Incredintare minor. Jurisprudenta. Decizia 782/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
INSTANȚĂ DE RECURS
DECIZIE Nr.782
Ședința publică de la 18 iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Tatiana Rădulescu
JUDECĂTOR 2: Paraschiva Belulescu
JUDECĂTOR 3: Paula Păun
Grefier: - - - -
*****
Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamantul împotriva deciziei civile nr.66 din 02 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr- prin care s-a respins apelul împotriva sentinței civile nr. 2767 din 11 decembrie 2008, pronunțată de Judecătoria Balș în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă, Autoritățile tutelare fiind Primăria orașului B și Primăria Municipiului Rm.V, având ca obiect încredințare minor.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns recurentul reclamant, asistat de avocat și intimata pârâtă, reprezentată de avocat.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat următoarele:
- la data de 18 iunie 2009, înainte de începerea ședinței, s-a audiat în Camera de consiliu minorul -, născut la data de 24 octombrie 1995, care a arătat că dorește să fie încredințat spre creștere și educare tatălui reclamant, după care:
Instanța, constatând că nu mai sunt cereri de formulat și excepții de invocat, a apreciat cauza în stare de soluționare și a acordat cuvântul asupra recursului de față.
Avocat, pentru recurentul reclamant, a susținut motivele de recurs invocate în scris, pe care le-a dezvoltat oral, în raport de care a solicitat admiterea recursului, modificarea ambelor hotărâri, în sensul admiterii acțiunii, cu cheltuieli de judecată.
Avocat, pentru intimata pârâtă, a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea deciziei civile atacate, ca temeinică și legală. În legătură cu opinia minorului, de a fi încredințat spre creștere și educare tatălui, a considerat că acesta poate fi influențat foarte ușor de tatăl său, fiind la o vârstă fragedă. Cu cheltuieli de judecată. A depus chitanța nr.-/24.04.2009, în cuantum de 500 lei, reprezentând contravaloare onorariu avocat.
CURTEA:
Asupra recursului de față.
1. Prin sentința civilă nr. 2767/1.12.2008, pronunțată de Judecătoria Balș, în dosar nr-, s-a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantul împotriva pârâtei și a fost obligat reclamantul la 500 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că reclamantul a solicitat instanței să se dispună reîncredințarea minorului născut la 24.10.1995 cu motivarea că prin sentința civilă 1959/2007, s-a dispus desfacerea căsătoriei dintre părți, iar minorul a fost încredințat spre creștere și educare pârâtei însă, de circa trei săptămâni locuiește cu reclamantul de care este atașat, impunându-se reîncredințarea minorului.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, pârâta a susținut că reclamantul l-a luat pe minor în cursul acestui an, respectiv pe 24.07.2008 pentru a locui cu el în țară, astfel cum s-a stabilit judecătorește și după expirarea perioadei încuviințate de instanță a refuzat să-l mai aducă înapoi la pârâtă căreia i-a fost încredințat.
În fundamentarea soluției pronunțate, instanța de fond a reținut că reclamantul nu a făcut dovada schimbării esențiale a împrejurărilor ce au determinat încredințarea copilului către mamă și că schimbarea parțială a condițiilor de care dispune reclamantul nu poate determina reîncredințarea minorului.
S-a mai reținut că voința minorului nu este obligatorie pentru instanță, cu atât mai mult cu cât acesta are o vârstă fragedă și perioada în care a locuit efectiv cu tatăl său este foarte scurtă, respectiv de la 24.07.2008 când reclamantul l-a luat în domiciliul său conform sentinței civile 1959 din 2.07.2007 prin care s-a reglementat dreptul reclamantului la legături personale cu minorul - și până la 13.08.2008 când s-a formulat cererea de chemare în judecată.
Împotriva sentinței a declarat apel reclamantul care a susținut că instanța de fond a nesocotit grav interesul minorului, deoarece trebuia să se țină cont de părerea minorului care a optat pentru a fi încredințat tatălui și, de asemenea nu s-a avut în vedere înțelegerea ce a existat între apelant și fosta soție în sensul ca minorul să rămână la apelant, fără nici-o obligație materială în sarcina pârâtei.
S-a mai susținut că minorul cunoaște bine limba română, s-a acomodat în țară, actuala soție nu face nicio deosebire între copilul său și minorul rezultat din căsătoria apelantului cu pârâta.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimata pârâtă a solicitat respingerea apelului, susținând că nu a avut nici un fel de înțelegere cu apelantul, astfel cum se susține, iar declarația dată pe proprie răspundere nu prezintă nicio putere probatorie în cauză, minorul fiind luat în temeiul hotărârii care îi permitea acestuia să aibă legături personale prin aducerea copilului în domiciliul său - iar la expirarea perioadei apelantul a refuzat aducerea minorului la pârâtă.
2. Prin decizia civilă nr. 66/2 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr- s-a respins ca nefondat apelul declarat de apelantul reclamant cu domiciliul în R V,-, - 20,. B,. 6, județul V împotriva sentinței civile nr. 2767/1.12.2008, pronunțată de Judecătoria Balș, în dosar nr-. A obligat apelantul la 500 lei cheltuieli de judecată în apel către intimata pârâtă, cu domiciliul în B,-, județul
Pentru a se pronunța astfel tribunalul a avut în vedere următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art. 44 codul familiei, în cazul schimbării împrejurărilor avute în vedere la momentul încredințării minorului rezultat din căsătorie, instanța poate modifica măsurile privitoare la drepturile și obligațiile personale sau patrimoniale între părinții divorțați și copii.
Măsura reîncredințării poate fi dispusă numai dacă interesele minorului o cer, respectiv când părintele în îngrijirea căruia se află nu-i asigură condiții necesare pentru dezvoltarea sa corespunzătoare din punct de vedere material dar și moral și afectiv.
În speță, minorul a fost încredințat spre creștere și educare mamei prin hotărârea de divorț și s-a aflat de la despărțirea în fapt a părților la mamă în Italia unde, de altfel, a urmat și cursurile școlare clasele I-VI, aceasta ocupându-se personal de creșterea și îngrijirea minorului, fiind angajată cu carte de muncă și deținând o locuință închiriată.
De altfel, apelantul reclamant nu a susținut nici un moment că pârâta nu ar îngriji corespunzător material, moral sau afectiv pe minor.
În plus, este relevant faptul că, deși apelantul reclamant l-a luat pe minor de la mamă cu acordul său și în temeiul unei hotărâri judecătorești care îi permitea să dezvolte legături personale cu minorul timp de o lună în vacanța de vară în domiciliul reclamantului, acesta a refuzat ulterior să readucă minorul mamei, introducând acțiune de reîncredințare doar la trei săptămâni de la venirea copilului în țară.
Această perioadă de timp este total insuficientă adaptării minorului la un nou mod de viață care include un sistem de învățământ diferit], o mamă vitregă care are la rândul ei un copil - câtă vreme nu s-a dovedit și nici nu s-a susținut de altfel, că lăsarea copilului la mamă ar avea consecințe dăunătoare asupra creșterii și educării copilului.
Este adevărat că minorul a solicitat să fie reîncredințat apelantului, însă această împrejurare nu este determinantă în analiza criteriilor care ajută la aprecierea de către instanță a interesului acestuia.
3. Împotriva acestei decizii a declarat recurs în termen, motivat și timbrat apelantul reclamant.
Criticile sunt în esență următoarele: în mod greșit s-a respins apelul, nu s-a dispus reaudierea minorului și nu s-a admis cererea de reîncredințare a acestuia, deși interesul său superior reclamă o astfel de măsură, având în vedere și opinia minorului, dar și faptul că au intervenit modificări ale împrejurărilor avute inițial în vedere, favorabile copilului.
S-au depus: taxa de timbru, împuternicire și chitanță avocațială, declarații autentificate nr. 862 și 769/2008.
Intimata pârâtă a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat. Arată că nu s-au schimbat împrejurările avute inițial în vedere, că este în interesul minorului să rămână încredințat spre creștere și educare mamei potrivit hotărârii judecătorești anterioare, copilul fiind bine îngrijit de aceasta, împrejurare necontestată de reclamant. Mai arată că declarațiile date în fața notarului depuse în recurs pentru prima oară sunt pe proprie răspundere și nu s-au dat la solicitarea sa, neavând vreo relevanță. În ceea ce privește opinia copilului, arată că aceasta nu are o importanță capitală, că nu i s-a permis de tată să mai ia legătura cu mama sa, fiind astfel puternic influențat de recurent.
Recurentul reclamant a mai depus o anchetă socială reactualizată, nr. 1117/05.05.09 întocmită de Serviciul Autoritate Tutelară - Protecția copilului Rm
În temeiul disp. art. 42 alin. 1 Cod familie și art. 24 din Legea 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, Curtea a procedat la audierea nemijlocită a copilului în Camera de Consiliu potrivit art. 1441Cod procedură civilă fără ca părțile sau alte persoane să fie de față, întocmindu-se în acest sens un proces verbal ce s-a atașat la dosar.
Recursul este fondat și se va admite ca atare, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
În cazul schimbării împrejurărilor care au fost avute în vedere la luarea măsurii încredințării spre creștere și educare, aceasta poate fi modificată dacă este în interesul minorului, în aceleași condiții, conform art. 44 codul familiei.
Instanța judecătorească va hotărî, ținând seama de interesele minorului și ascultând autoritatea tutelară, precum și pe minor, după caz, dacă va fi modificată măsura și dacă va dispune reîncredințarea la celălalt părinte, potrivit disp. art. 42 codul familiei.
Principiul respectării și promovării cu prioritate a interesului superior al copilului va prevala în toate demersurile și deciziile care privesc copiii, întreprinse de autoritățile publice, precum și în cauzele soluționate de instanțele judecătorești, așa cum rezultă din prevederile art. 2 alin. 3 din Legea 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, interpretate în concordanță cu reglementările cuprinse în Convenția d l New Z. cu privire la drepturile copilului.
Respectarea și garantarea tuturor drepturilor copilului se mai realizează conform următoarelor principii: responsabilizarea părinților cu privire la exercitarea drepturilor și îndeplinirea obligațiilor părintești; asigurarea unei îngrijiri individualizate și personalizate pentru fiecare copil; respectarea demnității copilului și ascultarea opiniei acestuia, potrivit art. 6 din același act normativ.
În considerarea celor mai sus expuse, instanța care analizează cererea având ca obiect reîncredințarea minorului, este datoare să stabilească în mod obiectiv starea de fapt, să administreze toate probele concludente și apte să furnizeze informații complete și suficiente pentru atingerea acestui scop și să analizeze cu deosebită atenție și în egală măsură toate aceste probe propuse de ambii părinți, urmând ca în concordanță cu starea de fapt reală, să se pronunțe asupra reîncredințării pe baza criteriilor adecvate și a elementelor de apreciere consacrate, respectând și promovând în final, numai principiul interesului superior al copilului.
Criteriile de apreciere sunt următoarele: vârsta copilului, condițiile pe care părinții le pot asigura pentru o bună dezvoltare fizică, intelectuală și morală, atașamentul față de copil și a copilului față de părinte, profilul socio-moral al părinților, interesul și grija manifestată de ei în perioada de după încredințarea minorului și până la formularea cererii de reîncredințare, opinia minorului, precum și alte asemenea elemente de apreciere, fără a se absolutiza vreunul dintre criteriile avute în vedere.
În speță, în considerarea tuturor acestor condiții, Curtea constată că decizia pronunțată în apel satisface cerința motivării din perspectiva folosirii criteriilor consacrate, dar valorificarea acestora în scopul determinării interesului superior al copilului, ca cerință legală - nu s-a realizat judicios, s-a făcut insuficient și unilateral și numai în raport cu împrejurarea că nu s-a susținut și nu s-a făcut dovada că lăsarea copilului la mamă ar avea consecințe dăunătoare asupra creșterii și educării minorului, fără a se analiza în ce măsură satisfacerea interesului superior actual al copilului, s-ar realiza într-un mod mai adecvat la tată.
În aceeiași ordine de idei, tribunalul a expediat chestiunea privind opinia copilului, doar din perspectiva simplistă împrejurării că aceasta nu ar fi determinantă în analiza criteriilor care ajută instanța la aprecierea interesului său superior. Or, potrivit disp. art. 24 alin. 1-3 din legea 272/2004, copilul capabil de discernământ are dreptul de a-și exprima liber opinia asupra oricărei probleme care îl privește. În orice procedură judiciară sau administrativă care îl privește copilul are dreptul de a fi ascultat. Este obligatorie ascultarea copilului care a împlinit vârsta de 10 ani. Dreptul de a fi ascultat conferă copilului posibilitatea de a cere și de a primi orice informație pertinentă, de a fi consultat, de a-și exprima opinia și de a fi informat asupra consecințelor pe care le poate avea opinia sa, dacă este respectată, precum și asupra consecințelor oricărei decizii care îl privește.
Dar, în toate cazurile prevăzute la alin. 2, opiniile copilului ascultat vor fi luate în considerare și li se va acorda importanța cuvenită, în raport cu vârsta și cu gradul său de maturitate, în conformitate cu art. 24 alin. 4 din același act normativ. Față de aceste dispoziții legale, instanța de apel a omis să arate care sunt motivele pentru care opinia copilului nu a fost luată în considerare și nu i s-a dat importanța cuvenită, în raport cu vârsta și gradul de maturitate a copilului.
Astfel, nu poate fi ignorată împrejurarea că în urma audierii nemijlocite a copilului de către C, care s-a realizat după o prealabilă informare, fara prezenta tatălui sau a avocatului acestuia, ori a unei persoane straina de cauza, acesta și-a exprimat clar și fără echivoc opinia potrivit căreia, dorește să fie reincredintat tatălui spre crestere si educare.
Față de vârsta destul de mare a minorului, respectiv 14 ani, de gradul lui de maturitate, Curtea l-a perceput din cele declarate, ca fiind persoană cu personalitate, echilibrat, dezvoltat corespunzător, orientat în raporturile interpersonale și intrafamiliale și care își cunoaște rolul pe care îl are în familie, asumându-și într-o măsură responsabilă și sarcinile școlare. Prin urmare, instanța nu identifică nici un motiv pentru a nu da importanța cuvenită și opiniei acestuia, neexistând indicii cu privire la o eventuală influențare în această privință, din partea tatălui sau a altei persoane.
Minorul este conștient de drepturile pe care le are, cunoscând faptul că are libertatea și posibilitatea reală de a păstra în continuare legături cu mama sa și cu ceilalți membrii ai familiei mamei. Copilul nu a indicat nici un element care să prezinte pentru instanță vreun indiciu în sensul că, locuind în viitor împreună cu tatăl său, dezvoltarea lui fizică, morală sau profesională ar fi periclitată în vreun fel. De altfel, nici la dosar nu s-a stabilit de instantele de fond ca există asemenea indicii, ca elemente ale starii de fapt.
de de cele aratate mai sus, de varsta copilului si de modul foarte clar si coerent de exprimare opiniilor, se justifica pe deplin concluzia potrivit careia minorul, sprijinit de tată, va manifesta în continuare o disponibilitate reală de a se adapta fara dificultati majore in noul mediu familial si scolar, in asa fel incat dislocarea din vechiul mediu sa nu reprezinte o problema ce nu poate fi depășită. De asemenea, pastrarea condițiilor materiale și morale pe care le poate oferi mama, reprezintă un criteriu în aprecierea asupra schimbarii măsurii, dar acesta nu poate fi absolutizat și în situația în care nu s-a făcut dovada că cele oferite de tată, comparabile cu cele oferite de mamă, ar periclita creșterea și îngrijirea adecvata și armonioasă a copilului, această împrejurare nu poate fi hotărâtoare în mentinerea măsurii inițiale.
Este adevărat că ambii părinți au vocație la încredințarea minorului spre creștere și educare, că anterior divorțului s-au preocupat de creșterea și îngrijirea acestuia, că s-au dezvoltat și consolidat relații de atașament firești între fiecare dintre aceștia și copil, ca in perioada ulterioara divortului copilul a beneficiat de un anumit mediu familial unde s-au obisnuit, alaturi de mamă, că din punct de vedere material condițiile oferite in prezent de parinti nu diferă substanțial, dar punând în balanță toate elemente aratate in precedent, balanța înclină în prezent în favoarea tatălui. In orice caz, în lipsa unor dovezi convingătoare, este greu de înțeles faptul că mama și-a exprimat neincrederea in capacitatea copilului de a intelege situatia in care se afla si in posibilitatea acestuia de a-si spune un punct de vedere pertinent in problemele care-l privesc fara a fi influentat din exterior, cu atat mai mult cu cat, potrivit disp. art. 44 Codul familiei si copilul care a implinit vârsta de 14 ani poate solicita schimbarea masurii.
În final, Curtea recomandă tatălui să permită copilului să-și exercite efectiv drepturile pe care le are, inclusiv cele cu privire la păstrarea unor legături personale cu mama sa și cu ceilalți membrii ai familiei extinse, sau cu alte persoane față de care au dezvoltat relații de atașament, în vederea garantării in continuare a unei dezvoltări echilibrate și armonioase a personalității minorului, în condițiile prevăzute de art. 14 din Legea 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului.
De asemenea, reamintește ambilor părinți că, în egală măsură, principiul interesului superior al copilului este impus inclusiv în legătură cu drepturile și obligațiile ce revin părinților copilului în deciziile pe care le iau cu privire la copil, potrivit art. 2 alin. 2 din același act normativ și recomandă totodată acestora, ca orice stare conflictuală ce vizează exclusiv relațiile dintre ei ca foști soți, să nu afecteze în viitor relațiile dintre părinți în deciziile pe care le iau cu privire la copil și dintre aceștia și copil. În orice caz, mama are în continuare, pe lângă dreptul de a avea legături personale diversificate cu copilul său în sensul art. 15 din același act normativ și dreptul de a veghea la modul cum tatăl se ocupă de creșterea și educarea minorului, potrivit art. 43 alin. 3 codul familiei.
Acestea sunt considerentele pentru care, in baza art. 312 alin. 1 teza I Cod procedura civila, subzistand cazul de recurs de modificare prev. de art. 304 pct. 9 Cod procedura civila, recursul de se va admite ca fondat, se va modifica în tot decizia atacată, se va admite apelul declarat de împotriva sentinței civ. 2767/1.12.2008 pronunțată de Judecătoria Balș în dosarul nr- și în baza art. 296 Cod procedură civilă, se va schimba în totalitate sentința susmenționată, se va admite acțiunea formulată de reclamantul și se va dispune reîncredințarea la tată a minorului născut la data de 24.10.1995.
Întrucât, prin respingerea cererii principale de către instanța de fond, aceasta nu s-a pronunțat asupra pensiei de întreținere, ca cerere accesorie, Curtea va trimite în primă instanță acest capăt de cerere, pentru ca părțile să nu fie lipsite în această privință de un grad de jurisdicție.
Văzând soluția pronunțată, culpa procesuală și disp. art. 274 Cod procedură civilă, va fi obligată intimata pârâtă la cheltuieli de judecată față de recurent, reprezentând onorariu de avocat și taxă de timbru - în limita a ceea ce s-a cerut și dovedit.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantul împotriva deciziei civile nr.66 din 02 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr- prin care s-a respins apelul împotriva sentinței civile nr.2767 din 11 decembrie 2008, pronunțată de Judecătoria Balș în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă, Autoritățile tutelare fiind Primăria orașului B și Primăria Municipiului Rm.
Modifică în tot decizia susmenționată.
Admite apelul declarat de împotriva sentinței civ. 2767/1.12.2008 pronunțată de Judecătoria Balș în dosarul nr-.
Schimbă în totalitate sentința susmenționată, admite acțiunea formulată de reclamantul, dispune reîncredințarea minorului la 24.10.1995 - la tată.
Trimite cauza la Judecătoria Balș, pentru soluționarea cererii privind pensia de întreținere.
Obligă intimata pârâtă către recurentul reclamant la 500 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 18 iunie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - - |
Red.
4 ex/17.07.09
Tehnored.
Jud. apel,
Jud. fond
|
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR Nr-
PROCES - VERBAL
Încheiat azi 18 iunie 2009
În conformitate cu dispozițiile art.42 (1) din Codul Familiei, art.24 alin.2 raportat la art.125 alin.2 din Legea nr.272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, s-a procedat la ascultarea, în Camera de consiliu, a minorului -, născut la data de 24 octombrie 1995.
Copilul a fost informat asupra consecințelor pe care le poate avea opinia sa, dacă este respectată, precum și asupra consecințelor oricărei decizii care îl privește.
Minorul, fiind audiat de judecător, a declarat că acum este în vacanță și, de la începerea acesteia, a fost la bunicii din partea tatălui. A început să înțeleagă situația în care se află părinții săi și că este imposibil să locuiască cu amândoi.
S-a gândit foarte mult la situația în care se află acum, mai ales că își iubește ambii părinți și ar vrea să fie reîncredințat tatălui. Locuiește la tatăl său din luna iulie - august anul trecut, în orașul Rm. într-un apartament unde are camera sa, proprie. A arătat că se înțelege bine cu soția actuală a tatălui și cu surioara sa "vitregă", în vârstă de 4 ani, că a frecventat cursurile Școlii la Rm.V, aducând cu el și situația școlară la învățătură, această decizie luând-o împreună cu tatăl său.
A fost în Italia din anul 2002 până în 2008, în cea mai mare perioadă a timpului a stat cu ambii părinți și, în ultima parte, numai cu mama. De când locuiește la tatăl său, a luat legătura telefonic cu mama sa, în cea mai mare parte a timpului.
Din cele discutate cu mama sa, în caz că va rămâne cu ea, aceasta are de gând să locuiască tot în Italia, iar el nu își dorește acest lucru. În Italia, mama avea doar o garsonieră, nu aveau condiții bune de locuit, comparativ cu cele pe care i le oferă tatăl, iar acolo a schimbat și câteva școli. italiană o învățase și din acest punct de vedere nu a avut nicio problemă.
Tatăl său nu i-a interzis niciodată să ia legătura cu mama sa, ori să se întâlnească cu ea, uneori chiar tatăl îi zice să îi telefoneze.
Își cunoaște toate drepturile de copil și arată că tatăl său nu i-a interzis niciodată să-și vadă mama sau alți membri ai familiei acesteia: unchi, mătuși, etc.
PREȘEDINTE,
- - GREFIER,
- - -
Președinte:Tatiana RădulescuJudecători:Tatiana Rădulescu, Paraschiva Belulescu, Paula Păun
| ← Tagada paternitatii. Decizia 607/2009. Curtea de Apel Craiova | Stabilire domiciliu minor. Decizia 270/2010. Curtea de Apel... → |
|---|
