la dosar, de la data introducerii acțiunii 11.12.2007 și până la majoratul copilului.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de judecată a avut în vedere probatoriul administrat în cauză și prevederile art.42 alin.1 și art.86 Codul familiei, reținându-se că este în interesul copilului de a fi încredințat mamei, care manifestă grijă și supraveghere față de copil, la care locuiește în permanență, neimpunându-se schimbarea domiciliului său.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, întrucât reclamanta a părăsit domiciliul împreună cu copilul, în timp ce acesta se afla la muncă în Italia, iar reclamanta nu are condiții de creștere și educare, aceasta având locuința la actualul concubin, în care locuiesc și alte persoane.
În apel s-a încuviințat și pârâtului proba cu înscrisuri, un martor și anchetă socială la domiciliul acestuia care a concluzionat că tatăl copilului locuiește într-un imobil proprietatea bunicii paterne, mobilat și bine întreținut, că tatăl susține că până la vârsta de 5 ani a copilului, a asigurat creșterea acestuia în mod exclusiv din veniturile acestuia, apoi ambii părinți s-au ocupat de copil, mama având loc de muncă, iar în 2007 s-au despărțit când apelantul se afla în Italia, fără ca de la acea dată să-și poată vedea copilul, el neavând nici cunoștință de proces, nefiind citat legal.
Prin decizia civilă nr.221/A/18.02.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă în dosarul nr-, s-a respins apelul pârâtului, ca nefondat.
În considerentele deciziei din apel, Tribunalul Bucureștia constatat că potrivit probatoriului administrat la fond, dar și în apel, soluția primei instanțe de încredințare spre creșterea și educarea minorei, mamei sale, care potrivit anchetelor sociale, declarației martorului audiat la propunerea acesteia și dorinței exprimate în mod clar de copil, se ocupă îndeaproape de copil, asigurându-i condiții optime de creștere și afecțiune în cadrul noii sale familii, încă din anul 2006, dată de la care copilul s-a aflat în grija mamei, tatăl necontribuind material la întreținerea fiicei sale, lipsa de citare legală invocată de apelant, nefiind fondată.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs pârâtul, criticând-o pentru nelegalitate.
În motivarea recursului s-a arătat că: pârâtul nu a avut cunoștință de procesul de la fond, întrucât citarea s-a efectuat "prin afișare", în condițiile în care la bloc poate avea acces la cutiile poștale, oricine, astfel că nu a primit nici o citație, nici înștiințarea cu privire la efectuarea anchetei sociale, ci doar comunicarea sentinței, or citația trebuia efectuată și prin agent procedural.
Tot astfel, la fila 29 dosar fond, în mod nereal s-a menționat că martora a fost propusă de către pârât.
În cea de-a doua critică ce vizează soluția de fond menținută în apel, s-a arătat că s-a dispus în mod greșit încredințarea minorei spre creștere și educare, reclamantei, care nu are domiciliu stabil, locuiește la concubinul său unde locuiesc mai multe persoane, reclamanta fiind și mare consumatoare de băuturi alcoolice, martora acesteia audiată la fond fiind mama reclamantei, a cărei depoziție este evident subiectivă și care conține și neadevăruri.
Tot astfel, s-a arătat, mutarea copilului de la Școala nr.66, la Școala din V este o greșeală, prin pierderea colectivului de profesori și colegi, recurentul a plecat în Italia pentru a obține venituri spre a asigura copilului un trai decent, timp în care, reclamanta a intrat într-o nouă relație de concubinaj și a părăsit domiciliul, or singurul cămin adecvat nevoilor minorei este domiciliul tatălui.
S-a solicitat admiterea recursului, casarea celor două hotărâri și trimiterea cauzei spre rejudecare în condiții de citare legală, iar în subsidiar, modificarea deciziei recurate, admiterea apelului, schimbarea sentinței, cu consecința, respingerii acțiunii reclamantei.
Recurentul - pârât a depus în sprijinul recursului adeverința de la Administrația Financiară a Sectorului 2 B nr.- din data de 16.06.2009 care atestă faptul că acesta nu figurează în evidențe, cu venituri impozabile.
Intimata - reclamantă a depus la dosar în copie cererea semnată de către recurent la data de 15.11.2006 prin care solicita foaia matricolă a minorei de la Școala nr.66, prin Școala nr.75, sector 3 B la care a fost mutată minora, pe motiv de "schimbare de domiciliu" (fila 13).
Nu s-au administrat noi probe în recurs.
Recursul nu este fondat.
Privitor la prima critică vizând nelegala citare a recurentului - pârât la judecarea cauzei la prima instanță, Curtea constată că ea nu este fondată, astfel cum a reținut în mod temeinic și legal și instanța de apel.
Adresa la care a fost citat pârâtul la fond și în tot cursul procesului, inclusiv în apel și recurs, a fost cea corectă, din-,.18,.9,.68, sector 2, B, potrivit dovezilor de îndeplinire a procedurii de citare la toate termenele în cauză.
Susținerea că la bloc, oricine are acces la cutiile poștale, nu poate fi primită, în fapt procedura de citare fiind legal îndeplinită "prin afișare" pe ușa principală a locuinței, potrivit art.92 alin.4 Cod procedură civilă, prin serviciul poștal, în condițiile art.86 alin.3 Cod procedură civilă, în raport de numărul agenților procedurali ai instanței și lipsa urgenței cauzei dedusă judecății.
Susținerea că în declarația martorei de la fond s-a menționat în mod nereal că martora a fost propusă de către pârât, chiar reală, nu are relevanță în recurs, fiind evidentă eroarea materială a mențiunii invocate pe declarația martorei.
Curtea constată că nici criticile vizând soluția de fond a încredințării minorei, spre creștere și educare, mamei, nu este fondată, întrucât susținerile recurentului nu au fost probate în cauză, dimpotrivă, prima instanță, ca și instanța de apel, făcând o apreciere atentă a probelor administrate, inclusiv a anchetelor sociale efectuate în cauză și a dorinței exprimate de copil cu ocazia audierii, în sensul că locuiește cu mama sa, în noua sa familie, din 2006, în care se simte foarte bine, îi sunt asigurate condițiile materiale și afective de creștere și educare, instanțele dispunând în consecință, în interesul superior al copilului.
Dimpotrivă, recurentul a arătat că nu realizează venituri prin înscrisul depus la dosar, în sprijinul recursului, care nu este de natură să aducă un element nou care să susțină criticile de nelegalitate formulate în cauză, împotriva deciziei recurate.
Pentru considerentele reținute, potrivit art.312 Cod procedură civilă, recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de recurentul - pârât, împotriva deciziei civile nr.221 A din 18.02.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, în contradictoriu cu intimata reclamantă și cu AUTORITATEA TUTELARĂ - PRIMĂRIA SECTORULUI 2
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 22.06.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.
.
2 ex./02.07.2009
TB-3 -;
Jud.2 -
Președinte:Fănica PenaJudecători:Fănica Pena, Cristina Nica, Mariana Haralambe
| ← Plasament. Decizia 467/2009. Curtea de Apel Bucuresti | Supraveghere specializată. Decizia 1724/2009. Curtea de Apel... → |
|---|
