Divort. Decizia 22/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE CIVILĂ Nr. 22/2009
Ședința publică de la 16 Februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marius Aurel Motolea
JUDECĂTOR 2: Sanda Trif președinte secție
JUDECĂTOR 3: Dana
Grefier
Pe rol se află pronunțarea asupra recursului declarat de reclamanta împotriva deciziei civile nr. 236/10.10.2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu - Secția civilă, în Dosar nr-.
Se constată că s-au înregistrat la dosar prin serviciul registratură concluzii scrise depuse de către reclamanta recurentă.
Cauza a fost dezbătută la data de 9 februarie 2009 când cei prezenți au pus concluzii orale consemnate în încheierea din acea zi, care face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față;
Prin sentința civilă nr. 2922/2008 a Judecătoriei Sibiua fost admisă acțiunea civilă formulată și precizată de reclamanta împotriva pârâtului G; a fost admisă în parte cererea reconvențională formulată de reclamantul reconvențional G împotriva pârâtei reconvențional, și în consecință, s-a declarat desfăcută căsătoria părților din culpă comună, s-a încuviințat ca reclamanta să păstreze numele din căsătorie, acela de "", a fost încredințată reclamantei spre creștere și educare minora -, la 3.01.2006, a fost obligat pârâtul la plata sumei de 439 lei lunar cu titlu de pensie de întreținere în favoarea minorei, s-a stabilit în favoarea pârâtului reclamant reconvențional un program de vizitare a minorei la domiciliul mamei reclamante, în prima și a treia sâmbătă de la orele 1500la orele 1800; au fost compensate cheltuielile de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut că relațiile dintre soți sunt grav și iremediabil vătămate, nemaifiind posibilă conviețuirea acestora, din vina ambilor. În ce privește păstrarea numelui din căsătorie, instanța a reținut că reclamanta își desfășoară activitatea de avocat în cadrul Baroului Sibiu, este o persoană publică și este cunoscută în mediul public sub acest nume. Din probele administrate și având în vedere și poziția părților, instanța a dispus încredințarea minorei la mamă și obligarea tatălui la plata pensiei de întreținere. În ce privește programul de vizitare a minorei, instanța a considerat că întrucât între soți a avut loc un conflict la data despărțirii în fapt, iar minora a fost traumatizată psihic și fizic, cum între părți nu s-a finalizat conflictul, pe rol fiind alte cauze între ei, se impune ca minora să fie vizitată o perioadă de tată la domiciliul mamei.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul reclamant reconvențional G, care a solicitat schimbarea acesteia, în sensul ca reclamanta să-și reia numele avut anterior căsătoriei, iar programul de vizitare a minorei să fie stabilit în prima și a treia sâmbătă a fiecărei luni, de la orele 1000până duminica la orele 1800, de sărbătorile de C și paște 2 zile la domiciliul apelantului și în vacanța de vară 2 săptămâni. În motivarea apelului pârâtul arată că el s-a opus și se opune ca reclamanta să-i poarte în continuare numele, datorită animozităților și tensiunilor dintre ei; în ce privește programul de vizitare, el are condiții materiale deosebite pentru a lua fetița la domiciliul lui, aceasta este atașată de el și de părinții lui, a fost crescută la el acasă unde are condiții optime pentru a petrece câteva zile.
Intimata a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului, cu motivarea că, în ce privește primul motiv, datorită profesiei este cunoscută sub acest nume, iar schimbarea numelui i-ar crea prejudicii majore. În ce privește al doilea motiv, intimata arată că în prezent pentru minoră nu primează atașamentul față de tată, ci s-ar crea un prejudiciu fetiței dacă ar fi mutată dintr-un mediu stabil, la domiciliul tatălui s-ar afla în primejdie sub aspectul sănătății psihice, datorită abuzului psihic și emoțional la care a fost supusă cât timp a locuit acolo.
Prin decizia civilă nr. 236/10.10.2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu - Secția civilă, în Dosar nr- s-a admis apelul formulat de pârâtul reclamant reconvențional G împotriva sentinței civile nr.2922/2008 a Judecătoriei Sibiu, care a fost schimbată în parte, în sensul că a fost stabilit programul de vizitare a minorei în prima și a treia sâmbătă a fiecărei luni, de la orele 1000la orele 1800prin luarea minorei de către pârât la domiciliul său. Au fost păstrate celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
Pentru a pronunța această hotărâre s-a reținut, în esență, de către tribunal că motivul de apel referitor la încuviințarea dată de către prima instanță ca reclamanta să poarte în continuare numele din căsătorie este nefondat, întrucât raportat la calitatea acesteia de avocat o revenirea la numele avut anterior căsătoriei ar fi de natură aop rejudicia, însă motivul de apel referitor la programul de vizitare, s-a apreciat că acesta a fost stabilit de prima instanță într-o modalitate rigidă, care nu este în interesul minorei, în contextul dovedit cauzei că între părți există o stare conflictuală destul de gravă, iar probele dosarului au dovedit că tatăl este capabil să-i ofere minorei condiții de creștere și educare.
S-a mai reținut, că datele ce rezultă din profilul psihologic depus la dosar de către reclamantă nu dovedește că un astfel de program ar dăuna minorei, ci dimpotrivă, observația că pentru minoră figura tatălui este ambiguă face necesară asigurarea unei mai mari apropieri între tată și propria fiică, pentru menținerea unei strânse legături între aceștia.
Împotriva acestei decizii civile a declarat recurs în termen, legal timbrat și motivat reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea cererii de recurs și modificarea în parte a deciziei civile atacate în sensul ca programul de vizitarea al minorei să fie cel stabilit de către instanța de fond, conform sentinței civile nr. 2922/2008 a Judecătoriei Sibiu.
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta, în esență, a arătat că tribunalul a interpretat greșit probele dosarului și a schimbat înțelesul acestora, că probele dosarului relevă că minora a locuit perioade scurte de timp la domiciliul tatălui, că tatăl are un comportament neglijent față de minoră - fumează în prezența ei, consumă alcool în exces și făcea scandal în prezența minorei, că minora a fost abuzată emoțional și fizic de către tatăl pârât, acesta nefiind capabil săi ofere minorei un mediu socio-afectiv stabil și securizat.
Se mai invocă în susținerea recursul că raportat la vârsta minorei nu este recomandată separarea acesteia de mamă, minora fiind obișnuită să doarmă numai în prezența mamei și că interesul minorei, cel puțin pentru moment, este ca programul de vizită a tatălui să se desfășoare la domiciliul mamei reclamante.
În drept, se invocă art. 299 și urm. Cod procedură civilă.
Intimatul pârât a depus la dosar în apărare un set de înscrisuri: chitanțe și ordine de încasare privind plata pensiei de întreținere, ordonanță de scoatere de sub urmărire penală, plângere penală formulată de recurentă împotriva pârâtului privind comiterea infracțiunii pre. de art. 305 Cod penal și adeverințe medicale emise pe numele minorei în care se consemnează diferitele boli de care a suferit minora ( 13- 26).
Analizând legalitatea și temeinicia decizie atacate prin prisma criticilor invocate de recurenta reclamantă, care vizează cazul de recurs prev. de art. 304 pct. 9 din Codul d e procedură civilă, precum și din oficiu, conf. art. 306 Cod procedură civilă, Curtea de APEL ALBA IULIA constată că recursul formulat în cauză nu este fondat pentru cele ce se vor arăta în continuare:
În primul rând este necesar să se precizeze că pentru admisibilitatea recursului nelegalitatea și netemeinicia hotărârii ce se atacă pe această cale trebuie să îmbrace una din formele prevăzute de art. 304 Cod procedură civilă, sub denumirea de motive de casare sau modificare.
Criticile formulate de recurenta reclamantă, din punct de vedere formal nu respectă cerința imperativă a legii -art. 304 Cod proc. civilă, referitoare la indicarea temeiurilor de drept al cererii deduse judecății.
În această situație și, în raport de prevederile art. 306 alin. 3 din același cod, sistematizând expunerea de motive a recurentului, Curtea constă că criticile recurentei vizează ipoteza prevăzută de art. 304 pct. 9 Cod proc. civilă.
Examinând actele și lucrările dosarului prin prisma acestui motiv de recurs, instanța de recurs observă că hotărârea pronunțată nu este lipsită de temei legal și nici nu a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.
Astfel, Tribunalul ca instanță de apel a făcut o corectă aplicare a legii în ceea ce privește aprecierea probelor administrate cauzei, stabilind o corectă stare de fapt, soluția pronunțată fiind legală și temeinică sub aspectul criticat -dreptul la legături personale cu minorul.
Curtea apreciază ca nefondate susținerile recurentei reclamante sub aspectul stabilirii condițiilor de exercitare a dreptului la legături personale cu minora, instanța de apel respectat principiul interesului superior al copilului pe baza criteriilor de determinare atunci când au dispus ca aceste legături personale să se desfășoare la domiciliul tatălui pârât.
pune în discuție dispozițiile art.16 și 22 din Legea nr.272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului ( denumită în continuare Legea nr. 272/2004), ce consacră dreptul copilului la protecția vieții sale de familie, art. 8 din Convenția pentru apărarea drepturilor și a libertăților fundamentale, precum și a practicii Curții Europene a Drepturilor Omului (denumită în continuare C) în această materie, sens în care obiecțiunea recurentei reclamante ca legăturile firești dintre pârât și copil să se desfășoare la domiciliul mamei trebuie să fie fundamentată pe probe din care să rezulte neechivoc că această limitare este impusă în interesul superior al copilului. Altfel, o atare împiedecare ori limitare afectează dreptul la respectul vieții de familie, așa cum conținutul acestui drept a fost dezvoltat în jurisprudența Curții.
Potrivit legii, ambii părinți, chiar dacă nu locuiesc împreună sunt datori să îngrijească de persoana copilului minor, astfel că părintele care nu locuiește împreună cu minorul trebuie să păstreze dreptul de a avea legături personale cu acesta, precum și de a veghea la creșterea, educarea, învățătura și pregătirea lui profesională ( art. 100 și 101 din Codul familiei).
Dispozițiile art. 14 din Legea nr. 272/2004 consacră însă și dreptul copilului de a avea legături personale atât cu ambii părinți, cât și cu rudele sale și cu celelalte persoane față de care a dezvoltat relații apropiate. Articolul 15 din lege reglementează modalitățile de exercitare a relațiilor personale.
Din coroborarea acestor dispoziții legale rezultă că legiuitorul consacră atât dreptul părintelui de a menține relații personale cu copilul său, având în vedere că acest părinte are aceeași răspundere în ce privește creșterea și educarea copilului, cât și dreptul copilului, care, pentru a-și dezvolta armonios personalitatea ca viitor adult și a avea un psihic echilibrat, are dreptul de a menține legături personale nu numai cu ambii părinți, ci și cu rudele sale, dat fiind că între drepturile copilului se înscrie și acela de a crește în familie.
În speță, este de observat că minora, născut la data de 03.01.2006, urmare a relațiilor de căsătorie dintre părți, a fost încredințat prin hotărârea instanței de fond în îngrijirea mamei recurente, iar aceasta se opune ca tatăl, intimatul pârât să o deplaseze pe minoră la domiciliul lui, conform programului de vizită stabilit de către tribunal, ca instanța de apel.
Curtea de Apel împărtășește susținerile recurentei reclamante că relațiile tensionate dintre cei doi părinți, așa cum rezultă din probele administrate cauzei, se concretizează în efecte negative pe care le marchează în stabilitatea emoțională a copilului, însă tocmai din acest motiv este de dorit ca derularea relațiilor dintre copil și tată, să aibă loc la domiciliul tatălui.
Starea conflictuală existentă între părinții copilului nu poate crea decât influențe negative asupra acestuia, însă aceasta nu înseamnă că ele trebuie să se reflecte și pe viitor asupra copilului, impunându-se tocmai datorită acestor împrejurări încurajarea unor legături personale între tată și minoră cât mai normale cu putință.
Mergând pe același raționament este evident că prezența recurentei alături de minoră și de tatăl ei în intervalul de timp stabilit de prima instanță, nu ar face decât să amplifice tensiunile deja existente între părți, care s-ar reflecta în dezvoltarea minorei.
Din acest punct de vedere, nici nu s-ar putea crea o legătură afectivă puternică între tată și copilul său, singurele împrejurări în care intimatul ar avea ocazia să se apropie de fiica sa urmând a fi afectare de discuțiile în contradictoriu și de atmosfera tensionată părinți. Aceasta ar fi percepția copilului despre tatăl său, cu efectul direct că nu s-ar putea crea legătura afectivă respectivă.
Văzând consecințele negative pe care le-ar putea avea modalitatea de exercitare a dreptului părintesc în discuție și pe care o propune recurenta, Curtea de Apel va analiza și pretinsele efecte dăunătoare minorei ce ar putea decurge din luarea acesteia de la domiciliul mamei sale și reține că susținerile recurentei reclamante nu sunt fondate sub acest aspect.
Este incontestabil că vârstă destul de fragedă a copilului ar putea fi un argument pertinent pentru susținerile recurentei, însă la dosar nu s-a făcut dovada că tatăl nu ar fi capabil să asigure îngrijirea minorei în vârstă de 3 ani, chiar și în condițiile unor nevoi speciale, specifice unui copil de o vârstă atât de fragedă. Mai mult decât atât, s-a dovedit că minora va fi deplasată la domiciliul bunicilor paterni, unde își are domiciliul și tatăl pârât și unde minora a locuit din luna iulie 2006 până în luna februarie 2008, când reclamanta împreună cu minora a părăsit acest domiciliul conjugal.
În acest context, nu se poate susține că mediul unde va fi deplasată minora nu este un mediu socio-afectiv stabil și securizat, câtă vreme s-a dovedit la dosar că minora a crescut în casa bunicilor paterni, unde minora are amenajată o cameră și care a fost păstrată în aceeași forma de la plecarea ei.
Curtea de Apel în soluționarea prezentului recurs are în vedere recomandările din profilul psihologic al minorei întocmit în urma examenului psihologic de către psih., însă, este de observat că în speță nu s-a dovedit că legăturile personale dintre copil și pârât ar dăuna celui dintâi, fiind dimpotrivă, de principiu, că este în interesul copilului în principal să mențină legături personale cu ambii părinți, în cauză, mai ales cu tatăl în condițiile în care minora a fost încredințată spre creștere și educare mamei reclamante.
În același sens, în speță, profilul psihologic al minorei depus la dosar de către recurentă nu poate fi luat în seamă pentru a se reține, așa cum se susține, că programul de legături personale la domiciliul pârâtului ar dăuna copilului, câtă vreme în acest profil psihologic se arată că " tatălui este ambiguă și încărcată de sentimente bipolare de atracție-respingere"și că se impune susținerea emoțională a minorei din partea tuturor persoanelor adulte din mediu său social cu valorizare continuă. Astfel, se constată că este imperios necesar în interesul superior al copilului să se acționeze în spiritul de a-și cunoaște tatăl, căci numai așa minora va putea deveni un adult echilibrat emoțional și psihic.
Referitor la susținerile recurente reclamante privind condițiile morale ale pârâtului este de observat că acestea sunt simple susțineri, la dosar nu există nicio probă care să ateste că acesta nu prezintă garanții morale.
În ce privește criticile recurentei reclamante privind o parte din considerentele reținute de instanța de apel în motivarea deciziei pronunțată, Curtea de apel urmează a le respinge ca inadmisibile, întrucât ceea ce se atacă pe această cale este dispozitivul hotărârii, astfel că nu pot forma obiect al recursului considerentele deciziei instanței de apel.
Față de aceste considerente, recursul promovat de recurenta reclamantă se privește ca nefondat, urmând a fi respins, ca atare, conform art.312 alin.1 Cod procedură civilă.
Văzând dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă și că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată de către intimatul pârât,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
ECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta împotriva deciziei civile nr. 236/10.10.2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu - Secția civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 16 Februarie 2009.
Președinte, - - - | Judecător, - - | Judecător, - |
Grefier, |
Red.
Tehnored. 2 ex/06.03.2009
apel,
fond
Președinte:Marius Aurel MotoleaJudecători:Marius Aurel Motolea, Sanda Trif, Dana
| ← Incuviintare nume minor. Decizia 32/2009. Curtea de Apel Iasi | Plasament. Decizia 79/2009. Curtea de Apel Alba Iulia → |
|---|
