Incredintare minor. Jurisprudenta. Decizia 1258/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (1765/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III-A CIVILA
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ nr.1258
Ședința publică de la 07.10.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Elena Vlad
JUDECĂTOR 2: Andreea Doris Tomescu
JUDECĂTOR 3: Ioana
GREFIER:
Pe rol se află soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta - reclamantă, împotriva deciziei civile nr. 169/A/02.02.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul - pârât și cu Autoritatea tutelară PRIMĂRIA ORAȘULUI POPEȘTI.
Obiectul cauzei - încredințare minor.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurenta - reclamantă, personal și asistată de avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr.-/2009, emisă de Baroul București - Cabinet Individual (pe care o depune), personal intimatul - pârât și asistat de avocat, în baza împuternicirii avocațiale br.18/2009, emisă de Baroul Olt (pe care o depune),lipsind Autoritatea tutelară PRIMĂRIA ORAȘULUI POPEȘTI.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că, prin serviciul registratură, la data de 06.09.2009, recurenta - reclamanta a depus dovada achitării taxei judiciare, în cuantum de 3 lei, conform chitanței CEC nr. -/1/06.09.2009, precum i s-a pus în vedere prin rezoluția administrativă.
Recurenta - reclamantă, prin avocat, solicită, în temeiul dispozițiilor art.305 din Codul d e procedură civilă, proba cu înscrisuri, dovedind interesul superior al minorei, în sensul achitării cuantumului pensiei de întreținere la care a fost obligat, obligație ce a fost respectată cu întârziere, în sensul că din luna ianuarie a trimis pensia tocmai în luna septembrie 2009.
Intimatul - pârât, prin avocat, solicită proba cu înscrisuri, în temeiul dispozițiilor art.305 din Codul d e procedură civilă și depune set acte.
Arată că, într-adevăr, pensia de întreținere în favoarea minorei a achitat-o cu întârziere, întrucât nu are venituri fixe.
Curtea, în temeiul dispozițiilor art.305 din Codul d e procedură civilă, încuviințează pentru ambele părți, proba cu înscrisuri, actele ce au fost depuse deja la dosarul cauzei.
Avocații ambelor părți învederează că nu mai au alte cereri de formulat, probe de administrat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra cererii de recurs.
Recurenta - reclamantă, prin avocat, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, modificarea deciziei recurate.
În ceea ce privește programul de vizitare al minorei, intimatul nu a făcut dovada reședinței sale situată în Otopeni, județ I, precum a indicat, motiv pentru care singura soluție este ca minora să fie vizitată de tatăl său, la domiciliul mamei, solicitând a se avea în vedere depoziția singurului martor audiat în cauză, numitul G, care declară că intimatul domiciliază, într-o garsonieră, în B - Cartierul Militari. indicată fiind de fapt domiciliul bunicului patern.
Consideră că temerile recurentei sunt fondate, în sensul ca intimatul să îi poată lua copilul și să îl treacă granița în țara sa natală, Siria, fără știința și acordul mamei.
Mai mult, din actele dosarului rezultă că intimatului i-a expirat termenul de ședere pe teritoriul României, deci, domiciliază ilegal și nu are nici loc de muncă.
Această fiind situația, recurenta, s-a văzut obligată de a sesiza organele de cercetare penale cu plângere penală ce are ca obiect - abandon de familie, solicită cheltuieli de judecată.
Intimatul - pârât, prin avocat, solicită respingerea recursului.
În ce privește domiciliul intimatului, acesta a locuit o perioadă cu prietena sa, ulterior mutându-se într-o garsonieră în cartierul Militari dar, domiciliul său stabil este la tatăl său, în orașul Otopeni, județ
Recurenta nu-și justifică temerea în ce privește trecerea frontierei de către intimat împreună cu fiica sa, motivat de faptul că întreaga familie a acestuia se află în România.
Susține că intimatul are loc de muncă și permis de ședere în România, prezentând permisul instanței, iar copia acestuia se află depusă în dosarul cauzei.
Consideră că acest litigiu se află pe rolul instanțelor, din dorința reclamantei de a-l înlătura pe intimat de la stabilirea legăturilor firești cu fiica sa.
CURTEA
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea formulată la data de 26 mai 2008 și înregistrată sub nr. 2041/1748, reclamanta, a chemat în judecată pe pârâtul, cu participarea Primăriei orașului - ca Autoritate tutelară, solicitând instanței să se dispună stabilirea domiciliului minorei la aceasta, și obligarea pârâtului la plata unei pensii de întreținere în favoarea minorei.
În motivarea cererii, se arată că în urma relațiilor de concubinaj dintre reclamantă și pârât, s-a născut minora, la data de 08 august 2002. Din cauza unor neînțelegeri între părinți, aceștia s-au despărțit în fapt, pârâtul părăsind imobilul în care locuia împreună cu reclamanta, aceasta refuzând să-l însoțească.
Se mai arată că mama minorei oferă condiții bune de creștere, îngrijire și învățătură acesteia, astfel încât este în interesul minorei să locuiască împreună cu mama sa.
Pârâtul a formulat întâmpinare și cerere reconvențională, prin care arată că este de acord cu admiterea acțiunii reclamantei și a solicitat acordarea unui program de vizitare și de a avea legături personale cu minora, cu posibilitatea aducerii acesteia la domiciliul acestuia, în prima și a treia săptămână din lună, de vineri de la ora 1800, până duminică la ora 1300, precum și în prima săptămână a vacanței de iarnă și primele săptămâni din luna august.
Prin sentința civilă nr. 1901 din 27 noiembrie 2007, Judecătoria Caa dmis acțiunea reclamantei, împotriva pârâtului și cu Autoritatea tutelară din cadrul Primăriei orașului -, a admis și cererea reconvențională a pârâtului - reclamant, împotriva reclamantei - pârâte și Autoritatea tutelară din cadrul Primăriei orașului -, astfel cum aceasta a fost restrânsă; a stabilit la reclamantă domiciliul minorei, născută la data de 08 august 2002; a obligat pârâtul la 250 lei lunar pensie de întreținere în favoarea minorei, începând cu data introducerii acțiunii, 26 mai 2008 și până la majoratul minorei, a încuviințat pârâtului - reclamant un program de a avea legături personale cu minora, în a treia săptămână din lună de vineri ora 1800, până duminică la ora 1300, al domiciliul pârâtului - reclamant precum și în vacanța de iarnă, prima săptămână din vacanță și în vacanța de vară, primele trei săptămâni din luna august; a compensat cheltuielile de judecată.
Pentru a hotărî astfel instanța de fond, pe baza probelor cu înscrisuri, interogatorii reciproce și martori, administrate în cauză, precum și din referatul de anchetă socială efectuat în cauză, a reținut că minora dispune la locuința bunicilor materni, unde locuiește împreună cu mama sa, de condiții bune de creștere, educare și învățătură. Mama, ajutată de bunici, de la despărțirea în fapt de tatăl minorei, s-a ocupat de creșterea și educarea acesteia și se ocupă și în prezent îndeaproape de creșterea minorei acest fapt este evident în interesul acesteia de a rămâne în același mediu de familie în care s-a născut și a crescut.
Cât ceea ce privește cererea reconvențională, s-a observat că nici reclamanta - pârâtă nu s-a opus pentru stabilirea unui program de vizitare de către tatăl minorei, propunând în acest sens ziua de sâmbătă a fiecărei săptămâni de la ora 1000la ora 1800, precum și în vacanța de iarnă și de vară, dar la domiciliul său. Motivația refuzului reclamantei constă în teama ca pârâtul să nu ia minora și să o treacă fraudulos granița.
La rândul său, pârâtul - reclamant locuiește în B, într-o garsonieră, din cartierul Militari, unde este aproape de locul de muncă, având însă acceptul tatălui său, care este ziarist și are în proprietate un apartament de patru camere, de a-i permite să folosească o cameră atunci când își va aduce fiica acasă.
De altfel este de observat că pârâtul - reclamant și-a redus solicitarea de a lua minora la domiciliul său, doar într-o singură săptămână din lună de vineri seara până duminică la prânz, cerere pe care instanța de fond a considerat-o rezonabilă, având în vedere că minora are vârsta de șase ani ți nu sunt probleme deosebite dacă va locui într-un week-end din lună într-o altă locuință decât cea a mamei sale.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta, criticând soluția instanței de fond pentru nelegalitate și netemeinicie, cauza fiind înregistrată pe rolul Tribunalul București - Secția a IV a Civilă, sub același număr, la data de 24 octombrie 2008.
În dezvoltarea motivelor de apel reclamanta a arătat că prima instanță a încuviințat ca tatăl să ia minora de la domiciliul acesteia și să o ducă în domiciliul său, deși pârâtul - reclamant, astfel cum rezultă din probele dosarului nu avea un domiciliu, adăpostindu-se ocazional pe unde putea.
Astfel în cererea reconvențională indică domiciliul tatălui său din orașul Otopeni,-, - 51,. 25, județul I, același fiind și răspunsul la întrebarea nr. 1 din interogatoriu, în timp ce martorul G audiat la cererea pârâtului - reclamant, a arătat că de mai mulți ani, acesta locuiește într-o garsonieră din cartierul Militari.
Soluția instanței de fond, nesocotește interesul minorei, car luată din domiciliul său, va fi dusă de pârâtul - reclamant, pe unde acesta va putea, fără a avea garanția unor condiții de întreținere decente, și fără ca mama să știe locația în care se va afla minora în răstimpul lipsei sale din locuință.
Intimatul - pârât - reclamanta nu a făcut dovada vreunui domiciliu, și nici a unui loc de muncă, contractul depus nefiind înregistrat și întocmit în timpul procesului.
Intimatul - pârât - reclamant a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca neîntemeiat pentru următoarele motive:
În motivarea apelului, apelanta a învederat faptul că în mod greșit instanța a admis cererea pârâtului - reclamant, în sensul de a stabili un program de vizitare în cadrul căruia acesta să aibă legături personale cu minora la domiciliul său, întrucât din probele instrumentate la dosar ar rezulta faptul că acesta nu are un domiciliu stabil.
Față de acest aspect a arătat instanței de control judiciar, că măsura a fost luată corect de instanța de fond, întrucât la dosarul cauzei s-a arătat faptul că domiciliul pârâtului - reclamant este cel din orașul Otopeni, acolo de fapt a fost întocmit și raportul de anchetă socială de către Primăria orașului Otopeni, Autoritatea tutelară din cadrul primăriei și-a exprimat poziția în ceea ce privește existența condițiilor de creștere și îngrijire a minorei la această adresă.
Mai mult decât atât, adresa de domiciliu a pârâtului - reclamant, a fost indicată instanței încă de la formularea cererii reconvenționale, arătând totodată că acolo locuiește atât pârâtul - reclamant cât și bunicul patern al minorei.
Consideră că această situație de fapt nu este în interesul minorei, aceasta trebuie să beneficieze de un mediu familial armonios, fără certuri și fără scandaluri.
De asemenea și legislația în vigoare respectiv art. 1 pct. 4 din Codul familiei arată că în exercițiul drepturilor față de copii femeia și bărbatul au drepturi egale. De asemenea, legislația prevede că drepturile părintești se exercită întotdeauna în interesul copiilor.
Arată că este în interesul minorei să aibă legături personale cu tatăl său, să o poată vizita dată fiind și vârsta acesteia, precum și faptul că atitudinea mamei, conduce la ideea că întotdeauna s-a opus ca tatăl, să aibă separat relații cu fiica sa.
În ceea ce privește cel de-al doilea motiv de apel solicită să se respingă și să se observe că din lucrările dosarului rezultă faptul că tatăl minorei a ajutat la întreținerea acesteia ori de câte ori a avut ocazia.
Prin decizia civilă nr. 169 din 02 februarie 2009, Tribunalul București - Secția a IV a Civilă a admis apelul formulat de apelanta - reclamantă, împotriva sentinței civile nr. 1901 din 12 august 2008, pronunțată de Judecătoria C, în contradictoriu cu intimatul - pârât și cu Primăria orașului - ca Autoritate tutelară; a schimbat în parte sentința apelată în sensul că: a stabilit ca programul de legături personale părintești, încuviințat intimatului de către instanța de fond să se desfășoare la reședința din România a acestuia - orașul Otopeni,-, - 51,. 25, județul I, cu obligația acestuia de a readuce minora la domiciliul mamei apelante - reclamante, la încheierea fiecărei perioade de vizitare; a obligat intimatul să plătească apelantei suma de 4,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Analizând sentința civilă atacată în raport de criticile formulate, de actele și lucrările dosarului, de dispozițiile legale incidente în cauză, tribunalul a constatat apelul întemeiat, pentru următoarele considerente:
Este admisibilă în principiu măsura ca, în timpul vacanțelor copilul să stea câteva zile la tată, precum și aceea că în decursul întregului an tatăl să-și ia copilul la domiciliul său, câte două duminici pe lună, între anumite ore, astfel cum a hotărât instanța de fond cu condiția însă, de a se respecta dispozițiile art. 97 alin. 2 din Codul familiei care prevăd că drepturile părintești trebuie exercitate numai în interesul copiilor.
Este de reținut și 864 (1979) a Adunării a Consiliului Europei al cărui prim principiu general stipulează: "copii nu trebuie să mai fie considerați ca proprietatea părinților lor, ci să fie recunoscuți ca persoane cu drepturile și necesitățile proprii".
Aspectele invocate de apelantă nu sunt de natură a înlătura posibilitatea pe care legea o dă unui tată de a-și exercita drepturile împreună cu copilul său, numai pentru ca între părinții copilului nu se mai pot desfășura relații armonioase.
Pe de altă parte, sunt justificate și temerile mamei, cu privire la faptul că pârâtul ar putea lua fetița și pleca împreună cu aceasta, în țara de origine - Siria - astfel încât, instanța a stabilit ca programul tatălui de legături personale cu aceasta să se desfășoare într-o locuință anume, cunoscută și de apelanta - reclamantă, și anume, acolo unde locuiește cu caracter permanent și stabil, tatăl intimatului - pârât, bunicul patern, în orașul Otopeni.
Mai trebuie menționat că nu numai instanțele trebuie să respecte principiul interesului superior al copilului, ci mai ales părinții copiilor care exercită permanent drepturile și obligațiile ce le revin față de aceștia și care prin comportamentul lor ar trebui să aibă în vedere în permanență acest principiu.
Față de aceste considerente de fapt și de drept, potrivit dispozițiilor art. 296 Cod de procedură civilă, s-a admis apelul declarat și s-a schimbat hotărârea instanței de fond, în sensul arătat.
Împotriva deciziei civile nr. 169 din 02 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV a Civilă, a declarat recurs reclamanta, motivele de recurs fiind întemeiate pe dispozițiile art. 304 Cod de procedură civilă.
În motivele de recurs se arată că, tribunalul a făcut o greșită aplicare a legii (art. 304 pct.9 Cod de procedură civilă) pentru următoarele considerente:
1. Stabilirea programului de legături personale cu minora la reședința din România a intimatului, respectiv orașul Otopeni,-, - 51,. 25, județul I, nu are suport legal, intimatul nefăcând dovada reședinței sus-indicată, astfel că singura soluție posibilă și legală este aceea ca intimatul că viziteze și că aibă legături personale cu minora la domiciliul acesteia.
La fila 58 din dosarul de fond unde este ultimul permis de ședere al intimatului, rezultă că începând cu data de 03 ianuarie 2009, acesta locuiește nelegal pe teritoriul României fără a avea un domiciliu și fără a avea un loc de muncă. Trebuia să se rețină și faptul că intimatul nu-și îndeplinește obligația legală de plată a pensiei de întreținere.
2. Tribunalul ca și instanța de fond a soluționat în mod nelegal cererea de acordare a cheltuielilor de judecată, făcând aplicarea dispozițiilor art. 274 Cod de procedură civilă. Solicitând instanței obligarea intimatului la cheltuieli de judecată.
Pentru considerentele mai sus expuse recurenta solicită admiterea recursului și modificarea deciziei tribunalului, cu cheltuieli de judecată.
Potrivit dispozițiilor art.312 alin.1 Cod de procedură civilă, Curtea va găsi întemeiate în parte motivele de recurs invocate de către recurentă, pentru următoarele considerente:
Principala critică formulată de recurentă împotriva deciziei instanței de apel vizează faptul că nu trebuie să i se permită intimatului să ia minora din domiciliul mamei în timpul programului de vizitare stabilit de către instanță, având în vedere trei aspecte: intimatul nu ar mai avea drept de ședere legală în România, nu s-a făcut dovada că intimatul are dreptul să locuiască în reședința din Otopeni,-, -.51,.25 proprietatea tatălui său, precum și faptul că intimatul nu a respectat obligația de plată a pensiei de întreținere.
În fața instanței de recurs intimatul a depus Cartea sa de Rezidență seria - nr.19101 eliberată de B la data de 4.01.2009 cu valabilitate până la data de 3.01.2010 (fila 66) prin care acesta dovedește dreptul său de ședere pe teritoriul României până la data de 3.01.210.
De asemenea, intimatul a depus la dosar declarația autentificată sub nr.1512/26.08.2009 de a tatălui său, prin care acesta arată că în urma acordului său, fiul său locuiește împreună cu el în locuința din Otopeni,-, -.51,.3, 25, județ
Faptul că intimatul are mai multe reședințe, respectiv faptul că mai locuiește și într-o garsonieră din cartierul Militari, nu este de natură să ducă la admiterea recursului ci, dimpotrivă, Curtea apreciază că intimatul este preocupat de condițiile pe care trebuie să i le ofere minorei când o ia pe aceasta din domiciliul mamei și ca atare, o duce pe minoră în apartamentul proprietatea tatălui său, unde fetița are mai mult spațiu la dispoziție, netrebuind să împartă o singură cameră cu tatăl său. În mod cert, fetița este dusă în apartamentul din Otopeni, așa cum rezultă din raportul de anchetă socială întocmit la această adresă.
Nu se confirmă nici susținerile recurentei, în sensul că intimatul nu plătește pensia de întreținere pentru minoră, la dosarul cauzei fiind depuse nenumărate mandate poștale de plată în acest sens.
Oricum, Curtea constată că dreptul legal al intimatului de a avea legături personale cu minora nu este condiționat în nici un caz de legiuitor de îndeplinirea obligației de plată a pensiei de întreținere de către părintele căruia nu i s-a încredințat minorul.
Ca atare, pretinsa neplată a pensiei de întreținere nu putea fi invocată de recurentă ca un motiv de limitare a dreptului intimatului de a avea legături personale cu minora.
Recursul apelantei reclamante apare întemeiat numai în ceea ce privește neacordarea de către instanța de apel a cheltuielilor de judecată efectuate de către apelantă.
Potrivit dispozițiilor art.274 Cod de procedură civilă, cel ce cade în pretenții, trebuie să suporte și cheltuielile de judecată.
Având în vedere că instanța de apel a admis apelul, că apelanta în cuvântul pe fond a solicitat plata cheltuielilor de judecată și că valoarea acestor cheltuieli a fost dovedită cu taxa de timbru, timbru judiciar și chitanța de plată a onorariului de avocat în cuantum total de 1204,3 lei, Curtea va admite recursul și, modificând în parte decizia recurată, va obliga intimatul la 1204,3 lei cheltuieli de judecată față de apelantă.
În baza aceluiași text de lege, art.274 Cod de procedură civilă, și a dispozițiilor art.276 Cod de procedură civilă, Curtea va obliga intimatul și la 750 lei cheltuieli de judecată în recurs reprezentând o parte din onorariu avocat plătit de recurentă.
S-a avut în vedere la obligarea la plata parțială a cheltuielilor de judecată, admiterea în parte a motivelor de recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurenta - reclamantă, împotriva deciziei civile nr. 169 din 02 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul - pârât și cu Autoritatea tutelară din cadrul Primăriei orașului -.
Modifică în parte decizia recurată în sensul că obligă intimatul să plătească apelantei suma de 1.204,3 lei cheltuieli de judecată.
Obligă intimatul la 750 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Menține celelalte dispoziții ale deciziei.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 07 octombrie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - - - -
Grefier,
Red.
.F/
2ex./18.12.2009
-4.-;
Jud.C-
Președinte:Elena VladJudecători:Elena Vlad, Andreea Doris Tomescu, Ioana
| ← Divort. Decizia 1064/2009. Curtea de Apel Bucuresti | Stabilire program vizitare minor. Decizia 1283/2009. Curtea de... → |
|---|
