Ordonanță președințială. Decizia 719/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA Nr. 719
Ședința publică din data de 15 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Adriana Maria Radu
JUDECĂTORI: Adriana Maria Radu, Constanța Pană Marilena C -
- -
Grefier - -
Ministerul Public reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâta () domiciliată în com. Merei, Dealul Viei, jud. B, împotriva sentinței civile nr. 611 din 17 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu intimata reclamantă Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului B, cu sediul în B,- jud. B și intimatul C domiciliat în com. Merei, sat Merei jud.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit: recurenta pârâtă (), intimata reclamantă Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului B și intimatul pârât C.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință care învederează instanței că recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru.
Reprezentantul Parchetului arată că nu sunt alte cereri și solicită cuvântul în fond.
Instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul.
Reprezentantul parchetului având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea hotărârii pronunțate în cauză ca legală și temeinică, în mod corect s-a institut măsura plasamentului față de minora C.
CURTEA
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Buzău sub nr.2514 la data de 17.06.2009, reclamanta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Bas olicitat în contradictoriu cu pârâții C și ( ) emiterea unei ordonanțe președințiale de plasare în regim de urgență copilului C la DGASPC B - prin Complexul de Servicii Comunitare nr.3
A solicitat de asemenea instanței să se pronunțe și cu privire la exercitarea drepturilor părintești privitoare la persoana copilului.
În motivarea de fapt a cererii s-a arătat că minora C, născută la data de 26.01.1997, este fiica pârâților și se află în situație evidentă de risc. Astfel, arată că la data de 16.06.2009 reprezentanții s-au deplasat împreună cu reprezentantul Primăriei com. Merei la domiciliul pârâților unde, din discuțiile purtate cu minora, precum și din declarația scrisă a acesteia, a rezultat că este abuzată emoțional și fizic de către persoanele care o au în îngrijire - pârâții au vândut-o în repetate rânduri, iar în prezent aceștia intenționează să o vândă din nou, conform obiceiurilor etniei rome, unei familii din jud. C, familie cu care părinții minorei au făcut o înțelegere. Pe fondul acestor neînțelegeri minora a solicitat sprijinul reclamantei afirmând că nu mai dorește să mai rămână în familie, cu mențiunea că vrea să fie protejată în cadrul serviciilor specializate de protecția copilului.
Referitor la pârâți, arată reclamanta, aceștia au fost reținuți în declarații, însă, pe parcursul discuțiilor, reacțiile lor au devenit impulsive.
Reclamanta mai arată că față de cele ce preced minora se află într-o situație de risc în domiciliul mamei, ca urmare a faptului că aceasta nu este interesată de îngrijirea și supravegherea fiicei sale, având în vedere și declarația scrisă a copilului în care se arată că a fost vândută conform obiceiurilor etniei din care face parte, de mai multe ori de către părinții săi, altor familii de etnie rromă, intenție pe care o au și în prezent, astfel că se impune scoaterea minorei din mediul familial pentru a i se asigura un climat securizat, favorabil dezvoltării sale corespunzătoare.
În drept au fost invocate prev.art.55 lit.b, art.64, art.65 alin.2, art.94 al.3, art.124 alin.1 coroborat cu art.59, art.125-129 din Lg.272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului.
În aceste condiții, reclamanta a solicitat emiterea unei ordonanțe președințiale de plasare în regim de urgență a copilului C la reclamantă prin nr.3 B, cu obligarea oricărei persoane la domiciliul căreia s-ar afla copilul, să-l predea reprezentanților DGASPC
În dovedirea acțiunii au fost depuse la dosar: raport privind situația copilului, certificat naștere copil, opinie copil și fișă de semnalare obligatorie și evaluare inițială a situațiilor de abuz/neglijare/exploatare a copilului.
Prin sentința civilă nr. 611 din 17 iunie 2009, tribunalul constatat că sunt îndeplinite prev.art.94 alin.3 raportat la art.89 din Lg.272/2004, coroborate cu art.581 pr.civ. apreciind cererea întemeiată, motivat de faptul că minora se află în situația de risc prevăzută de art.56 lit. c din Lg.272/2004, motiv pentru care admis cererea formulată în baza Legii 272/2004 de reclamanta Direcția Generală De Asistență Socială Și Protecția Copilului B, în contradictoriu cu pârâții C și ( ).
A dispus plasamentul în regim de urgență a copilului C, născut la data de 26.02.1997 în B, fiica lui C și, CNP -, la DGASPC B prin Complexul de Servicii Comunitare nr.3
A dispus obligarea oricărei persoane la domiciliul căreia s-ar afla copilul să-l predea reprezentanților DGASPC
A dispus delegarea drepturilor privitoare la persoana copilului către Șeful nr.3 iar cele privitoare la bunurile copilului către Președintele Consiliului Județean B pe durata măsurii dispuse.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut în fapt următoarele:
La data de 16.06.2009 la sediul reclamantei s-a înregistrat sub nr. 16154 înscrisul intitulat "opinie" scris și semnat de minora C, fiica pârâților, prin care relatează că la vârsta de 10 ani a fost vândută de mama sa și concubinul acesteia - numitul G, la o familie care avea un băiat de 14 ani și cu care a fost obligată să întrețină relații sexuale. Din familia acestuia a fost luată cu poliția. La vârsta de 11 ani, a arătat minora, a fost vândută din nou la o familie din F care avea un copil în vârstă de 10 ani numit. La acest moment mama sa și concubinul doresc din nou să o vândă la o familie d e țigani din C, tranzacție ce urmează a avea loc pe data de 21.06.2009.
Față de aceste precizări, minora a relatat că nu dorește să mai fie vândută de părinții săi, astfel că și-a manifestat opțiunea de a beneficia de o măsură de protecție, cu atât mai mult cu cât pe fondul refuzului său de a fi vândută, este agresată fizic de concubinul mamei.
Din raportul privind situația copilului a rezultat că în urma sesizării primite reprezentanții reclamantei s-au prezentat la domiciliul minorei, împreună cu reprezentantul Primăriei Merei, ocazie cu care minora a avut o atitudine rezervată, iar mama și concubinul acesteia au relatat că doresc ca fiica lor să se întoarcă în localitatea F unde aceasta a întreținut o relație de concubinaj cu un minor pe nume, motivația lor fiind că fiica lor "se face de râs în sat" dacă mai rămâne în familie.
Din raport a rezultat că există suspiciunile clare ale unui abuz fizic exercitat de concubinul mamei asupra minorei căreia îi este frică să mai rămână în familie, astfel încât se impune instituirea unei măsuri speciale de protecție pentru aceasta.
Din fișa de semnalare obligatorie și evaluare inițială a situațiilor de abuz/neglijare/exploatare a copilului depusă de reclamantă la termenul din 17.06.2009 a rezultat că minora este rezultată dintr-o relație de concubinaj a mamei cu numitul C și a fost crescută de aceasta, care în prezent întreține o relație de concubinaj cu numitul G, concubin care nu este interesat de îngrijirea minorei și neglijează grav nevoile acesteia.
Din fișă a rezultat că situația minorei se află în evidența direcției din luna mai a anului 2008 când au fost sesizați de reprezentanții Primăriei Merei care le aducea la cunoștință că minora a fost logodită conform tradiției rrome, cu un băiat domiciliat în B,-.
În urma verificărilor efectuate la acea vreme s-a constatat că minora locuia la o mătușă și refuza categoric să revină în domiciliul părinților, astfel încât prin sentința civilă nr.582/5.06.2008 s-a dispus plasamentul copilului la maternă, măsură ce a fost revocată la cererea mamei în luna august 2008 conform sentinței civile nr.806/07.08.2008, astfel că minora a revenit în familie.
La data de 8.12.2008, se arată în fișă, soții și aduceau la cunoștință reclamantei situația de risc în care se afla nepoata lor, C, care întreținea o relație de concubinaj în localitatea În urma verificărilor efectuate s-a constatat că minora se afla în domiciliul numitului -, de 13 ani din F și refuza revenirea sa în familie. Din domiciliul acestuia, minora a fost luată la data de 20.01.2009, așa cum rezultă din adresa nr.12317 din 8.05.2009, copilul revenind astfel în familie. Ca urmare a acestor constatări, s-a considerat necesar includerea familiei pârâte într-un program de consiliere psihologică derulat în cadrul B în vederea responsabilizării părinților minorei pentru a-și îndeplini obligațiile cu privire la creșterea și îngrijirea copilului.
Așa cum rezultă din fișa întocmită de reprezentanții reclamantei, climatul familial nu este favorabil asigurării nevoilor de bază ale copilului, minora nu beneficiază de îngrijire, educație și supraveghere corespunzătoare în familia mamei sale, fiind identificați mai mulți factori de risc, respectiv dezinteresul părinților față de îngrijirea, educația și supravegherea copilului, abuzul fizic și emoțional, precum și expunerea minorei de către părinți la situații ce-i pot periclita viața, dezvoltarea fizică și psihică.
Potrivit art.94 alin.2 din Lg.272/2004 privind protecția copilului, în situația în care în urma verificărilor făcute de reprezentanții Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului se constată că există motive temeinice care să susțină existența unei situații de pericol iminent pentru copil datorită abuzului și neglijării, și nu întâmpină opoziție din partea reprezentanților legali ai copilului, directorul instituției reclamante instituie măsura plasamentului în regim de urgență.
Aliniatul 3 al articolului menționat mai sus instituie obligația DGASPC de a sesiza instanța de judecată în cazul în care se întâmpină opoziție din partea reprezentanților legali ai copilului, solicitând emiterea unei ordonanțe președințiale de plasament a copilului în regim de urgență la o persoană, la o familie, la un asistent maternal sau într-un serviciu de tip rezidențial licențiat în condițiile legii.
Prin urmare, însuși legiuitorul a apreciat existența unei situații de urgență făcând trimitere la instituția ordonanței președințiale reglementată de art.581 pr.civ. având în vedere interesul superior al copilului ocrotit de legea 272/2004.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat recurs pârâta (), criticând-o pentru nelegalitate susținând că în mod greșit a fost admisă cererea reclamantei și s-a dispus plasamentul în regim de urgență a copilului său, procesul judecându-se în lipsa sa, iar situația de fapt prezentată nu corespunde realității.
Arată recurenta - pârâtă că nu a vândut acest copil pe bani ci a fost furată la vârsta de 13 ani de țiganii din F care au mințit atunci când au afirmat că actualul său concubin ar fi întreținut relații sexuale cu minora.
Dimpotrivă, susține recurenta - pârâtă, că împreună cu concubinul său au crescut copilul de mic, nu i-a lipsit nimic, uneori când minora mai fugea de acasă, ei anunțau organele de poliție și o aduceau acasă.
A mai arătat recurenta - pârâtă că dispune de o situație materială bună, astfel că pot crește acest copil, iar cei care au depus plângerea sunt persoane care i-au invidiat tot timpul și au vrut să-i șicaneze și să le facă rău.
Dealtfel, copilul poate fi dat spre creștere și educare și bunicei care o iubește foarte mult și poate să se ocupe de ea.
Solicită pentru motivele invocate, admiterea recursului, modificarea hotărârii instanței de fond în sensul respingerii acțiunii reclamantei.
În susținerea recursului, recurenta - pârâtă a depus la dosar în copie o serie de înscrisuri.
Curtea examinând sentința recurată, prin prisma criticilor invocate actelor și lucrărilor dosarului, dispozițiilor legale ce au incidență în cauză, constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Prin motivele de recurs recurenta - pârâtă prezintă o situație de fapt contrară celei reținute de către instanța de fond, fără să facă nicio dovadă a celor susținute, criticile sale sunt mai degrabă motive de netemeinicie decât de nelegalitate.
În realitate, așa cum corect a reținut și instanța de fond din actele și lucrările dosarului a rezultat că minora nu are un climat familial favorabil asigurării nevoilor de bază ale acesteia, nu beneficiază de îngrijire, educație și supraveghere corespunzătoare în familia mamei sale, fiind identificați mai mulți factori de risc.
S-a remarcat dezinteresul părinților față de îngrijirea, educația și supravegherea copilului, abuzul fizic și emoțional, precum și expunerea acesteia de către părinți la situații care-i pot periclita viața, dezvoltarea fizică și psihică.
Tot din actele dosarului a rezultat că situația minorei se află în evidența direcției din luna mai a anului 2008, când au fost sesizați de către reprezentanții Primăriei Merei că aceasta a fost logodită conform tradiției rrome cu un băiat din B, iar cu ocazia verificărilor făcute s-a constatat că min ora locuia la mătușă și refuza să se întoarcă în domiciliul părinților.
De altfel, așa cum rezultă din cuprinsul sentinței civile nr. 582/5.06.2008 s-a dispus la acel moment plasamentul minorei la sa, dar această măsură a fost revocată ulterior printr-o hotărâre judecătorească, copilul revenind în familie.
Potrivit dispozițiilor legale incidente în cauză respectiv Legea nr. 272/2004, privind protecția copilului, în urma verificărilor făcute de către reprezentanții Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului B s-a constatat că există motive temeinice care să susțină existența unei situați de pericol iminent pentru copil datorită abuzului și neglijării minorei.
În aliniatul 3 al articolului 94 din legea mai sus arătată se instituie obligația Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului de a sesiza instanța de judecată în cazul în care se întâmpină opoziție din partea reprezentanților legali ai copilului, și solicitarea emiterii unei ordonanțe de plasament a copilului în regim de urgență la o persoană, la o familie, la un asistent maternal sau într-un serviciu de tip rezidențial licențiat, în condițiile legii, dispoziții care au fost corect aplicate de către instanța de fond.
Susținerile recurentei - pârâte potrivit cărora procesul la prima instanță s-a soluționat în lipsa sa, sunt de asemenea nefondate, deoarece procedura pentru termenul din 17 iunie 2009 fost legal îndeplinită, cauza judecându-se fără citarea părților, fiind soluționată în cadrul proceduri speciale ordonanței președințiale.
Astfel, așa cum rezultă din rezoluția judecătorului căruia ia fost repartizat aleatoriu cauza, s-a dispus ca la termenul fixat să nu se citeze părțile, procedându-se corect, dat fiind regimul de urgență al cauzei.
Rezultă așadar, pentru considerentele mai sus expuse că recursul este nefondat, și urmează să fie respins, ca atare, în baza dispozițiilor art.312 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta () domiciliată în com. Merei, Dealul Viei, jud. B, împotriva sentinței civile nr. 611 din 17 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu intimata reclamantă Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului B, cu sediul în B,- jud. B și intimatul C domiciliat în com. Merei, sat Merei jud. B, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 15 octombrie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Adriana Maria Radu, Constanța Pană Marilena
--- - C - -
Grefier
-
Red. CP
Tehnored.CN
6 expl./22.10.2009
nr- Trib.
-
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr. 3120
Președinte:Adriana Maria RaduJudecători:Adriana Maria Radu, Constanța Pană Marilena
| ← Pensie întreținere. Decizia 383/2009. Curtea de Apel Bucuresti | Stabilire domiciliu minor. Decizia 181/2009. Curtea de Apel Cluj → |
|---|
