Incredintare minor. Jurisprudenta. Decizia 12/2010. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 12/FM
Ședința publică din data de 10 Februarie 2010
Complet specializat în cauze pentru minori și familie
PREȘEDINTE: Daniela Petrovici
JUDECĂTOR 2: Mihaela Popoacă
JUDECĂTOR 3: Gabriel Lefter
Grefier - -
S-a luat în examinare recursul civil declarat de recurentul pârât-reconvenient, domiciliat în municipiul M,-,. 3 Tineret,. A,.48, județ C - împotriva sentinței civile nr. 432/02.10.2009 pronunțate de Tribunalul Constanța -Secția civilă, în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă, domiciliată în oraș Hârșova, strada -, -.11,. 1,.2, județ C și intimatele autoritate tutelară PRIMĂRIA, cu sediul în oraș Hârșova, județul C și PRIMARIA, cu sediul în municipiul M, județ C, având ca obiect " încredințare minor - pensie de întreținere".
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul pârât prin avocat, în baza delegației de substituire FN/09.02.2010 eliberată de avocatul titular d-na., avocat care a asistat partea la instanța de apel și instanța de fond, intimata reclamantă prin avocat, potrivit împuternicirii avocațiale seria -, nr. -/27.01.2010(fila 22), lipsind intimatele autoritate tutelară Primăria Hârșova și Primăria
Procedura este legal îndeplinită, conf. art. 87 și urm. Cod proc.civilă.
Grefierul expune referatul cauzei în cadrul căruia învederează că, prin serviciul la data de 09.02.2010, recurentul pârât a depus un set de înscrisuri în dovedirea motivelor de recurs, și anume - fișa de consultații medicale, scrisoare medicală cu privire la starea de sănătate a minorului, precum și dovada achitării taxei judiciare de timbru aferentă cererii de recurs, în sumă de 3 lei, conform chitanța seria/nr. CT - PJ/01.02.2010 și timbru judiciar de 0,50 lei, după care;
Apărătorul intimatei reclamante, având cuvântul, depune la dosar adeverință de venituri emisă de " " pe numele intimatei, înscris cu care se face dovada că intimata reclamantă este salariată și are un venit brut lunar de 720 lei. Totodată, precizează că minorul se află la mamă, acolo s-a aflat din totdeauna.
Întrebate fiind, părțile prezente prin apărători învederează că nu sunt acte noi de depus sau cereri de formulat, cauza fiind în stare de judecată.
Curtea, în raport de susținerile apărătorilor părților, în sensul că nu sunt înscrisuri noi sau alte cererii, fiind lămurită asupra cauzei, în temeiul art. 150 Cod proc. civilă declară dezbaterile închise, constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul părților asupra recursului.
Apărătorul recurentului pârât, având cuvântul, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, cu consecința desființării în totalitate a hotărârilor instanței de apel și fond, iar pe fondul cauzei să se dispună încredințarea minorului către tată, fără cheltuieli de judecată. Susține că s-a demonstrat faptul că recurentul are toate condițiile materiale, locative și morale de a asigura minorului o dezvoltare optimă. Cu atât mai mult cu cât recurentul a fost singurul care s-a preocupat de sănătatea copilului, la dosar fiind depuse acte doveditoare în acest sens.
Luând cuvântul, apărătorul intimatei reclamante pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat, pentru motivele prezentate pe larg în întâmpinare, fără cheltuieli de judecată. Arată că, în motivele de recurs recurentul prezintă aceeași situație de fapt de la fond și apel. Nu se demonstrează în nici un fel că intimata reclamantă nu ar fi o mamă bună sau nu ar avea condițiile morale și materiale de îngrijire și creștere a minorului. Urmează a se observa că din actele medicale depuse la dosar de recurent nu rezultă un înscris doveditor care să arate că mama nu a avut grijă de copil și din această cauză recurentul s-a prezentat la medic cu minorul. Totodată, precizează că la acest termen s-a făcut dovada că intimata reclamantă este salariată, deci are venituri proprii. Mai arată că atât instanța de fond cât și instanța de apel în mod corect și legal au stabilit ca minorul să fie încredințat spre creștere și educare mamei, având în vedere vârsta fragedă a copilului și probele de la dosarul cauzei.
Instanța rămâne în pronunțare asupra soluției în recurs.
CURTEA
Asupra recursului civil de față.
Din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin cererea precizată înregistrată pe rolul Judecătoriei Hârșova sub nr- reclamanta a chemat în judecată pe pârâtul solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să dispună încredințarea minorului spre creștere și educare numai reclamantei cu consecința obligării pârâtului la plata unei pensii de întreținere în favoarea minorului.
În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că din relația sa de concubinaj cu pârâtul a rezultat minorul născut la 26.05.2008. De la data nașterii și până în prezent minorul s-a aflat în grija exclusivă a mamei, iar pârâtul a contribuit în mod sporadic la cheltuielile de întreținere a minorului.
Întrucât dispune de condiții materiale corespunzătoare pentru creșterea și educarea copilului apreciază că este în interesul minorului ca acesta să îi fie încredințat spre creștere și educare.
Prin cerere reconvențională pârâtul a solicitat să i se încredințeze minorul spre creștere și educare, cu consecința obligării mamei reclamante la plata unei pensii de întreținere în cuantum de 25% din veniturile nete lunare, în beneficiul copilului.
În motivarea cererii pârâtul reconvenient a susținut că obține venituri din muncă și contribuie material la întreținerea minorului. se deplasează la Hârșova, la domiciliul reclamantei pentru a-și vizita copilul și apreciază că este în interesul acestuia din urmă să îi fie încredințat spre creștere și educare.
Prin sentința civilă nr. 250/C/23.06.2009 Judecătoria Hârșovaa admis acțiunea principală și a respins cererea reconvențională ca nefondată.
A fost încredințat minorul spre creștere și educare mamei reclamante și fost obligat pârâtul la plata unei pensii de întreținere în cuantum de 1/4 din venitul său net lunar, în beneficiul minorului, cu începere de la data de 5.03.2009 și până la majoratul copilului.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut, în esență, că ambii părinți sunt preocupați de creșterea și dezvoltarea minorului, dar avându-se în vedere vârsta mică a acestuia, faptul că este atașat de mama sa, cu care locuiește de la naștere, este în interesul superior al copilului să fie încredințat spre creștere și educare reclamantei.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat apel pârâtul care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin decizia civilă nr. 432/2 octombrie 2009 Tribunalul Constanțaa respins apelul pârâtului ca nefondat.
Pentru a pronunța această soluție instanța de apel a reținut, în esență, că în raport de probatoriul administrat în cauză și de vârsta minorului, instanța de fond a făcut o apreciere judicioasă asupra interesului minorului, mama acestuia prezentând garanțiile materiale și morale pentru a se ocupa de creșterea copilului.
S-a mai reținut că împrejurarea conform căreia intimata-reclamantă îi îngrădește apelantului dreptul de a păstra legăturile personale cu copilul, nu poate avea nicio înrâurire asupra încredințării copilului rezultat din căsătoria părților, ci poate fundamenta o eventuală acțiune având ca finalitate stabilirea unui program de vizită a copilului.
Împotriva acestei decizii, în termen legal a declarat recurs pârâtul care a criticat-o pentru nelegalitate, conform art. 304 pct. 9.pr.civ.
Recurentul a susținut că instanțele de fond și de apel nu au apreciat corect starea de fapt și nu au avut în vedere împrejurarea că reclamanta nu se interesează de minor, iar în ultima lună, în urma diagnosticării minorului cu o boală gravă, tatăl s-a internat cu acesta într-o unitate spitalicească din
Prin întâmpinare intimata reclamantă a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Conform art. 305.pr.civ. în recurs a fost administrată proba cu înscrisuri - fișa de consultații medicale, scrisoare medicală, adeverință de venituri emisă de " "
Analizând legalitatea hotărârii recurate în raport de criticile pârâtului se constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Legea nr. 272/2004 a instituit un principiu de natură a garanta dreptul copilului, respectiv cel al interesului superior al acestuia, principiu ce este impus inclusiv în legătură cu drepturile și obligațiile ce revin părinților acestuia, altor reprezentanți legali ai săi, precum și oricăror persoane cărora copilul le poate fi dat în plasament conform art. 12 din lege.
Părinții au obligația să asigure copilului condiții care să permită dezvoltarea sa fizică, mentală, spirituală, morală și socială, iar exercitarea drepturilor și obligațiilor părintești trebuie să aibă în vedere interesul superior al copilului.
Dispozițiile art. 42 din Codul familiei impun instanței ca, la stabilirea măsurii de încredințare a copiilor minori, să aibă în vedere exclusiv interesul acestora determinat atât de condițiile materiale pe care le oferă părinții, cât și de comportamentul lor față de copii, de vârsta acestora și de atașamentul copiilor față de fiecare părinte. De asemenea, în cazul în care părinții sunt despărțiți în fapt, instanța trebuie să țină seama de conduita față de copii, atât înainte de despărțirea în fapt, cât și ulterior acesteia.
Din probatoriul administrat în cauză rezultă că minorul s-a aflat în grija mamei sale de la naștere, în prezent acesta locuind împreună cu mama sa în imobilul proprietatea bunicilor materni.
Din declarațiile martorilor și din referatul de anchetă socială efectuată la domiciliul recurentului pârât, rezultă că intimata reclamantă nu a împiedicat legăturile personale dintre tată și minorul, iar în perioada mai-iunie 2009 reclamanta a locuit cu copilul la M, în locuința bunicilor paterni, alături de recurent (filele 47, 48 dosar fond).
Din probatoriul administrat rezultă cu certitudine că ambii părinți prezintă garanții materiale și morale pentru creșterea copilului și sunt interesați să fie implicați în educarea acestuia și în viitor.
Pe de altă parte se reține că din punct de vedere emoțional minorul, care are numai 2 ani, se află în echilibru în familia mamei, aspect important pentru o bună dezvoltare a unui copil mic.
Este esențial a se reține că minorul se află la vârsta când echilibrul său afectiv este în plină formare și are nevoie de un mediu plin de încredere și de afecțiune pentru a se dezvolta.
De asemenea, acesta are nevoie să păstreze relații de afecțiune cu ambii părinți, dar în condițiile în care timp de aproape doi ani s-a aflat numai în grija mamei sale, se impune mai întâi crearea unui climat de afecțiune, de încredere față de tatăl său, în caz contrar o măsură de încredințare a minorului către tată și ruperea acestuia din cadrul familiei lărgite în care a crescut este de natură să zdruncine încrederea minorului în cei din jurul său și să afecteze dezvoltarea personalității sale viitoare.
Împrejurarea că tatăl minorului l-a însoțit pe acesta cu ocazia spitalizării copilului la o unitate spitalicească din B nu este de natură să conducă, în lipsa altor probatorii, la concluzia că reclamanta este dezinteresată de starea de sănătate a copilului, cu atât mai mult cu cât diagnosticul stabilit în referire la minor (megacolon idiopatic) nu implică o maladie gravă, cum susține recurentul, ci este des întâlnită în cazul unor copii de vârste cuprinse între 1 și 2 ani, a căror alimentație cunoaște un proces de diversificare.
Față de considerentele expuse, Curtea constată că măsura încredințării minorului la mamă este mai adecvată și este în interesul copilului, în condițiile în care mama a reușit să asigure o stabilitate materială și emoțională copilului, în toată perioada în care a locuit cu minorul și nu a îngrădit dreptul recurentului de a avea contacte cu copilul, în vederea dezvoltării unei relații de afecțiune și încredere reciprocă.
Pentru considerentele expuse, în baza art. 312.pr.civ. se va respinge recursul pârâtului ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurentul pârât-reconvenient, domiciliat în municipiul M,-,. 3 Tineret,. A,.48, județ C - împotriva sentinței civile nr. 432/02.10.2009 pronunțate de Tribunalul Constanța, în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă, domiciliată în oraș Hârșova, strada -, -.11,. 1,.2, județ C și intimatele autoritate tutelară PRIMĂRIA, cu sediul în oraș Hârșova, județul C și PRIMARIA, cu sediul în municipiul M, județ C, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 10 februarie 2010.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Jud.fond -
Jud.apel - /-
Red.jud.recurs /16.02.2010
Tehnored.gref./2ex./17.02.2010
Președinte:Daniela PetroviciJudecători:Daniela Petrovici, Mihaela Popoacă, Gabriel Lefter
| ← Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... | Plasament. Decizia 239/2009. Curtea de Apel Ploiesti → |
|---|
