Divort. Decizia 101/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVIL, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNC ȘI
ASIGURRI SOCIALE
Complet specializat pentru cauze cu minori și de familie
DECIZIA CIVIL nr. 101/FM
Ședința public din 18 noiembrie 2009
Completul de judecat constituit din:
PREȘEDINTE: Gabriel Lefter
JUDECTOR - - -
JUDECTOR - - -
Grefier - - -
Pe rol, soluționarea recursului civil formulat de reclamanta -A, cu domiciliul procesual ales la familie, comuna Poarta Alb, județul C, împotriva deciziei civile nr. 626 din 11 noiembrie 2008 pronunțat de Tribunalul Constanța în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimatul pârât, domiciliat în C, b-dul 1 - 2. nr. 37, -. B, etaj 5,. 58, județul C și autoritatea tutelar CONSILIUL LOCAL POARTA ALB, cu sediul în comuna Poarta Alb, județul constanța și CONSILIUL LOCAL, cu sediul în C,-, județul C, având ca obiectdivorț.
La apelul nominal fcut în ședinț public se prezint recurenta reclamant, personal și asistat de avocat, în baza împuternicirii avocațiale aflat la dosar și intimatul pârât, personal și asistat de avocat, în baza împuternicirii avocațiale aflat la dosar, lipsind autoritatea tutelar Consiliul Local Poarta Alb și Consiliul Local
Procedura de citare este legal îndeplinit, conform art. 87 și urm. Cod procedur civil.
Grefierul de ședinț se refer asupra cauzei, dup care:
Aprtorul intimatului pârât depune la dosar (fila 63) un înscris în limba italian.
Întrebate fiind, prțile prezente, arat c nu mai au alte cereri de formulat sau probe de depus în aprare și solicit acordarea cuvântului pe fond, pentru dezbateri.
Instanța ia act de declarația prților prezente, potrivit cu care acestea arat c nu mai au cereri prealabile de formulat sau probe de depus și, în temeiul dispozițiilor art. 150 din Codul d e procedur civil, constat încheiat cercetarea judectoreasc, acordându-le pe rând cuvântul, pe fond, pentru dezbateri.
Aprtorul recurentei reclamante, având cuvântul, pune concluzii de admitere a recursului, așa cum a fost formulat și motivat, modificarea deciziei atacate, în sensul respingerii apelului și menținerea hotrâri instanței de fond.
În subsidiar, solicit admiterea recursului, modificarea hotrârii instanței de fond, în sensul admiterii în parte a cererii reconvenționale și desfacerea cstoriei din culp comun; cu încredințarea minorului.
Nu solicit cheltuieli de judecat.
Face un scurt istoric al speței.
Învedereaz c, în apel, pârâtul a susținut c nu sunt motive de desfacere a cstoriei, îns ulterior a fost de acord cu desfacerea cstoriei din culp comun.
Solicit a se reține c a fcut dovada c pârâtul a fost arestat în Italia aproximativ un an de zile pentru trafic de droguri și l-a surprins de mai multe ori consumând cocain.
Faptul c a depus la dosar un certificat din care rezult c rezultatul este negativ nu înseamn c nu mai are legturi cu persoane consumatoare de droguri.
Mai arat c a fcut dovada c pârâtul a agresat-o pe recurent, c nu s-a ocupat de copil și c relațiile dintre aceștia sunt grav și iremediabil vtmate. Și, cu toate acestea, nu a insistat pe culpa exclusiv a pârâtului, deoarece pretinde un divorț civilizat.
Pârâtul nu pltește întreținere pentru copil și se opune la divorț doar pentru c, prin cstoria cu recurenta, care este românc, poate obține viz de intrare și ieșire din țar și de a cltorii în, fiind cetțean sirian.
Aprtorul intimatului pârât, având cuvântul, solicit respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotrârii recurate.
Învedereaz c, în realitate, relațiile dintre prți sunt bune și nu cum le prezint astzi aprtorul recurentei.
Celelalte chestiuni invocate sunt simple presupuneri, nedovedite.
Susținerea c pârâtul a fost violent cu recurenta nu a fost dovedit.
Arat c incidentul pe care pârâtul l-a avut în Italia, pentru care a fost cercetat, dar nu s-a fcut vinovat, a fost foarte bine cunoscut de recurent, care a participat afectiv alturi de acesta la momentul respectiv. Recurenta nu a fost suprat din aceast pricin și nici nu a considerat vreun moment c pârâtul ar consuma droguri.
Pârâtul este atașat de minor, îns recurenta este aceea care i-a interzis un program de vizit. Copilul are o nevoie fireasc de a purta legturi cu tatl s
Recurenta, îns, are legturi de notorietate cu un alt.
CURTEA
Prin sentința civil nr. 7271/24.04.2008 pronunțat de Judec toria Constanța în dosarul nr- a fost admis cererea reclamantei Al - formulat în contradictoriu cu pârâtul Al și s-a dispus desfacerea cstoriei încheiate între cei doi soți la 30.12.1994 și înregistrate în registrul de stare civil al Mun.C sub nr. 2246, din culp comun, încuviințânmdu-se ca reclamanta s reia numele de familie avut anterior încheierii cstoriei, anume, acela de; de asemenea, a fost încredințat mamei miinorul Al ( la data de 6.09.1996), pârâtul fiind obligat s plteasc o pensie lunar de întreținere în cuantum de 25% din venitul net, începând cu data pronunțrii hotrârii și pân la majoratul copilului; a fost respins ca nefondat cererea reconvențional formulat de pârât, privitoare la desfacerea cstoriei din culpa exclusiv a reclamantei pârâte și a fost disjuns captul de cerere privitor la partaj.
Pentru a pronunța aceast soluție, judectoria a reținut c relațiile dintre soți sunt grav și iremediabil vtmate din cauza relației extraconjugale a reclamantei, dar și ca urmare a,comportamentului pretențios al pârâtului și a faptului c acesta își jignea socrii", apreciindu-se în consecinț, c aceast cstorie nu mai poate continua, din culpa ambilor soți.
Împotriva aceste sentințe a declarat apel pârâtul Al, care a criticat soluția reținut prin prisma motivrii deficitare a culpei soților, singurele acuze aduse pârâtului fiind cele legate de comportamentul,pretențios", fr a se înțelege exact în ce anume a constat acest fapt și cum un astfel de comportament a condus la desfacerea cstoriei, precum și împrejurarea c și-ar fi jignit socrii, în condițiile în care viața conjugal nu trebuie apreciat dup relațiile de simpatie sau de antipatie faț de prinții soțului.
Apelantul a mai susținut c, din chiar considerentele sentinței, rezult c intimata reclamant este unica vinovat de destrmarea relațiilor de familie, dar și c în ciuda perioadelor de separație în fapt, generate de plecarea apelantului la munc în strintate ( lucru care s-a realizat de fiecare dat cu acordul soției și la îndemnul acesteia pentru a spori veniturile familiei ), între soți a existat o puternic afecțiune și o viaț de familie fericit.
Apelantul a mai menționat c pe perioada cât a fost arestat la a purtat corespondenț cu soția lui, care atest faptul c intimata l-a susținut moral, c pe perioada de activitate în strintate a transmis bani familiei și c la reîntoarcerea sa în țar a constatat c soția sa este implicat într-o relație extraconjugal de notorietate, cu un care locuia în casa lui.
S-a apreciat c apelantul a fost un tat și un soț implicat profund în viața de familie și c nu i se poate imputa nici o vin în legtur cu faptul c viața de familie a ajuns în acest stadiu.
Soluția primei instanțe a fost criticat și prin prisma încredințrii minorului, întrucât intimata reclamant a luat copilul de la școala din mun. C la care era înscris și l-a transferat la o școal din localitatea Poarta Alb, în condițiile în care ea locuiește în C cu concubinul su, la prinții celui din urm.
Apelantul a apreciat c este în interesul copilului s creasc alturi de cel puțin unul dintre prinți (în msura în care încercrile de reluare a vieții de familie nu au dat rezultate), motiv pentru care a considerat c acesta trebuie s rmân cu tatl, care îi poate oferi un cmin în apartamentul din
Prin decizia civil nr. nr. 626/11.11.2008, Tribunalul Constanțaa admis apelul și schimbând în tot sentința apelat, a respins acțiunea principal ca nefondat.
Pentru a pronunța aceast soluție, tribunalul a reținut c prin sentința apelat a fost admis acțiunea de divorț formulat de reclamanta Al, fiind respins cererea reconvențional a pârâtului Al, fiind desfcut cstoria din culpa ambilor soți.
Tribunalul a învederat c în literatura juridic s-a reținut c, în principiu, desfacerea cstoriei trebuie s se fundamenteze pe motive temeinice și pe rațiuni clare care s conduc la concluzia c relațiile de familie sunt grav și iremediabil vtmate între cei doi soți, precum și faptul c o culp a reclamantului nu poate fi invocat în susținerea propriei acțiuni de divorț.
În speț judectorul fondului a reținut - admițând exclusiv acțiunea reclamantei - culpa ambilor soți în destrmarea relațiilor de familie, reținând c reclamanta a intrat într-o relație extraconjugal, iar pârâtul avea un comportament,pretențios" și c își jignea socrii.
Tribunalul a considerat c aceste din urm considerente, care tind la imputarea unei culpe și soțului pârât, nu au fost în nici o modalitate fondate pe probele administrate, fiind preluate și depuse în context din declarația martorului, reclamantei, care a declarat c între soți exist nepotrivire de caracter și c pârâtul era foarte pretențios, fr îns a se argumenta aceast susținere și fr ca instanța de fond s nuanțeze acest aspect în argumente care s induc o culp a pârâtului în destrmarea relațiilor de familie.
Astfel, a stabilit tribunalul, în mod evident din ansamblul probator a rezultat c singura vinovat de desprțirea în fapt este intimata reclamant, care a intrat într-o relație de concubinaj, în condițiile în care nu s-a probat c pârâtul avea un comportament necorespunztor în relațiile de familie și c lucra în strintate, de unde trimitea bani familiei sale.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs reclamanta solicitând, în baza art. 304 pct. 7 și 9 Cod procedur civil, admiterea recursului și, în baza art. 312 alin. 3 Cod procedur civil, modificarea deciziei în sensul respingerii apelului și menținerii hotrârii primei instanțe.
În subsidiar recurenta a solicitat admiterea recursului, modificarea hotrârii instanței de fond în sensul de a se admite în parte cererea reconvențional și desfacerea cstoriei din culp comun.
În motivarea recursului, recurenta a artat c din actele administrate în cauz rezult cu certitudine c relațiile dintre soți sunt grav și iremediabil vtmate. Pân la depunerea acțiunii de divorț și pân când pârâtul s depun cererea reconvențional, acesta a fost de acord cu un divorț amiabil, fr s fie detaliate toate neînțelegerile care au dus la destrmarea relațiilor de familie, ceea ce a determinat-o s nu administreze prea multe probe pentru a dovedi culpa pârâtului.
Pentru a dovedi culpa pârâtului intimat recurenta a solicitat instanței s rețin c acesta a fost arestat în Italia aproximativ 1 an de zile pentru trafic de droguri, c l-a surprins de mai multe ori consumând cocain, fapt ce nu a vrut s-l fac public în cadrul procesului de divorț.
Reclamanta a învederat c pârâtul se opune la divorț deoarece numai fiind cstorit cu ea, cetțean român, poate obține viz de intrare și de ieșire din țar și de a cttori în Uniunea European, fiind cetțean sirian. Referitor la motivele de divorț recurenta a artat c în decembrie 2008, în perioada în care se susținea în apel c nu sunt motive reale de desfacere a cstoriei și c numai reclamanta este vinovat, pârâtul a lovit-o grav în curtea școlii unde este elev fiul lor, în prezența acestuia și a altor copii și elevi, când i s-a reproșat c vine zilnic la școal și deranjeaz copilul, pentru c i-a pretins s stabileasc un program de vizit și-a ieșit din fire și a devenit violent.
S-a mai învederat c pârâtul nu are loc de munc, este înregistrat cu o firm cu profil agricol din 1994 pentru a avea acoperire legal pentru o pretins activitate în România, firm înființat pentru a putea obține viz de ședere în România și care nu a avut niciodat activitate de la înființare.
În fine s-a mai arâtat c profilul moral și caracterul pârâtului este demonstrat și prin concluziile anchetei sociale din dosarul de fond, din care rezult c în mod nesincer acesta a pretins c minorul este neglijat de mama lui, dar în urma cercetrilor la fața locului efectuate de autoritatea tutelar a rezultat c mama se ocup efectiv de creșterea și educarea copilului.
Analizând decizia recurat prin prisma motivelor de nelegalitate invocate de recurent raportat de situația de fapt reținut de instanțele de fond, curtea constat c recursul este neîntemeiat și urmeaz a fi respins ca atare.
Astfel, se constat c, deși recurenta își încadreaz recursul în prevederile art. 304 pct. 7 și 9 Cod procedur civil, în dezvoltarea acestora înțelege s fac critici care privesc exclusiv temeinicia hotrârii referitoare la existența motivelor de divorț care ar fi trebuit s conduc la admiterea cererii sale (singura supus analizei, în condițiile în care soluția de respingere a cererii reconvenționale nu a fcut obiectul apelului).
În principiu, prin abrogarea prevederilor pct. 10 și 11 ale art. 304 prin nr.OUG 138/2000, verificarea situației de fapt stabilit de instanțele de fond, în condițiile în care aceasta s-a fcut cu respectarea condițiilor prevzute de pct. 1-5 al art. 304 Cod procedur civil, excede competențelor instanței de recurs.
Deoarece motivele de recurs vizeaz exclusiv nelegalitatea, recursul fiind o cale de atac extraordinar, instanța de recurs nu are dreptul de a face un control complet al hotrârii atacate, ci unul limitat la nelegalitate, pentru motivele invocate expres, legiuitorul înțelegând s exclud din atribuțiile instanței de recurs controlul oricrei netemeinicii, hotrârea pronunțându-se fr posibilitatea readministrrii probelor și fr o nou judecat în fond.
În aceste condiții, curtea a procedat la analiza criticilor de nelegalitate astfel cum au fost ele indicate de recurent.
Astfel, curtea constat c nu se gsește în fața înclcrii prevederilor art. 304 pct. 7 Cod procedur civil, text care vizeaz - prin reglementarea unor ipoteze distincte - nemotivarea hotrârii.
Din analiza considerentelor deciziei recurate, curtea constat c nu exist niciunul din viciile vizate de text referitor la motivare: s fie inexact, s fie inexistent sau s fie insuficient; or, decizia nr. 626/2008 a Tribunalului Constanța cuprinde motivele pe care se sprijin - constatarea instanței de apel a culpei exclusive a reclamantei apelante la desfșurarea relațiilor de familie; existând un singur temei al admiterii apelului - vina soției reclamante -nu se poate constata situația motivelor contradictorii; în fine, cum vtmarea grav a relațiilor de familie și imposibilitatea continurii cstoriei, precum și stabilirea vinei pe care soții ar avea-o în aceast situație reprezint preocuparea central a instanței investite cu o cerere de divorț, nu se poate considera c hotrârea tribunalului cuprinde motive strine de natura pricinii.
Nici critica bazat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedur civil nu este gsit întemeiat de curte; textul cuprinde în conținutul su dou ipoteze: hotrârea este lipsit de temei legal și hotrârea este dat cu înclcarea sau aplicarea greșit a legii.
Prima ipotez presupune c soluția nu este juridic, deoarece nu se poate determina - din modul în care este redactat hotrârea - dac instanța a aplicat corect sau nu legea. Or, cercetarea deciziei recurate permite cu ușurinț s se constate c instanța de apel a menționat toate elementele care justific aplicarea legii în cauz.
Cea de-a doua situație se refer la cazurile în care instanța - deși recurge la textele de lege aplicabile speței - fie le încalc în litera și spiritul lor, fie le aplic greșit, interpretarea sa fiind prea întins, prea restrâns sau cu totul eronat.
Din nou, nu este cazul deciziei care face obiectul prezentului recurs a crui soluționare rezult din corecta aplicare a instituției culpei în desfacerea cstoriei.
Conform art. 37 alin. 2 Codul familiei, cstoria se desface prin divorț, instanța putând pronunța aceast soluție atunci când, datorit unor motive temeinice, raporturile dintre soți sunt grav vtmate și continuarea cstoriei nu mai este posibil (art. 38 alin. 2 Codul familiei).
Reglementarea divorțului are, deci, la baz - în special - ideea divorțului remediu decât cea a divorțului sancțiune, concepție care îns nu poate fi eliminat în totalitate deoarece divorțul se pronunț din vina unuia sau a ambilor soți (art. 617 alin. 3 Cod procedur civil).
Deși pentru încheierea cstoriei este necesar consimțmântul liber al soților, voința lor contrar nu este suficient, întotdeauna, pentru desfacerea cstoriei, caracterul social al cstoriei împiedicând soții s aprecieze soarta cstoriei. Aceasta, deoarece cstoria - baza familiei -constituie o problem de ordin social, cci implic nu doar interesele celor doi soți, ci si societatea în întregul ei, procesele de divorț având importanț foarte mare în educația indivizilor într-o moral sntoas și pentru creșterea viitoarelor generații.
În consolidarea stabilitții familiei, un rol însemnat revine reglementrii legale privind divorțul, care, prin dispozițiile sale constituie un puternic mijloc de lupt împotriva atitudinii ușuratice faț de familie și societate și, totodat, contribuie la formarea unor deprinderi și obișnuințe - în cadrul relațiilor de familie - conform cu cerințele moralei, pe care le exprim.
Astfel, dac divorțul s-ar obține ușor - cu ignorarea intereselor sociale pe care le implic cstoria și fr o analiz serioas a relațiilor de familie - ar avea o influenț defavorabil asupra relațiilor de familie chiar din momentul întemeierii acestora, prin cstorii care s-ar putea încheia fr prea mult simț de rspundere.
concepțiilor privind divorțul-remediu pentru o situație care nu mai poate dinui dar și divorțul-sancțiune pentru fapte culpabile a unuia dintre soți, face ca divorțul s nu se poat pronunța doar în urma constatrii imposibilitții cstoriei: instanța nu poate desface cstoria când continuarea cstoriei nu mai este posibil pentru reclamant, cci soluția contrar ar submina stabilitatea cstoriei și a familiei.
Astfel, divorțul se pronunț din vina soțului pârât sau din vina ambilor soți, atunci când motivele care fac imposibil continuarea cstoriei au fost provocate de soțul pârât, nu și atunci când cauza dezbinrii este imputabil exclusiv soțului reclamant, respectiv când culpa concurent a soțului reclamante este grav și bine stabilit și ar putea duce ea singur, la desfacerea cstoriei.
De aici rezult c divorțul nu se poate pronunța dac s-a stabilit numai culpa soțului reclamant, iar pârâtul nu a fcut cerere reconvențional, deoarece, într-o asemenea situație nu este îndeplinit condiția imposibilitții continurii cstoriei pentru motive temeinice (în sensul art. 38 Codul familiei), cci faptele nelegale și contrare regulilor moralei nu pot constitui motive temeinice pentru cel care le svârșește.
Este și cazul recurentei de faț care, astfel cum au stabilit instanțele de fond, a inițiat o relația extraconjugal, singurul reproș care a putut fi adus pârâtului fiind acela c era "pretențios".
Or, acest comportament al recurentei, contrar îndatoririlor sale stabilite de art. 2 Codul familiei, tocmai într-o perioad dificil pentru familia sa, când pârâtul era acuzat de comiterea unor infracțiuni grave și avea deci nevoie de susținerea familiei sale, nu poate conduce la desfacerea cstoriei, vina în destrmarea familiei aparținând exclusiv reclamantei recurente.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul civil formulat de reclamanta -A, cu domiciliul procesual ales la familie, comuna Poarta Alb, județul C, împotriva deciziei civile nr. 626 din 11 noiembrie 2008 pronunțat de Tribunalul Constanța în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimatul pârât, domiciliat în C, b-dul 1 - 2. nr. 37, -. B, etaj 5,. 58, județul C și autoritatea tutelar CONSILIUL LOCAL POARTA ALB, cu sediul în comuna Poarta Alb, județul constanța și CONSILIUL LOCAL, cu sediul în C,-, județul
Irevocabil.
Pronunțat în ședinț public azi, 18 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECTOR JUDECTOR
- - - - - -
pt. Grefier
- -
aflat în concediu medical
potrivit dispozițiilor art. 261 alin. 2
Cod procedur civil, semneaz
Grefier șef secție,
jud. fond -
jud. apel -,
red. dec. rec. jud. /05.02.2010
tehnoredactat gref.
2 ex./08.02.2010
Președinte:Gabriel LefterJudecători:Gabriel Lefter, Mihaela Popoacă, Daniela Petrovici
| ← Divort. Decizia 60/2009. Curtea de Apel Constanta | Incredintare minor. Jurisprudenta. Decizia 6/2010. Curtea de... → |
|---|
