Incredintare minor. Jurisprudenta. Decizia 79/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
PRECUM ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 79/FM
Ședința publică din data de 21 noiembrie 2008
Complet specializat pentru cauze cu minori și de familie
PREȘEDINTE: Paulina Georgescu
JUDECĂTORI: Paulina Georgescu, Daniela Petrovici Jelena Zalman
- - -
Grefier - - -
S-a luat în examinare recursul civil formulat de reclamanta, domiciliată în C,-, -. A,. 18, județul C și cu domiciliul procesual ales la cabinet avocat, cu sediul în C,-, -. A,. 18, județul C, împotriva deciziei civile nr. 418 din 16 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimatul pârât, domiciliat în C,-, -. 15, județul C și autoritatea tutelarăCONSILIUL LOCAL, cu sediul în C,-, județul C șiCONSILIUL LOCAL, cu sediul în G, județul G, având ca obiect stabilire program vizită minor.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurenta reclamantă prin dl. avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr. 07814 din 21.11.2008, depusă la dosar, lipsind intimatul pârât și autoritatea tutelară Consiliul Local C și Consiliul Local
Procedura este legal îndeplinită în conformitate cu dispozițiile art. 87 și următoarele Cod procedură civilă.
Recursul este declarat în termenul legal, motivat și timbrat cu taxă judiciară de timbru de 4 lei, conform chitanțelor nr. - din 20.08.2008 (1 leu), nr. - din 1.08.2008 (1 leu), nr. - din 1.08.2008 (1 leu) și nr. - din 1.08.2008 (1 leu), depuse la dosar și timbre judiciare mobile în valoare totală de 0,30 lei.
S-a făcut referatul oral asupra cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Întrebat fiind, apărătorul recurentei reclamante învederează că nu are cunoștință care este domiciliul intimatului pârât, având în vedere că la dosarul cauzei au fost indicate mai multe adrese de domiciliu de către această parte.
Instanța constată că pentru acest termen procedura de citare cu intimatul pârât este legal îndeplinită având în vedere că acesta a fost citat la adresa indicată prin cererea reconvențională formulată la instanța de fond.
Întrebat fiind, apărătorul recurentei reclamante arată că nu are acte de depus sau cereri noi de formulat, apreciind cauza în stare de judecată.
Instanța, luând act că nu sunt înscrisuri noi de depus sau cereri prealabile de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru susținerea motivelor de recurs.
Apărătorul recurentei reclamante, având cuvântul asupra recursului, critică hotărârea recurată învederând că programul de vizită a minorului stabilit de către instanță nu este în concordanță cu art. 2 din Legea nr. 272/2004, care reglementează principiul interesului superior al copilului. Astfel, apreciază că programul stabilit de instanța de fond nu este în interesul minorului întrucât acesta are vârsta de 3 ani iar programul stabilit în favoarea intimatului pârât încalcă programul de odihnă și de alimentație al minorului. De asemenea, mai arată că, astfel cum rezultă din probe, minorul este bolnav de bronșită astmatiformă ce presupune însoțirea permanentă a acestuia de către adulți care au cunoștință despre felul cum se manifestă această boală astfel încât să nu-i fie pusă în pericol viața copilului în situația în care suferă vreo criză astmatică. Totodată, mai arată că din luna iulie 2007 intimatul pârât nu și-a mai vizitat copilul, nu a luat legătura în niciun fel cu acesta și nici nu s-a interesat de situația copilului. Mai arată că este de acord ca intimatul pârât să aibă legături personale cu minorul dar între orele 9,00 - 14,00 astfel încât să nu-i fie afectat programul de odihnă și de alimentație al minorului. De asemenea, arată că se opune ca minorul să fie luat de la domiciliul mamei în perioada verii pentru o perioadă de două săptămâni, un astfel de program putând fi stabilit după ce minorul va împlini vârsta de 5-6 ani.
Pentru susținerile formulate oral și dezvoltate pe larg prin motivele scrise de recurs, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea hotărârii recurate în sensul modificării programului de vizită încuviințat de instanța de fond. Totodată, arată că nu solicită cheltuieli de judecată.
Instanța rămâne în pronunțare asupra recursului.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Reclamanta în contradictoriu cu pârâtul a solicitat să-i fie încredințat spre creștere și educare minorul, cu obligarea pârâtului la plata pensiei de întreținere în favoarea minorului de la momentul introducerii acțiunii și obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată.
În susținerea acțiunii, reclamanta a arătat ca minorul s-a născut din relația de concubinaj a părților, că în prezent reclamanta lucrează în Italia, ca pârâtul nu a contribuit la cheltuielile de creștere ale copilului, că minorul se află în grija părinților reclamantei care au condiții bune cât timp aceasta este plecată din țară. A mai arătat reclamanta că ea a asigurat suportul material necesar creșterii copilului. În drept au fost invocate dispozițiile art. 100, 65, 42-44, 107, 86, 94 Codul familiei.
Pârâtul a formulat întâmpinare și cerere reconvențională. Prin întâmpinare pârâtul a arătat că este de acord cu cererea de încredințarea copilului și cu obligarea sa la plata pensiei de întreținere fără a fi obligat însa și la plata cheltuielilor de judecată. Prin cererea reconvențională pârâtul a solicitat să i se
încuviințeze următorul program de vizitare a copilului: în fiecare week-end în zilele de sâmbătă și duminică între orele 1200- 1800și două săptămâni în perioada verii cu posibilitatea de a lua copilul de la domiciliul reclamantei.
Reclamanta a formulat întâmpinare la cererea reconvențională, prin care a solicitat admiterea acesteia în parte. Reclamanta a arătat că este de acord ca pârâtul să viziteze minorul numai la domiciliul reclamantei și numai în prezența acesteia sau a mamei și doar pentru un interval de 2-3 ore. A susținut reclamanta ca minorul are o vârstă foarte ce necesită un program fix de îngrijire, că pârâtul nu are domiciliul stabil și nu știe să aibă grijă de copil.
Prin sentința civilă nr. 12899 din 30 octombrie 2007, Judecătoria Constanțaa admis în parte cererea principală și cererea reconvențională.
A încredințat reclamantei spre creștere și educare pe minorul, născut în C la data de 28.07.2005.
A obligat pârâtul în favoarea minorului la plata unei pensii de întreținere în cota de 25 % din veniturile nete lunare începând cu data pronunțării hotărârii și până la majoratul copilului.
A stabilit în favoarea pârâtului reconvenient următorul program de vizitare a copilului cu posibilitatea luării acestuia de la domiciliul mamei: în fiecare duminică între orele 12-18 și 2 săptămâni în perioada verii.
În temeiul art. 276 Cod procedură civilă, a obligat pârâtul în favoarea reclamantei la plata sumei de 350 lei cheltuieli de judecată.
În considerentele hotărârii, instanța de fond a reținut următoarele:
Cu privire la cererea de stabilire a programului de vizită, instanța a reținut că aceasta este întemeiată potrivit art. 43 alin. 3 Codul familiei și art. 97 Codul familiei, pârâtul dovedind ca are la rândul său o locuință ce-i oferă condiții normale de locuit conform referatului de anchetă socială, are loc de muncă și obține venituri. Instanța a avut în vedere vârsta mică a copilului și că acesta este obișnuit cu locuința mamei și a bunicilor materni, dar că acesta nu este un argument suficient pentru a reduce programul de vizita la 2-3 ore, numai la domiciliul reclamantei și numai în prezenta membrilor familiei acesteia. Pârâtul a susținut că nu i se permite vizitarea copilului, astfel încât menținerea acestei stări de lucruri nu ar îmbunătăți cu nimic relația dintre pârât și copil.
În termen legal, împotriva sentinței civile menționate mai sus, a declarat apel reclamanta, criticând-o sub aspectul programului de vizită a minorului stabilit în favoarea pârâtului-reconvenient.
Prin decizia civilă nr. 418 din 16 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Constanțaa fost respins ca nefondat apelul declarat de reclamantă.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de apel a reținut următoarele considerente:
Potrivit art. 43 alin. ultim Codul familiei, părintele divorțat căruia nu i s-a încredințat copilul, păstrează dreptul de a avea legături personale cu acesta, precum și de a veghea la creșterea, educarea, învățătura și pregătirea profesională.
Atâta timp cât nu s-a pronunțat împotriva sa o hotărâre de decădere din drepturile părintești, dreptul și, în același timp obligația părintelui căruia nu i s-a încredințat copilul de a contribui la creșterea și educarea lui, se pot realiza în diferite moduri ca, de pildă, vizitarea copilului la domiciliul celuilalt părinte,
lăsarea copilului la domiciliul său, precum și încuviințarea dată de a-l avea pe copil un anumit interval de timp, cum ar fi în perioada vacanțelor școlare.
Trebuie avut în vedere și faptul că, pentru a i se da părintelui posibilitatea de a întreține legături persoanele cu minorul, se impune ca exercitarea în concret a acestui drept să nu fie stânjenită, eventual, de prezența celuilalt părinte sau a familiei acestuia, comunicarea dintre părinte și copilul său minor trebuind să aibă loc în mod firesc, fără nicio restrângere.
Față de cele expuse, instanța de apel a apreciat că programul de vizită stabilit în favoarea pârâtului de către judecătorul fondului nu contravine intereselor minorului, fiind în concordanță cu vârsta acestuia și suficient de restrictiv pentru a nu-i perturba în mod grav programul obișnuit.
Programul de vizită foarte scurt pretins de apelanta-reclamantă nu este de natură să facă posibilă dezvoltarea unei relații afective normale între tată și copil, fiind nevoie de un interval de timp suficient de pentru ca minorul să se obișnuiască și să se simtă confortabil în prezența pârâtului
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat recurs reclamanta.
În motivarea recursului au fost invocate următoarele:
Recurenta apreciază că programul stabilit de instanța de fond nu este în interesul minorului în vârstă de 3 ani, programul de vizitare stabilit în favoarea tatălui încălcând grav programul de odihnă și de alimentație al minorului. Astfel, orele în care minorul ar trebui să se afle în compania tatălui său se suprapun peste orele de prânz, interval de timp în care minorul este obișnuit să mănânce și apoi să doarmă.
Mai mult decât atât, prin programul încuviințat, instanța de fond a permis pârâtului să petreacă timp în compania minorului, singur, nesupravegheat.
Recurenta arată că nu încearcă să limiteze dreptul pârâtului de a avea legături personale cu minorul, însă, apreciază că programul de vizitare trebuie să respecte în primul rând, așa cum arată și Legea nr. 272/2004, interesul superior al minorului.
Minorul este bolnav de bronșită astmatiformă și are nevoie în permanență să se afle în prezența unor adulți care să știe cum se manifestă boală, iar în situația în care minorul suferă o criză, să știe care sunt procedurile de urmat pentru a nu-i pune în pericol viața acestuia. Minorul se află în evidențele medicului pediatru ca fiind suferind de această boală, iar acest specialist recomandă ca minorul să fie în permanență însoțit.
Pârâtul nu are niciun fel de experiență în ceea ce privește creșterea unui copil minor. Acesta nu știe care sunt trebuințele unui copil în vârstă de numai 3 ani de zile și, mai ales, nu știe cum să reacționeze în situația în care minorul ar suferi o criză astmatică.
Pârâtul nu are o locuință stabilă. În cursul judecării în fond a cauzei, în interval de numai 3 luni, acesta și-a schimbat de 3 ori locul în care locuiește efectiv.
Tatăl nu a avut cu minorul legături personale până în prezent, când copilul are vârsta de 3 ani, ori, într-o atare situație, stabilirea unui program de vizitare singur în prezența minorului nu este de natură să îmbunătățească legătura
dintre părinte și copil, constituind un mod brutal de modificare a felului de viață a copilului, cu atât mai mult cu cât minorul are și în prezent nevoi speciale.
Recurenta arată că este de acord ca pârâtul să-și poată vizita copilul în week-end pentru o perioadă de 5-6 ore, însă, într-un interval orar care să nu perturbe programul de alimentație și al acestuia și numai în prezența sa sau a bunicii materne.
De asemenea, recurenta arată că se opune posibilității conferite intimatului în sensul de a lua minorul pentru două săptămâni pe perioada vacanței de vară. Un astfel de program ar trebui încuviințat când minorul va împlini cel puțin 5-6 ani.
Analizând sentința recurată din prisma criticilor formulate, Curtea a admis recursul ca fondatpentru următoarele considerente:
Prin hotărârea instanței de fond, menținută de instanța de apel, s-a stabilit în favoarea pârâtului un program de vizitare a minorului în fiecare duminică între orele 1200- 1800și 2 săptămâni pe perioada verii.
Programul stabilit de instanță între orele 1200- 1800se suprapune peste orele de masă și odihnă ale minorului, orar cu care acesta este obișnuit și recomandat de specialiști pentru odihna unui minor aflat la o vârstă fragedă (3 ani).
Pentru a nu perturba programul de somn și masă al acestuia ar fi în interesul minorului ca programul de vizitare să se desfășoare în intervalul 900- 1400, interval acceptat și de către reclamantă.
De asemenea, având în vedere că minorul este în perioada de acomodare cu vizitele și compania tatălui, Curtea apreciază că pentru început luarea sa din domiciliu o săptămână în perioada verii este suficientă.
Pentru considerentele arătate, potrivit art. 312 Cod procedură civilă, Curtea a admis recursul formulat și a modificat decizia recurată în sensul restrângerii programului de vizită conform celor dispuse prin dispozitiv.
Curtea a menținut, însă, dispozițiile referitoare la posibilitatea luării din domiciliu a minorului pe perioada vizitelor pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 43 alin. 3 Codul familie, părintele căruia nu i s-a încredințat copilul păstrează dreptul de a avea legături personale cu acesta, precum și de a veghea la creșterea, învățătura și pregătirea lui profesională.
Din probele administrate rezultă că tatăl oferă condiții normale de locuit conform referatului de anchetă socială, are lor de muncă obținând venituri.
Vârsta mică a copilului nu este un argument pentru ca vizita să aibă loc numai la domiciliul reclamantei și numai în prezența membrilor familiei acesteia.
În plus, starea tensionată dintre părinți duce la menținerea unei stări de lucruri care nu ar îmbunătăți cu nimic relația dintre tată și copil.
Reclamanta nu a administrat probatorii din care să rezulte că luarea din domiciliu a copilului de către tată ar avea o influență negativă asupra creșterii lui sau i-ar putea afecta starea de sănătate.
Pentru dezvoltarea unor relații normale între tată și fiu se impune ca pârâtului să i se permită să păstreze legăturile cu el în afara familiei reclamantei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul civil formulat de reclamanta, domiciliată în C,-, -. A,. 18, județul C și cu domiciliul procesual ales la cabinet avocat, cu sediul în C,-, -. A,. 18, județul C, împotriva deciziei civile nr. 418 din 16 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimatul pârât, domiciliat în C,-, -. 15, județul C și autoritatea tutelarăCONSILIUL LOCAL, cu sediul în C,-, județul C șiCONSILIUL LOCAL, cu sediul în G, județul
Modifică în tot decizia recurată în sensul că admite apelul.
Schimbă în parte sentința apelată și stabilește un program de vizită a minorului - în fiecare duminică între orele 900- 1400și o săptămână în perioada verii.
Menține restul dispozițiilor.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 21 noiembrie 2008.
Președinte, JUDECĂTORI: Paulina Georgescu, Daniela Petrovici Jelena Zalman
- - - -
- -
Grefier,
- -
Jud. fond -
Jud. apel -,
Red. dec. jud. -/19.12.2008
gref. -
4 ex./22.12.2008
Președinte:Paulina GeorgescuJudecători:Paulina Georgescu, Daniela Petrovici Jelena Zalman
| ← Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... | Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... → |
|---|
