Incuviintare nume minor. Decizia 32/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA MINORI ȘI FAMILIE
DECIZIE Nr. 32
Ședința publică de la 05 Martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Anca Ghideanu
JUDECĂTOR 2: Claudia Susanu
JUDECĂTOR 3: Daniela Dumitrescu
Grefier - -
Pe rol judecarea cauzei - Minori și familie - privind pe recurentul, domiciliat în I,-, jud. I în contradictoriu cu intimata, având ca obiect - încuviințare nume minor - recurs împotriva deciziei civile nr. 829/26.11.2008 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul civil nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat pentru recurentul și avocat pentru intimata, lipsă fiind reprezentantul legal al autorității tutelare Direcția de Asistență Comunitară
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care,
Nemaifiind alte cereri de formulat instanța pune în discuția contradictorie a părților excepția nulității recursului declarat de recurentul, invocată de intimata prin întâmpinare.
Domnul avocat având cuvântul în susținerea excepției apreciază că recursul este nul având în vedere că potrivit disp. art. 306 al. 3 Cod procedură civilă în cazul în care dezvoltările recursului nu pot fi încadrate în nici unul din motivele prev. de art. 304 Cod procedură civilă recursul va fi nul.
Motivele invocate de recurent nu pot fi încadrate în disp. art. 304 Cod procedură civilă deoarece sunt motive de netemeinicie, referindu-se la calcule și alte aspecte care exced sferei nelegalității.
S-ar fi putut pune problema să rezulte o nelegalitate prin nerespectarea textului respectiv dacă suma acordată ca și pensie ar fi depășit cuantumul maxim prevăzut de lege, pori suma se încadrează perfect în prevederile legii.
Prin urmare, toate celelalte aspecte privind administrarea probelor, sunt chestiuni de netemeinicie, iar potrivit dispozițiilor din preambulul articolului 304 din Codul d e procedură civilă recursul se motivează, exclusiv, numai pe motive de nelegalitate, care, nu există cum nu există nici motive de ordine publică.
În concluzie, domnul avocat consideră că excepția este fondată și solicită a fi admisă, solicitând și cheltuieli de judecată. Depune la dosar chitanța de plata a onorariului de avocat.
Domnul avocat, având cuvântul pentru recurent, apreciază că excepția nulității recursului nu poate să subziste motivat de faptul că recursul a fost declarat în temeiul disp. art. 304 pct. 9 din Codul d e procedură civilă.
Nelegalitatea rezidă din neaplicarea disp. art. 95 al. 3 din Codul Familiei, fiind contestată modalitatea în care instanța a înțeles că calculeze și să aplice acest articol, în sensul de a calcula greșit pensia de întreținere.
S-a arătat în motivele de recurs faptul că, în momentul în care instanța și-a motivat această decizie a interpretat greșit disp. art. 95 din Codul Familiei prin calcularea greșită a pensiei.
Dispozițiile articolului 306 alin. 3 Cod procedură civilă nu sunt aplicabile în prezenta cauză, pentru că, motivele de recurs se referă la aplicarea greșită a unei norme legale.
În concluzie, domnul avocat solicită respingerea excepției invocată de intimata prin întâmpinare.
Declarând închise dezbaterile, cauza rămâne în pronunțare.
Ulterior deliberării,
INSTANȚA
Asupra recursului civil de față, reține următoarele:
Prin sentința civilă 3324 din 13 martie 2008, Judecătoria Iașia admis cererea formulată de reclamanta, cu domiciliul ales în I,-, - scara A, parter, apartament 3, în calitate de reprezentantă legală a fiului său în contradictoriu cu pârâtul, domiciliat în I,-.
S-a constatat că pârâtul este tatăl copilului, născut la 7 martie 2006.
Instanța a încredințat copilul spre creștere și educare reclamantei și l-a obligat pe pârât să achite în favoarea acestuia suma de 130 lei cu titlu de pensie de întreținere lunar, începând cu data introducerii acțiunii - 28.11.2006 și până la majoratul acestuia.
S-a luat act de renunțarea de reclamantă la capătul de cerere având ca obiect purtarea de către fiul său a numelui de familie al pârâtului.
Pârâtul a fost obligat să achite reclamantei suma de 2365 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, judecătoria a reținut că la data de 07.03.2006 s-a născut copilul. Așa cum reiese din certificatul de naștere al acestuia - fila 6 dosar, reclamanta este mama copilului și ea nu era căsătorită la momentul conceperii sau nașterii copilului; astfel miorul are statutul unui copil din afara căsătoriei.
Copilul nu a fost recunoscut voluntar de tatăl său.
Potrivit art. 56 și 59 - 61 Cod familie, stabilirea paternității copilului conceput și născut în afara căsătoriei se face prin intermediul acțiunii în stabilirea paternității, prin care se urmărește stabilirea legăturii de filiație dintre copil și tată.
În acest cadru procesual trebuie să se stabilească următoarele aspecte:
1. copilului - nu doar concepția lui; acest lucru reiese cu certitudine din certificatul de naștere depus la fila 6 dosar;
2. Legăturile intime dintre pretinsul tată și mama copilului, în perioada concepției.
Potrivit art. 61 Cod familie: "Timpul cuprins între a treisuta și a osutăoptzecea zi dinaintea nașterii copilului este timpul legal al concepțiunii".
În ceea ce privește copilul, timpul legal al concepțiunii lui este cuprins între 10.04.2005 și 08.09.2005.
Din depozițiile martorelor audiate la solicitarea reclamantei - și reiese că reclamanta și pârâtul au avut relații intime începând cu 2003 și cel puțin până în mai 2005, moment în care pârâtul a fost întâlnit în domiciliul reclamantei de martora, precum și faptul că pârâtul a fost interesat de starea reclamantei în timpul gravidității (depoziția aceleiași martore).
Aceste depoziții trebuie coroborate și cu planșele foto depuse la filele 51 - 52 dosar, precum și cu răspunsurile pârâtului la interogatoriu - fila 61 dosar, el indicând ca moment al sfârșitului relațiilor intime "începutul anului 2005".
3. Stabilirea faptului că bărbatul care a avut asemenea legături este tatăl copilului.
În acest scop au fost administrate în cauză trei expertize de specialitate, respectiv expertiza serologică, expertiza HLA și expertiza ADN. Potrivit concluziilor acestor expertize, pârâtul este tatăl biologic al copilului cu o probabilitate de 99,9999 %.
În concluzie, date fiind toate aceste considerente, instanța, în temeiul art. 59 - 61 Cod familie, a constatat că pârâtul este tatăl copilului.
În temeiul art. 246 Cod procedură civilă s-a luat act de renunțarea reclamantei la judecata capătului de cerere privind încuviințarea ca minorul să poarte numele de familie al tatălui său.
În ceea ce privește capătul de cerere privind încredințarea copilului, față de împrejurarea că acesta are o vârstă fragedă și în considerarea faptului că s-a aflat în grija exclusivă a mamei lui, ea fiind și cea care și-a manifestat dorința de a i se încredința copilul, raportat la art. 65 și 42 - 44 Cod familie, instanța a dispus în consecință.
Față de cele expuse și în conformitate cu art. 86 și 94 Cod familie, pârâtul a fost obligat la plata unei pensii de întreținere în favoarea copilului, stabilită ținându-se seama de nevoile copilului, raportat la venitul minim pe economie, astfel cum reclamanta a solicitat, începând cu data introducerii prezentei și până la majoratul copilului.
Împotriva sentinței a declarat apel reclamanta și - prin decizia civilă nr. 829 din 26 noiembrie 2008 - Tribunalul Iașia admis apelul, schimbând în parte hotărârea judecătoriei, în sensul obligării pârâtului la o pensie în cuantum de 1300 lei lunar, de la introducerea acțiunii (28 noiembrie 2006) și până la majoratul copilului.
Tribunalul a reținut - în motivare deciziei - că principiul că întreținerea este datorată potrivit cu nevoia celui care o cere și cu mijloacele de plată ale debitorului întreținerii își are aplicarea și în cazul în care întreținerea este datorată copilului de părintele său. Modul de calcul al pensiei de întreținere datorate de părinte este prevăzut în art. 95 alin 3 Codul familiei. Conform textului menționat, pensia se stabilește până la o pătrime din câștigul din muncă al părintelui pentru un copil, o treime pentru 2 copii și o Jp entru 3 sau mai mulți copii.
Deși textul nu cuprinde dispoziții privind veniturile în raport cu care se stabilește pensia, se impune concluzia că, la calculul cuantumului pensiei, instanța trebuie să ia în considerare numai sumele nete încasate efectiv și care, dată fiind calitatea de asociat unic a intimatului la " " I, se reflectă în dividendele încasate de acesta și nicidecum în profitul net, astfel cum susține apelanta.
Potrivit declarației informative privind impozitul reținut pe veniturile cu regim de reținere la sursă pe beneficiari de venit pentru anul 2007 (fila 3 dosar) intimatul figurează cu un venit din dividende în sumă de 100.000 lei și impozit reținut în sumă de 26.000 lei. În același sens este și adresa înaintată instanței (nr. -/25.11.2008) de - Conform acesteia, atât pe anul 2006 cât și pe anul 2007 intimatul figurează cu un venit din dividende în sumă de 100.000 lei și impozit reținut în sumă de 16.000 lei.
Rezultă, din cuprinsul acestor înscrisuri, că suma netă încasată de intimat în cursul anilor 2006 și 2007 este de 84.000 lei pentru fiecare an ( 100.000 baza de calcul a impozitului minus 16.000 impozitul reținut) ceea ce înseamnă un venit lunar net de 7.000 lei. La acesta se adaugă și suma de 1000 lei, încasată lunar de intimat în baza contractului de muncă în calitatea sa de director general la " "
Așadar, dispozițiile art. 95 alin 3 Codul familiei sunt aplicabile sumei totale lunare nete, de 8.000 lei, obținute de intimat. Reținând că acesta mai are în întreținere un copil minor ( - născută la 1.12.2003) pensia de întreținere datorată este de 1/6 din suma de 8.000 lei, a conchis tribunalul.
Împotriva deciziei a declarat recurs pârâtul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și invocând articolul 304 punctul 9 teza finală Cod procedură civilă "hotărârea pronunțată a fost dată cu aplicarea greșită a legii".
Recurentul arată că tribunalul a comis o gravă eroare de calcul, la stabilirea pensiei. El susține că - potrivit declarației informative din 30 iunie 2008 - a încasat efectiv, în anul 2007, cu titlu de dividende pentru 2006, suma de 84.000 lei. Suma respectivă - învederează recurentul - nu a fost primită pentru fiecare dintre cei doi ani, 2006 și 2007, ci doar în 2007 pentru anul anterior.
că în 2008 nu a mai încasat nici o sumă, drept dividende pentru 2007. Pârâtul susține că eronat s-a luat în calcul suma de 1000 lei ca venit lunar, acesta reprezentând venitul brut. În realitate, venitul net este de doar 805 lei și este primit doar din iunie 2008, arată recurentul. Ca atare, pensia datorată lunar, ținând cont și de împrejurarea că mai are un copil în întreținere, este de 616,875 lei.
întâmpinare, intimata invocă nulitatea recursului și arată că acesta este și nefondat.
Intimata învederează că - deși recurentul invocă art. 304 punctul 9 teza finală - dezvoltările făcute nu se încadrează în textul respectiv, situație în care recursul este nul, potrivit art. 306 alin. 3 Cod procedură civilă. Intimata susține că această cale de atac se poate exercita numai pentru motive de nelegalitate. Or, pârâtul prezintă numai motive de netemeinicie, inadmisibile în recurs.
Examinând cu prioritate excepția nulității recursului, conform art. 137 alin.(2) Cod procedură civilă, Curtea constată că excepția operează în cauză, pentru considerentele expuse în cele ce urmează.
Codul d e procedură civilă reglementează recursul ca pe o cale extraordinară de atac, ce nu poate fi exercitată decât în cazurile și cu respectarea condițiilor prevăzute în articolele 299 - 306.
Casarea sau modificarea unei hotărâri se poate cere în recurs (astfel cum corect a arătat intimata în întâmpinare) numai pentru motive de nelegalitate. Aceste motive trebuie să se încadreze în articolul 304 Cod procedură civilă, punctele 1- 9.
Neîncadrarea criticilor din memoriul de recurs în dispozițiile restrictive ale articolului 304 Cod procedură civilă atrage sancțiunea nulității recursului, potrivit alineatului (1) al articolului 306 Cod procedură civilă. În speță, recurentul invocă punctul 9 al art. 304, ipoteza aplicării greșite a legii de instanța de apel, dar în dezvoltarea motivelor de recurs nu arată în ce ar consta aplicarea greșită de tribunal a prevederilor articolului 94 din Codul familiei, care reprezintă textul legal relevant în litigiul de față. În realitate, argumentele expuse de recurent se circumscriu unei pretins greșite stabiliri a situației de fapt, consecință interpretării eronate a dovezilor administrate, și asemenea critici nu mai pot face obiectul recursului, punctul 11 al art. 304 Cod procedură civilă (în care se încadrau) fiind abrogat prin nr.OUG 138/2000.
Curtea de apel constată că nu există motive de ordine publică, ce s-ar fi putut pune în discuție și din oficiu (conform alineatului 2 al art. 306 Cod procedură civilă) astfel încât, în baza art. 306 alin.1 Cod procedură civilă, va constata nulitatea recursului, menținând decizia Tribunalului Iași și obligându-l pe recurent la plata cheltuielilor de judecată, conform art. 274 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată nul recursul formulat de pârâtul împotriva deciziei civile nr. 829/26.11.2008 pronunțată de Tribunalul Iași, hotărâre pe care o menține.
Obligă recurentul să plătească intimatei suma de 2000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 5.03.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
Red.
Tehnored.
02 ex. - 04.04.2009
Tribunalul Iași - jud. -, jud.
Președinte:Anca GhideanuJudecători:Anca Ghideanu, Claudia Susanu, Daniela Dumitrescu
| ← Reincredintare minor. Jurisprudenta. Decizia 259/2008. Curtea... | Divort. Decizia 22/2009. Curtea de Apel Alba Iulia → |
|---|
