Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia 80/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
PRECUM ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 80/FM
Ședința publică din data de 21 noiembrie 2008
Complet specializat pentru cauze cu minori și de familie
PREȘEDINTE: Paulina Georgescu
JUDECĂTORI: Paulina Georgescu, Daniela Petrovici Jelena Zalman
- - -
Grefier - - -
S-a luat în examinare recursul civil formulat de pârâțiiși, domiciliați în C,-, -. A, etaj 3,. 24, județul C, împotriva deciziei civile nr. 182 din 7 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă, domiciliată în C,-, -. C,. 54, județul C, având ca obiect partaj bunuri comune.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurenții pârâți și prin d-na avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr. 48211 din 19.11.2008, depusă la dosar și intimata reclamantă prin d-na avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr. 11012 din 24.10.2008, depusă la dosar.
Procedura este legal îndeplinită în conformitate cu dispozițiile art. 87 și următoarele Cod procedură civilă.
Recursul este declarat în termenul legal, motivat și timbrat cu taxă judiciară de timbru de 10 lei, conform chitanței nr. - din 23.10.2008, depusă la dosar.
S-a făcut referatul oral asupra cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorul recurenților pârâți, potrivit dispozițiilor instanței consemnate în încheierea de ședință din data de 24 octombrie 2008, depune dovada achitării diferenței de taxă de timbru datorată în recurs, în cuantum total de 2.050 lei, conform chitanței nr. - din 6.11.2008 și timbre judiciare în valoare totală de 3 lei.
Întrebate fiind, părțile arată că nu au acte de depus sau cereri noi de formulat, apreciind cauza în stare de judecată.
Instanța, luând act că de declarațiile părților în sensul că nu au înscrisuri noi de depus sau cereri prealabile de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Apărătorul recurenților pârâți, având cuvântul asupra recursului, învederează că prin motivul 4 de recurs s-au formulat critici cu privire la soluția de respingere a solicitării apelanților de a dispune în cauză reevaluarea imobilului în litigiu în considerarea faptul că evaluarea acestui imobil a fost realizată în anul 2006. Apreciază că în mod greșit instanța de apel a respins ca fiind tardiv
formulată cererea privind încuviințarea probei cu expertiza tehnică imobiliară pentru stabilirea valorii actuale de circulație a imobilului având în vedere că sulta trebuia calculată corespunzător acestei valori. Față de acest motiv de recurs, apreciază că se impune admiterea recursului, casarea hotărârii recurate cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare în vederea efectuării expertizei imobiliare prin care să se stabilească valoarea actuală de circulație a imobilului.
Referitor la primul motiv de recurs arată că acesta vizează modalitatea în care instanța a stabilit că părțile au cote de contribuție diferite la dobândirea bunurilor comune, respectiv 75% în favoarea intimatei reclamante și 25% în favoarea recurentului pârât. Învederează că în mod eronat instanțele de fond și de apel au reținut în motivarea hotărârilor faptul că recurentul pârât nu ar fi făcut dovada că în timpul căsătoriei ar fi obținut venituri din activități desfășurate fără carte de muncă. Apreciază că prin probele administrate în cauză recurentul pârât a făcut dovada cotei egale de contribuție a foștilor soți la dobândirea bunurilor comune. Instanțele au omis să analizeze probele administrate de recurentul pârât, respectiv depoziții de martori și înscrisuri, probe din care a rezultat împrejurarea că acesta a obținut în timpul căsătoriei venituri suplimentare care s-au adăugat la veniturile obținute în urma desfășurării activității pentru care avea carnet de muncă. De asemenea, instanța nu a ținut cont de depozițiile martorilor care au atestat veridicitatea aspectelor susținute prin cererea reconvențională, în sensul că foștii soți au beneficiat de ajutorul acordat cu caracter de continuitate de către mama recurentului pârât, constând în sume de bani, găzduirea foștilor soți fără ca mama recurentului pârât să pretindă vreo sumă de bani, fapt ce ar fi trebuit să determine instanța să ajungă la concluzia că părțile au contribuit în mod egal la dobândirea bunurilor comune.
Cu privire la al doilea motiv de recurs, arată că acesta vizează includerea în mod greșit în masa de partaj a dreptului de creanță reprezentat de contravaloarea îmbunătățirilor aduse imobilului aparținând recurentei pârâte. Învederează că toate îmbunătățirile efectuate la acest imobil au fost făcute doar de către recurenta pârâtă și soțul acesteia, foștii soți având calitatea de persoane tolerate în imobilul proprietatea recurentei pârâte. Prin probele administrate în cauză, atât la instanța de fond cât și în fața instanței de apel, recurenta pârâtă a făcut dovada faptului că în toată perioada cât recurentul pârât împreună cu intimata reclamantă au locuit în imobilul proprietatea recurentei pârâte, aceștia nu au contribuit niciodată la achitarea cheltuielilor de întreținere.
Referitor la al treilea motiv de recurs, învederează că acesta vizează neincluderea în masa partajabilă a 16.000 acțiuni BRD, a autoturismului dobândit de părți în timpul căsătoriei și arată că în mod greșit instanța nu a inclus în masa bunurilor de împărțit aceste bunuri, reținând caracterul de bunuri proprii ale intimatei reclamante și nu acela de bunuri dobândite de părți în timpul căsătoriei.
Solicită admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de apel, în vederea efectuării unei expertize tehnice imobiliare prin care să fie stabilită valoarea actuală de circulație a
imobilului. Totodată, solicită obligarea intimatei reclamante la plata cheltuielilor de judecată.
Apărătorul intimatei reclamante, având cuvântul asupra recursului, învederează că prin concluziile orale apărătorul recurenților pârâți a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii recurate cu trimitere spre rejudecare. Apreciază că această cerere reprezintă o modificare a motivelor de recurs, ceea ce contravine dispozițiilor art. 303 Cod procedură civilă, care prevăd că motivarea recursului se face în termenul de recurs. Întrucât la acest termen se solicită pentru prima dată casarea hotărârii cu trimitere spre rejudecare, cu depășirea termenului prevăzut pentru motivarea recursului, apreciază că instanța nu poate pronunța o astfel de hotărâre având în vedere că nu au fost invocate motive de ordine publică.
Referitor la imobilul în litigiu, arată că acesta a fost evaluat prin expertiza efectuată la instanța de fond, părțile nu au formulat obiecțiuni la probele administrate în acest sens iar în fața instanței de apel pârâții nu s-au solicitat alte probatorii. Solicită respingerea motivului de recurs ce viza casarea hotărârii recurate cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare având în vedere că imobilul a fost corect evaluat prin raportul de expertiză efectuat în cauză iar faptul că procesul a parcurs toate căile de atac, aceasta se datorează pârâților și nu reclamantei.
În ce privește celelalte critici formulate prin motivele 1, 2 și 3 de recurs, arată că acestea au făcut obiectul analizei și la instanța de apel. Învederează că prin probele administrate în cauză a făcut dovada cotei majoritare de contribuție a intimatei reclamante la dobândirea bunurilor comune, cu ocazia interogatoriului pârâtul recunoscând împrejurarea că reclamanta a realizat venituri mai mari și că acesta a avut cheltuieli personale. În referire la acțiunile BRD, arată că acestea sunt bunuri personale ale intimatei reclamante, fapt recunoscut și de către recurentul pârât cu ocazia administrării probei cu interogatoriul, astfel că în mod corect instanța nu a inclus în masa de partaj acțiunile BRD.
Totodată, arată că în se privește susținerile recurentului pârât în sensul că a realizat unele venituri din activități pentru care nu avea încheiat un contract de muncă, apreciază că prin probele administrate în cauză recurentul pârât nu a făcut dovada că a obținut venituri din astfel de activități.
Referitor la dreptul de creanță al intimatei reclamante reprezentat de contravaloarea îmbunătățirilor aduse imobilului aparținând recurentei pârâte, arată că recurenții pârâți au recunoscut cu ocazia interogatoriului că intimata reclamantă a contribuit la aceste îmbunătățiri.
Solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii recurate ca fiind legală și temeinică. Totodată, arată că nu solicită cheltuieli de judecată.
Instanța rămâne în pronunțare asupra recursului.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
La 9 decembrie 2004, în cadrul acțiunii de divorț promovată de reclamantul, pârâta a formulat cerere reconvențională, solicitând instanței să dispună, în contradictoriu cu reclamantul, partajarea bunurilor comune dobândite în timpul căsătoriei, reținând o cotă de 75% la dobândirea bunurilor comune pentru pârâta reconvenientă.
Prin aceeași cerere pârâta a solicitat instanței să constate îmbunătățirile aduse de soți la imobilul proprietatea mamei reclamantului, în valoare de 100.000.000 lei vechi, constând în montat geamuri termopan, montat gresie în baie și hol, montat calorifere pe perete, schimbat instalația sanitară și electrică, reparat acoperișul, zugrăvit, rașchetat și lăcuit parchet, montat aplice de iluminat.
Printr-o cerere reconvențională la partaj, reclamantul a solicitat instanței să includă în masa bunurilor comune, pe lângă apartament, și alte bunuri mobile aflate în posesia pârâtei, respectiv: 16.000 acțiuni BRD, autoturism, bani lichizi 65.000.000 lei și datoria comună constând în cheltuielile de întreținere ale apartamentului. Solicită ca instanța să constate că părțile au cote egale de 50% la dobândirea bunurilor comune și respingerea ca inadmisibilă a cererii de constatare a dreptului de creanță pentru îmbunătățirile aduse imobilului proprietatea mamei sale deoarece titularul obligației corelative nu este parte în cauză.
Cauza având ca obiect partaj a fost disjunsă de cererea de desfacere a căsătoriei prin dispoziția judecătoriei consemnată în încheierea de ședință din 15 martie 2005.
Ulterior, reclamanta din cererea de partaj, a chemat în judecată și pe pârâta, solicitând ca în contradictoriu cu cei doi pârâți instanța să constate îmbunătățirile aduse de soți la imobilul proprietatea mamei pârâtului reconvenient și să fie obligată pârâta să-i plătească reclamantei cota de 75% din dreptul de creanță.
Pârâtul a mai depus, de asemenea, precizări la cererea reconvențională, solicitând completarea masei bunurilor comune cu TV Samsung, calorifer electric, aspirator, mașină de călcat, mixer de bucătărie, storcător de fructe, chiuvetă inox de bucătărie, hotă aragaz, filtru cafea, mașină de spălat automată, telefon fix, instalație de aer condiționat, drept de creanță constând în c/val chiriei încasate exclusiv de către reclamantă din închirierea apartamentului în perioada 2004- la zi, autoturism și datoria comună constând în cheltuieli de întreținere 2000 lei.
Prin sentința civilă nr. 5863/15.05.2007 pronunțată de Judecătoria Constanța în dosarul civil nr- a fost admisă acțiunea civile formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâții reconvenționali și, a fost admisă cererea reconvențională, s-a constatat că masa bunurilor comune dobândite de reclamanta pârâtă și pârâtul reconvenient în timpul căsătoriei se compune din: bun imobil - apartament situat C,în-, -.2,.72 cu 2 camere și dependințe și bunuri mobile: instalație de aer condiționat și mașină de spălat.
De asemenea, s-a constatat că reclamanta pârâtă și pârâtul reconvenient au un drept de creanță reprezentând contravaloarea îmbunătățirilor aduse imobilului situat în C-, -.A.3,.24 proprietatea pârâtei constând în montat geamuri termopan (balcon, dormitor, baie, bucătărie), gresie în baie și hol, schimbat instalație sanitară.
S-a constatat că reclamanta pârâtă și pârâtul reconvenient au o datorie comună constând în creditul ipotecar contractat prin contractul de credit 1069/12.10.2001 încheiat cu BRD - Sucursala rămas de achitat după data de 15.03.2005.
S-a constatat că la dobândirea bunurilor comune reclamanta pârâtă a avut o contribuție de 75% iar pârâtul reconvenient de 25%.
S-a dispus ieșirea din indiviziune a părților asupra bunurilor comune dobândite în timpul căsătoriei.
S-a atribuit reclamantei pârâte imobilul apartament situat C,în-, -.2,.72 cu 2 camere și dependințe și bunurile mobile: instalație de aer condiționat și mașină de spălat.
S-a atribuit reclamantei pârâte creditul ipotecar contractat prin contractul de credit 1069/2001 încheiat cu BRD Sucursala rămas de achitat după data de 15.03.2005.
A fost obligată reclamanta pârâtă să plătească pârâtului reconvenient suma de 24.433,98 lei cu titlu de sultă.
A fost obligat pârâtul reconvenient să plătească reclamantei pârâte suma de 5947,25 lei reprezentând partea sa din creditul rămas de achitat.
A fost obligată pârâta să plătească reclamantei pârâte suma de 10821,25 lei reprezentând contravaloarea îmbunătăților aduse imobilului din C,-, -.A.3,.24.
A fost obligat pârâtul reconvenient și pârâta către reclamanta pârâtă a sumei de 1721,4 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință civilă instanța de fond, în baza materialului probator administrat în cauză, a reținut următoarele:
În speță a rezultat că, în timpul căsătoriei, desfăcute prin sentința civilă irevocabilă nr. 2618/15.03.2005 a Judecătoriei Constanța, soții și au dobândit următoarele bunuri: imobilul situat în C,-, - 2,.3,.72 cu două camere și dependințe, prin contractul de vânzare cumpărare cu garanție ipotecară autentificat sub nr. 3111 din 12.10.2001 și bunuri mobile: instalația de aer condiționat și mașină de spălat.
În ceea ce privește imobilul - apartament, ambele părți au recunoscut dobândirea lui ca bun comun, acesta fiind dobândit la 12.10.2001, deci în timpul căsătoriei.
De asemenea, instalația de aer condiționat este un bun cu care pârâtul reconvenient a completat masa bunurilor comune și pe care reclamanta pârâtă l-a recunoscut la interogatoriu ca fiind bun dobândit în timpul căsătoriei. Mai mult toți martorii au declarat că părțile au dobândit în timpul căsătoriei instalația de aer condiționat.
In privința mașinii de spălat instanța a apreciat că aceasta este bun comun chiar dacă reclamanta pârâtă nu l-a recunoscut la interogatoriu. Din declarațiile martorilor și a rezultat că părțile au dobândit împreună mașina de spălat, declarațiile nefiind contrazise de declarațiile celorlalți martori.
Instanța nu a reținut ca bunuri comune celelalte bunuri enumerate de către pârâtul reconvenient în cererea completatoare a cererii reconvenționale, pentru următoarele motive:
Conform art. 1169 cod civil " cel ce face o propunere înaintea instanței trebuie să o dovedească".
Instanța a apreciat că atâta timp cât declarațiile martorilor se contrazic în ceea ce privește existența sau inexistența anumitor bunuri precum și faptul că reclamanta pârâtă nu a recunoscut anumite bunuri, pârâtul reconvenient nu a dovedit ca fiind bunuri comune următoarele bunuri: TV Samsung, calorifer, aspirator, mașină de călcat, mixer de bucătărie, chiuvetă inox bucătărie, hotă aragaz, telefon fix, storcător de fructe și filtru de cafea și bani lichizi 65.000.000 lei.
Instanța nu a reținut ca și bun comun dreptul de creanță constând în contravaloarea chiriei încasate de reclamantă prin închirierea apartamentului întrucât pârâtul reconvenient nu a făcut dovada că acest apartament ar fi fost închiriat și nici sumele care ar fi fost primite cu titlu de chirie.
Instanța nu a reținut ca bun comun un autoturism, având în vedere că din declarațiile martorilor rezultă că părțile nu au dobândit în tipul căsătoriei autoturismul.
În ceea ce privește datoria comună constând în cheltuielile de întreținere instanța a apreciat că atâta timp cât aceste cheltuieli de întreținere au fost achitate de pârâtul reconvenient, nu constituie o datorie comună.
Chiar dacă reclamanta pârâtă a recunoscut că a stat în apartamentul pârâtei din septembrie 2004, până în aprilie 2005 și nu a achitat întreținerea și telefonul, faptul că în această perioadă era încă în timpul căsătoriei sale cu pârâtul reconvenient, datoriile cu întreținerea au fost apreciate de instanță ca datorii comune ale căsniciei conform art. 32 lit.c din codul familiei, astfel că plata lot de către unul dintre soți nu a făcut să schimbe natura juridică, instanța nereținând deci, această datorie în masa bunurilor comune.
Totodată, instanța nu a reținut ca bunuri comune acțiunile deținute de reclamanta pârâtă la BRD pentru următoarele aspecte:
Reclamanta pârâtă a dobândit înainte de căsătorie, ca bun propriu un număr de 242 acțiuni, iar în timpul căsătoriei nu au mai fost cumpărate și alte acțiuni, astfel cum recunoaște de pârâtul reconvenient la interogatoriu.
Numărul acțiunilor deținute de către reclamanta pârâtă era de 16.000 acțiuni ( filele 62 - 73 dosar fond) iar acest număr a crescut ca urmare a faptului că AGA din BRD - a hotărât în fiecare an, ca în contul dividendelor ce trebuiau acordate acționarilor să se distribuie acestora în loc de bani, alte acțiuni.
Prin urmare, dividendele ce i se cuveneau reclamantei pârâte în calitatea sa de acționar sunt bunuri proprii întrucât erau produse de cele 242 de acțiuni (inițiale) ce sunt bunuri proprii (sunt dobândite înainte de căsătorie) fiind
deci "fructele" acestor acțiuni. Or, acțiunile dobândite în timpul căsătoriei sunt tot bunuri proprii ale reclamantei pârâte întrucât intervine, în cazul lor, subrogația reală cu titlu particular. Din înscrisurile depuse la dosar din declarațiile martorilor coroborate cu răspunsurile la interogatoriu ale pârâtului reconvenient și ale pârâtei, a rezultat că în timpul căsătoriei au fost efectuate de către soți la imobilul pârâtei următoarele îmbunătățiri: montat geamuri termopane, gresie în baie și hol și schimbat instalație sanitară.
Instanța nu a reținut celelalte îmbunătățiri invocate de reclamanta pârâtă, apreciind că nu au fost dovedite și pentru același motiv nu a reținut susținerea părților ca aceste îmbunătățiri au fi fost efectuate din banii pârâtei.
Prin urmare instanța a constatat că reclamanta pârâtă împreună cu pârâtul reconvenient au un drept de creanță ca bun comun, constând în c/val. îmbunătățirilor aduse imobilului imobilului situat în-, - 2,. A,.3,.24 constând în montat geamuri termopane, gresie în baie și hol, schimbat instalație sanitară.
Întrucât părțile au dobândit în timpul căsătoriei apartamentul prin vânzare cumpărare cu credit ipotecar nr. 1069/12.10.2001 instanța a reținut ca pasiv al masei bunurilor comune acest credit, constatând că reclamanta pârâtă și pârâtul reconvenient au o datorie comună constând în creditul ipotecar contractat prin contractul de credit, ce a rămas de achitat după data de 15.03.2005, data când căsătorie soților a încetat.
În ce privește contribuția soților la dobândirea bunurilor comune instanța a reținut că reclamanta pârâtă are o cotă de 75% iar pârâtul reconvenient o cotă de 25%, întrucât pe parcursul căsniciei reclamanta a avut în permanență venituri rezultate din salariu, dividende, prime, vânzarea de acțiuni, aspect recunoscut și de pârâtul reconvenient, iar pârâtul reconvenient nu a avut un loc de muncă în perioada 30.04.2001 - 19.03.2003 ( filele 60 - 61 dosar fond).
De asemenea, veniturile reclamantei pârâte au fost superioare veniturilor pârâtului reconvenient, care pe parcursul căsniciei a urmat cursurile unei facultăți particulare unde a achitat taxele școlare chiar și în perioada când nu avea loc de muncă.
Deși instanța a reținut din declarațiile martorilor audiați că pârâta i-a ajutat pe cei doi soți la munca în gospodărie acest lucru nu a exclus și munca depusă de reclamanta pârâtă în gospodărie, muncă care de asemenea a fost reținută de instanță ca o contribuție la dobândirea bunurilor comune de către reclamanta pârâtă.
În consecință, instanța a apreciat că reclamanta pârâtă are o cotă de contribuție de 75% la dobândirea bunurilor comune, iar pârâtul reconvenient o cotă de 25%.
Potrivit art. 728 civ. "nimeni nu poate fi obligat a rămâne în indiviziune".
Potrivit art. 6739.pr.civ. "la formarea și atribuirea loturilor instanța va ține seama după caz și de acordul părților, mărimea cotei ce se cuvine fiecăruia din masa bunurilor de împărțit, domiciliul și ocupația părților, faptul că
unii dintre coproprietari, înainte de a se cere împărțeala, au făcut construcții, îmbunătățiri cu acordul coproprietarilor".
Conform art. 67310al.4 pr.civ. "la cererea unuia dintre coproprietari, instanța, ținând seama de împrejurările cauzei pentru motive temeinice, va putea să-i atribuie bunul direct prin hotărâre asupra fondului procesului, stabilind totodată sumele ce se cuvin celorlalți coproprietari".
Având în vedere cele expuse mai sus, instanța a dispus ieșirea din indiviziune a părților asupra bunurilor comune dobândite în timpul căsătoriei și va dispune ieșirea din indiviziune a părților asupra bunurilor comune dobândite în timpul căsătoriei și a atribuit reclamantei pârâte apartamentul situat în-, -2.2.72 cu 2 camere + dependințe și bunurile mobile: instalație de aer condiționat și mașina de spălat.
Întrucât a atribuit reclamantei apartamentul, instanța a atribuit reclamantei pârâte și creditul ipotecar contractat prin contractul de credit 1069/2001 încheiat cu BRD Sucursala rămas de achitat după data de 15.03.2005.
Având în vedere valoarea bunurilor atribuite reclamantei (954.489,543 lei - apartament + 356 lei mașină de spălat și 1260 lei instalația de aer condiționat) și cotele de contribuție stabilite de instanță (75% respectiv 25%) instanța a obligat reclamanta pârâtă să plătească pârâtului reconvenient suma de 24.433,98 lei cu titlu de sultă.
Având în vedere datoria comună de 23.789 lei reprezentând creditul rămas de achitat cu dobânzile aferente - fila 164, și cotele de contribuție reținute, instanța a obligat pârâtul reconvenient să plătească reclamantei pârâte (căreia i se va atribui creditul) suma de 5947,25 lei reprezentând partea sa ( a pârâtului reconvenient) din creditul rămas neachitat.
Întrucât instanța a reținut în masa bunurilor comune și dreptul de creanță constând în val îmbunătățirilor aduse imobilului din str. -, proprietatea pârâtei, instanța a constatat că pârâta trebuie să plătească reclamantei cota de 75% din val îmbunătățirilor estimate de către expert și de către reclamantă și necontestate de pârâtă (care în mod voit și cu rea credință nu a permis accesul expertului în apartament) la suma de 14.428,33 lei.
Astfel, suntem în prezența îmbogățirii fără justă cauză care constă în mărirea patrimoniului unei persoane posesoare a patrimoniului, unei alte persoane.
În cauză prin îmbunătățirile aduse apartamentului lui acesteia i s-a creat o mărire a patrimoniului iar reclamantei pârâte o micșorare a patrimoniului cu aceeași sumă cu care s-a mărit patrimoniul pârâtei.
Având în vedere că mărirea patrimoniului pârâtei în detrimentul reclamantei pârâte nu are nici o cauză legitimă, instanța a obligat pârâta să plătească reclamantei pârâte suma de 10821,25 lei reprezentând cota de 75% din c/val îmbunătățirilor aduse imobilului din-, -.24.
Împotriva acestei sentințe și împotriva încheierii din 04.04.2006 au declarat recurs pârâții reconvenienți și, cererea acestora fiind ulterior calificată apel, în conformitate cu prevederile art. 282 Cod procedură civilă.
Prin decizia civilă nr. 182 din 07 aprilie 2008, Tribunalul Constanțaa admis apelul pârâților, și a schimbat în parte sentința apelată, în sensul că a constatat că reclamanta și pârâtul reconvenient au un drept de creanță în cuantum de 5373 lei, reprezentând c/val. îmbunătățirilor aduse apartamentului proprietatea pârâtei și a obligat pe pârâta să plătească reclamantei (fostă ) suma de 4029,75 lei corespunzătoare cotei de 75% din totalul îmbunătățirilor. A menținut celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a reținut, în privința cotei de contribuție a părților la dobândirea bunurilor comune, că în perioada 30.04.2001 - 19.03.2003 pârâtul nu a avut un loc de muncă și că nu a dovedit obținerea unor venituri din activități desfășurate fără carte de muncă, în timp ce reclamanta a beneficiat pe parcursul căsătoriei de beneficii din dividende, prime și vânzare de acțiuni. În plus, pârâtul a suportat și cheltuieli de școlarizare, fiind înscris în perioada căsătoriei la cursurile unei facultăți.
În privința îmbunătățirilor aduse apartamentului pârâtei apelante, tribunalul a reținut că soluția instanței de fond este susținută de înscrisurile - facturile - de achiziționare a materialelor, de proba testimonială și de interogatoriul administrat pârâților, valoarea lucrărilor de îmbunătățire fiind, conform raportului de expertiză efectuat în apel, de 5373 lei.
Referitor la neincluderea în masa partajabilă a bunurilor și drepturilor cerute de pârât prin reconvențională, tribunalul a reținut că soluția primei instanțe este corectă deoarece pârâtul nu a dovedit cu înscrisuri achiziționarea bunurilor de către părți, în condițiile în care reclamanta nu le-a recunoscut ca fiind dobândite în timpul căsătoriei; că autoturismul marca este proprietatea unei terțe persoane; că nu s-a dovedit închirierea apartamentului pentru includerea în masă a dreptului de creanță reprezentând c/val. chiriei; că nu s-a dovedit existența în masă a sumei de 6500 lei; că acțiunile de la BRD sunt bunuri proprii ale intimatei reclamante, fiind fructe civile ale celor 242 acțiuni dobândite anterior căsătoriei și că, o datorie comună achitată de unul dintre soți nu mai are caracterul de datorie comună.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs pârâții apelanți și care, invocând prevederile art. 304 pct. 7,8 și 9 Cod procedură civilă, au susținut că hotărârea este nelegală, în esență, pentru că, printr-o apreciere subiectivă a probelor administrate și prin omisiunea analizării în întregime a acestor probe, instanțele au ajuns la concluzia contribuției diferite la dobândirea bunurilor comune, în cotă de 75 % pentru reclamanta și de 25% pentru pârâtul; că în mod greșit instanțele au inclus în masa bunurilor comune dreptul de creanță constând în îmbunătățirile aduse imobilului proprietatea pârâtei recurente; că în mod nejustificat nu au fost incluse în masa partajabilă cele 16.000 acțiuni la BRD, autoturismul marca, suma de 65 mil. lei vechi, datoria comună constând în cheltuielile de întreținere ale apartamentului, TV Samsung, calorifer electric, aspirator, mașină de călcat, mixer de bucătărie, storcător de fructe, chiuvetă inox de bucătărie, hotă aragaz, filtru cafea, mașină de spălat automată, telefon fix, drept de creanță constând în c/val chiriei încasate exclusiv de cătzre
reclamantă din închirierea apartamentului în perioada 2004- la zi și datoria comună constând în cheltuieli de întreținere 2000 lei și că în mod greșit instanța de apel a respins solicitarea apelanților de a de efectua un raport de expertiză pentru reevaluarea apartamentului din C,-, -. 72.
Recursul nu este întemeiat.
Cu privire la critica ce vizează modalitatea în care instanțele au stabilit că părțile au o contribuție diferită la dobândirea bunurilor comune, recurentul susține că instanțele au interpretat în mod subiectiv probele administrate de către reclamantă și că au omis să analizeze probele pârâtului reconvenient, probe din care rezulta că în timpul căsătoriei recurentul a obținut venituri suplimentare, care s-au adăugat veniturilor obținute prin desfășurarea activității cu carte de muncă și că, pe parcursul căsătoriei, soții au fost ajutați de mama pârâtului, recurenta, care le-a oferit soților găzduire, ajutor în gospodărie și importante sume de bani, toate acestea fiind argumente pentru concluzia că părțile au avut o contribuție egală la dobândirea bunurilor comune.
În primul rând Curtea constată că, deși întemeiat pe art. 304 pct. 7,8 și 9 Cod procedură civilă, motivul de recurs menționat nu se încadrează în motivele de nelegalitate invocate, respectiv lipsa motivelor pe care se sprijină hotărârea, motive contradictorii ori străine de natura pricinii (pct.7), interpretarea greșită a actului juridic dedus judecății care a determinat schimbarea naturii ori înțelesului lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia (pct.8), ori lipsa temeiului legal sau încălcarea și aplicarea greșită a legii (pct.9).
Critica recurentului se sprijină pe modul în care au fost analizate probele, respectiv pe omisiunea instanței de a analiza probele pârâtului apelant cu privire la veniturile sale suplimentare, obținute fără contract de muncă, critică ce se circumscrie însă motivului de recurs reglementat de pct. 10 al art. 304 Cod procedură civilă - "când instanța nu s-a pronunțat asupra unui mijloc de apărare sau asupra unei dovezi administrate, care erau hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii" - text abrogat prin art. I pct. 1111din OUG nr. 138/2000, aprobată prin Legea nr. 219/2005.
Analizând însă această critică din perspectiva dreptului părților de a fi efectiv ascultate și de a li se analiza cererile, dedus din aplicarea art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, Curtea constată că în mod judicios au arătat instanțele că proba testimonială nu a fost relevantă pentru dovedirea obținerii de către pârâtul recurent a unor venituri suplimentare, din activități desfășurate fără contract de muncă, câtă vreme nu s-a arătat concret cuantumul veniturilor obținute de pârât din desfășurarea acestor activități și care a fost frecvența desfășurării lor.
Contrar susținerilor pârâtului, instanța a analizat, neomițând să arate că ajutorul dat în gospodărie de mama pârâtului, d-na, a profitat ambilor soți, deopotrivă, fără să se poată adiționa acest ajutor numai în favoarea pârâtului. Oricum, s-a arătat, diferențele de venituri aduse de cei doi soți au fost semnificativ diferite, pe lângă veniturile mai mici pârâtul având și cheltuieli personale cu taxele școlare care au diminuat contribuția sa la dobândirea bunurilor comune.
Cu privire motivul de recurs referitor la includerea în masa bunurilor comune a dreptului de creanță constând în c/val. îmbunătățirilor aduse imobilului proprietatea recurentei, Curtea reține, pe de o parte, că o critică bazată pe lipsa unui "fundament probatoriu" nu poate avea ca temei art. 304 cpt. 7,8 și 9 Cod procedură civilă, ci pct. 10 al aceluiași articol, abrogat așa cum s-a arătat anterior, și pe de altă parte că dreptul de creanță recunoscut reclamantei a fost justificat de instanțe prin reținerea dovezilor efectuării acestor îmbunătățiri de către foștii soți, respectiv facturi de achiziționare a materialelor și recunoașterea pârâtei în răspunsurile la interogatoriu.
Nici critica referitoare la neincluderea în masa partajabilă a bunurilor arătate de pârât în cererea reconvențională, respectiv TV Samsung, calorifer electric, aspirator, mașină de călcat, mixer de bucătărie, storcător de fructe, chiuvetă inox de bucătărie, hotă aragaz, filtru cafea, mașină de spălat automată, telefon fix, dreptul de creanță constând în c/val. chiriei, precum și economiile părților de 6500 lei, nu poate fi reținută, argumentele arătate anterior cu privire la fundamentarea criticii pe modul în care au fost analizate probele și încadrarea acestei situații în dispozițiile abrogate ale pct. 10 al art. 304 Cod procedură civilă fiind, deopotrivă, aplicabile. În plus, Curtea reține că, dacă martorii audiați la cererea reclamantei au afirmat că în apartamentul soților nu exista aparatură electrocasnică, de tipul celei arătate de pârât în cererea reconvențională, martorii audiați la cererea pârâtului nu au afirmat nimic în legătură cu existența unor asemenea bunuri în patrimoniul părților, astfel că, în lipsa oricăror dovezi, în mod corect au fost aplicate dispozițiile art. 1191 Cod civil referitoare la dovezi.
În ceea ce privește autoturismul, în mod corect au reținut instanțele că, în lipsa dovezilor privind existența unei simulații prin interpunere de persoană, la momentul dobândirii autoturismului, dreptul de proprietate al unei terțe persoane nu poate fi inclus în masa partajabilă a soților.
Cu referire la cheltuielile de întreținere ale apartamentului părților, achitate în întregime de către pârât, în mod corect instanța a stabilit că, prin achitare, datoria comună s-a stins. După achitarea datoriei comune numai de către unul din soți, după separația în fapt sau după desfacerea căsătoriei, partea din datoria comună ce revenea soțului care nu a achitat se transformă într-un drept de creanță al soțului care a achitat datoria. Acest drept de creanță însă nu mai are regimul juridic al datoriei comune și el nu poate fi cerut prin includerea în pasivul comun al masei partajabile, așa cum greșit a solicitat recurentul.
Neîntemeiat este, de asemenea și motivul de recurs ce vizează respingerea cererii apelanților de reevaluare în apel a imobilului proprietatea foștilor soți.
Apelul este o cale de atac devolutivă, dar aceasta nu presupune reanalizarea de către instanța de apel a tuturor problemelor de fapt și de drept care s-au ridicat în fața primei instanțe, ci numai a acelora care sunt criticate de către apelant. Reținând că, în apelul declarat numai de către pârâți aceștia nu au adus critici referitoare valoarea apartamentului reținută de instanța de fond și cum o depreciere a valorii apartamentului s-a datorat și trecerii timpului prin declanșarea apelului de către pârâți, în mod corect s-a apreciat că o asemenea probă nu mai poate fi administrată în apel.
În consecință, reținând legalitatea deciziei recurate, instanța va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul civil formulat de pârâțiiși, domiciliați în C,-, -. A, etaj 3,. 24, județul C, împotriva deciziei civile nr. 182 din 7 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă, domiciliată în C,-, -. C,. 54, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 21 noiembrie 2008.
Președinte, JUDECĂTORI: Paulina Georgescu, Daniela Petrovici Jelena Zalman
- - - -
- -
Grefier,
- -
Jud. fond -
Jud. apel -,
Red./dact. dec. jud. -/13.02.2009
dispozitiv gref. -
2 ex./16.02.2009
Președinte:Paulina GeorgescuJudecători:Paulina Georgescu, Daniela Petrovici Jelena Zalman
| ← Stabilire program vizitare minor. Decizia 958/2009. Curtea de... | Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... → |
|---|
