Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia 33/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA MINORI ȘI FAMILIE
DECIZIE Nr. 33
Ședința publică de la 05 Martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Anca Ghideanu
JUDECĂTOR 2: Claudia Susanu
JUDECĂTOR 3: Daniela Dumitrescu
Grefier - -
Pe rol judecarea cauzei - Minori și familie - privind pe recurentul, domiciliat în I,-, -. 4,. 16, jud. I în contradictoriu cu intimata (), având ca obiect - partaj bunuri comune - recurs împotriva deciziei civile nr. 628/06.10.2008 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul civil nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat pentru recurentul G, și avocat pentru intimata ().
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care, avocat pentru recurentul G depune la dosar timbru judiciar în valoare de 5,15 lei. Având cuvântul, precizează că nu mai are alte înscrisuri de depus.
Domnul avocat depune la dosar înscrisuri - 2 file xerox - după care, având cuvântul, precizează că este vorba despre o rezoluție a Parchetului de pe lângă Judecătoria Iași, prin care s-a dispus începerea urmăririi penale împotriva martorului, pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă.
Nemaifiind alte cereri de formulat și verificând actele și lucrările dosarului, instanța constată terminată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Domnul avocat, având cuvântul solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și motivat în temeiul disp. art. 304 pct. 5 Cod procedură civilă dar și în temeiul disp. art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Hotărârea este nelegală întrucât instanța de apel a respins în mod nejustificat o cerere de amânare, singura formulată în apel, cerere care a fost motivată cu adeverință medicală depusă în original.
Instanța de apel a încălcat dreptul constituțional la apărare, în sensul că nu s-a putut lua cunoștință de eventualele cereri formulate în fața instanței și de apărările formulate de apelantă, și astfel, nu au putut fi combătute.
În acest sens s-a pronunțat chiar și Curtea Europeană, într-o cauză civilă, unde a decis că reclamantul din acea cauză nu a putut să ia cunoștință de apărările formulate și prin urmare i-a fost încălcat un drept.
Cu privire la fondul cauzei, instanța de apel a înlăturat din tot probatoriul administrat toate apărările formulate de intimat, înscrisuri, declarații de martori, reținând doar punctul de vedere al apelantei. Astfel, se arată în hotărâre că nu pot fi reținute împrumuturile contractate de recurent în contribuția sa la dobândirea bunurilor comune și nici sumele de bani trimise de către surorile acestuia din străinătate, deși au fost depuse la dosar dovezi în acest sens. Pe de altă parte însă, instanța a îmbrățișat punctul de vedere al apelantei, dând eficiență unei simple declarații de martor prin care se apreciază că părinții apelantei au dat bani pentru achiziționarea apartamentului.
Precizează domnul avocat că toate motivele de recurs sunt expuse pe larg și depuse la dosar, și solicită admiterea recursului așa cum a formulat.
Solicită, în condițiile în care instanța va primi primul motiv de recurs, casarea hotărârii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului Iași.
În situația în care instanța va trece peste primul motiv de recurs, avocat solicită admiterea recursului și să se aprecieze contribuția majorată a reclamantului la dobândirea bunurilor comune, în sensul de i se atribui acestuia apartamentul, ținând cont și de faptul că reclamanta este plecată în străinătate de foarte mulți ani și prin urmare, nu mai locuiește în aceste apartament, iar instanța de apel nu a dat eficiență disp. art 6734din Codul d e procedură civilă.
Domnul avocat având cuvântul, solicită respingerea recursului.
Față de prima critică formulată de recurent solicită a se observa că prima instanță nu a încălcat dreptul la apărare, întrucât, în faza apelului au fost formulate două cereri de amânare. La termenul la care instanța a respins cererea de amânare formulată de avocat nu s-a mai întâmplat nimic.
Instanța, constatând că această amânare nu este decât o încercare de tergiversare a cauzei, având în vedere că la fondul cauzei a fost același apărător, și rezulta tendința clară a recurentului de a rămâne cât mai mult timp în casă, de a păstra cât mai mult timp folosința și posesia acestui bun, a considerat a aplica această sancțiune în sensul respingerii cererii de amânare.
De altfel, la acel moment apelanta nu mai solicitat alte probe și nu a mai depus alte acte pentru ca intimatul să aprecieze că i-a fost încălcat dreptul la apărare.
Solicită respingerea recursului cu privire la prima critică invocată.
Pe fondul cauzei, apreciază avocat că instanța de apel în mod corect a admis apelul și a constatat faptul că () a avut o cotă de contribuție mai mare.
Gad at divorț în lipsa intimatei (), deși aceștia discutau prin telefon și aveau o relație bună.
La instanța de fond a încercat, prin declarația martorului - martor mincinos - așa cum rezultă din rezoluția depusă astăzi la dosar, a încercat prin o serie de documente să demonstreze că de fapt a fost sprijinit material de surorile sale și ar fi avut o sumă de bani cu care ar fi contribuit la dobândirea apartamentului.
Nu trebuie omis faptul că Gad at foc la toate bunurile care erau în apartament.
Martorul apelantei, agentul imobiliar care a vândut cele două apartamente - apartamentul cu o cameră al părinților lui, dar care s-a ocupat și de apartamentul celor doi - știa exact că la momentul în care au vândut părinții lui i-au dat bani pentru a achiziționa acest bun.
De altfel, așa cum reține și instanța de apel, declarația acestui martor este coroborată cu acel contract de vânzare cumpărare.
Susținerile recurentului în sensul că intimata ar locui în Italia nu sunt fondate, deoarece este adevărat că a locuit în Italia, unde s-a dus la muncă, însă acum s-a întors datorită situației grele de acolo și are neapărată nevoie de o locuință.
Deci, ceea ce a susținut reclamantul inițial, cu probe care nu au fost coroborate cu nici un alt mijloc de probă, nu poate fi primit iar instanța de apel în mod corect a înlăturat aceste probe.
În concluzie solicită respingerea recursului și menținerea ca legală și temeinică decizie Tribunalului Iași. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Declarând închise dezbaterile, cauza rămâne în pronunțare.
Ulterior deliberării,
INSTANȚA
Asupra recursului civil de față.
Prin sentința civilă nr. 991/30.01.2008 pronunțată de Judecătoria Iașia fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta și admisă în parte cererea reconvențională.
S- constatat că în timpul căsătoriei părțile au dobândit în cote egale următoarele bunuri comune:
Bunuri imobile:
Apartamentul cu două camere situat în I,-, -,. 4,. 16, în valoare de 151.765 lei.
Bunuri mobile:
- frigider în valoare de 180 lei aragaz în valoare de 187,5 lei.
- mașină de spălat Indesit în valoare 160 lei
- tv LG în valoare de130 lei
- combină muzicală în valoare de 237,5 lei
- aspirator în valoare de 105 lei
- mobilier dormitor în valoare de 1280 lei
- mobilier bucătărie în valoare de 700 lei.
Total bunuri mobile: 2980 lei.
Total bunuri comune: - lei
S- dispus partajarea bunurilor comune și în consecință:
A fost atribuit reclamantului - pârât bunul imobil și toate bunurile mobile:
A fost obligat reclamantul pârât să îi plătească pârâtei - reclamante cu titlu de sultă suma de 77372,5 lei.
Pentru pronunța această sentință, instanța de fond constatat că, prin cererea înregistrată pe rolul instanței sub nr- reclamantul Gac hemat-o în judecată pe pârâta solicitând să se pronunțe o hotărâre prin care să se dispună partajarea bunurilor comune dobândite în timpul căsătoriei.
Motivând acțiunea arată reclamantul următoarele aspecte:
A fost căsătorit cu pârâta timp de aproape 9 ani de zile.
Prin sentința civilă nr. 3122/15.03.2006 a Judecătoriei Iași, definitivă și irevocabilă, s-a dispus desfacerea căsătoriei părților.
În timpul căsătoriei cu pârâta au fost dobândite următoarele bunuri comune:
Bunuri imobile:
- Apartament cu două camere situat în I,-, -,. 4,. 16.
Bunuri mobile:
- frigider în valoare de 700 lei.
- aragaz în valoare de 600 lei.
- mașină de spălat Indesit în valoare de 1300 lei
- tv LG în valoare de 700 lei
- combină muzicală în valoare de 900 lei
- aspirator în valoare de 400 lei
- mobilier dormitor în valoare de 1400 lei
- mobilier bucătărie în valoare de 1000 lei.
La acestea se adaugă îmbunătățirile aduse imobilului, respectiv curățenia generală și amenajarea interioară în valoare de 5000 lei, tâmplăria de aluminiu și geam termopan în valoare de 7000 lei precum și instalația de gaz în vederea montării unei centrale termice în valoare de 1000 lei, sume ce au fost suportate de către reclamant în întregime.
La achiziția bunurilor reclamantul a avut o contribuție de 80 % deoarece a muncit în afara țării și a adus importante sume de bani.
Mai mult decât atât, pentru a achiziționa imobilul și pentru a aduce îmbunătățiri acestuia a împrumutat importante sume de bani de la surorile sale, respectiv suma de 4000 euro (14000 lei).
De asemenea a contractat de la diverși cunoscuți mai multe împrumuturi de bani cu dobândă, toate împrumuturile fiind restituite de reclamant.
Nu în ultimul rând, în ultimii doi ani, respectiv 2004-2006 achitata toate cheltuielile de întreținere ale imobilului ce s-au ridicat la suma de 2000 lei.
A solicitat reclamantul să îi fie atribuite toate bunurile mobile și imobile.
A depus reclamantul înscrisuri în dovedirea acțiunii, a înțeles să se folosească de proba testimonială cu martorul.
Pârâta reclamanta a formulat cerere reconvențională solicitând ca în contradictoriu cu reclamantul - pârât G să se constate că avut o contribuție de 80 % la dobândirea bunului imobil.
Motivând cererea reconvențională arată aceasta următoarele:
Apartamentul, ce a fost dobândit în anul 2003, fost achiziționat în proporție de 90 % cu ajutorul părinților săi, care cu numai o lună înainte au vândut o garsonieră situată în I,-, bloc 511,. E,. 3.
Cu suma primită de la aceștia și cu încă o mică parte de bani pe care îi aveau părțile au cumpărat apartamentul.
Până în anul 2004 când pârâta - reclamantă a plecat în Italia apartamentul a fost amenajat așa cum este și în prezent nefiind făcute îmbunătățiri de către reclamantul - pârât.
De-a lungul căsătoriei ea a avut un loc de muncă permanent fostul soț lucrând cu intermitențe fără a aduce bani în casă.
Nu sunt reale susținerile reclamantului - pârât în sensul că ar fi fost ajutat de surorile sale cu sume de bani.
Apartamentul avea la momentul achiziționării geam termopan și de asemenea era montată și instalația de gaz.
După plecarea în Italia pârâtei - reclamante aceasta a trimis periodic importante sume de bani.
Reclamantul a mers și el în Italia însă nu și-a găsit un loc de muncă deoarece nu îi plăcea munca.
Pe timpul căsătoriei reclamantul - pârât a avut în repetate rânduri probleme cu poliția împrumutând sume de bani pe care nu le-a mai restituit.
A solicitata pârâta reclamantă să îi fie atribuit imobilul.
În dovedirea cererii reconvenționale a depus pârâta - reclamantă înscrisuri, a înțeles să se folosească de proba testimonială cu martorul.
În cauză au fost efectuate expertize de stabilire a valorii bunurilor mobile și da stabilire a valorii de circulație a imobilului.
Analizând probatoriul administrat, instanța reținut că, părțile s-au căsătorit la data de 20.07.1997.
Prin sentința civilă nr. 3122/15.03.2006 pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr. 840/2006 s-a dispus desfacerea căsătoriei părților.
În timpul căsătoriei părțile au dobândit următoarele bunuri comune:
Bunuri imobile:
- Apartament cu două camere situat în I,-, -,. 4,. 16, ce a fost evaluat prin raportul de expertiză tehnică efectuat în cauză la suma de 151.765 lei
Bunuri mobile (evaluate prin raportul de expertiză tehnică efectuat în cauză)
- frigider în valoare de 180 lei
- aragaz în valoare de 187,5 lei.
- mașină de spălat Indesit în valoare 160 lei
- tv LG în valoare de130 lei
- combină muzicală în valoare de 237,5 lei
- aspirator în valoare de 105 lei
- mobilier dormitor în valoare de 1280 lei
- mobilier bucătărie în valoare de 700 lei.
Total bunuri mobile. 2980 lei.
Total bunuri comune: - lei
În ceea ce privește cotele de contribuție a părților la dobândirea bunurilor instanța a reținut următoarele:
Potrivit art. 30 Cod familie, bunurile dobândite în timpul căsătoriei sunt bunuri comune, achiziționate în mod egal de soți, în devălmășie.
Această prezumție relativă poate fi infirmată prin orice mijloc de probă de oricare din părți care ar pretinde o contribuție mai mare.
În cauză, cotele de contribuție ale soților la dobândirea bunului comun se analizează numai până la desfacerea căsătoriei în mod irevocabil.
Susținerile reclamantului - pârât în sensul că ar fi făcut anumite îmbunătățiri la imobil (și amenajarea interioară în valoare de 5000 lei, tâmplăria de aluminiu și geam termopan în valoare de 7000 lei precum) nu pot fi primite.
Așa cum rezultă din raportul de expertiză tehnică în construcții efectuat în cauză precum și din declarația martorului îmbunătățiri existau la momentul cumpărării imobilului, fiind conform expertului efectuate până în anul 2000.
De asemenea demersul făcut de către reclamantul - pârât în vederea efectuării instalației de gaze naturale pentru montarea unei centrale termice nu reprezintă o creanță, acesta fiind făcut în anul 2005 ( la data de 22.08. ), în timpul căsătoriei părților.
Majoritatea bunurilor (apartament, mobilier, bunuri de uz casnic și gospodăresc) au fost dobândite în prima parte a căsătoriei,
Este greu de crezut că părinții pârâtei - reclamante ar fi oferit celor doi soți, la momentul achiziționării imobilului ar fi oferit prețul obținut în urma vânzării unei garsoniere în condițiile în care aceștia au fost nevoiți să achiziționeze un imobil în comuna Vânători iar tatăl reclamantei, în urma moștenirii lăsate de mama acestuia a trebuit să le plătească o sumă de bani considerabilă surorilor sale.
Nici susținerile reclamantului - pârât în sensul că ar fi fost ajutat de surorile sale la achiziționarea imobilului nu pot fi primite.
Chiar dacă ar fi fost așa aceste sume au fost restituite tot în timpul căsătoriei fiind datorii comune ale soților ca de altfel și creditele de nevoi personale făcute de către reclamantul - pârât.
Astfel instanța reținut că până la rămânerea irevocabilă a hotărârii de divorț, părțile au contribuit egal, în proporție de 50% fiecare la dobândirea imobilului bun comun și cu niciun mijloc de probă nu s-a dovedit că vreunul din ei are o cotă majoră.
Având în vedere că pârâta - reclamanta se află în străinătate de aproximativ 4 ani zile, că de administrarea imobilului se ocupă reclamantul - pârât îi vor fi atribuite acestuia toate bunurile comune cu obligarea la plata sultei corespunzătoare către pârâta - reclamantă.
Având în vedere considerentele expuse instanța va admite în parte atât acțiunea reclamantului - pârât cât și cererea reconvențională.
Împotriva acestei sentințe declarat apel pârâta reclamantă ().
Apelanta arătat că instanța de fond a reținut greșit cota sa de contribuție și atribuit toate bunurile reclamantului-pârât.
Apelanta susține că din declarațiile martorilor audiați și actele depuse la dosar rezultă clar că apartamentul fost cumpărat cu sprijinul părinților ei care vânduseră o garsonieră cu intenția de gratifica doar pe ea.
Se mai arată că din probe nu rezultă că părinții ei ar fi achiziționat un imobil în comuna Vânători și nici că tatăl ei ar fi trebuit să plătească sultă surorilor sale în urma moștenirii primite, cum greșit a reținut instanța de fond.
Apelanta a arătat că a avut permanent loc de muncă în timp ce intimatul lucrat cu intermitență iar între declarația martorului și înscrisul denumit "Declarație" există mai multe neconcordanțe.
Prin decizia civilă nr. 628/06.10.2008 pronunțată de Tribunalul Iașia fost admis apelul declarat de, împotriva sentinței civile 991/30.01.2008, sentință pe care schimbă în parte în sensul că:
S-a constatat că pârâta reclamantă are o contribuție de 75% la dobândirea bunurilor comune iar reclamantul pârât are o contribuție de 25%.
S-a atribuit pârâtei reclamante apartamentul cu două camere situat în I,-, -. 3,. 4,. 16 în valoare de - lei; mobilierul de dormitor în valoare de 1280 lei și mobilierul de bucătărie în valoare de 700 lei.
A fost obligată pârâta reclamantă să plătească reclamantului pârât suma de 37822 lei cu titlu de diferență de contribuție la dobândirea bunurilor comune.
S-a atribuit reclamantului pârât frigiderul în valoare de 180 lei; aragaz în valoare de 187,5 lei, mașină de spălat Indesit în valoare de 160 lei, televizor LG în valoare de 130 lei, combină muzicală în valoare de 237,5 lei și aspirator în valoare de 105 lei.
S-au menținut restul dispozițiilor sentinței apelate ce nu contravin prezentei decizii.
A fost obligat intimatul la plata către apelantă a sumei de 1022 lei cheltuieli judecată.
Pentru a se pronunța în acest sens tribunalul a reținut următoarele:
Bunurile comune sunt dobândite de soți în timpul căsătoriei conform art. 30 Codul familiei. Printre aceste bunuri se includ și veniturile din muncă ale soților sau cele dobândite cu împrumutul făcut de unul din soți. Prin urmare împrumuturile la care se referă intimatul nu pot spori contribuția acestuia la dobândirea bunurilor comune.
Nici sumele de bani trimise de surorile sale nu se includ în această categorie, fiind cel mult daruri personale având în vedere valoarea acestora (conform chitanțelor filele 122 -128 și urm. dosar fond) și faptul că nu s- dovedit destinația lor. Aceste aspecte au fost corect reținute de instanța de fond.
În privința declarației martorului Răstoacă (fila 137 dosar fond), se reține că achiziționarea apartamentului bun comun s- realizat prin intermediul său ca agent imobiliar. Martorul declară că anterior acestei achiziții părinții pârâtei apelante au vândut garsonieră iar prețul obținut fost folosit de părți pentru cumpărarea apartamentului.
Susținerea se coroborează cu actul de vânzare cumpărare 1799/14.08.2003 (fila 15 dosar fond). conform art. 30 Codul familiei. Printre aceste bunuri se includ și veniturile din muncă ale soților sau cele dobândite cu împrumutul făcut de unul din soți. Prin urmare împrumuturile la care se referă intimatul nu pot spori contribuția acestuia la dobândirea bunurilor comune.
Nici sumele de bani trimise de surorile sale nu se includ în această categorie, fiind cel mult daruri personale având în vedere valoarea acestora (conform chitanțelor filele 122 - 128 și urm. dosar fond) și faptul că nu s- dovedit destinația lor. Aceste aspecte au fost corect reținute de instanța de fond.
În privința declarației martorului Răstoacă (fila 137 dosar fond), se reține că achiziționarea apartamentului bun comun s- realizat prin intermediul său ca agent imobiliar. Martorul declară că anterior acestei achiziții părinții pârâtei apelante au vândut garsonieră iar prețul obținut fost folosit de părți pentru cumpărarea apartamentului.
Susținerea se coroborează cu actul de vânzare cumpărare 1799/14.08.2003 (fila 15 dosar fond). Având în vedere că părțile au cumpărat apartamentul bun după doar o lună de la data la care părinții apelantei au vândut garsoniera (fila 43 dosar fiind) se poate concluziona că susținerile acesteia sunt reale.
Declarația martorului Răstoacă este considerată sinceră până la proba contrară.
În ceea ce privește susținerile apelantei cu privire la declarația martorului și la înscrisul denumit "Declarație" instanța nu va aprecia deoarece se referă la îmbunătățirile aduse apartamentului și implicit la valoarea acestuia, aspecte necontestate în apel.
În întâmpinarea depusă la dosarul de fond, reclamantul pârât afirmat că tatăl pârâtei reclamante ar fi primit o moștenire și pentru a deveni proprietarul exclusiv al imobilului respectiv a trebuit să plătească sultă surorilor sale, sultă ce s- plătit cu banii obținuți din vânzarea garsonierei.
Din declarația martorului nu rezultă această situație astfel cum afirmă reclamantul intimat în apel și nici din altă probă a dosarului.
Este o simplă afirmație nedovedită și greșit reținută de instanța de fond.
Potrivit ansamblului probatoriului administrat, s-a apreciat că pârâta apelantă a avut o contribuție mai mare la dobândirea bunurilor comune decât intimatul reclamant, contribuție pe care instanța apreciat- la 75%.
S-a considerat întemeiată și critica privind modalitatea de atribuire bunurilor reținută de prima instanță, anume faptul că reclamanta se află în străinătate de 4 ani.
Acest simplu fapt nu a împiedicat instanța să atribuie bunurile echilibrat ținând cont, în special, de contribuția soților la dobândirea lor și posesia asupra acestora.
Având în vedere contribuția superioară a apelantei, i s-a atribuit apartamentul, mobilierul de dormitor și de bucătărie. Reclamantul intimat păstrat restul mobilierului.
A fost obligată pârâta apelantă la plata către intimat a diferenței de contribuție la dobândirea bunurilor comune potrivit cotei reținute în favoarea sa (25%).
Conform art. 274 Cod procedură civilă a fost obligat intimatul la plata cheltuielilor de judecată către apelantă.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul pârât G criticând-o pentru nelegalitate sub următoarele aspecte:
Instanța de apel i-a încălcat dreptul la apărare deoarece a respins cererea de amânare a cauzei formulată de apărătorul său ales care a depus la dosar o adeverință medicală în dovedirea cererii formulate. Procedând în această manieră au fost încălcate dispozițiile art. 304 pct. 5 Cod procedură civilă fiind necesară casarea hotărârii instanței de apel și trimiterea cauzei spre rejudecare.
A doua critică vizează subiectivismul de care a dat dovadă instanța de apel în analizarea probatoriului administrat în sensul că a înlăturat întregul probatoriu scris existent la dosar, bazându-și judecata doar pe depoziția martorului Răstoacă. Declarația acestui martor este una mincinoasă deoarece el a participat în calitate de agent imobiliar doar la achiziționarea apartamentului supus partajului, deci nu avea de unde să știe de proveniența banilor necunoscând detalii cu privire la vânzarea garsonierei proprietatea socrilor.
Instanța de apel nu a ținut cont de dispozițiile art. 673 ind. 9 Cod procedură civilă și a atribuit imobilul către apelantă deși aceasta nu mai avea domiciliul în România, locuind efectiv în Italia.
Legal citată intimata a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului întrucât instanța de apel nu a îngrădit dreptul la apărare al recurentului, instanța amânând pronunțarea pentru a-i da posibilitatea de a depune concluzii scrise.
Pe fond probatoriile au fost corect apreciate atunci când instanța a stabilit o cotă de contribuție de 75% pentru intimată și a dispus atribuirea apartamentului în litigiu către aceasta din urmă.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor de recurs invocate cât și a dispozițiilor legale operante în cauză, Curtea reține că motivele de recurs invocate sunt încadrabile în dispozițiile art. 304 pct. 5 și 9 Cod procedură civilă.
Convenția europeană a drepturilor omului și libertăților fundamentale dă expresie unei idei generale potrivit căreia pentru realizarea unei protecții eficace a drepturilor omului nu este suficientă consacrarea unor drepturi, ci este necesar ca acestea să fie însoțite și de garanții fundamentale de ordin procesual și procedural, garanții ce au fost consacrate prin art. 6 din Convenție referitor la dreptul la un proces echitabil, drept cu un spectru foarte larg care include toate garanțiile și exigențele impuse înseși procedurii de judecată pentru a exista premisele ca aceasta să se desfășoare în mod corect și echitabil; judecata constituind expresia principiului preeminentei dreptului.
Dreptul la apărare este reglementat în art. 6 paragraf 3 lit. c din Convenția drepturilor omului și libertăților fundamentale, text ce garantează acuzatului posibilitatea de a se apăra de învinuirea ce i se aduce, dispoziția normativă aplicându-se prin extindere și în materie civilă.
În dreptul intern, sediul materiei pentru chestiunea în discuție se află în art. 156 alin. 1 Cod procedură civilă, textul permițând instanței să acorde un singur termen pentru lipsă de apărare temeinic justificată. Alineatul 2 al aceluiași text prevede: "când in stanța refuză amânarea judecății pentru acest motiv, va amâna la cererea părții pronunțarea în vederea depunerii de concluzii scrise".
În fața instanței de apel, apelantul Gaf ormulat la primul termen de judecată din 19 mai 2008 cerere de amânare a cauzei în vederea angajării unui apărător, cerere admisă de instanță în baza disp. art. 156 alin. 1 Cod procedură civilă.
La termenul acordat -16.06.2008, se prezintă avocat pentru apelant care solicită probe, admise de instanță care acordă termen pentru administrarea acestora.
Pentru cel de-al doilea termen, avocat solicită amânarea cauzei întrucât starea sănătății nu-i permitea prezența în instanță, cerere respinsă de tribunal cu motivarea că la un termen anterior a fost amânată cauza tot pentru lipsă de apărare. Instanța a rămas în pronunțare și a amânat pronunțarea pentru 29 septembrie 2008 și 6.10.2008 astfel încât avocat să aibă posibilitatea de a depune concluzii scrise.
în care a procedat tribunalul a fost de natură să asigure apelantului respectarea dreptului la apărare, nefiind astfel operant motivul de casare prev. de art. 304 pct. 5.
Nici celelalte critici nu pot fi primite.
Potrivit disp. art. 6739Cod procedură civilă, la formarea și atribuirea loturilor instanța va ține seama de acordul părților, mărimea cotei părți ce se cuvine fiecăreia ori masa bunurilor de împărțit, domiciliul și ocupația părților etc.
În cauză tribunalul a atribuit imobilul apartament cu 2 camere situat în I,- -. 3,. 4,. 16 către pârâta reclamantă motivat de împrejurarea că aceasta a avut o cotă de contribuție de 75% la dobândirea bunurilor comune. Pentru a reține această cotă, tribunalul a avut în vedere depoziția martorului Răstoacă (fila 137 dosar fond) care a declarat că achiziționarea apartamentului bun comun s-a realizat prin intermediul său ca agent imobiliar, el menționând că anterior acestei achiziții părinții pârâtei apelante au vândut o garsonieră iar prețul obținut a fost folosit de părți pentru cumpărarea apartamentului.
În fața Curții, intimata a depus rezoluția procurorului din 06.11.2008 dată în dosarul nr. 6839/P/2007 prin care s-a dispus infirmarea propunerii organului de cercetare penală din cadrul Poliției Municipiului I - Secția a IV-a de a nu se începe urmărirea penală față de făptuitorul, cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunii de mărturie mincinoasă prev. de art. 260 Cod penal și restituirea cauzei aceluiași organ de cercetare penală. S-a reținut
că există contradicții vădite între declarația martorului date în fața instanței de judecată și cea dată în fața organelor de urmărire penală și declarațiile celorlalți martori.
Față de rezoluția procurorului în legătură cu depoziția martorului, probă de bază a recurentului, în pricina pendinte, Curtea apreciază că e pe deplin justificată soluția instanței de apel atât în ceea ce privește reținerea cotei de contribuție de 75% în favoarea intimatei cât și sub aspectul atribuirii către aceasta din urmă a imobilului în litigiu, motivul de modificare prev. de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă nefiind operant în cauză.
Urmează ca în baza art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă să fie respins recursul formulat de reclamantul pârât G împotriva deciziei civile nr. 628/06.10.2008 pronunțată de Tribunalul Iași, care va fi menținută ca legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de reclamantul pârât G împotriva deciziei civile nr. 628/06.10.2008 pronunțată de Tribunalul Iași, hotărâre pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 05.03.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
Grefier
Red.
Tehnored.
2 ex.
19.03.2009
Tribunalul Iași:
-
-
Președinte:Anca GhideanuJudecători:Anca Ghideanu, Claudia Susanu, Daniela Dumitrescu
| ← Stabilire program vizitare minor. Decizia 1234/2009. Curtea de... | Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... → |
|---|
