Incredintare minor. Jurisprudenta. Decizia 11/2010. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 11/FM
Ședința publică din data de 10 Februarie 2010
Complet specializat pentru cauze
cu minori și de familie:
PREȘEDINTE: Daniela Petrovici
JUDECĂTOR 2: Mihaela Popoacă
JUDECĂTOR 3: Gabriel Lefter
Grefier - -
Pe rol judecarea recursului civil declarat de recurentul pârât, domiciliat în comuna,-, județul C - împotriva deciziei civile nr. 437/06.10.2009 pronunțate de Tribunalul Constanța, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă, cu domiciliul în comuna, sat Râmnicu de,-, județul C și domiciliul procesual ales în oraș,-, județul C). cabinet avocat ) și intimat autoritate tutelară CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI, cu sediul în comuna, județul C, având ca obiect "încredințare minor".
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au răspuns recurentul pârât, personal și asistat de avocat -, în baza împuternicirii avocațiale nr. 98/10.02.2010 pe care o depune la dosar, intimata reclamantă prin avocat în baza împuternicirii avocațiale seria -, nr. -/07.02.2010 pe care o depune la dosar.
Procedura este legal îndeplinită cu respectarea dispozițiilor art. 87 și următoarele Cod proc. civilă.
Grefierul expune referatul cauzei în cadrul căruia învederează că, recursul este declarat în termen, motivat, timbrat cu taxă judiciară de timbru în sumă de 3 lei, conform chitanțelor seria/nr. CT - PJ/24.11.2009 și CT - PJ/24.11.2009 și timbru judiciar în valoare de 0,30 lei, după care:
Apărătorul recurentului pârât depune la dosar împuternicirea avocațială nr. 98/10.02.2010 și un set de înscrisuri pe care le comunică și apărătorului intimatei, respectiv: caracterizarea recurentului de la locul de muncă ( nr. 02003, adresa nr. N1/2765/18.12.2008), adresa nr. /01.06.2009 emisă de C către recurent în care se precizează că în urma verificărilor și a anchetelor sociale, s-a constatat faptul că minora este bine îngrijită și beneficiază de un climat optim de creștere și dezvoltare, asigurat de tatăl său și bunicii paterni, adeverință medicală nr. 4854/22.10.2008 emisă de Spitalul Militar "Dr. " C prin care se adeverește că d-na. a fost consultată de dl. Doctor stabilindu-se următoarea simptomatologie: cefalee, amețeli, lipotimii, iritabilitate, depresie, plâns, dislipidemie - de la 12 ani.
Apărătorul intimatei reclamante depune la dosar împuternicirea avocațială seria -, nr. -/07.02.2010 și întâmpinare, precizând că a fost comunicată și recurentului. Menționează că, intimata reclamantă nu se poate prezenta personal din cauza condițiilor meteorologice nefavorabile.
Întrebate fiind, părțile prin apărători învederează că nu sunt acte noi de depus sau cereri de formulat, apreciind cauza în stare de judecată.
Curtea, în raport de susținerile apărătorilor părților, în sensul că nu sunt înscrisuri noi sau alte cererii, fiind lămurită asupra cauzei, în temeiul art. 150 Cod proc. civilă declară dezbaterile închise, constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul părților asupra recursului.
Apărătorul recurentului pârât, având cuvântul, solicită admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate cu consecința încredințării minorei spre creștere și educare către tatăl său,. Motivele de recurs se încadrează în disp. art. 304 pct. 7 și 9 Cod proc. civilă.
Arată că, intimata nu a dovedit nici condiții materiale și nici morale pentru ca minora să-i fie încredințată spre creștere și educare. Aceasta locuiește singură și în plus nu a avut niciodată atitudinea normală și dedicată a unei mame care își dorește copilul. De când s-a născut și până în prezent la 1 an și 8 luni minora a stat cu tatăl său, în casa sa și a părinților paterni, exceptând 3 săptămâni în iunie 2008 când intimata a plecat pentru o altă relație.
Urmează a se constata că deși instanța de apel motivează că este încredințată minora către mama sa deoarece "trebuie avut în vedere și criteriul stabilității și continuității în creșterea și educarea copilului", mama minorei locuiește singură și nu are un venituri proprii, fiind în întreținerea membrilor familie sale, membrii care lucrează în Spania. Prin urmare stabilitatea reală pentru minoră este asigurată de tată și bunici paterni care îi cunosc nevoile curente, sunt persoanele pe care minora le cunoaște și cu care știe să comunice. Nu a existat nicio probă care să contrazică aspectele prezentate privind stabilitatea și continuitatea în viața minorei asigurată de tatăl său până în prezent.
Așa cum s-a prezentat astăzi în instanță, recurentul pârât a făcut demersuri la. C pentru a se arăta că acesta beneficiază de un climat optim de creștere și dezvoltare pentru minoră. Trebuie avut în vedere faptul că mama minorei a dovedit stări de depresie și nervozitate. . recurentului este cu atât mai mare cu cât cei doi au mai avut un copil care a murit la numai 2 zile, asfixiat, dar nu s-a dovedit pruncuciderea.
Referitor la starea de sănătate a intimatei, instanța de apel face aprecieri eronate motivând că data emiterii adeverinței prezentate ca probă, 04.07.2006, prin care se certifică afecțiunile intimatei privind "cefalee, amețeli, lipotimii, iritabilitate, depresie, plâns, dislipidemie - de la 12 ani" este apropiată de decesul primului copil. datelor este vizibil eronată având în vedere că medicul se referă la aceste afecțiuni prezente de la 12 ani, ca urmare apreciază că instanța a trecut cu ușurință peste acest aspect.
Prin urmare, consideră că soluția instanței de fond menținută de instanța de apel, deși s-a constatat că la tată există toate condițiile de creștere și dezvoltare armonioasă a copilului, a fost pronunțată numai avându-se în vedere regula generală de a se încredința copilul mic către mamă, și nu s-a avut în vedere pericolul real de a locui minora singură cu mama ei, care pe lângă faptul că are un comportament neadecvat datorită afecțiunilor sale, nu are venituri proprii și cel mai important nu a dovedit în timp afecțiune pentru acest copil.
Față de cele expuse, solicită admiterea recursului pentru toate aspectele invocate în motivele de recurs și depune practică judiciară.
Luând cuvântul, apărătorul intimatei reclamante Relativ la situația de fapt, arată că recurentul a luat minora cu forța de lângă mamă, la numai 11 luni, casă locuiască ci acesta, fără a realiza că această situație, raportat la vârsta minorei, vârstă care, și în prezent, impune prezența mamei, nu este în interesul superior al copilului. Caracterul recalcitrant al intimatei reclamante, invocat și în motivele de recurs, nu a fost niciodată dovedit de recurent.
Cu privire la susținerea potrivit cu care intimata reclamantă ar fi fost înregistrată sub îngrijire medicală psihiatrică de la 12 ani, prin raportare la adeverința medicală eliberată urmare a consultației din data de 04.07.2006, în cuprinsul căreia se menționează "dislipidemie - de la 12 ani", este de menționat că dislipidemia nu reprezintă o maladie psihică, ci reprezintă modificări calitative/cantitative ale lipidelor sangvine, cel mult generând anemie și nu tulburări psihice. Cum în mod just reține instanța de apel, adeverința medicală menționată a fost eliberată la scurt timp de la decesul primului copil al părților, starea intimatei reclamante fiind mai mult decât de înțeles. De altfel, instanța de apel s-a raportat și la înscrisurile de la filele 55-56, care atestă starea de sănătate a intimatei reclamante - "clinic nimic patologic actual" și "aptă psihic și psihologic".
Este de subliniat faptul că, recurentul-pârât a interzis în mod constant ca intimata reclamantă să contribuie la creșterea și educarea minorei, și nu numai atât; a interzis chiar vizitarea minorei de către mamă, fiindu-i permis aov edea numai la poartă, în prezența recurentului și a părinților acestuia, împiedicând astfel menținerea stabilității și echilibrului de care se bucura minora la mamă.
S-a făcut dovada că intimata reclamantă este stabilă din punct de vedere financiar, fiind ajutată din acest punct de vedere de familia sa, încadrată în muncă; de pe altă parte, veniturile familiei se întregesc și din exploatarea unui teren agricol, cum în mod corect a reținut instanța de apel.
Recurentul omite faptul că minora s-a bucurat de stabilitate și continuitate în creșterea și educarea sa de către mamă până la momentul la care a fost luată cu forța de recurent, fără a se avea în vedere consecințele acestei rupturi, ruptura copilului de numai 11 luni de mama sa.
Instanța de apel a respectat principiul rolului activ și nu există niciun motiv de casare a hotărârii apelate, aceasta administrând toate probele necesare pentru soluționarea cauzei. Nu există nici un element care să susțină afirmațiile recurentului și nu s-a dovedit caracterul violent al intimatei.
Este în interesul exclusiv al minorei ca aceasta să reia creșterea alături de mama sa, care s-a ocupat de creșterea și educarea sa de la naștere și până în momentul la care recurentul a luat-o cu forța, în prezent fiind crescută de bunica paternă, ce are o vârstă înaintată și este bolnavă. . minorei de mamă îi pune în pericol gradul de creștere și dezvoltare, atât fizică, cât și emoțională, fiind la vârsta când are nevoie permanentă de prezența și afecțiunea mamei.
Concluzionând, solicită respingerea recursului ca nefundat, pentru motivele expuse pe larg în întâmpinare, hotărârea instanței de apel fiind temeinică și legală, la pronunțarea sa avându-se în vedere interesul superior al minorului
Instanța rămâne în pronunțarea asupra soluției în recurs.
CURTEA
Asupra recursului civil de fata;
La 2 octombrie 2008 reclamanta a solicitat instantei ca in contradictoriu cu paratul sa dispună încredințarea spre creștere si educare către reclamanta a minorei si sa stabilească un program de vizitare a minorei de către, o data pe săptămână, la domiciliul mamei.
In motivarea cererii reclamanta a arătat ca minora este rezultata din relația sa de concubinaj cu paratul si ca de la data separației in fapt a părților, iulie 2008, minora s-a aflat in grija reclamantei, la domiciliul părinților săi.
Susține ca de la 24 septembrie 2009 paratul a luat minora din domiciliu, fără acordul sau, fiindu-i interzisă orice legătura cu copilul. Arată reclamanta că pârâtul nu este în măsura sa se ocupe de creșterea si îngrijirea copilului, comportamentul sau violent, atât fizic cat si verbal nefiind compatibil cu necesitățile unui copil de 7 luni.
A mai arătat reclamanta ca îndepărtarea minorei de ea ii pune in pericol grav sănătatea si dezvoltarea datorita vârstei fragede si unor necesități imediate, specifice acestei vârste.
Prin întâmpinare, paratul a solicitat să-i fie încredințată minora spre creștere și educare, cu obligarea mamei la plata unei pensii de întreținere de 25% din venitul minim pe economie și stabilirea unui program de vizită pentru reclamantă.
În motivarea cererii sale pârâtul a susținut că reclamanta nu îndeplinește condițiile materiale si morale pentru încredințarea minorei, arătând ca după naștere reclamanta nu a alăptat copilul si a desfășurat activități infracționale (trafic de persoane si prostituție), nu a îngrijit corespunzător copilul și l-a abandonat pe la vecini iar anterior a fost cercetată pentru pruncucidere, în prezent având tulburări grave de comportament, fiind bolnavă psihic.
A mai susținut pârâtul că reclamanta nu îndeplinește condițiile pentru încredințare nici din punct de vedere material, aceasta fiind izolată în satul Râmnicu de, are o locuință modestă, fără utilități, nu are venituri materiale si locuiește singură.
Spre deosebire de reclamantă, susține pârâtul, el se bucură de sprijinul mamei sale in creșterea copilului iar, sub aspect material, la domiciliul său și al părinților săi copilul beneficiază de condiții locative corespunzătoare iar pârâtul și-a luat concediu de paternitate pentru a se îngriji de copil si are in proprietate un autoturism.
Prin sentința civila nr. 2127/05.02.2008 Judecătoria Constantaa admis acțiunea reclamantei, a respins cererea reconvenționala si a încredințat reclamantei spre creștere si educare pe minora. A obligat pârâtul la plata unei pensii lunare de întreținere de 25% din venitul net lunar in favoarea minorei, începând cu data pronunțării hotărârii si până la majorat.
Prin aceeași hotărâre instanța a încuviințat ca pârâtul să aibă legături personale cu minora, săptămânal, sâmbăta între orele 10-14, în toate cazurile cu posibilitatea luării minorei la domiciliul tatălui.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că este în interesul superior al copilului ca acesta să fie încredințat mamei care, în timpul conviețuirii, a avut un comportament adecvat față de minoră, nefiind dovedite gravele neglijențe afirmate de pârât, nici starea precară de sănătate și nici activitatea infracțională, iar vârsta de 11 luni a minorei impune prezența mamei în creșterea și educarea ei.
La stabilirea programului de vizită judecătoria a reținut că pârâtul se implică în mod activ în creșterea minorei și are condiții locative optime la locuința sa si a mai reținut că există o înțelegere a părinților.
Apelul declarat împotriva acestei sentințe de pârâtul a fost respins ca nefondat prin decizia civilă nr.437 din 6 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Constanta.
În considerente, tribunalul a analizat probele administrate si a constatat că pârâtul nu a dovedit că reclamanta nu dispune de condiții bune pentru creșterea copilului și nici că aceasta a avut un comportament in relația cu copilul care nu ar recomanda-o pentru încredințare.
A apreciat tribunalul ca situația materială a părinților nu este singurul criteriu in funcție de care se determină interesul minorului si a conchis că sexul si vârsta foarte fragede a copilului, faptul ca a fost luata forțat de lângă mamă, care anterior s-a ocupat corespunzător de creșterea copilului, determină concluzia la care a ajuns si instanța de fond.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs apelantul pârât care a invocat motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 7 si 9 Cod procedura civila susținând ca instanța a aplicat greșit la speță criteriul stabilității si continuității in creșterea si educarea copilului pentru ca, cu excepția unui interval de trei săptămâni în care minora a fost luata de mamă, timp de un an și opt luni minora a fost îngrijită în casa tatălui, stabilitatea copilului fiind asigurata de familia acestuia.
Arată că în mod nejustificat instanța a înlăturat declarațiile martorilor audiați la propunerea pârâtului si fără temei a respins solicitarea pârâtului de completare a probei testimoniale, în condițiile în care aspectele ce se doreau a fi demonstrate cu martori erau lucruri foarte grave în conduita reclamantei.
Prin hotărârea pronunțată instanța a adus argumente cu caracter general, fără să arate în concret motivul pentru care minora a fost încredințată mamei, iar criteriul vârstei copilului, reținut de instanță, nu este suficient pentru a putea încredința copilul.
Instanța a reținut greșit și faptul că reclamanta are venituri suficiente pentru întreținerea minorei pentru că aceasta primește diverse sume de bani de la părinții săi, plecați in Spania, aceasta sursa de venituri nefiind sigură ori de natură să asigure o stabilitate financiară pentru minoră.
Examinând legalitatea hotărârii recurate in raport de motivele invocate în recurs de către parat, Curtea constata ca recursul este întemeiat, pentru următoarele considerente:
Încredințarea minorului unuia dintre părinți se face întotdeauna, potrivit art. 42 coroborat cu art. 65 din Codul familiei, precum si potrivit art. 33 din Legea nr. 272/2004, numai ținând seama de interesul superior al copilului.
Potrivit legii, ceea ce urmează a se lua în considerare la încredințarea copilului minor, este numai interesul copilului, care poate fi apreciat funcție de condițiile materiale si morale ale fiecărui părinte, de vârsta minorului, de afecțiunea manifestată de părinți față de copil, de posibilitatea concretă a părinților de a se ocupa de copil, dar și de alte criterii cum ar fi siguranța materială și afectivă care poate fi asigurată copilului ori de stabilitatea și echilibrul pe care fiecare dintre părinți le poate asigura copilului. Aceste împrejurări, fără a fi determinante prin ele însele, sunt lăsate la aprecierea instanței pentru a stabili, ținând seama de ansamblul criteriilor, care dintre părinți oferă condiții mai favorabile pentru creșterea și educarea copiilor.
In speță, instanțele de fond si de apel în mod greșit au absolutizat criteriul vârstei și sexului copilului și nu au făcut o analiză a ansamblului criteriilor, care ar fi condus la o alta concluzie în privința interesului minorei.
Se reține, din chiar susținerile părților, confirmate de probele administrate, că minora a locuit, încă de la naștere, în casa tatălui său, recurentul, copilul aflându-se permanent sub supravegherea si îngrijirea ambilor părinți.
Curtea este de acord că, la o vârstă fragedă așa cum are minora (2 ani), un copil are mai mare nevoie de îngrijirea mamei, atât în ce privește creșterea cât și formarea caracterului, dar atunci când și celălalt părinte se implică în aceeași măsura, criteriul vârstei nu este determinant. Se reține astfel că, încă de la nașterea copilului, tatăl s-a implicat în aceeași măsura ca și mama în creșterea copilului, acesta beneficiind și de ajutorul părinților săi. Prin urmare, până la plecarea mamei fetiței, in iunie 2008, copilul s-a bucurat de stabilitate și de afecțiunea ambilor părinți, în casa recurentului pârât.
În plus, numai recurentul a fost cel care a avut venituri pe care le-a alocat creșterii copilului, siguranța financiară fiind un element de analiză în aprecierea criteriului posibilităților materiale ale părinților, care nu poate fi total ignorat chiar dacă nu este determinant. Spre deosebire de recurent, intimata nu are venituri sigure și constante, diferitele sume de bani pe care părinții intimatei le trimit din străinătate neputând avea acest caracter.
Interesul copilului este apreciat și în raport de părintele care poate să ofere un echilibru în viața copilului și care, în cazul, poate fi asigurat de recurent. Acesta și-a întrerupt activitatea pentru a se putea îngriji de copil (și-a luat concediu de creștere a copilului), s-a interesat de copil și a fost preocupat de starea lui în tot intervalul de timp în care fetița s-a aflat in casa intimatei reclamante, beneficiază de ajutorul părinților săi pentru îngrijirea copilului.
Spre deosebire de recurent, intimata a suferit dezechilibre emoționale - în adolescență, la nașterea celui de al doilea copil -, nu are nici un venit sigur și nu are nici un ajutor din partea părinților ori a altei persoane pentru creșterea copilului.
Prin urmare, cum criteriul vârstei și sexul copilului nu este singurul determinant în speță, mai importante fiind asigurarea stabilității și echilibrului material și emoțional al copilului, Curtea consideră că interesul copilului este de a locui împreună cu tatăl, căruia minora îi va fi încredințată.
În privința dreptului părintelui la legături personale cu minora, Curtea reține că în condițiile în care ambii părinți au îndatorirea de a se îngriji de persoana copilului, este necesar ca intimatei să-i fie asigurată posibilitatea de a-și exercita dreptul pe deplin (art. 42 alin.3 si art. 101 Cod familie), asigurarea echilibrului și stabilității emoționale a copilului putându-se realiza și prin asigurarea legăturilor copilului și cu părintele căruia nu i-a fost încredințat.
În aplicarea acestor prevederi legale, un program de vizită la două săptămâni este de natură să permită intimatei reclamante să vegheze în aceeași măsura la creșterea și educarea copilului și să asigure echilibrul său emoțional.
În condițiile art. 94 din Codul familiei, intimata va fi obligată să plătească o pensie de întreținere în favoarea copilului, calculată prin raportare la venitul minim pe economie națională, de la data formulării cererii de către tatăl pârât și până la majoratul copilului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
Admite recursul formulat de recurentul pârât, domiciliat în comuna,-, județul C - împotriva deciziei civile nr. 437/06.10.2009 pronunțate de Tribunalul Constanța, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă, cu domiciliul în comuna, sat Râmnicu de,-, județul C și domiciliul procesual ales în oraș,-, județul C). cabinet avocat ) și intimat autoritate tutelară CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI, cu sediul în comuna, județul
Modifică în tot decizia recurată în sensul că admite apelul.
Schimbă în tot sentința în sensul că respinge acțiunea principală și admite cererea reconvențională.
Încredințează pârâtului reconvenient pe minora, născută la 27.02.2008 spre creștere și educare.
Obligă reclamanta să plătească în beneficiul minorei o pensie de întreținere de 150 lei lunar, de la 20.11.2008 până la majorat.
Încuviințează ca reclamanta să aibă legături personale cu minora prima și a treia săptămână a lunii, de sâmbătă ora 1000până duminică ora 1600,cu posibilitatea luării minorei la domiciliul reclamantei.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 10 februarie 2010.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Jud.fond -
Jud.apel -/
Red.dec. recurs /23.04.2010
Tehnored.disp.gref./4ex./26.04.2010
Președinte:Daniela PetroviciJudecători:Daniela Petrovici, Mihaela Popoacă, Gabriel Lefter
| ← Plasament. Decizia 88/2009. Curtea de Apel Oradea | Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... → |
|---|
