Incredintare minor. Jurisprudenta. Decizia 312/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(2809/2008)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.312
Ședința publică de la 16 februarie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Doina Anghel
JUDECĂTOR 2: Fănica Pena
JUDECĂTOR 3: Cristina Nica
GREFIER - - -
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurentul - reclamant, împotriva deciziei civile nr.198 A din 22.10.2008, pronunțată de Tribunalul Teleorman, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - pârâtă și autoritatea tutelară din cadrul PRIMĂRIEI COMUNEI.
are ca obiect - încredințare minor.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă intimata - pârâtă, personal și asistată de avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr. 34 din 16.02.2009, eliberată de Baroul Teleorman, pe care o depune la dosar, lipsă fiind recurentul - reclamant și Autoritatea tutelară Primăria comunei.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care
Apărătorul intimatei - pârâte declară că nu mai are cereri prealabile de formulat.
Curtea, având în vedere că nu mai sunt cereri prealabile de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul intimatei - pârâte solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea deciziei civile atacate ca legală și temeinică, cu precizarea că își rezervă dreptul de a solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.
Consideră că motivele de recurs nu se încadrează în dispozițiile prevăzute de art.304 pct.8 și 9 din Codul d e procedură civilă, motiv pentru care solicită a fi respins.
Susține că, din probele administrate în cauză rezultă că intimata - pârâtă s-a ocupat de creșterea și educarea copilului și acesta a fost luat de către părinții recurentului, iar în prezent se află în îngrijirea acestora.
CURTEA,
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
La data de 20 mai 2008 reclamantul a chemat în judecată pe pârâta, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună încredințarea minorului născut la data de 22 decembrie 2004 tatălui, cu obligarea pârâtei la pensie de întreținere pentru copil.
În motivarea acțiunii s-a arătat că minorul este rezultatul relațiilor de concubinaj dintre părți, că de copil s-au îngrijit părinți săi paterni, pârâta nefiind în măsură să se ocupe de copil și care, atunci când copilul avea doi ani, ea a plecat șapte luni în Spania, dezinteresându-se de soarta minorului dar în aprilie 2008, pârâta l-a luat pe copil la părinții săi de unde nu s-a mai întors, astfel că tatăl și-a luat copilul înapoi, acesta fiind găsit nesupravegheat, pe stradă, neîngrijit.
La data de 20 mai 2008, la rândul său, pârâta l-a chemat pe reclamant în judecată, solicitând instanței să-i fie încredințat ei, minorul, spre creștere și educare, pârâtul fiind obligat la pensie de întreținere legală.
În motivarea acțiunii sale, pârâta - reclamantă a arătat că a locuit cu reclamantul în locuința părinților săi, unde s-a născut copilul, la creșterea lui fiind ajutată de bunica paternă și ca urmare a intervenirii neînțelegerilor dintre părți, pârâta și-a luat copilul și s-a mutat la părinții săi, iar tatăl a găsit copilul la joacă, împreună cu alți copii și l-a luat în locuința sa, fără aoa nunța, mama fiind nevoită să apeleze la sprijinul Poliției pentru a-și relua copilul, fără însă, nici un rezultat.
Reclamantul - pârât și-a completat acțiunea la data de 03 iulie 2008, în sensul că, în situația în care nu-i va fi lui, încredințat copilul, instanța să stabilească un program de stabilire de legături personale, cu minorul.
Cele două acțiuni au fost conexate.
Prin sentința civilă nr. 922 din 03 iulie 2008 pronunțată de Judecătoria de Vede în dosarul nr- s-a admis în parte acțiunea principală, s-a admis cererea conexă și în consecință:
S-a dispus încredințarea minorului - născut la 22 decembrie 2004, pârâtei -reclamante și l-a obligat pe reclamantul - pârât să plătească pensie de întreținere pentru minor de 90 lei lunar, începând cu 20 mai 2008 și până la majoratul copilului.
Pârâta - reclamantă a fost obligată să permită reclamantului - pârât să aibă legături personale cu minorul după următorul program: de două ori pe lună, în prima și ultima săptămână, să ia minorul la domiciliul său de vineri de la ora 1700până duminică la ora 1700; să ia minorul la domiciliul său o săptămână în vacanța de iarnă, de C, o săptămână de Paști și o lună în vacanța de vară, în luna iulie.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de judecată a avut în vedere întregul probatoriu administrat în cauză, respectiv: înscrisuri, interogatorii, declarații de martori și anchete sociale - din care a rezultat că mama se ocupă personal de copilul aflat la o vârstă fragedă de trei ani, ajutată de părinții săi la care locuiește și care o ajută, inclusiv financiar (ei având gospodărie, 180 de oi etc.), în timp ce tatăl nu a dezvoltat o relație apropiată cu copilul, pe care nu l-a vizitat nici o zi, din cele două luni cât s-a aflat la mamă, relațiile de la dosar fiind în sensul că în fapt, părinții reclamantului se ocupau de copil.
S-a permis însă tatălui, să aibă legături personale cu copilul său, în baza prevederilor art. 97 din Codul familiei, stabilindu-se un program adecvat, în acest sens.
Împotriva acestei sentințe, a declarat apel reclamantul, criticând-o pentru soluția de încredințare a copilului, mamei, cu susținerea că prima instanță nu a apreciat în mod corect probele administrate, din care rezultă, dimpotrivă, un atașament al tatălui față de copil și preocuparea acestuia pentru creșterea și îngrijirea lui, solicitând încredințarea minorului.
Prin decizia civilă nr. 198 A din 22 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Teleormans -a respins ca nefondat apelul reclamantului.
În considerentele deciziei din apel s-a arătat că susținerile reclamantului - pârât nu sunt dovedite, întrucât chiar martorii propuși de acesta - ca și cei ai pârâtei - reclamante, nu au relatat nimic privitor la atașamentul tatălui față de minor ori despre preocuparea acestuia pentru îngrijirea copilului, astfel martorul declara că de copil se ocupă părinții reclamantului, întrucât acesta era "mai mult plecat", sau martora care arată că reclamntul era "mai mult plecat, decât acasă".
Împotriva acestei decizii, a formulat recurs reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate, potrivit art. 304 pct. 8 și 9 Cod de procedură civilă.
Astfel, s-a arătat că instanța de fond și instanța de apel n-au dat dovadă de rol activ potrivit art. 129 Cod de procedură civilă, pentru a stabili o situație corectă, de fapt și de drept și totodată, interpretând greșit actul juridic dedus judecății, au schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia, pronunțând hotărâri cu aplicarea greșită a legii.
S-a arătat că prin probele administrate - interogatoriul pârâtei și declarațiile de martori, recurentul a demonstrat că locuința spațioasă a părinților săi este dotată cu mobilier, trei televizoare și celelalte bunuri necesare în gospodărie, părinții săi sunt pensionari de stat și se pot ocupa de copil împreună cu recurentul, greșit reținându-se că tatăl nu are dezvoltată o relație afectivă cu copilul, fiindu-i respinsă în mod greșit, proba cu martori în apel și înscrisuri - cupoanele de pensie ale părinților săi și o adeverință de venituri din care rezultă că recurentul lucrează.
S-a solicitat admiterea recursului, cu consecința admiterii acțiunii sale și încredințarea copilului spre creștere și educare recurentului, cu precizarea că nu solicită obligarea pârâtei la plata pensiei de întreținere pentru minor.
În recurs nu s-au administrat noi probe iar recurentul a lipsit, deși i-a fost acordat în termen pentru a-și angaja avocat în cauză.
Recursul nu este fondat.
Curtea constată mai întâi, că motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 8 Cod de procedură civilă nu se regăsește ca și critică pertinentă în speță, nefiind dedus judecății vreun act juridic spre analiză și interpretare.
Cu privire la motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod de procedură civilă - aplicarea greșită a legii, Curtea constată că acesta nu este fondat.
Astfel, nu se poate reține că cele două instanțe - de fond și de apel, n-ar fi avut rol activ în administrarea tuturor probatoriilor necesare, pentru a se stabili, în mod corect, situația de fapt și de drept.
Se constată că, dimpotrivă, potrivit cu respectarea principiului disponibilității, părțile și-au administrat toate probele încuviințate de instanță - interogatorii, înscrisuri, declarații de martori și anchetele sociale, astfel că, în mod legal nu s-au admis noi probe cu martori în apel, întrucât un astfel de probatoriu s-a epuizat încă de la fond, ca și depunerea de înscrisuri fără relevanță - cupoanele de pensie ale părinților, ori o adeverință din care rezultă că reclamantul este angajat.
Critica în sensul că în mod greșit s-au apreciat probele cauzei, vizează mai mult o solicitare de reanalizare a lor în recurs, în scopul reformării deciziei din apel, cu consecința admiterii acțiunii recurentului și încredințarea acestuia, a copilului, spre creștere și educare.
Or, o astfel de reanalizare și o reapreciere a probatoriului în cauză, în faza de judecată a recursului, nu mai este permisă, după abrogarea prevederilor art. 304 pct. 10 și 11 Cod de procedură civilă.
Pentru considerentele reținute, potrivit art. 312 Cod de procedură civilă, recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de recurentul - reclamant, împotriva deciziei civile nr. 198 din 22 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Teleorman, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - pârâtă și Autoritatea tutelară din cadrul Primăriei comunei județul T, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 16 februarie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
Grefier,
Red.
.
2ex./24.02.2009
T-;
Jud. de Vede-
Președinte:Doina AnghelJudecători:Doina Anghel, Fănica Pena, Cristina Nica
| ← Divort. Decizia 91/2009. Curtea de Apel Alba Iulia | Răpire internațională de copii. Decizia 343/2009. Curtea de... → |
|---|
