Incredintare minor. Jurisprudenta. Decizia 44/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA Nr. 44
Ședința publică din data de 21 ianuarie 2009
PREȘEDINTE: Adriana Maria Radu
JUDECĂTORI: Adriana Maria Radu, Elena Costea Constanța
- C
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului formulat de pârâtul, domiciliat în com. sat Mari- jud.P și de către intervenienții și, ambii domiciliați în com. sat Mari- jud.P, împotriva deciziei civile nr. 296 din 19 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu reclamanta, domiciliată în Câmpina-.16.B.3.15 jud. P și cu autoritățile tutelare din cadrul Primăriei comunei, jud. P și Primăriei Municipiului Câmpina, jud.
Recursul recurentului pârât a fost timbrat cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 3 lei conform chitanței nr. -/2009, timbru judiciar de 0,30 lei anulate și atașate la dosar.
Recursul recurenților intervenienți a fost timbrat cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 3 lei conform chitanței nr. -/2008, timbru judiciar de 0,30 lei anulate și atașate la dosar.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurentul-pârât, reprezentat de avocat din cadrul Baroului P, conform împuterniciri avocațiale aflată la dosar fila 47, recurenții-intervenienți și, ambii personal, intimata-reclamantă reprezentată de avocat din cadrul Baroului P, lipsind autoritățile tutelare din cadrul Primăriei comunei, și Primăriei Municipiului Câmpina.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Avocat pentru intimata reclamantă, depune la dosar întâmpinare față de motivele de recurs, comunicată și celorlalte părți.
Părțile având pe rând cuvântul, arată că alte cereri nu mai au de formulat solicitând cuvântul în fond.
Curtea ia act de declarația părților, consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.
Avocat avânt cuvântul pentru recurentul pârât susține oral motivele de recurs arătând că reclamanta nu prezintă garanții materiale și morale care să o îndreptățească să-i fie încredințat minorul, având un comportament imoral. A arătat că recurentul beneficiază de condiții optime de creștere și educare a minorului, chiar dacă și la momentul actul acesta se află plecat în străinătate, putând fi ajutat și de rudele acestuia, respectiv de intervenienți, subliniind mediul sănătos și serios în care minorul a fost crescut până în prezent.
Mai susține că intimata reclamantă nu a contribuit cu nimic la creșterea și educarea minorului, aceasta neavând nici un domiciliu stabil fiind și urmărită penal.
Solicită în principal admiterea recursului, modificarea în tot a ambelor hotărâri, în sensul încredințării minorului recurentului pârât și în subsidiar casarea cu trimitere spre rejudecare pentru completarea probatoriilor. Mai arată că este de acord cu încredințarea minorului intervenienților.
Solicită cheltuieli de judecată.
Recurenta intervenientă având cuvântul susține oral motivele de recurs arătând în esență că minorul locuiește la ei de 5 ani, nu au nici un interes material, nu au ridicat niciodată alocația minorului. Au mai arătat intervenienții că minorul a crescut în familia lor îi cunoaște și ca părinți, că îi sunt oferite condiții optime pentru creștere și educare, astfel că este în interesul acestuia să rămână în întreținerea lor, au manifestat un interes deosebit față de minor de care s-au atașat și pentru care reprezintă familia percepută de acesta, însă în condițiile în care părinții minorului au hotărât să le lase în grijă copilul numai pentru o perioadă determinată, ei erau obligați ca, la întoarcerea în țară a reclamantei și la solicitarea acesteia, să-i înapoieze minorul indiferent de disputele care existau între aceasta și pârât.
Solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea ambelor hotărâri în sensul încredințării minorului recurentului pârât, iar minorul să locuiască în continuare la ei.
Recurentul intervenient având cuvântul pune aceleași concluzii.
Avocat având cuvântul pentru intimata reclamantă solicită respingerea recursurilor formulate ca nefondate, menținerea ambelor hotărâri pronunțate atât de instanța de fond cât și de instanța de apel ca fiind temeinice și legale, arătând că niciunul din motive nu se încadrează în prevederile art. 304 Cod procedură civilă. Probele administrate în cauză au convins instanțele de judecată că este în interesul minorului să locuiască alături de mama sa, care în prezent oferă condiții foarte bune de creștere și îngrijire, aceasta având deja și un serviciu. Recursul declarat de intervenienți, în opinia sa este inadmisibil. Cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față:
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Câmpina sub nr.2150/204/22.06.2006, reclamanta a chemat în judecată pe pârâtul solicitând ca, prin sentința civilă ce se va pronunța, să se dispună încredințarea minorului născut la 17.09.2003 spre creștere și educare reclamantei.
In motivarea acțiunii s-a arătat că, urmare relațiilor de concubinaj ce au existat între părți în perioada anilor 2002-2004, rezultat minorul născut la 17.09.2003. A precizat reclamanta că până când minorul a avut vârsta de un an părțile au locuit împreună în comuna sat Marii nr. 565 jud. P, timp în care reclamanta a fost cea care s-a ocupat de îngrijirea minorului.
S-a învederat că de comun acord părțile au hotărât în luna septembrie 2004 să plece în Italia pentru a munci, lăsându-l pe minor în îngrijirea familiei care sunt nașii de ai copilului.
Totodată, arată reclamanta că datorită neînțelegerilor și discuțiilor avute cu pârâtul în Italia, în luna decembrie 2004 revenit în țară, însă când a vrut să ia copilul de la familia a întâmpinat dificultăți, aceștia refuzând categoric să-i înapoieze minorul.
S-a apreciat de către reclamanta că-i poate oferi condiții bune de creștere și educare minorului având în vedere că locuiește într-un apartament cu 3 camere amenajat corespunzător, iar interesul superior al copilului este să fie alături de părinți sau cel puțin alături de unul dintre ei.
In drept, s-au invocat disp.art.65 rap. la art.42 din Codul familiei.
In cauză au formulat cerere de intervenție în interes propriu și, prin care au solicitat ca minorul să le fie încredințat spre creștere și educare.
In motivarea cererii, s-a arătat că reclamanta și pârâtul au plecat în Italia și au lăsat copilul în grija bunicilor pârâtului, care erau persoane în vârstă astfel că intervenienții au luat copilul spre a-l crește fiind de acord și părțile să-l lase în grija lor.
Au precizat intervenienții că nici una dintre părți nu s-a mai interesat de minor, iar reclamanta a promovat acțiune pentru a vizita minorul abia în anul 2006, deși i s-a acordat acest drept nu a respectat programul de vizitare. Au mai arătat intervenienții că minorul a crescut în familia lor îi cunoaște și ca părinți, că îi sunt oferite condiții optime pentru creștere și educare, astfel că este în interesul acestuia să rămână în întreținerea lor.
In drept, s-au invocat disp.art. 49-56 Cod pr. civilă.
In cauză s-au depus acte de către Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului privind rezolvarea sesizării făcute de către reclamantă.
Pârâtul formulat întâmpinare și cerere reconvențională, prin care a solicitat respingerea acțiunii reclamantei și încredințarea minorului spre creștere și educare către tată, precum și obligarea reclamantei la plata pensiei de întreținere pentru minor, cu cheltuieli de judecată.
In motivarea cererii, pârâtul a arătat că reclamanta a exercitat amenințări la adresa sa pentru situația în care și-ar exercita drepturile părintești asupra copilului, arătând totodată că reclamanta nu prezintă garanții materiale și morale care să o îndreptățească să-i fie încredințat minorul, având un comportament imoral.
A mai arătat pârâtul că beneficiază de condiții optime de creștere și educare a minorului putând fi ajutat și de rudele acestuia, respectiv de intervenienți, subliniind mediul sănătos și serios în care minorul a fost crescut până în prezent.
In drept s-au invocat disp.art.65 rap. la art.42 Cod familiei, art.86 și 94 Cod familiei.
In cauză s-au efectuat anchete sociale de către Autoritatea Tutelară din cadrul Primăriei mun. Câmpina și de către Autoritatea Tutelară din cadrul Primăriei com.,completată ulterior.
Judecătoria Câmpina, prin sentința civilă nr.2917/16.10.2007, a admis acțiunea formulată de reclamantă, încredințându-i pe minorul, născut la 17.09.2003, spre creștere și educare, în vreme ce atât cererea de intervenție în interes propriu formulată de și, cât și cererea reconvențională a pârâtului, au fost respinse ca neîntemeiate.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că, părțile au început relațiile de concubinaj în anul 2002 când reclamanta era minoră și elevă întrerupând cursurile școlare. In timpul conviețuirii și mai ales după nașterea minorului acestea s-au confruntat cu o situație materială grea, motivat de faptul că nu erau încadrați în muncă, nu aveau experiența necesară creșterii și educării copilului, fiind nevoiți să apeleze la sprijinul bunicii pârâtului și chiar ai intervenienților care erau nașii de ai minorului.
In luna septembrie 2004 părțile au hotărât să plece în Italia spre a munci convenind ca minorul să fie lăsat intervenienților, fapt recunoscut de aceștia întrebarea nr.2 interogatoriu.
A rezultat că în luna decembrie 2004 reclamanta s-a întors în țară urmare discuțiilor avute cu pârâtul, însă nu a putut să locuiască împreună cu minorul datorită refuzului intervenienților de a i-l da, astfel încât a fost nevoită să promoveze acțiune pentru stabilirea orelor de vizită ale minorului acțiune admisă prin Sentința civilă nr.1352/2006 a Judecătoriei Câmpina.
Este cert că intervenienții s-au preocupat de creșterea și educarea minorului în perioada în care acesta s-a aflat în îngrijirea lor, că au o situație materială bună, o familie închegată și bine organizată, că au manifestat un interes deosebit față de minor de care s-au atașat și pentru care reprezintă familia percepută de acesta, însă în condițiile în care părinții minorului au hotărât să le lase în grijă copilul numai pentru o perioadă determinată, ei erau obligați ca, la întoarcerea în țară a reclamantei și la solicitarea acesteia, să-i înapoieze minorul indiferent de disputele care existau între aceasta și pârât.
Chiar dacă intervenienții au negat refuzul lor în înapoierea minorului și au subliniat lipsa de interes a reclamantei față de copil pe perioada decembrie 2004-iunie 2006, prima instanță a apreciat că din probele administrate și la care s-a făcut referire a rezultat că, spre deosebire de pârât, reclamanta l-a vizitat pe minor și a apelat la autoritățile competente să o îndrume și să o sprijine în recuperarea copilului.
In plus, reclamanta a fost în măsură să depună la dosar o recipisă de expediere a sumei de 50 euro intervenienților pentru minor, (fila 89 ), preocupându-se totodată și de crearea unei familii și a unei situații materiale care să-i permită creștere copilului într-un mediu corespunzător.
Spre deosebire de reclamantă, pârâtul s-a complăcut în situația de a-l lăsa pe minor familiei intervenienților, delegându-și în acest mod drepturile și obligațiile părintești, fapt care contravine textelor citate care acordă prioritate părinților în creșterea și educarea copiilor lor minori, neprocurând probe care să ateste situația materială pe care acesta o are în Italia unde își are reședința și în prezent existând certitudinea că, în situația în care i s-ar încredința minorul acesta din urmă ar continua să fie lăsat familiei intervenienților care nu au statutul de părinți ai minorului.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel pârâtul, arătând că hotărârea este nelegală și netemeinică, deoarece instanța de fond a analizat superficial interesul minorului, pentru că a recunoscut contradicția dintre susținerile și probele administrate, dar nu a înțeles să suplimenteze mijloacele de probă și în mod ilegal a plecat de la ideea că, dacă mama copilului este în țară și tatăl în Italia, minorul nu putea fi încredințat intervenienților.
În mod greșit s-a acordat eficiență depoziției martorei, deși relatările acesteia sunt cunoscute de la reclamantă, în vreme ce martorul a făcut afirmații contradictorii.
De asemenea, depoziția martorei - a fost analizată trunchiat, fără a se reține atașamentul apelantului față de minor, precum și faptul că a trimis bani și pachete pentru acesta, dar și că reclamanta a refuzat să alăpteze copilul și a întreținut relații intime cu alți bărbați.
Referitor la condițiile de locuit oferite, prima instanță nu a observat că apelantul este proprietarul unei case cu patru camere, spre deosebire de reclamantă care are la dispoziție o cameră într-un apartament cu suprafața totală de 32,67. în care locuiește cu soțul și probabil cu socrul său.
De reținut este faptul că reclamanta nu are niciun venit, în vreme ce soțul său nu are un loc de muncă stabil, aceasta având o atitudine inconsecventă pentru că, pe parcursul procesului a fost plecată de mai multe ori în Italia.
În dovedirea motivelor de apel, pârâtul a solicitat completarea probatoriilor cu înscrisuri și martori.
La rândul lor și intervenienții și au declarat apel împotriva hotărârii instanței de fond, prin care au arătat că soluția este netemeinică, impunându-se efectuarea de noi probatorii cu privire la situația actuală a reclamantei, în condițiile în care din probele administrate rezultă că minorul a fost și este foarte bine îngrijit de familia pârâtului, că se dezvoltă corespunzător, în vreme ce mama nu este în măsură să îi ofere în prezent aceleași condiții.
Apelanții-intervenienți au arătat că prima instanță nu a făcut nicio referire la interesul copilului sau a dat o interpretare de neînțeles grijii față de minor, pentru că intervenienții reprezintă familia lărgită a copilului, persoanele cele mai apropiate de acesta care l-au îngrijit.
Minorul ce a locuit foarte puțin timp și cu mama sa, este acum obligat să locuiască împreună cu un tată vitreg și cu o persoană în vârstă, socrul reclamantei, care nu-și dorește acest copil.
Prin decizia civilă nr. 296 din 19 mai 2008, Tribunalul Prahova a respins cererile de completare a probatoriilor formulate de apelanți, ca fiind neîntemeiate.
A respins apelurile declarate de apelantul-pârât, și apelanții-intervenienți și.
Pentru a pronunța astfel, s-au reținut următoarele:
Prima instanță a realizat o analiză detaliată și corectă a materialului probator administrat în cauză, constatând că intimata-reclamantă oferă condiții materiale și morale apte a asigura o creștere și educare corespunzătoare fiului său minor.
Este adevărat că, instanța de fond nu a făcut o referire explicită la interesul copilului, însă toate susținerile din considerentele hotărârii au avut în vedere tocmai acest aspect pentru a determina persoana cea mai potrivită să se ocupe de creșterea și educarea minorului.
În ceea ce privește apelul declarat de, tribunalul constată că, existența unor contradicții între mijloacele de probă administrate în cauză, nu genera obligația instanței de fond de a completa probatoriul încuviințat inițial, mai ales că, dovezile aflate la dosar au fost eficiente pentru stabilirea completă a situației de fapt.
În ceea ce privește condițiile pe care reclamanta le poate oferi copilului său, tribunalul constată că, potrivit referatului de anchetă socială aflat la fila 48 dosar fond, locuiește împreună cu soțul său într-un apartament compus din 3 camere și dependințe, proprietatea socrilor, unde ocupă o cameră cu acces la baie și bucătărie.
Chiar dacă imobilul proprietatea apelantului-pârât, dobândit prin contractul autentificat sub nr.2034/29.06.1999 la., are condiții superioare sub aspectul analizat, această împrejurare nu ar justifica încredințarea către tată a minorului, pentru că nu locuiește efectiv în România, ci în Italia, astfel încât, îngrijirea efectivă a copilului nu ar reveni unuia dintre părinți, ci unor terțe persoane.
Având în vedere că intimata-reclamantă și-a manifestat preocuparea permanentă față de fiul său, revenind în România, unde locuiește efectiv, este indubitabil că interesul superior al copilului, impune ca acesta să fie încredințat mamei spre creștere și educare, măsură care este de natură să îi asigure o dezvoltare firească fizică și psihică, menținând o relație apropiată cu cel puțin unul dintre părinții firești, respectiv acela care și-a stabilit domiciliul în țară.
Precizările de mai sus, conduc la concluzia caracterului nefondat al apelului declarat de intervenienți pentru că, nu există niciun motiv rezonabil de natură a justifica încredințarea copilului unor terțe persoane, chiar și din familia lărgită a acestuia și separarea sa de părinți, dând astfel eficiență dispozițiilor art.33 și 34 din Legea nr.272/2004.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs atât pârâtul, cât și intervenienții și.
Prin criticile formulate recurenții au invocat nulitățile prevăzute de art. 304 pct.2, 7, 8 și 9 Cod pr.civilă considerând că un motiv de casare îl constituie faptul că la dezbaterea în fond pricinii, completul a fost format din judecători diferiți.
Susțin recurenții că instanța de apel nu a avut în vedere toate probele dosarului, respectiv declarația autentificată dată de socrul intimatei, declarație care în opinia lor este de un interes major pentru o obiectivă soluționare a cauzei, deoarece motivarea deciziei privind condițiile materiale și profilul moral al mamei este contrară acestui act, cât și celorlalte probe administrate în cauză.
Se arată în continuare că greșit s-a reținut concordanța parțială dintre declarațiile martorilor și răspunsurile date de intervenienți la interogatoriu și tot contradictorii sunt și restul argumentelor folosite în motivarea hotărârii recurate.
Se solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat.
Examinând decizia, prin prisma criticilor formulate în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale ce au incidență în soluționarea cauzei, curtea constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor expune în continuare:
Potrivit dispozițiilor art. 65 Cod fam. copilul din afara căsătoriei se bucură de situația copilului din căsătorie în ce privește încredințarea lui, precum și contribuția părinților la cheltuielile de creștere, educare, învățătură și pregătire profesională, iar dispozițiile art.100 Codul familiei, arată că minorul locuiește la părinții săi, iar dacă părinții nu locuiesc împreună, aceștia vor decide de comun acord, la care dintre ei va locui copilul, în cazul neînțelegerilor, instanța judecătorească va decide ținând seama de interesele copilului.
Susținerile recurenților, conform cărora instanțele anterioare nu au avut în vedere interesul minorului sunt neîntemeiate, deoarece a fost avut în vedere în primul rând interesul minorului bazat pe dispozițiile legale, în acest sens fiind determinată persoana cea mai potrivită să se ocupe de creșterea și educarea minorului.
Intimata-reclamantă este cea care oferă condiții materiale și morale pentru a asigura o creștere și educație corespunzătoare minorului, aspecte ce se evidențiază și în ancheta socială efectuată în cauză, anchetă din care rezultă că aceasta locuiește împreună cu soțul său într-un apartament compus din 3 camere și dependințe.
Față de acest aspect se constată că declarația despre care se face vorbire ca fiind dată de socrul intimatei-reclamante este o probă extrajudiciară și nu are relevanță în cauză, deoarece aceeași persoană, atunci când s-a efectuat ancheta socială a avut o poziție absolut diferită și mai mult decât atât la fila 190 dosar fond există un contract de donație prin care același donează lui (fiul său și soțul reclamantei) apartamentul în care părțile locuiesc în prezent.
Iată deci că reclamanta intimată oferă condiții materiale, morale și locative necesare unei bune dezvoltări a minorului, față de recurentul-pârât, care pe tot parcursul soluționării cauzei a declarat că dorește să-i fie încredințat minorul dar urmând ca de el să se ocupe în continuare recurenții-intervenienți.
Prevederile art.33 din Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului prevăd că minorul nu poate fi separat de părinții săi sau de unul dintre ei decât în cazurile expres și limitativ prevăzute de lege.
În speța de față nu există nici un motiv din cele prevăzute de lege sau de altă natură pentru a justifica încredințarea copilului altor persoane, chiar dacă fac parte din familia lărgită a acestora și separarea sa de părinți, cu atât mai mult cu cât intimata-reclamantă și-a manifestat permanent preocuparea față de fiul său.
Dacă minorul ar fi încredințat recurenților intervenienți s-ar ajunge la o încălcare nejustificată a drepturilor părintelui așa cum sunt consacrate și garantate prin dispozițiile Codului familiei și ale Legii nr. 272/2004.
Chiar dacă recurenții-intervenienți s-au preocupat de creșterea și educarea minorului, în perioada în care acesta s-a aflat în îngrijirea lor și au manifestat un interes deosebit față de acesta, ei aveau obligația ca la întoarcerea în țară reclamantei și la solicitarea acesteia să-i înapoieze minorul, făcând abstracție de conflictele dintre aceasta și pârât.
Poziția pârâtului-recurent de a-l lăsa pe minor la familia intervenienților contravine normelor legale mai sus arătate, care acordă prioritate părinților în creșterea și educarea copiilor lor minori.
În ceea ce privește critica ce face referire la faptul că s-au schimbat completele de judecată pe parcursul soluționării cauzei, se constată că aceasta s-a datorat lipsei din instanță a completului stabilit aleatoriu, așa cum rezultă din procesele verbale aflate la dosar și ca urmare conform Regulamentului de organizare și funcționare al instanțelor s-a stabilit completul care era de permanență la termenul respectiv, acesta neconstituind motiv de casare.
Având în vedere considerentele ce preced, curtea constată că recursul este nefondat și pe cale de consecință în temeiul art.312 cod pr.civilă îl va respinge.
Cu privire la cererea de acordarea a cheltuielilor de judecată formulată de apărătorul intimatei-reclamante, urmează să fie respinsă, deoarece la dosarul cauzei nu au fost depuse înscrisuri care să facă dovada cheltuielilor efectuate cu ocazia soluționării procesului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat recursul declarat de pârâtul, domiciliat în comuna Mari, nr. 565, jud. P și de intervenienții și, domiciliați în comuna Mari, sat,-, jud. P, împotriva deciziei civile nr. 296 din 19 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova în contradictoriu cu intimata-reclamantă, domiciliată în Câmpina,-,. 16,. B,. 3,. 15, jud. P și intimatele-autoritate tutelară PRIMĂRIA, cu sediul în comuna, jud. P, și PRIMĂRIA CÂMPINA, cu sediul în Câmpina, jud.
Respinge cererea apărătorului intimatei - reclamante privind acordarea cheltuielilor de judecată ca nedovedită.
Pronunțată în ședința publică azi, 21 ianuarie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Adriana Maria Radu, Elena Costea Constanța
- - - - -, C
Grefier,
Red. EC
Tehnored.NM
2 expl./27.01.2009
2150/2006 Judec.Câmpina
a- Trib.
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120
Președinte:Adriana Maria RaduJudecători:Adriana Maria Radu, Elena Costea Constanța
| ← Divort. Decizia 108/2009. Curtea de Apel Constanta | Plasament. Decizia 1270/2009. Curtea de Apel Bacau → |
|---|
