Reincredintare minor. Jurisprudenta. Decizia 1112/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILA, CAUZE MINORI, FAMILIE, CONFLICTE DE MUNCA, ASIGURARI SOCIALE
DECIZIE Nr. 1112
Ședința publică de la 07 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Pîrjol Năstase Doru Octavian JUDECĂTOR
- - - - JUDECĂTOR
- - - - JUDECĂTOR
GREFIER -
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
Astăzi la ordine s-a luat în examinare recursul civil promovat de recurentul-reclamant împotriva deciziei civile nr.38 din 11.02.2009, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul care se legitimează cu CI seria - nr.- elib.la 15.11.2007 de SPCLEP N, fiind asistat de avocat și avocat; avocat pentru intimata-pârâtă B, lipsă fiind aceasta din urmă.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a expus referatul asupra cauzei de către grefier, după care:
Avocat pentru recurent, depune la dosar împuternicirea avocațială și taxa judiciară de timbru de 4 lei și 0,3 lei judiciar, solicitând încuviințarea probei cu audierea minorei care a împlinit vârsta de 10 ani, întrucât la instanța de fond a fost ascultată înainte de a împlini această vârstă, iar în apel deși, a fost depusă cerere prin care se solicita această probă și prin care se arăta că minora va împlini vârsta de 10 ani la data de 2.03.2009, nu s-a mai acordat un alt termen de judecată.
Avocat pentru recurent depune la dosar împuternicirea avocațială. Arată că pe data de 4.02.2009 minora a fost audiată înainte de a împlini vârsta de 10 ani, solicitând admiterea probei cu audierea minorei.
Avocat pentru intimată, arată că minora are 10 ani împliniți, nu a fost audiată în instanța de apel la Tribunalul Neamț din cauza lipsei apărătorului reclamantului, minora fiind ascultată la instanța de fond, iar în apel au fost acordate trei termene până la soluționarea cauzei.
Instanța, având în vedere vârsta minorei, admite cererea și încuviințează proba cu audierea minorei.
În ședință secretă, se audiază minora care arată că a împlinit vârsta de 10 ani și stă cu tatăl ei din vacanța de vară din anul 2007; după data de 1 septembrie 2007 în fiecare sfârșit de săptămână mergea la mama sa, dar nu și în timpul săptămânii; cu bunicii materni nu se vedea în timpul săptămânii și nici nu-i plăcea să-i vadă că o priveau urât; nu a întrebat-o pe mama sa de ce nu se puteau vedea în timpul săptămânii, oricum nu dorea să meargă la mamă decât la sfârșitul săptămânii; mai arată că începând cu data de 15 septembrie 2009, nu mai frecventează cursurile Școlii Nr.2 ci urmează cursurile Liceului din N; în vacanța de vară 2008-2009 s-a întâlnit mai des cu mama și cu frățiorul său; cu bunicii materni se întâlnește foarte rar; mai arată că în timpul cât a stat la mamă, mama venea târziu acasă și o vedea foarte rar, stând mai mult cu bunicii; în perioada 2007-2009 mama nu a venit niciodată să o vadă la locuința tatălui său; în timpul vacanței petrecute în Franța părinții s-au certat în fiecare zi, de aceea nu mai vrea să meargă împreună cu părinții în nicio vacanță; mai arată că ea a hotărât să rămână la tată în vara anului 2007, tatăl ia zis că ar fi ine să se întoarcă la mama sa, însă ea nu a vrut.
După reluarea cauzei în ședință publică se dă citire declarației minorei în prezența apărătorilor părților.
Nefiind alte cereri și/sau excepții de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și trece la deliberare.
Avocat pentru recurent, arată că Tribunalul Neamța făcut foarte multe aprecieri subiective în motivarea deciziei. Instanța de fond în baza actelor și probelor administrate în cauză, la pronunțarea sentinței a avut în vedere interesul minorei. Minora a fost audiată în fața instanței de fond și a ales voluntar să locuiască cu tatăl. Intimata nu are timpul material de a sta și de a avea grijă de minoră, aceasta deținând trei locuri de muncă, în schimb recurentul se ocupă de educarea minorei împreună cu bunicii paterni. Ancheta socială s-a efectuat la domiciliul de pe strada -, la domiciliul recurentului. deoarece la adresa din str.- cel M nu mai locuia nimeni. Arată că incidentul petrecut între recurentul și vecinul acestuia, a culminat cu o plângere penală în care recurentul a avut calitatea de parte vătămată, iar inculpatul în urma urmăririi penale și cercetării judecătorești a fost condamnat prin sentință la pedeapsa cu amendă penală, sentință care a rămas definitivă. Reiterează oral motivele de recurs și solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și depus în scris la dosar, modificarea în totalitate a deciziei din apel și a se dispune încredințarea minorei spre creștere și educare recurentului-reclamant.
Avocat pentru recurent, invocă Decizia Curții Supreme nr.2448/2.11.1993, pentru a se avea în vedere interesul suprem al minorei, pentru faptul că de doi ani de zile minora se află în îngrijirea tatălui, solicitând a se lua act că minora își dorește să locuiască cu tatăl și se simte în siguranță cu acesta. Pune concluzii pentru admiterea recursului, modificarea în totalitate a deciziei recurate și a se dispune încredințarea minorei spre creștere și educare tatălui. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Avocat pentru intimată, invocă dispozițiile art. 44 Codul familiei, arătând că în această situație nu reiese că mama a achiesat tacit, ci tatăl nu a adus minora la mamă după un program de vizită. Părțile mai au un copil împreună care nu a fost luat niciodată de tată. Minora a fost luată timp de 1 an și 8 luni de tată și bunicii paterni. La fond a fost prezentă intimata în instanță când au fost audiați martorii. Intimata s-a preocupă în mod deosebit de minoră, antrenând-o și în activități extrașcolare. . minorei în declarația dată la fond, arată că intimatei nu i se poate reproșa nimic și că se preocupă de minoră. Poziția minorei exprimată chiar înainte de a împlini vârsta de 10 ani sau chiar după împlinirea acestei vârste, este vădit influențată de tatăl și bunica paternă. Depune concluzii scrise la dosar și solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea deciziei pronunțată de instanța de apel. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Avocat având cuvântul în replică, arată că acțiunea a fost formulată cu bună credință.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
CURTEA
DELIBERÂND
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Piatra Neamț la 27.09.2007 sub nr-, reclamantul a chemat în judecată pârâta B, solicitând acestei instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să-i reîncredințeze spre creștere si educare minora, născută la data de 2.03.1999.
În motivarea în fapt a cererii, reclamantul a arătat, în esență, că prin civ. 2396/2000 a Judecătoriei Piatra Neamțs -a desfăcut căsătoria dintre părți, minora fiind încredințată pârâtei spre creștere și educare, el având stabilit dreptul la vizită în week-end și pe perioada vacanțelor; că între el și minoră există o legătură afectivă foarte puternică, ce-i creează acesteia un climat de siguranță, fapt ce nu este același și la domiciliul pârâtei unde bunicii materni o tratează cu și cu mai puțină afecțiune decât pe fratele său -; că datorită acestui tratament diferențiat și a faptului că mama este foarte ocupată cu cele trei locuri de muncă neavând astfel timp pentru minoră, aceasta a refuzat să se mai întoarcă la mamă. În drept, a invocat prevederile art. 44 din fam.
În dovedirea susținerilor, a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri și martori.
Legal citată, pârâta a formulat întâmpinare susținând că nu este de acord cu cererea de chemare in judecată și solicitând în combatere administrarea probei ci înscrisuri, martori și anchete sociale.
Instanța a dispus, la cererea reclamantului, luând act de opoziția pârâtei, audierea minorei în camera de consiliu.
Prin sentința civilă nr. 1326/20.03.2008, Judecătoria Piatra Neamța admis acțiunea și a reîncredințat reclamantului, spre creștere și educare, minora, născută la data de 2.03.1999, cu păstrarea legăturilor firești cu mama sa și cu fratele său, la 17.08.2000.
În motivarea acestei sentințe, instanța de fond a reținut că deși ambii părinți au condiții materiale forte bune, însă reclamantul este cel mai apropiat sufletește de minoră acordându-i acesteia toată afecțiunea și timpul său liber, spre deosebire de pârâtă care având un program foarte încărcat, alocă un timp mai restrâns companiei copiilor.
S-a mai reținut că în acțiune și în întâmpinare nu s-a făcut vorbire despre sistarea pensiei de întreținere din partea reclamantului și nici nu s-a cerut ca pârâta, în cazul admiterii acțiunii de reîncredințare minor, să fie obligată la plata unei pensii de întreținere în favoarea minorei.
În fapt, instanța a considerat că prin admiterea acțiunii și reîncredințarea minorei tatălui ei, fiecare dintre cei doi foști soți au câte un copil minor în întreținere astfel că nu se mai impune fixarea unei pensii de întreținere în sarcina pârâtei, căreia nu i s-a încredințat minora.
Pentru faptul că părțile nu au cerut expres ca instanța să se pronunțe cu privire la plata unei pensii de întreținere, în această situație, instanța nu se va pronunța nici pe sistarea obligației reclamantului de a plăti pensie de întreținere pentru minora, așa cum a fost stabilit prin hotărâre judecătorească, obligație de care reclamantul era ținut să o respecte, instanța lasă la înțelegerea celor două părți, dacă mai este cazul sau nu să se achite o pensie de întreținere de către reclamant sau de pârâtă, opinia instanței așa cum a fost motivată mai sus este că nu se mai justifică ca vreo parte din proces, să plătească pensie de întreținere, fiecare din cei doi foști soți, având câte un minor în întreținere.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâta, apel admis prin decizia civilă nr. 38/AC/11.02.2009 Tribunalul Neamț cu consecința schimbării în totalitate a hotărârii apelate în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiate.
Instanța de apel a constat că hotărârea apelată a fost pronunțată cu nerespectarea dispozițiilor art. 44.fam. reținând următoarele considerente:
Acțiunea dedusă prezentei judecăți a fost formulată în condițiile art. 44. fam. care prevede că: " În cazul schimbării împrejurărilor, la cererea oricăruia dintre părinți instanța judecătorească va putea modifica măsurile privitoare la drepturile și obligațiile personale dintre părinții divorțați și copii".
În esență, motivele de fapt ale cererii reclamantului - intimat se referă la afecțiunea deosebită dintre el și fiica sa, precum și la serviciul mamei care nu ar permite atenția și educația suficientă.
Însă aceasta era situația și în momentul încredințării sale mamei, în cadrul dosarului de divorț.
Din vara anului 2007, minora a fost luată pentru programul de vizită din vacanță și nu a mai fost adusă la mamă decât ocazional.
Cei doi frați se văd doar la școală, afecțiunea dintre ei fiind deosebită, fapt ce rezultă și din depoziția învățătoarei minorei ( 96) despărțirea lor fiind o traumă pentru ambii copii.
apelantei pentru educația, creșterea și confortul minorilor este dovedită. Programul de lucru al acesteia este compensat de activitățile extrașcolare ale copiilor, precum și de timpul alocat de aceasta plimbărilor, discuțiilor, ieșirilor pentru antrenamentul de schi.
Reclamantul nu a reușit să dovedească intervenirea unor situații noi care să justifice schimbarea situației personale dintre cei doi părinți și minora.
De principiu este că prin acțiunea de reîncredințare minor nu se poate încălca autoritatea de lucru judecat or, prima instanță într-adevăr nu a identificat împrejurările noi care să justifice admisibilitatea cererii.
Instanța de divorț a motivat încredințarea celor doi copii împreună tocmai pe ideea că aceasta este singura modalitate de atenuare a traumelor create de separația părinților.
Prin soluția pronunțată de prima instanță, Tribunalul constată că nu numai că s-a ignorat puterea lucrului judecat a acelei hotărâri ci, pe fond au fost încălcate interesele ambilor minori.
afecțiune ar purta tatăl minorei, acest fapt nu poate împieta asupra sentimentelor pe care le au cei doi copii, a căror personalitate este în formare.
Omisiunea instanței de fond, se constată a fi și sub aspectul interesului fratelui, pentru că analiza psihologică a situației dedusă judecății trebuia pornită de la raportul dintre cei doi frați, apoi dintre părinți și.
Interesele copiilor trebuie avute în vedere cu precădere și protejați în același timp, prezumându-se că adulții au deja capacitate de înțelegere a complexității acestor relații.
Față de vârsta minorei, declarația acesteia la audiere trebuia considerată sub rezerva influenței firești asupra sentimentelor unui copil a mediului în care a locuit. Iar abuzul reclamantului - intimat care nu a înțeles să respecte programul de vizită stabilit printr-o hotărâre judecătorească, nu poate preconstitui probe favorabile acestuia.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termen, motivat și timbrat, reclamantul; cauza s-a înregistrat pe rolul Curții de Apel Bacău sub nr-.
Criticile formulate, încadrate în situația prev. de art. 304 pct.9 pr.civ. au vizat aplicarea greșită a legii față de situația de fapt nouă invocată și dovedită, constând în:
- poziției minorei, exprimată cu suficientă maturitate, în favoarea încredințării sale tatălui;
- lipsa timpului material necesar pârâtei pentru a sta cu minora, cu consecința răcirii relației dintre minoră și mamă și ocrotirea efectivă a acesteia prin bunicii materni, persoane neagreate de minoră.
De asemenea s-a mai invocat și reținerea unui comportament abuziv din partea sa în relațiile cu pârâta referitor la programul de vizită stabilit printr-o hotărâre judecătorească, fără a exista un suport probator în acest sens.
Intimata - pârâtă nu s-a prezentat personal în fața instanței de recurs; a fost reprezentată de apărător care a formulat oral și în scris concluzii de respingere a recursului ca nefondat susținând că măsura nu este în interesul minorei și a fratelui său și nici nu se pliază pe situația prevăzută de art. 44.fam.
În fața instanței de recurs, dându-se eficiență dispozițiilor art. 42 alin.1 teza I fam. cu referire la art. 24 din Legea 272/2004, cu modif. s-a procedat la ascultarea minorei în ședință secretă, urmare a împlinirii de către aceasta a vârstei de 10 ani.
Examinând recursul în raport de motivele invocate, de actele și lucrările dosarului, precum și față de dispozițiile art. 304, 312.pr.civ. prezenta instanță constată caracterul său întemeiat justificat de următoarele considerente.
Hotărârile judecătorești în materie de încredințare minori se bucură de autoritate de lucru judecat relativă; astfel, în contextul reglementat de art. 44.fam, asupra unei încredințări inițiale se poate reveni tot pe cale judiciară, noua instanță putând reîncredința minorul celuilalt părinte. Acest lucru s-a solicitat și în cauză.
Contrar celor reținute de către instanța de apel, se reține că reclamantul a invocat și dovedit schimbarea împrejurărilor inițiale avute în vedere la încredințarea minorei.
Astfel, instanța de apel a omis că împrejurările inițiale ce au justificat încredințarea minorei către mamă ( vezi considerentele civ. 2396/2000 a Judecătoriei Piatra Neamț, ale civ. 453/AC/2002 a Tribunalului Neamț și ale civ. 1812/27.11.2002 a Curții de Apel Bacău - fl. 7-13 fond ), au fost vârsta fragedă a minorei la acea dată ( 3 ani ) - ce impunea prezența într-o mai M măsură a mamei - și necesitatea ca cei doi copii să fie împreună pentru a se cunoaște și se crea astfel între ei o relație firească între frați, și nu cele invocate în cauză.
Ori în cauză s-au invocat și dovedit următoarele situații noi:
- faptul că minora, ajunsă la o vârstă la cere este suficient de dezvoltată mental, nu a mai vrut să plece de la domiciliul tatălui la expirarea perioadei stabilite de instanță pentru vizită ( pagina 3 din acțiune ) - aspect susținut de minoră și necontestat de pârâtă;
- că pârâta are un program foarte încărcat ce nu-i permite a aloca un timp suficient necesităților în creștere ale minorei și care se soldează cu lăsarea acesteia în grija bunicilor materni - persoane de care minora nu este apropiată ( aspecte necontestate din nou de către pârâtă - vezi întâmpinare fl. 34, 35 fond ).
În funcție de acestea se impunea a se dispune o soluție care să nu nesocotească interesul minorei în cauză, interes ce este clar diferit față de cel din 2002.
Într-adevăr, trebuie să se aibă în vedere și necesitatea păstrării legăturilor firești între frați, însă acest aspect nu trebuie să fie decisiv în soluționarea cauzei; mai mult, interesul unuia dintre copii - - nu trebuie să fie considerat ca fiind superior interesului ( interes analizat de altfel în cauză ); ori, pârâta și-a fondat întreaga apărare pe modul în care este afectat băiețelul, ignorând dorința fermă și matur argumentată a fetiței. Oricum sub acest aspect, din probatoriul administrat rezultă că legăturile dintre copii nu s-au întrerupt prin rămânerea la tată ( vezi recunoașterea reclamantului, confirmată de pârâtă și constatată de ancheta socială de la fl. 73, respecti susținută de cei doi martori ).
Referitor la exercitarea abuzivă a dreptului la vizită de către reclamant prin reținerea minorei, această apreciere va fi înlăturată întrucât nu s-a invocat nici măcar de către pârâtă ( a se vedea întâmpinarea și motivele de apel ) și nici nu a fost dovedită. Din contră, instanța de recurs a lămurit această situație o dată cu ascultarea minorei, aceasta confirmând susținerea reclamantului cum că ea a hotărât să rămână cu acesta, refuzând categoric să se întoarcă la mamă.
Cu ocazia ascultării minora a dovedit o dezvoltare intelectivă superioară, o înțelegere corectă a situației sale, a alternativelor și a locului unde poate beneficia de cele mai bune condiții pentru dezvoltarea sa fizică, mentală, spirituală, morală sau socială, fapt pentru care nu se va neglija această voință.
Pentru considerentele expuse Curtea apreciază că recursul este întemeiat și că se justifică a fi admis cu consecința modificării deciziei instanței de apel în sensul respingerii acestuia ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul civil promovat de recurentul-reclamant împotriva deciziei civile nr.38 din 11.02.2009, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
Modifică în tot hotărârea recurată în sensul că respinge apelul ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi 7.10.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
red.sent. - El.
red.dec.apel - / El.
red.dec.rec. - PM. / 15.10.
tehnored. BC/ 4 ex/ 19.10.2009
19.10.2009 - com.tuturor părților
Președinte:Pîrjol Năstase Doru OctavianJudecători:Pîrjol Năstase Doru Octavian, Viziteu Camelia
| ← Interdicție. Decizia 59/2009. Curtea de Apel Ploiesti | Reintegrare în familie. Decizia 144/2008. Curtea de Apel Brasov → |
|---|
