Reincredintare minor. Jurisprudenta. Decizia 1527/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(2180/2009)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR. 1527
Ședința publică din 11.11.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Ioana Aurora Herold Petre
JUDECĂTOR 2: Elena Vlad
Judecător - - -
Grefier - -
- XX -
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurentul reclamant împotriva deciziei civile nr. 724 A/25.05.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, în contradictoriu cu intimata pârâtă și cu Autoritatea Tutelară de pe lângă Primăria Sectorului 1 și Primăria Sectorului 3
Cauza are ca obiect acțiune civilă pentru reîncredințare minor.
La apelul nominal se prezintă recurentul reclamant, asistat de avocatul, în baza împuternicirii avocațiale nr. -/2009, eliberată de Baroul București și avocatul pentru intimata pârâtă, în baza împuternicirii avocațiale nr. -/2009, eliberată de Baroul București; lipsește Autoritatea Tutelară de pe lângă Primăria Sectorului 1 și Primăria Sectorului 3
Se face referatul cauzei de către grefier, învederându-se faptul că procedura este legal îndeplinită, după care:
La prima strigare a cauzei, avocatul intimatei depune la dosar întâmpinare, precum și o copie a acesteia care se comunică părții adverse.
Avocatul recurentului solicită lăsarea dosarului la sfârșitul ședinței de judecată pentru a lectura întâmpinarea.
La solicitarea instanței, precizează că, prin motivele de recurs a formulat critici exclusiv cu privire la reîncredințarea minorului.
Curtea lasă cauza la sfârșitul ședinței, pentru a-i da posibilitate apărătorului recurentului să ia cunoștință de conținutul întâmpinării.
La reluarea pricinii, avocatul intimatei solicită a se pune în discuție excepția inadmisibilității recursului, pe care a invocat-o prin întâmpinare.
Susține, astfel, că reclamantul a formulat, în apel, critici legate numai de programul de vizitare a minorului, iar în recurs atacă soluția instanței privitoare la încredințare, motiv care nu poate fi primit atâta vreme cât nu a fost invocat și în calea de atac a apelului, intrând astfel în puterea lucrului judecat.
Solicită proba cu înscrisuri și depune la dosar un raport de anchetă socială efectuat la data de 14.05.2009.
Avocatul recurentului solicită respingerea excepției, întrucât instanța a analizat în apel ambele aspecte, inclusiv încredințarea minorului.
Apreciază, așadar, că reclamantul a formulat o astfel de solicitare și a fost cuprinsă în motivația deciziei recurate, în sensul că a fost respinsă cererea privind reîncredințarea, deoarece nu se schimbase situația avută în vedere la momentul încredințării minorului.
Avocatul intimatei solicită acordarea unui termen în vederea depunerii a altor înscrisuri utile cauzei, iar la solicitarea instanței, arată că nu știe despre ce înscrisuri este vorba întrucât a fost angajat numai de două zile și nu cunoaște exact toate intențiile clientului său.
Curtea respinge cererea intimatei, prin apărător, privind acordarea unui termen în vederea administrării probei cu înscrisuri, întrucât nu poate indica teza probatorie, constată cauza în stare de judecată, unește excepția inadmisibilității recursului cu fondul și acordă cuvântul părților prezente.
Avocatul recurentului reclamant solicită admiterea cererii de recurs astfel cum a fost formulată, modificarea în tot a deciziei recurate și a sentinței, iar, rejudecând fondul pricinii, să se dispună reîncredințarea minorului.
Susține că ambele instanțe anterioare au făcut o aplicare greșită a legii.
Instanța de fond a acordat ceea ce nu s-a solicitat, iar atât prima instanță, cât și cea de apel, au reținut că nu se impune reîncredințarea minorului deoarece față de situația inițială nu au survenit schimbări care să justifice o atare măsură., însă să precizeze că, de fapt, au survenit schimbări importante care ar putea conduce la reîncredințare, și anume: la data pronunțării hotărârii, copilul avea 1 an și 6 luni, iar în prezent acesta are 5 ani. Și la data pronunțării deciziei recurate minorul era suficient de mare pentru a putea să fie luat de tată în domiciliul acestuia, fără a fi afectat.
Susține că intimata se opune la relațiile dintre tată și fiul său, deși autoritatea tutelară a stabilit că recurentul dispune de condiții morale și materiale pentru îngrijirea copilului, iar acesta - recurentul reclamant - este flexibil în ceea ce privește relația dintre mamă și copil.
Pentru motivele expuse pe larg în scris la dosar, solicită admiterea recursului și modificarea ambelor hotărâri pronunțate anterior în cauză, pe care le apreciază ca fiind nelegale și netemeinice, întrucât încalcă drepturile copilului dar și ale tatălui acestuia.
Depune note scrise, practică judiciară și chitanța în sumă de 600 lei, reprezentând onorariu avocat, solicitând obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
Avocatul intimatei pârâte solicită respingerea recursului, apreciind că recurentul a formulat critici care vizează netemeinicia.
La interpelarea instanței, precizează că înțelege să invoce excepția nulității recursului pentru neîncadrarea criticilor în cazurile prevăzute la art. 304 pct. 1 - 9 din Codul d e procedură civilă.
Avocatul recurentului reclamant solicită respingerea excepției, având în vedere că și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art. 304 pct. 9 din Codul d e procedură civilă, care vizează nelegalitatea.
După deliberare, Curtea respinge excepția nulității recursului, invocată de apărătorul intimatei la acest moment al dezbaterilor, având în vedere faptul că, în materia specială a încredințării și reîncredințării minorilor, aspectele referitoare la interesul superior al copilului vizează nelegalitatea hotărârii și permit analizarea motivelor invocate.
Avocatul intimatei pârâte susține că aceasta permite recurentului să aibă legături cu minorul, însă copilul este traumatizat de prezența tatălui său, temându-se că acesta nu-l va mai aduce acasă.
Arată că înțelege să solicite cheltuielile de judecată pe cale separată și solicită amânarea pronunțării pentru a formula concluzii scrise.
Curtea reține cauza spre soluționare, urmând a aprecia asupra necesității amânării pronunțării.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 B sub nr.5240/299/28.05.2008, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta, solicitând instanței să dispună reîncredințarea către reclamant spre creștere și educare a minorului, născut la data de 01.04.2005, în subsidiar, lărgirea programului de vizitare a minorului, program stabilit prin sentința civilă nr.17977/24.11.2006 de Judecătoria Sectorului 1 B, în sensul că reclamantul să poată avea legături personale și contacte directe cu minorul (să vorbească zilnic telefonic cu minorul, să se poată interesa de sănătatea minorului și să-I poată ajuta moral, financiar, apelând la serviciile medicului de familie și să-i angajeze o persoană specializată), programul de vizitare solicitat urmând să se desfășoare după cum urmează: în fiecare săptămână de vineri orele 1600până duminică orele 2000minorul să poată fi luat de tată și readus în domiciliul mamei la orele 2000; 30 de zile în vacanța de vară, cu posibilitatea plecării în străinătate; 15 zile în vacanța de iarnă și de sărbătorile legale, a doua zi de C, a doua zi de Paște, de 1 aprilie și de S. De asemenea, să se compenseze zilele în care acesta nu poate să-I viziteze pe minor din cauza eventualelor modificări ale programului.
În motivarea cererii, reclamantul arată că din căsătoria pe care a avut-o cu pârâta, s-a născut, la data de 01.04.2005, minorul. Prin sentința civilă nr.17977/24.11.2006 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 B s-a desfăcut căsătoria dintre el și pârâtă, iar minorul a fost încredințat spre creștere și educare mamei, tatăl având dreptul să aibă legături personale cu minorul în sensul că are dreptul să-I viziteze pe acesta, la domiciliu, săptămânal duminica între orele 1600și 1900și îl poate lua pe minor de la domiciliul său în prima și a treia săptămână a fiecărei luni, între orele 1000și 1600.
Reclamantul susține că de la pronunțarea sentinței civile nr.17977/24.11.2006 a Judecătoriei Sectorului 1 B s-au ivit noi împrejurări, minorul trăind într-un mediu total neadecvat, fiind abuzat emoțional de mamă și de o mătușă a acesteia în vârstă de 80 ani, cu probleme psihice. Ca urmare a climatului de stres continuu și de faptul că mama îl agresează fizic pe copil abandonându-l apoi în grija mătușii de 80 de ani, minorul a ajuns să-și dorească moartea. De asemenea, reclamantul învederează instanței că pârâta nu a respectat dreptul acestuia de a avea legături personale cu minorul, permițându-i restrictiv să-și vadă copilul și nu a respectat niciodată orele de program în care avea dreptul să-I viziteze pe minor, fapt care l-a determinat să apeleze în nenumărate rânduri la Poliție, Parchet, Autoritatea pentru Protecția Copilului. Minorul este foarte atașat afectiv de tată, rugându-I să-I ia să locuiască cu acesta. Menționează că nu i s-a dat posibilitatea de către pârâtă să-I prezinte pe minor.
Cu privire la pârâtă, reclamantul susține că aceasta este o persoană violentă fizic, verbal atât fată de el, cât și fată de minor, fapt pe care îl poate dovedi prin înregistrări video. ÎI obligă pe minor să-I considere tată pe concubinul acesteia, încercând prin diverse mijloace să-I îndepărteze de reclamant. Reclamantul își manifestă disponibilitatea de a se înțelege cu pârâta cu privire la programul minorului, își ia angajamentul de a plăti o bonă și a se îngriji în mod constant de minor.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art.14, 15 din Legea nr.272/2004, art.44 Codul Familiei, art.107 raportat la art.86 și art.94 Codul familiei, art.100 Codul Familiei, art.103 Codul Familiei și art.112-114 Cod procedură civilă.
Prin sentința civilă nr.10101/05.11.2008 instanța de fond a admis acțiunea și a obligat pârâta să permită reclamantului să comunice telefonic cu minorul, precum și să transmită reclamantului informații cu privire la minor, evaluări medicale, școlare orice fel de informații necesare pentru menținerea relațiilor personale cu minorul.
S-a respins cererea prin care se solicită de către reclamant modificarea măsurii privind încredințarea copilului, ca neîntemeiată.
S-au respins cererile reclamantului prin care solicită modificarea măsurii cu privire la modalitatea de exercitare a dreptului de a avea legături personale cu minorul, în sensul de a i se încuviința posibilitatea luării minorului din domiciliu cu găzduire, ca neîntemeiate.
S-a respins cererea privind modificarea măsurii privind dreptul la legături personale cu minorul, prin lărgirea programului de legături personale în altă modalitate, ca neîntemeiată și a obligat pârâta să plătească reclamantului suma de 531,41 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că minorul s-a născut la data de 01.04.2005, având ca părinți pe reclamantul și pârâta. Prin sentința civilă nr.17977/24.11.2006 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 B s-a desfăcut căsătoria dintre părți, iar minorul a fost încredințat spre creștere și educare mamei, fiind stabilit dreptul tatălui de a avea legături personale cu minorul, prin vizite la domiciliul minorului săptămânal, duminica între orele 1600și 1900, cu posibilitatea de a-l lua pe minor de la domiciliul său în prima și a treia sâmbătă a fiecărei luni, între orele 1000și 1600. Din declarația martorului (fila 184) reiese că părțile continuă conflictele anterioare, că și în prezent se ceartă atunci când se întâlnesc, ajungându-se chiar la intervenția organelor de poliție. Reclamantul încearcă frecvent să ia legătura cu minorul, însă este împiedicat de mama acestuia, că este un părinte care se preocupă de educația și dezvoltarea copilului, i-a angajat un instructor de înot și intenționează să angajeze o bonă la domiciliul său. Reclamantul locuiește într-un apartament cu trei camere, copilul are asigurată camera lui și are condiții materiale îndestulătoare. Declarațiile martorului privind condițiile locative corespunzătoare al reclamantului nu pot fi confirmate și de ancheta socială făcută la domiciliul acestuia, deoarece reclamantul nu le-a permis asistenților sociali accesul în locuință (fila 177). Din declarația martorului, reiese că pârâta locuiește în prezent într-un apartament de 4 camere doar cu minorul și că aceasta are o relație deosebită cu copilul fiind un părinte bun și afectuos. Din concluziile anchetei sociale efectuate, rezultă că pârâta are condiții materiale suficiente pentru creșterea minorului, locuiește într-un apartament cu 4 camere și dependințe proprietatea părinților săi, împreună cu ei, este de profesie medic și realizează un venit lunar în medie de 744 lei, astfel cum rezultă și din adeverința de salariu depusă la dosar (fila 187).
În raport de starea de fapt reținută, instanța a constatat că nu s-a dovedit schimbarea condițiilor ce au fost avute în vedere la momentul încredințării minorului, conform art.44 Codul familiei și consideră că interesul acestuia este să locuiască în continuare alături de părintele care îi poate asigura condițiile necesare unei bune dezvoltări fizice și intelectuale.
Instanța a constatat că cererea de față a fost formulată la data de 30.04.2008, după un interval de timp relativ scurt de la data rămânerii irevocabile a sentinței (prin nerecurarea deciziei civile nr.1641/05.12.2007 pronunțate ca instanța de apel d e Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, prin care a fost respins apelul), insuficient pentru a se putea aprecia asupra justeței schimbării măsurii privind încredințarea minorului. Nemulțumirile reclamantului în legătură cu soluția instanței de fond au privit inclusiv modalitatea de desfășurare a legăturilor personale cu minorul, iar demersurile și petițiile către autorități demonstrează exacerbarea stării conflictuale dintre părți, răspunzătoare pentru această situație fiind ambele părți, reclamantul pentru că nu a respectat programul de desfășurare a legăturilor personale, încercând sa-și facă dreptate, pe de altă parte pârâta, întrucât este evident faptul că a obstrucționat legăturile personale dintre copil și tată, a dat dovada de inflexibilitate în aceasta privință, nu a comunicat reclamantului schimbarea adresei de domiciliu (fila 91, fila 183 întrebarea nr.14), ambele părți refuzând o altfel de abordare și rezolvare a problemelor, preferând sa perpetueze conflictul, în dauna interesului copilului lor. Toate aceste aspecte nu au fost însă de natură să convingă instanța că se impune o schimbare a măsurilor, schimbare care să fie dictată de interesul superior al copilului și în condițiile în care, în mod deliberat, reclamantul nu a permis asistenților sociali accesul în domiciliu pentru a constata condițiile sale de locuit. În consecință, instanța a respins ca neîntemeiată cererea de reîncredințare a minorului.
În privința lărgirii programului de legături personale, având în vedere vârsta mică a copilului și refuzul reclamantului de a permite accesul asistenților în locuință, instanța a respins cererea reclamantului prin care solicită modificarea măsurii cu privire la modalitatea de exercitare a dreptului de a avea legături personale cu minorul, în sensul de a i se încuviința posibilitatea găzduirii minorului.
Instanța a reținut că exercitarea drepturilor și îndeplinirea obligațiilor părintești trebuie să aibă în vedere interesul superior al copilului și să asigure bunăstarea materială acestuia, inclusiv prin menținerea relațiilor personale cu el, prin asigurarea creșterii și întreținerii sale.
Din această perspectivă și având în vedere atitudinea de până în prezent a pârâtei de împiedicare a legăturilor personale dintre reclamant și fiul său minor, în raport dispozițiile art.14-16 din Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturi copilului, a încuviințat în parte acțiunea introductivă, în sensul ca a obligat pârâta să permită reclamantului să comunice telefonic cu minorul, precum și să transmită reclamantului informații referitoare la copil, evaluări medicale, școlare și orice fel informații necesare pentru menținerea relațiilor personale cu copilul.
Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, prin decizia civilă nr.724/25.05.2009 a respins ca nefondat apelul declarat de apelantul - reclamant.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a reținut că:
- În materia încredințări și reîncredințării minorilor nu poate exista autoritate de lucru judecat, reîncredințarea minorilor către unul din părinți putând fi pusă în discuție ori de câte ori temeiurile care au stat la baza încredințării inițiale s-au schimbat.
- Hotărârea primei instanțe este legală și temeinică, întrucât potrivit art.44 Codul familiei, doar în cazul schimbării împrejurărilor care au fost avute în vedere la momentul luării măsurii încredințării copilului minor, instanța va putea modifica în vreun fel măsurile privitoare la drepturile și obligațiile personale sau patrimoniale între părinții divorțați ai minorului. Cum însă în cauză, nu numai ca nu au fost dovedite dar și mai mult, nici măcar nu au fost - formal arătate de către reclamant, împrejurări noi concrete, în mod corect prima instanța a respins cererea.
- Concret, în cererea sa, reclamantul a susținut că între acesta și minor s-a produs o ruptură distructivă pentru psihicul copilului, care în opinia sa ar fi determinată și de fosta soție, care, este acuzată că nu-i permite să aibă suficient timp pentru a sta alături de minor; totodată reclamantul deplânge imposibilitatea celorlalte rude ale sale de a vedea minorul; în plus, reclamantul arată că trimite lunar o pensie de 150 lei (1.500.000 lei ROL) precum și faptul că ar fi cumpărat o seamă de produse pentru minor; în rest, se fac referiri la perioada cuprinsă între nașterea minorului și momentul divorțului. În realitate, toate susținerile reclamantului reprezintă o evidentă nemulțumire a sa față de programul de vizitare stabilit de instanță în mod irevocabil.
Așa fiind, prima instanță nu putea decât să respingă cererea, nefiind nici pe departe îndeplinite condițiile impuse de art.44 Codul familiei, privind condiția ivirii unor "schimbări ale împrejurărilor de fapt", de altfel, era extrem de puțin probabil să intervină asemenea modificări în mai puțin de 4 luni de la soluționarea irevocabilă a cererii de încredințare inițială, iar cele reiterate în cererea introductivă reprezintă într-adevăr în marea lor majoritate nemulțumiri ale reclamantului privind măsurile deja dispuse, însă acestea puteau fi valorificate în căile de atac și nu într-o nouă cerere de reîncredintare, deoarece în cazul celei din urmă se va avea în vedere situația de fapt desfășurată de la momentul rămânerii irevocabile a hotărârii de încredințare și nu anterior acesteia.
- La încredințarea copilului minor spre creștere și educare, instanța trebuie să țină seama de condițiile morale ale fiecărui părinte, dar și de vârsta copilului, deoarece atunci când este mic are neapărat nevoie de îngrijirea mamei.
Aceste împrejurări, împreună cu ansamblul condițiilor materiale și morale, precum și cu respectarea interesului superior al copilului, sunt criterii ce trebuie avute în vedere de judecător atunci când dispune cu privire la încredințarea unui copil. Dacă este în interesul copilului, acesta poate fi încredințat chiar părintelui care nu dispune de suficiente mijloace materiale, dat fiind faptul că ambii părinți sunt obligați să contribuie la întreținerea lui.
- În cazul în care în cursul procesului de divorț unul dintre soți își exprimă acordul cu privire la încredințarea copilului către celălalt soț, aceasta nu îl face inaptde planopentru a-i fi încredințat ulterior copilul. O atare declarație trebuie interpretată în sensul că a dorit ce este mai bine pentru copilul său la momentul respectiv.
- În marea majoritate a cazurilor, sentimentele de iubire ale copilului sunt mai puternice față de mamă decât față de tată, îndeosebi în primii ani ai copilăriei, astfel că nu este cazul să fie despărțit de ea cu consecința lezării sentimentelor copilului.
Pe de altă parte, la vârsta sa copilul are mai multă nevoie de îngrijirea mamei, atât în ceea ce privește creșterea cât și formarea caracterului.
Față de aceste considerente de fapt s-a apreciat că interesul superior al copilului este mai bine respectat prin încredințarea acestuia către mamă care îi poate oferi condiții materiale, morale și afective mai bune decât tatăl, din probele administrate rezultând că minorul este mai atașat de mamă decât de tată.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs reclamantul.
Prin motivele de recurs se arată că hotărârea este nelegală, întrucât instanța nu a avut în vedere că s-au schimbat motivele care au determinat reîncredințarea minorului, fiind îndeplinite cerințele art.44 Codul familiei. Astfel:
- De la rămânerea definitivă și irevocabilă a sentinței de divorț și până la promovarea prezentului recurs a fost obstrucționat să viziteze minorul de către intimata - pârâtă, de mama și acesteia în vârstă de 80 de ani.
Acestea au mutat permanent pe minor în diverse locații de la domiciliul inițial cu scopul de a nu-i permite să aibă legături cu acesta, au provocat scandal și i-au adresat cuvinte jignitoare.
- Majoritatea timpului copilului și-l petrece cu de 80 de ani;
- Minorul nu mai are vârsta de 1 an și 6 luni ca să fie dependent de mama lui, ci are 4 ani și 6 luni, când o parte din timp trebuie să stea cu tatăl, pentru a-l educa, îndruma și instrui corespunzător vârstei lui în vederea formării unui om real, fără prejudecăți.
În prezent este educat spre respingerea tatălui și cu prezentarea sa ca ceva rău pentru minor.
Deși instanța de apel reține că mama a obstrucționat legăturile minorului cu tatăl reclamant, totuși respinge apelul pe motiv că nu ar fi permis asistenților sociali accesul în imobilul proprietatea sa, fapt ireal întrucât din raportul de anchetă socială rezultă clar că are condiții pentru creșterea copilului.
- Deși pârâta - intimată a fost de acord în timpul procesului să i se acorde lărgirea programului de vizitare a minorului și anume: două weekend-uri din lună la domiciliul său, instanțele nu au luat act de această înțelegere și nici nu au dat o hotărâre parțială;
- Cu toate că instanța de apel a încuviințat administrarea de noi probe cu înscrisuri, interogatoriu, probe testimoniale și proba cu o nouă anchetă socială din care rezultă că are condiții de întreținere și educare a minorului, că este flexibil la cererea mamei acestuia de a-l încredința peste program, că aceasta l-a împiedicat permanent să aibă legături personale cu minorul, instanța nu s-a pronunțat asupra acestor probe și nu le-a avut în vedere când a pronunțat decizia recurată;
- Hotărârile instanțelor de fond și de apel sunt date cu încălcarea dispozițiilor art.14 din Legea nr.272/2004, privind protecția și promovarea drepturilor copilului.
Dreptul copilului la menținerea relațiilor personale și la contactele directe cu ambii părinți este un drept fundamental al acestuia și este apărat ferm de Convenția cu privire la drepturile copilului (art.9) și Convenția Europeană a Drepturilor Omului (art.8).
În consecință, se solicită admiterea recursului, modificarea deciziei, admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței în sensul admiterii acțiunii și a reîncredințării minorului către tată.
La termenul din data de 11.11.2009, intimata a invocat excepția inadmisibilității recursului.
Excepția este neîntemeiată și urmează a fi respinsă ca atare având în vedere că instanța de apel a analizat și cererea reclamantului - apelant privind reîncredințarea minorului, astfel încât nu se poate aprecia că această critică se invocă pentru prima dată în calea de atac a recursului și nu și în apel.
În ceea ce privește fondul cererii de recurs, Curtea reține că la termenul din data de 11.11.2009, recurentul a precizat expres că "prin motivele de recurs a formulat critici exclusiv cu privire la reîncredințarea minorului".
Prin urmare se vor analiza numai motivele de recurs ce vizează greșita aplicare a dispozițiilor art.44 Codul familiei.
Astfel, potrivit acestor dispoziții legale "în cazul schimbării împrejurărilor" avute în vedere la încredințarea minorului, "instanța judecătorească va putea modifica măsurile privitoare la drepturile și obligațiile personale sau patrimoniale între părinții divorțați și copii".
Prin sentința civilă nr.17977/24.11.2006 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 B, definitivă și irevocabilă prin decizia civilă nr.1641/05.12.2007 a Tribunalului București - Secția a III-a Civilă, minorul, născut la data de 01.04.2005 a fost încredințat spre creștere și educare mamei - pârâta - intimată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța a avut în vedere acordul părților, dar și concluziile referatelor de anchetă socială.
Recurentul - reclamant susține că în prezent nu mai subzistă aceste criterii, întrucât, pe de o parte mama - intimată și rudele acesteia îl împiedică să aibă relații personale cu minorul și că pe de altă parte vârsta minorului nu mai este aceeași și astfel nu ar mai avea nevoie mai mult de mamă, dimpotrivă fiind băiat se impune mai mult ca acesta să fie crescut de tată.
Nici unul dintre aceste motive, însă, așa cum în mod corect au apreciat instanțele de fond, nu este de natură să conducă la concluzia că s-au schimbat "împrejurările avute în vedere la încredințarea minorului".
Deși minorul are în prezent vârsta de 4 ani și 6 luni, nu se poate reține că acesta nu ar mai avea nevoie de îngrijirea permanentă a mamei, întrucât și la această vârstă, de asemenea foarte fragedă, se impune să aibă o stabilitate afectivă și emoțională, mai ales că din situația de fapt reținută de instanțele de fond rezultă că între minor și mamă este o relație deosebită, mama fiind un părinte bun și afectuos.
Faptul că recurentul - reclamant a fost împiedicat să-și exercite dreptul de vizitare reprezintă o problemă de executare a sentinței civile nr.17977/2006 a Judecătoriei Sectorului 1 și nu împrejurări noi care să conducă la concluzia că sunt incidente dispozițiile art.44 din Codul familiei.
Relațiile afective dintre tată și minor se pot dezvolta în concordanță cu dispozițiile art.14 din Legea nr.272/2004, art.8 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și art.9 din Convenția în mod treptat în baza programului de vizitare stabilit de instanță, program care nu face însă obiectul recursului.
Față de cele reținute, în temeiul dispozițiilor art.312 Cod procedură civilă, Curtea va respinge ca nefondat recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge excepția inadmisibilității ca nefondată.
Respinge ca nefondat recursul formulat de recurentul - reclamant împotriva deciziei civile nr.724 A/25.05.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, în contradictoriu cu intimata - pârâtă și cu AUTORITATEA TUTELARĂ DE PE LÂNGĂ PRIMĂRIA SECTORULUI 1 B și AUTORITATEA TUTELARĂ DE PE LÂNGĂ PRIMĂRIA SECTORULUI 3
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 11.11.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
-
GREFIER
Red.
.
2 ex./05.01.2010
TB-4 -;
Jud.3 -
Președinte:Ioana Aurora Herold PetreJudecători:Ioana Aurora Herold Petre, Elena Vlad
| ← Adoptie copil (incredintare, revocare). Decizia 1341/2009.... | Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... → |
|---|
