Interdicție. Decizia 201/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 201/
Ședința publică din data de 21 octombrie 2008
PREȘEDINTE: Viorica Mihai Secuianu judecător
JUDECĂTOR 2: George Popa
Grefier - - -
-.-.-.-.-.-.-
Ministerul Publica fost reprezentat de
Procuror
-.-.-.-.-.-.-
Pe rol fiind soluționarea apelului civil declarat de către reclamanta DIRECȚIA GENERALĂ DE PAȘAPOARTE, cu sediul în B, str.- nr.29, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 1047 din 8 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Galați - Secția civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâtul, domiciliat în T,-, jud.G, în acțiune civilă formulată în baza Legii 248/2005.
La apelul nominal au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei,în sensul că este primul termen de judecată în apel; apelul civil este declarat în termen, motivat, timbrat; s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Reprezentantul Parchetului pune concluzii de respingere a apelului ca nefondat; în mod corect Tribunalul Galați prin hotărârea pronunțată a respins ca nefondată acțiunea reclamantei reținând că pârâtului i s-a aplicat o sancțiune de către statul belgian și ca urmare, nu se întrevede motivația pentru care statul român ar aplica pârâtului doua oară o sancțiune identică, nefiind motiv de ordine publică, de securitate publică sau de sănătate publică.
CURTEA
Asupra apelului civil de față:
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, Curtea reținut următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată sub nr- la Tribunalul Galați - Secția Civilă reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte - Bas olicitat în contradictoriu cu pârâtul să se dispună restrângerea exercitării dreptului acestuia la libera circulație în Belgia pe o perioadă de cel mult 3 ani.
În motivarea acțiunii s-a arătat că la data de 30.03.2008 pârâtul fost returnat din Belgia în baza Ordinului de părăsire a teritoriului emis de Serviciul public general de interne și are o interdicție de intrare în această țară.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 38, 39 și 52 din Legea nr. 248/2005.
În susținerea acțiunii s-a solicitat proba cu acte.
Prin sentința civilă nr. 1047 din 8.09.2008 Tribunalul Galația respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamantă.
Pentru pronunța această hotărâre, a reținut următoarele:
Din Ordinul de părăsire a teritoriului emis de Serviciul public general de interne din Belgia rezultă că pârâtul a fost arestat și cercetat pentru săvârșirea unor infracțiuni de furt. În temeiul acestei conduite Statul Belgian a dispus îndepărtarea pârâtului de pe teritoriul național și a aplicat o interdicție de intrare.
După aderarea României la Uniunea Europeană la data de 1 ianuarie 2007 pârâtul este cetățean al Uniunii Europene și se bucură de la această dată, în baza articolului 18 CE, de dreptul la liberă circulație și ședere pe teritoriul statelor membre, sub rezerva limitărilor și condițiilor prevăzute prin tratatul CE și prin Directiva 2004/38. Dreptul, pentru un cetățean al Uniunii, la părăsirea teritoriului unui stat membru și circulația într-un alt stat membru este definit mai clar în articolul 4 din directiva 2004/38. Cetățenii Uniunii beneficiază deci de dreptul direct al articolului 18, paragraful 1, CE, de a părăsi teritoriul unui stat membru, inclusiv statul membru de origine, pentru a intra pe teritoriul unui alt stat membru.
În baza titlului din capitolul VI din directiva 2004/38 care face referire la limitările dreptului de intrare și de ședere pentru motive de ordine publică, de securitate publică sau de sănătate publică, acoperă de asemenea și, cel puțin în anumite circumstanțe, limitările aduse de un stat membru drepturilor propriilor cetățeni de a părăsi teritoriul național în vederea plecării într-un alt stat membru.
Articolul 27 din Directiva 2004/38 se aplică acolo unde autoritățile unui stat membru întrevăd restrângerea dreptului la libera circulație a unui cetățean în vederea împiedicării acestuia să se reîntoarcă, pe o anumită perioadă de timp, într-un alt stat membru din care a fost repatriat, pe motive de situație ilegală. Astfel, din art. 27 și 31 din Directiva 2004/38 și din economia generală a acestei directive rezultă că o măsură care limitează dreptul la libera circulație a unui cetățean nu poate fi adoptată decât de statul membru a cărui ordine publică sau securitate publică este direct amenințată. În cauză Statul Belgian a luat o astfel de măsură și ca urmare nu se întrevede motivația pentru care Statul Român ar aplica pârâtului a doua oară o asemenea interdicție.
Împotriva acestei hotărâri declarat apel reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte, criticând-o pentru următoarele motive:
Chiar și în condițiile existenței principiilor priorității dreptului comunitar și al aplicării directe a acestuia, aplicarea măsurii restrângerii exercițiului dreptului la liberă circulație în străinătate al unui cetățean român, reglementată de art. 38 lit. a din Legea 248/2005, este condiționată de returnarea acelui cetățean dintr-un alt stat în baza unui Acord de readmisie încheiat de România cu acest stat, dacă acel cetățean a încălcat legislația statului de unde a fost returnat.
Mai arată că dispozițiile legale sus-menționate nu au fost modificate prin nici un alt act normativ și nu există nici un impediment ca aceste texte să nu fie aplicate începând cu 1.05.2007.
Că textul nu condiționează instituirea restricției decât de returnarea prin acordul de readmisie, dar nu și verificarea procedurii și a condițiilor în care s-a dispus returnarea, precum și a pericolului real pe care îl prezintă persoana în cauză pentru valorile sociale pretins protejate.
Verificând legalitatea și temeinicia hotărârii apelate prin prisma motivelor de apel constată apelul nefondat pentru următoarele considerente;
În speța de față se pune problema interpretării și aplicării dispozițiilor legale referitoare la exercitarea unui drept fundamental al cetățeanului și anume, dreptul la libera circulație, ceea ce implică dreptul de a părăsi teritoriul României în scopul de a circula pe teritoriul Uniunii Europene după data aderării.
În raport de dispozițiile art. 20 din Constituția României, instanța este obligată să cerceteze compatibilitatea legii interne privind libera circulație a persoanelor cu pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte.
Având în vedere ordinea juridică în vigoare la momentul formulării cererii determinată de aderarea României la, necesitatea dreptului la libera circulație trebuie analizată prin prisma îndeplinirii normei comunitate în materie, care are prioritate în fața celei interne.
Astfel, dispozițiile art. 38 lit. a din Legea 248/2005 prevede că restrângerea exercitării dreptului la libera circulație în străinătate a cetățenilor români poate fi dispusă pentru o perioadă de cel mult 3 ani, cu privire la persoana care a fost returnată dintr-un stat în baza unui acord de readmisie încheiat între România și acel stat.
În schimb, art. 27 din Directiva 2004/38/CE prevede că " statele membre pot restrânge libertatea de circulație și de ședere a cetățeanului Uniunii și a membrilor lor de familie, indiferent de cetățenie, pentru motive de ordine publică, siguranță publică sau sănătate publică. Aceste motive nu pot fi invocate în scopuri economice".
După cum se observă, norma comunitară prevede în mod limitativ doar 3 situații în care statul ar putea restrânge libertatea de circulație a persoanelor: afectarea ordinii publice, siguranței publice sau sănătății publice, pe când dacă cetățeanul român a fost returnat dintr-un stat pe baza unui acord de readmisie, fără a se face nici o distincție în ceea ce privește persoana cetățeanului în cauză, respectiv dacă acesta prezintă sau nu un pericol pentru ordinea, siguranța sau sănătatea publică a statului din care a fost returnat.
În aceste condiții, Curtea constată că norma internă prevede o categorie mai largă de situații posibile când poate dispune restrângerea dreptului cetățeanului român la libera circulație, în raport cu categoria situațiilor de excepție prevăzute de norma comunitară.
Consecința firească este aceea că norma internă este parțial incompatibilă cu norma comunitară, în ceea ce privește alte excepții la libera circulație a persoanelor decât cele ce vizează ordinea, siguranța sau sănătatea publică.
Având în vedere dispozițiile art. 27 și 31 din Directiva 2004/38 din care rezultă că o măsură care limitează dreptul la libera circulație a unui cetățean nu poate fi adoptată decât de statul membru a cărui ordine publică sau securitate publică este direct amenințată și că în cauză Statul Belgian a luat o astfel de măsură, nu se întrevede motivația pentru care Statul român ar aplica pârâtului a doua oară o asemenea interdicție.
Față de considerentele expuse mai sus va respinge ca nefondat apelul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul civil declarat de către reclamantaDIRECȚIA GENERALĂ DE PAȘAPOARTE B,cu sediul în B, str.- nr.29, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 1047 din 8 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Galați - Secția civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâtul, domiciliat în T,-, jud.
Cu recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din data de 21 octombrie 2008.
Președinte, - - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red./24.10.2008
VM/24.10.2008
7 ex.
Fond: Tribunalul Galați - judecător:
Com. 5 ex./27.10.2008
Președinte:Viorica Mihai SecuianuJudecători:Viorica Mihai Secuianu, George Popa
| ← Stabilire program vizitare minor. Decizia 26/2008. Curtea de... | Incredintare minor. Jurisprudenta. Decizia 313/2009. Curtea de... → |
|---|
