Pensie întreținere. Decizia 97/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 97/FM
Ședința publică din 09 noiembrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Vanghelița Tase
JUDECĂTOR 2: Mihaela Ganea
JUDECĂTOR 3: Gabriel Lefter
Grefier - -
S-a luat în examinare recursul civil declarat de recurentul-pârât G - B, sector 1,-,.1,.3 - împotriva deciziei civile nr.224/31.03.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța, în contradictoriu cu intimații-reclamanți prin reprezentant legal - C,-, -,.A,.3,.11 și - C,-, -,.A,.3,.11, intimatele CONSILIUL LOCAL C - C,-, județ C și PRIMĂRIA SECTOR 1 B - B, sector 1 având ca obiect pensie întreținere.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru recurentul-pârât avocat conform împuternicirii avocațiale nr.-/1237/30.08.2009 depusă la dosar, pentru intimații-reclamanți se prezintă avocat ( ) conform împuternicirii avocațiale nr.716/13.10.2009 depusă la dosar, intimata-reclamantă fiind prezentă personal, lipsind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită conform art.87 și urm.Cod pr.civilă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul este declarat în termen, motivat și se solicită judecata în lipsă.
După referatul grefierului de ședință;
Apărătorul recurentului invocă lipsa de procedură cu Primăria Sector 1
Instanța, deliberând constată procedura legal îndeplinită cu intimata Primăria sectorului 1
Apărătorul recurentului-pârât solicită proba cu înscrisuri și depune în acest sens un contract de cesiune la dosar. Înmânează și apărătorului intimatilor-reclamanți un exemplar.
Instanța, deliberând, conform art.306 Cod pr.civilă admite proba cu înscrisuri.
Instanța, luând act că nu mai sunt alte cereri prealabile ori înscrisuri de depus la dosar, fiind lămurită asupra cauzei, în conformitate cu art.150 Cod pr.civilă declară dezbaterile închise, constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul părților.
Apărătorul recurentului-pârât, având cuvântul își întemeiază recursul pe dispozițiile art.304 pct.9 Cod pr.civilă. Arată că recursul privește nelegalitatea deciziei tribunalului cu privire la două aspecte - cuantumul pensiei de întreținere în cuantum de 2.000 lei și respingerea cererii de suplinire a consimțământului numai pentru plecarea în străinătate împreună cu minorul.Cu privire la cuantumul stabilit pentru vârsta minorului și posibilitățile recurentului este mult prea mare, prin aceasta încălcându-se dispozițiile legale potrivit cărora pensia de întreținere se stabilește corespunzător nevoilor minorilor și posibilităților materiale ale părintelui obligat.Referitor la suplinirea consimțământului consideră că instanța de apel a greșit când a interpretat în sensul respingerii acestei cereri invocând disp.art.30 lit.b din Legea nr.248/2005.
În concluzie, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat,desființarea celor două hotărâri pentru capătul de cerere privind pensia și pe fond, respingerea cererii de majorare a pensiei, cuantumul de 1.200 lei lunar fiind la această vârstă și la cerințele actuale ale minorului.
Apărătorul intimaților-reclamanți, având cuvântul, precizează că motivul de recurs privind cuantumul pensiei de întreținere nu se încadrează în dispozițiile art.304 Cod pr.civilă.Arată că s-a dovedit că recurentul are posibilități materiale, astfel că, s-a stabilit corect cuantumul pensiei - orice copil are dreptul la un standard de viață cât mai ridicat.Referitor la suplinirea consimțământului, instanța de apel în mod corect a făcut aplicarea art.43 Codul Familiei cât și a dispozițiilor Legii nr.248/2005, dispoziții care precizează clar că părintele căruia nu i-a fost încredințat minorul poate călători în străinătate cu acesta numai cu declarația de acord a celuilalt părinte care să cuprindă destinația și perioada călătoriei.
În concluzie, solicită respingerea recursului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată.
Instanța rămâne în pronunțare asupra recursului.
CURTEA
Asupra prezentului recurs, constată:
Prin decizia civilă nr. 224/31.03.2009 a Tribunalului Constanța -secția civilă a fost admis apelul formulat de apelantul reclamant prin reprezentatul legal, în contradictoriu cu apelantul pârât G, împotriva sentinței civile nr. 23285/19.12.2008 a Judecătoriei Constanța, fiind schimbată în parte hotărârea instanței de fond și stabilindu-se un program pentru păstrarea legăturilor personale ale pârâtului cu minorul astfel:
- în prima și a treia săptămână din fiecare lună, de vineri, orele 17:00 până duminică, orele 14:00;
- o săptămână în perioada vacanței de iarnă, prima săptămână în primul an și a doua săptămână în anul următor;
- în perioada 1-15 iulie din fiecare an, cu posibilitatea pentru pârât în toate cele trei situații de a lua copilul de la domiciliul reclamantei și cu obligația în sarcina acestuia de a-l aduce înapoi la finele intervalului.
A fost respinsă cererea de suplinire a consimțământului mamei, ca nefondată, fiind menținute celelalte dispoziții ale sentinței civile apelate.
A fost respins apelul pârâtului, ca nefondat.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de apel a reținut că prin sentința civilă nr.23285/19.12.20087 a Judecătoriei Constanțaa fost admisă în parte cererea reclamantului reclamantul -, prin reprezentant legal și în parte cererea conexă formulată de reclamantul G- în contradictoriu cu pârâta, fiind respinsă ca neîntemeiată cererea reconvențională formulată de pârâta reconvenientă, în contradictoriu cu reclamantul G și, pe cale de consecință:
A modificat pensia de întreținere stabilită prin sentința civilă nr. 5287/30.05.2005 a Judecătoriei Constanța, în sensul că a obligat pârâtul G- să plătească reclamantului -, născut la 23.09.2002, pensia lunară de întreținere de 2.000 lei lunar, de la data pronunțării hotărârii până la majorat.
A modificat programul pentru păstrarea legăturilor personale ale pârâtului cu copilul, stabilit prin aceeași sentință, în sensul că a obligat pârâta să permită pârâtului G- să păstreze legăturile personale cu copilul după următorul program:
- în prima și a treia săptămână din fiecare lună, de vineri, ora 17, până duminică, ora 18, începând de la data rămânerii definitive a hotărârii,
- în perioada 3-10 ianuarie din fiecare an,
- în perioada 1-15 iulie din fiecare an,
în toate cele trei situații cu posibilitatea pentru pârât de a lua copilul de la domiciliul pârâtei și cu obligația acestuia de a-l aduce înapoi la finalul intervalului.
A suplinit consimțământul pârâtei pentru plecarea copilului în străinătate împreună cu pârâtul G-, în perioadele 3-10 ianuarie și 1-15 iulie, în scop turistic.
A respins cererea pârâtului de încredințare a copilului și de stabilire a programului pentru păstrarea legăturilor personale sub celelalte aspecte solicitate ca neîntemeiată.
Instanța de fond a reținut că prin sentința civilă nr. 5287/30.05.2005 a Judecătoriei Constanțas -a dispus desfacerea căsătoriei părților, încredințarea copilului - mamei, iar pârâtul a fost obligat să plătească pensia de întreținere în favoarea copilului de 1200 lei lunar. Totodată, a fost stabilit un program de vizitare a copilului de către pârât, sâmbăta sau duminica de la ora 9 la ora 18, 2 săptămâni în vacanța de vară și o săptămână în vacanța de iarnă.
Cu privire la pensia de întreținere, s-a constatat că singurul element de noutate este înaintarea în vârstă a copilului cu aproape patru ani, ceea ce într-o oarecare măsură determină și o creștere a nevoilor sale, în principal legate de finanțarea activităților educative. S-a reținut că, față de data pronunțării hotărârii de divorț veniturile părților nu s-au schimbat și că, potrivit martorului Danina, pârâta are un salariu lunar de 3700 lei, iar pârâtul exploatează cu succes o societate comercială care efectuează activități în domeniul construcțiilor. Astfel, în perioada sărbătorilor de iarnă, acesta din urmă a putut organiza o excursie cu copilul în Elveția, ca și în alți ani, fiind de necontestat că are o situație financiară bună, asigurând copilului modalități de recreere și educare care implică unele cheltuieli, precum achiziționarea de atv-uri, frecventarea unor cursuri de karting, efectuarea unor călătorii în scop turistic, aspecte susținute de fotografiile prezentate.
S-a reținut că se impune într-adevăr modificarea pensiei de întreținere stabilită inițial în considerarea unor nevoi mai restrânse decât în prezent referitoare la dezvoltarea fizică și psihică a copilului, dar că această modificare trebuie făcută în considerarea nevoilor reale și a faptului că până la vârsta majoratului respectivele nevoi se vor înmulți în continuare.
De asemenea, deși între părinți există o diferență vizibilă de venituri în defavoarea mamei și starea copilului este dependentă într-o anumită măsură de starea materială a mamei, s-a apreciat că instanța trebuie să manifeste grijă pentru ca prin stabilirea pensiei de întreținere să nu se ajungă la îmbunătățirea situației financiare a mamei, de vreme ce acesta a reprezentat un criteriu pentru încredințarea copilului.
Pe de altă parte, s-a avut în vedere că în cuprinsul cererii principale mama reclamantului a arătat că suma cheltuielilor lunare minime și obligatorii efectuate pentru minor se ridică la nivelul a 2000 lei lunar, astfel încât în condițiile în care pârâtul va suporta aceste cheltuieli nu este nici un pericol ca minorului să-i lipsească ceva; că la întrebarea nr.17 din interogatoriul propus de pârât referitoare la justificarea sumei de 4000 lei solicitată lunar, mama reclamantului a răspuns că "are niște rate la casă", obligații pe care trebuie însă să le suporte din surse proprii, iar nu din pensia de întreținere aparținând copilului.
S-a apreciat de către instanța de fond că o pensie de 2000 lei lunar este suficientă pentru susținerea cheltuielilor de întreținere a copilului, incluzând în această sumă și activitățile culturale și educative la care este firesc să participe.
Cu privire la programul pentru păstrarea legăturilor personale ale pârâtului cu copilul, instanța de fond a constatat că între părți există neînțelegeri și că soluția depășirii acestei situații nu o constituie restricționarea programului, așa cum a solicitat pârâta. S-a reținut că probele administrate conduc spre concluzia că fiecare dintre părinți se ocupă de copil în condiții bune în perioadele în care îl au în grijă.
S-a arătat că potrivit raportului întocmit la 14.07.2008 de C, nu se constată vreo deficiență psihică sau afectivă a copilului, ci se recomandă examinarea psihiatrică, consilierea și psihoterapia în vederea stabilizării lor psiho-emoționale a părinților.
Instanța a apreciat că se impune suplinirea consimțământul pârâtei pentru plecarea copilului în străinătate împreună cu pârâtul G-, în perioadele 3-10 ianuarie și 1-15 iulie, în scop turistic, acest lucru neputând avea decât un efect pozitiv asupra dezvoltării copilului; că opoziția fermă manifestată discreționar de pârâtă cu privire la acest aspect îmbracă forma unui abuz de drept, cenzurabil de către instanță.
Cu privire la ererea pârâtului de încredințare a copilului s-a reținut că este lipsită de temei, ca de altfel și cererea de stabilire a programului pentru păstrarea legăturilor personale sub celelalte aspecte solicitate, programul stabilit mai sus fiind considerat de instanță adecvat cerințelor de păstrare a legăturilor personale cu ambii părinți și de creare a senzației de stabilitate specifice măsurii de încredințare către mamă dispusă prin sentința civilă nr. 5287/30.05.2005 a Judecătoriei Constanța.
Analizând criticile de nelegalitate și de netemeinicie evocate în motivele de apel, tribunalul a reținut, în esență, că:
Asupra cuantumului pensiei de întreținere, atât motivul de apel formulat de reclamanta-pârâtă, cât și critica formulată de apelantul-pârât urmează să fie înlăturate, întrucât în mod judicios prima instanță a stabilit ca pensia de întreținere majorată să fie plătită începând cu data pronunțării hotărârii, în condițiile în care probele administrate au relevat că și după introducerea acțiunii, pârâtul-reclamant a contribuit la întreținerea minorului cu sume de bani mai mari decât cea stabilită anterior prin hotărâre judecătorească (1200 lei).
S-a avut în vedere că la întrebările nr.9 și 15 din interogatoriu, reclamanta-pârâtă a admis că pârâtul-reclamant a fost alături de minor în fiecare ocazie, asigurându-i petreceri cu prilejul zilelor de naștere sau al altor evenimente și achiziționându-i cadourile dorite; că acesta face multiple cheltuieli pentru copil, care depășesc suma de 1200 lei lunar. Aceeași parte a recunoscut că intimatul îl duce frecvent pe copil în excursii, aducându-și astfel un aport material substanțial, pe lângă pensia stabilită de instanță, la o dezvoltare armonioasă fizică și psihică a copilului și la integrarea lui în societate.
Au fost luate în considerare, în ansamblul probator, declarațiile martorei -a privitoare la suportarea de către tată a taxelor pentru lecțiile de pian, înot, tenis și kart pe care le urmează minorul.
Instanța de apel a reținut că deși nu există nici o dispoziție legală expresă în sensul ca pensia de întreținere datorată de părintele căruia i-a fost încredințat minorul să fie egală cu contribuția celuilalt părinte, ambii părinți trebuie să contribuie efectiv la întreținerea copiilor potrivit posibilităților fiecăruia și să asigure împărțirea echitabilă a sarcinilor pe care le au.
Or, motivându-și pretenția de majorare a cuantumului pensiei până la suma de 4.000 lei, în răspunsurile la întrebările 17 și 18 din interogatoriul luat în prima instanță, reclamanta-pârâtă a susținut ca minorul urmează să înceapă cursurile școlare în anul următor și că pârâtul-reclamant ar trebui să aibă o contribuție mai mare, în condițiile în care ea are de achitat rate la casă.
S-a apreciat însă că suma pretinsă depășește chiar veniturile pe care reclamanta le realizează lunar și apare exagerată în raport de nevoile unui singur copil, în vârstă de 6 ani; accentuarea pe viitor a stării de nevoie a minorului, justificată de creșterea cheltuielilor ocazionate de frecventarea cursurilor școlare, va putea constitui fundamentul pentru reaprecierea cuantumului întreținerii doar atunci când va fi certă, în cadrul unei alte cereri de majorare, în condițiile art.94 alin.2 fam.
Au fost apreciate ca fiind întemeiate în parte criticile formulate de apelanta-reclamanta sub aspectul soluției primei instanțe, întrucât dispoziția de suplinire, cu titlu general, a consimțământului mamei pentru plecarea minorului în străinătate împreună cu tatăl contravine prevederilor art.43 alin.1 fam. S-a apreciat că în acest caz apelanta-reclamantă s-ar afla în imposibilitate de a-și exercita drepturile părintești relative la persoana minorului în condițiile în care, fără înștiințarea sa prealabilă, s-ar produce scoaterea minorului din țară.
Cu privire la programul lunar stabilit de prima instanță pentru păstrarea legăturilor personale dintre tată și fiu, s-a reținut că acesta nu corespunde pe deplin intereselor minorului, deoarece statuarea orei 18,00 pentru readucerea lui la domiciliul mamei în ziua de duminică este de natură să-i perturbe programul de odihnă și să nu-i permită pregătirea în condiții optime pentru ziua următoare.
De asemenea, programul stabilit pentru vacanța de iarnă o neîndreptățește pe apelanta-reclamantă în condițiile în care minorul ar urma să-și petreacă Revelionul împreună cu tatăl în fiecare an. este ca fiecare dintre părinți sa aibă posibilitatea de a-l avea pe copil alături câte o săptămână în timpul vacanței de iarnă, alternativ, un an de C și anul următor de Revelion.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termen legal, recurentul pârât G, care a criticat soluția sub aspectul respingerii propriului apel privind stabilirea unui cuantum majorat al pensiei de întreținere la 2.000 lei pe lună și respingerea cererii de suplinire a consimțământului fostei soții pentru plecarea în străinătate a minorului împreună cu tatăl său.
Recurentul pârât a arătat, astfel, că vârsta minorului și posibilitățile financiare actuale ale tatălui nu impuneau majorarea cuantumului pensiei de întreținere lunară la această valoare, fiind încălcate sub acest aspect prevederile art. 94 al. 1 Codul fam.
Recurentul a apreciat că dacă la această vârstă fragedă, minorul este în drept să primească o sumă de 2.000 lei lunar, s-ar putea susține ipoteza majorării cuantumului acesteia la cca. 8000 lei lunar după alți patru ani.
S-a apreciat că această măsură a fost luată fără a se avea în vedere că recurentul, ca persoană fizică, nu realizează venituri care să permită plata unei asemenea pensii ( singurele resurse financiare fiind cele generate de dividendele societății ), precum și că solicitarea de majorare a cuantumului acesteia a fost motivată de mama copilului prin faptul că are de achitat rate la casă.
S-a evocat situația notorie de criză economică și care face ca nici veniturile societății al cărei administrator este să nu mai fie la nivelul anterior, precum și faptul că instanța urma să ia în considerarea aspectele probate și recunoscute de altfel și de către intimata reclamantă, referitoare la suportarea de către tată, pe lângă pensia de întreținere de 1.200 lei, și a cheltuielilor determinate de activitățile sportive și de divertisment în care este implicat copilul.
S-a apreciat că nu este necesară statuarea pe cale judecătorească a unui cuantum mai mare al pensiei de întreținere câtă vreme nu poate să-și lase copilul în stare de nevoie și fără a contribui benevol în situațiile care implică suplimentarea acestui efort financiar.
În referire la suplinirea consimțământului mamei, recurentul pârât a arătat că în mod greșit au fost interpretate dispozițiile art. 30 lit. b din Legea nr. 248/2005, dată fiind situația concretă a relațiilor tensionate dintre foștii soți și de împrejurarea că acționarea reclamantei pe calea ordonanței președințiale ar fi, prin timpul scurs cu aceste proceduri, ineficientă.
S-a solicitat, în consecință, admiterea recursului și modificarea deciziei atacate, în sensul restabilirii cuantumului pensiei de întreținere la 1.200 lei și suplinirea consimțământului mamei, în modalitatea reținută de instanța de fond.
Analizând criticile de nelegalitate fondate pe dispozițiile art. 304 pct. 9 cod proc. civilă ( aplicarea greșită a legii ), se va reține că acestea nu sunt fondate.
Asupra motivului de recurs privitor la cuantumul pensiei de întreținere și la greșita interpretare și raportare a instanțelor la dispozițiile art. 94 al. 1 Codul fam. Curtea va reține că acesta este neîntemeiat.
Astfel, atât instanța de fond, cât și instanța de apel au cenzurat cererea reclamantului, prin reprezentant legal, de majorare a cuantumului pensiei de întreținere la valoarea de 4.000 lei lunar, reținând în raționamentul judiciar că o asemenea cerere nu poate fi făcută în mod arbitrar ori prin raportare la criterii care exced motivului real statuat prin lege - creșterea necesităților financiare ale minorului.
În esență, s-a avut în vedere că stabilirea pensiei de întreținere inițiale pentru acest minor s-a realizat prin sentința civilă nr. 5287/2005 a Judecătoriei Constanța, când copilul avea cca. 3 ani, la data formulării acestei acțiuni minorul având aproape 6 ani; că pe parcurs cheltuielile generate de creșterea și întreținerea lui s-au majorat, atât datorită parcurgerii cursurilor preșcolare, cât și a diverselor activități sportive și de divertisment în care a fost angrenat ( cursuri de tenis de câmp, pian și engleză, karting etc. ).
Atât instanța de fond cât și cea de apel a analizat, în raport de ansamblul probator, aspectul creșterii cheltuielilor generate de aceste activități la care au achiesat ambii părinți, dar au arătat că majorarea cuantumului pensiei lunare alocate copilului nu trebuie să constituie o sursă de creștere a veniturilor proprii ale părintelui căruia i-a fost încredințat.
Posibilitățile financiare ale recurentului au fost raportate la disponibilitatea sa în a asigura minorului excursii frecvente în țară și străinătate, precum și la calitatea sa de administrator al unei societăți pentru care s-a depus situația bilanțieră pe doi ani consecutivi. Faptul că recurentul este doar administrator social și că nu are venituri constante (de natura drepturilor salariale, spre exemplu) care să-i permită plata lunară a unei pensii de întreținere în cuantum majorat nu poate fi reținut, câtă vreme obligația de plată a acestei pensii nu se raportează doar la veniturile cu caracter constant, periodice, ci la orice tip de venituri dobândite de părintele căruia îi incumbă această obligație.
Nu vor fi apreciate ca întemeiate, în acest context, nici criticile privitoare la traversarea unei perioade de criză economică de către societatea administrată, întrucât instanțele sunt deopotrivă competente să analizeze, în situația reducerii posibilităților financiare, și o posibilă reducere a cuantumului pensiei, caz în care partea poate administra probele pertinente în susținerea acestei premise.
În fine, participarea benevolă a tatălui la cheltuielile mai mari impuse de creșterea în vârstă a copilului ori de sporirea activităților în care este implicat acesta nu exclude determinarea unui cuantum mai mare al pensiei de întreținere și nu infirmă soluția la care s-au oprit instanțele de judecată; faptul că recurentul a înțeles ca, pe lângă pensia la care a fost obligat, să aloce și alte sume vine în susținerea ideii că pensia stabilită inițial nu mai corespunde pe deplin cerințelor actuale ale copilului.
Cât privește suplinirea consimțământului unuia dintre părinți de o manieră care să excludăde plano, pentru orice situație viitoare, astfel cum a reținut instanța de apel, manifestarea de voință a intimatei în exercițiul drepturilor părintești, recursul nu poate fi fondat, întrucât legea prevede expres mijloacele procedurale prin care se poate statua în situații concrete. Opoziția intimatei la scoaterea minorului din țară trebuie apreciată în fiecare caz în parte, neputând fi prezumată ca manifestare a abuzului de drept, pentru că exprimarea acordului părintelui căruia i-a fost încredințat minorul a fost impusă ca o cerință legală pentru reglementarea condițiilor de deplasare în străinătate a unui copil, de natură să respecte și să protejeze înseși drepturile minorului, iar nu atribuțiile parentale.
În acest context a reținut instanța de apel că în caz de abuz de drept, nimic nu împiedică instanțele judecătorești să suplinească, pe baza probelor administrate și analizând în concret drepturile și interesele puse în discuție
( parentale și ale minorului ), consimțământul părintelui care în mod nejustificat refuză să-și dea acordul pentru scoaterea din țară a copilului, astfel cum prevede art.30 alin.1 lit.b din Legea nr.248/2005.
Acesta este motivul pentru care aspectul deplasării în străinătate a copilului minor a fost reglementat, prin art. 18 al. 2 din Legea nr. 272/2004, în contextul mai larg al respectării drepturilor copilului, pentru ca nici unul dintre părinți să nu înțeleagă și să aplice în mod abuziv și șicanatoriu drepturile proprii în raport de dreptul și interesul superior minorului de a avea legături personale firești cu ambii părinți.
În raport de toate aceste considerente, constatând că din perspectiva art. 304 pct. 9 și al art. 312 cod proc. civilă nu se impune reformarea deciziei atacate, recursul formulat de recurentul G va fi respins ca neîntemeiat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul civil declarat de recurentul-pârât G - B, sector 1,-,.1,.3 - împotriva deciziei civile nr.224/31.03.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța, în contradictoriu cu intimații-reclamanți prin reprezentant legal - C,-, -,.A,.3,.11 și - C,-, -,.A,.3,.11, intimatele CONSILIUL LOCAL C - C,-, județ C și PRIMĂRIA SECTOR 1 B - B, sector 1, ca neîntemeiat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 09.11.2009.
Președinte, Pt.Jud.- aflată în
Semnează conf.art.261 al.2
- - Președinte,
Judecător,
- -
Pt.Gref.- aflată în,
Semnează conf.art.261 al.2.
Grefier șef,
Jud.fond:
Jud.apel:;
Tehnored.Jud.-/15.12.2009
Tehnored.disp.gred.RD/2ex/16.12.2009
Președinte:Vanghelița TaseJudecători:Vanghelița Tase, Mihaela Ganea, Gabriel Lefter
| ← Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... | Supraveghere specializată. Decizia 611/2009. Curtea de Apel... → |
|---|
