Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia 105/2010. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
-Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie-
Dosar nr-
DECIZIA NR. 105
Ședința publică din data 4 februarie 2010
PREȘEDINTE: Panait Marilena
JUDECĂTORI: Panait Marilena, Radu Adriana Maria Pană
--
Grefier - a
Pe rol fiind judecarea recursului formulat de reclamantul, domiciliat în Câmpina-.1.B.4.14 jud. P, împotriva deciziei civile nr. 689 din 11 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova și a sentinței civile 1932 din 11 iunie 2008 pronunțată de Judecătoria Câmpina, în contradictoriu cu pârâta, domiciliată în Câmpina-.8.B.3.13 jud. P și intervenienții și, ambii domiciliați în com. nr. 938 jud.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurentul-reclamant reprezentat de avocat din cadrul Baroului P conform împuternicirii avocațiale nr.253/2009, intimata pârâtă și intimații-intervenienți și, toți reprezentați de avocat din cadrul Baroului P, în substituirea avocat din același barou, conform delegației de substituire nr. 29 din 9 septembrie 2009.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
S-a mai învederat că prin intermediul Serviciului Registratură s-a depus din partea recurentului - reclamant concluzii scrise, înregistrate sub nr. 1694/4.02.2010.
Avocat având cuvântul pentru recurentul reclamant depune la dosar taxa judiciară de timbru în cuantum de 15,00 lei conform chitanței seria - nr.-/11.01.2010, timbru judiciar de 0,30 lei și arată că nu mai are alte cereri de formulat solicitând cuvântul în dezbateri.
Avocat având cuvântul pentru intimata pârâtă și intimații intervenienți arată că nu mai are alte cereri de formulat solicitând cuvântul în dezbateri.
Curtea ia act de declarația părților, prin apărători, consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat având cuvântul pentru recurentul reclamant susține oral motivele de recurs arătând în esență că decizia recurată este nelegală și netemeinică având în vedere că instanța a analizat greșit probele administrate în cauză, a schimbat natura și înțelesul vădit al acesteia, acordând și nu ce s-a cerut.
Susține că instanța de apel s-a pronunțat numai asupra unui motiv de apel, fără să analizeze toate motivele de apel și fără a analiza că apartamentul din cauză este bun coachizat iar sultele stabilite pe care recurentul reclamant urmează a le primi, sunt foarte mici.
Față de motivele de recurs și concluziile scrise depuse la dosar solicită admiterea recursului casarea celor două hotărâri și trimiterea spre rejudecare la instanța de apel în sensul schimbării în tot a hotărârii atacate și încheierii interlocutorii să se dispună completarea probatoriilor în sensul numirii unor experți de specialitate care să evalueze bunurile și să se rețină la partaj și apartamentul în litigiu.
Cu cheltuieli de judecată.
Avocat având cuvântul pentru intimata pârâtă și intimații intervenienți arată că instanța de apel a motivat respingerea apelului atât în ceea ce privește simulația contractului de vânzare - cumpărare având ca obiect apartamentul în litigiu, cât și în ceea ce privește lucrările de îmbunătățire pretins efectuate de fiecare parte la acest imobil, decizia recurată fiind în conformitate cu prevederile legale în materie.
În mod corect instanța de fond a admis în parte cererea reconvențiuonală, constatând simulația contractului de vânzare-cumpărare autentificat la nr. 944/2002 care este în realitate un contract de donație prin care intervenienții i-au transmis dreptul de proprietate asupra apartamentului, fiicei lor.
Consideră că omologarea variantei a 3-a din raportul de expertiză completare reprezintă cea mai judicioasă modalitate de împărțire a bunurilor mobile deoarece prin această variantă se diminuează sulta și se respectă criteriile legale în ceea ce privește modalitatea de partajare.
Solicită respingerea recursului ca nefondat cu obligarea recurentului - reclamant la plata cheltuielilor de judecată.
Depune concluzii scrise.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față;
Prin cererea înregistrata la nr- pe rolul Judecătoriei Câmpina reclamantul a chemat în judecată pe pârâta solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună partajarea bunurilor coachizite realizate de părți în timpul concubinajului.
In motivarea acțiunii reclamantul a susținut ca în perioada conviețuirii părțile au dobândit apartamentul situat în Câmpina,-, alcătuit din 3 camere si dependințe la care părțile au executat lucrări de separare gaze si separare apa, bunurile pretins dobândite de concubini existente în toate încăperile apartamentului, precum și îmbunătățirile asupra acestui apartament.
In dovedirea acțiunii reclamantul a solicitat proba cu acte.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiuni ca neîntemeiată, susținând că bunurile solicitate de reclamant prin cererea introductivă sunt bunurile sale proprii achiziționate din veniturile sale fără nici o contribuție din partea reclamantului.
Pe cale de cerere reconvenționala pârâta a solicitat ca în situația in care se va aprecia că în perioada concubinajului părțile au achiziționat bunuri mobile să se includă în masa de împărțit bunurile luate de reclamant enumerate în cerere urmând ca acesta să restituie pârâtei suma de - ROL, suma de 500 USD achitate ca parte din contravaloarea mobilei de bucătărie si a calculatorului, să se constate simulația contractului de vânzare-cumpărare autentificat la nr. 944/2002 care este în realitate un contract de donație din care părinții acesteia i-au transmis dreptul de proprietate asupra apartamentului situat în Câmpina și introducerea în cauza a părților din contract, si.
După administrarea probelor cu martori, interogatorii, instanța de fond a pronunțat la data de 07.11.2007 încheierea interlocutorie, încheierea prin care s-a admis în parte acțiunea și cererea reconvenționala a fost respinsă ca neîntemeiată, cererea de obligare a reclamantului la restituirea sumelor de bani constatându-se simulația de vânzare-cumpărare autentificat la nr. 344/2002, care în realitate este un act de donație și s-a reținut, că părțile au dobândit în perioada de concubinaj în cote de lucrările de îmbunătățire aduse asupra apartamentului bun propriu al pârâtei, precum și bunurile mobile rămase în apartament.
Prin sentința civila nr. 1932/11.06.2008 Judecătoria Câmpina a admis în parte acțiunea și cererea reconvenționala, a respins ca neîntemeiată cererea reclamantului la restituirea sumelor de bani, a constatat simulația contractului de vânzare-cumpărare autentificat la nr. 344/2002 și a dispus partajul bunurilor coachizite prin atribuire în natura în modalitatea stabilita de instanța, reținând la pronunțarea soluției, că deși actul prin care s-a transferat dreptul de proprietate asupra apartamentului nr. 13 de la intervenienți la pârâtă este un contract de vânzare-cumpărare autentificat la nr. 944/2002 acesta este un act simulat menit să creeze o situație juridica aparent diferită de contractul secret al părților, care este în fapt o donație.
Împotriva sentinței pronunțate a declarat apel reclamantul declarând că este nelegală și netemeinică deoarece instanța de fond a reținut în favoare pârâtei că mai are o soră, căreia părinții i-au cumpărat un apartament pentru a stabili o situație de egalitate între cei doi copii, intervenienții au donat apartamentul în litigiu, încheierea contractului în forma de vânzare-cumpărare realizându-se la sugestia notarului ca față de împrejurarea că pârâta nu era căsătorită reținând că în realitate nu s-a achitat nici o suma de bani, părinții fiind cei care au achitat toate taxele notariale necesare perfectării contractului, iar că tatăl său a făcut îmbunătățiri la apartament.
In cadrul motivelor de apel reclamantul a mai susținut că instanța nu a avut în vedere declarațiile martorilor si G care au arătat că reclamantul și pârâta, realizau totul împreuna și nu au avut în vedere factura fiscala și contractul de la SC SA.
S-a mai susținut în motivarea cererii de apel d e către reclamant că s-a depus la dosar chitanța pe numele intervenientului, dar nu a reținut ca acesta a făcut îmbunătățiri la propria locuința și că ar mai fi avut un alt apartament și din probele dosarului nu rezultă că acesta ar fi folosit apartamentul.
Dezvoltând motivele de apel reclamantul a mai susținut că s-au efectuat mai multe rapoarte de expertiză, iar instanța a întocmit o varianta care se bazează pe susținerile pârâtei.
Prin decizia civilă nr. 689 din 11 decembrie 2008, Tribunalu Pl a respins ca nefondat apelul formulata de apelantul-reclamant.
Pentru a decide astfel, tribunalul a reținut următoarele:
reprezintă o operațiune juridica care implica încheierea doua contracte, primul numit contraînscris care reprezintă voința reala a părților în care sunt precizate raporturile juridice pe care părțile înțeleg să le stabilească, dar pe care nu vor sa-l dea publicității din diverse motive și un al doilea contract încheiat simulat sau ulterior încheierii primului contract, care este aparent și public menit să dea impresia creării unei situații juridice diferite de cea reala în scopul camuflării primului contract real si secret.
poate să vizeze natura contractului în sensul că deși în realitate se încheie un contract de donație, actul public aparent este de vânzare - cumpărare și se face prin înscris autentic.
In cauza de fata s-a reținut că potrivit probelor administrate în contractul de vânzare cumpărare autentificat la nr. 944/12.03.2002, este un act simulat, reprezentând o donație, cum un mod corect a apreciat și instanța de fond, neputând fi reținute susținerile formulate de apelantul reclamant sub acest aspect.
Referitor la critica prin care se susține de către reclamant ca prima instanța, nu a avut în vedere declarațiile martorilor și înscrisurile la îmbunătățirile aduse imobilului, în raport de aceste probe, s-a concluzionat că părțile au efectuat îmbunătățiri la imobilul proprietatea pârâtei.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul solicitând admiterea recursului, casarea celor două hotărâri și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de apel pentru a se soluționa apelul sub toate aspectele, în baza dispozițiilor art.296 Cod pr.civilă schimbarea în tot a sentinței civile nr. 1932 din 11 iunie 2008 și a încheierii interlocutorii din 7 noiembrie 2007, în sensul de a se respinge cererea reconvențională formulată de pârâtă, prin care se solicita constatarea simulației contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3447/12.03.2002, să constate că apartamentul este bunul dobândit de părți în timpul concubinajului, desemnarea unui expert specialitate construcții pentru evaluarea acestuia.
Solicită recurentul totodată să se numească un expert merceolog pentru evaluarea bunurilor și să se întocmească alte propuneri de lotizare așa cum au solicitat părțile. Solicită să-i fie atribuite bunurile pe care le-a ridicat, urmând să primească sulta pentru restul de bunuri, urmând a se avea în vedere și valoarea foarte mică care urmează să-i fie acordată ca și despăgubire, față de cele două rapoarte de expertiză întocmite în cauză.
A descris în continuare recurentul-reclamant modalitatea în care s-au partajat bunurile comune dobândite de părți, reluând toate motivele de apel care au fost invocate în fața instanței de apel și anume:
Primul motiv de apel a fost critica pe care a adus-o instanței de fond care a reținut în favoarea pârâtei faptul că pârâta mai are o soră căreia părinții lor i-au cumpărat un apartament și pentru a stabili o situație de egalitate între cei doi copii, intervenienții au donat apartamentul în litigiu pârâtei, încheierea contractului în forma de contract de vânzare-cumpărare realizându-se la sugestia notarului, față de împrejurarea că pârâta nu era căsătorită, reținând că în realitate nu s-a achitat nici o sumă de bani, părinții pârâtei fiind cei care au suportat toate taxele notariale necesare perfectării contractului, iar că tatăl său a făcut îmbunătățiri la apartament.
Instanța de fond nu a avut în vedere declarațiile martorilor, care erau prietenii părților, și G, care au arătat că atât reclamantul, cât și pârâta făceau totul împreună, erau o familie și de câte ori mergeau în vizită le arătau realizările lor, niciodată făcând vorbire că ar fi fost ajutați de tatăl acesteia.
Nu s-a avut în vedere nici factura fiscală și contractul de la SC Muntenia SA prin care se dovedește că apartamentul este bun coachizit prin simplul fapt că recurentul a fost de acord să treacă contorul de electricitate pe numele său.
contorului și prețul branșării nici nu a fost reținut la partaj și nici luat în calcul la raportul de expertiză.
Instanța de fond a mai reținut că s-au depus la dosar chitanțe pe numele intervenientului, dar nu a reținut faptul că acesta a făcut îmbunătățiri la propria locuință și că ar mai fi avut și un alt apartament al altei fiice, unde puteau fi folosite respectivele obiecte. Nu rezultă din nici o probă că obiectivele specificate în facturi au fost folosite în apartamentul părților, astfel încât se impune suplimentarea probei cu martori pentru dovedirea că aceste obiecte reținute de instanță ca fiind ale intervenientului, acesta le-a folosit în gospodăria personală, unde a fost ajutat și de către recurentul-reclamant.
Totodată, instanța de fond a dispus refacerea raportului de expertiză, fără a observa că, facturile și chitanțele au alte date decât cele la care părțile au executat branșamentele și îmbunătățirile, nu i s-a pus în vedere să depună și originalele respectivelor acte, fără a se avea în vedere că prețurile stabilite de expert sunt cele reale și concordă cu prețul pieții. Noul expert a subevaluat toate lucrările în favoarea pârâtei.
Intimații-pârâți și intervenienții au depus la dosar concluzii scrise, prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat, răspunzând punctual criticilor recurentului-reclamant.
Ulterior, recurentul-reclamant a depus la dosar și concluzii scrise, în cuprinsul cărora sunt invocate aceleași susțineri făcute în apel și apoi reluate ca și motive de recurs.
Curtea, examinând hotărârile recurate prin prisma criticilor invocate, actelor și lucrărilor dosarului, precum și dispozițiilor legale ce au incidență în soluționarea cauzei, constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Este nefondată critica potrivit căreia instanța de apel nu a analizat toate motivele de apel d eoarece, verificând hotărârea recurată, se poate vedea că motivarea cuprinde toate aspectele invocate de către reclamant și în ceea ce privește simulația contractului de vânzare-cumpărare având ca obiect apartamentul în litigiu, precum și lucrările de îmbunătățire pretins efectuate de fiecare parte la imobil, respectându-se astfel dispozițiile art.261 alin.1 pct.5 Cod pr.civilă.
De altfel, este știut că instanța de judecată nu este obligată să răspundă la argumentele folosite de recurent în dezvoltarea unui motiv de casare sau modificare, ci este îndreptățită să grupeze aceste argumente pentru a răspunde la motivul de casare printr-un considerent comun.
În mod corect instanța de fond a admis în parte cererea reconvențională constatând simulația contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 944 din 12 martie 2002, care este în realitate un contract de donație prin care intimații-intervenienți au donat intimatei-pârâte, apartamentul ce face obiectul contractului.
Acest aspect reținut de cele două instanțe de judecată a rezultat din probele administrate și chiar din răspunsurile date de către recurentul-reclamant la interogatoriul ce i s-a luat, din care reiese pe de o parte că acesta nu a dat nici o sumă de bani intimaților-intervenienți, pe de altă parte, nu a fost prezent la încheierea respectivului contract.
Sunt lipsite de relevanță și susținerile recurentului-reclamant potrivit cărora factura fiscală și contractul cu SC Muntenia SA, dovedise natura de bun coachizit a apartamentului în litigiu, deoarece ele nu pot fi asimilate unor înscrisuri care dovedesc dreptul de proprietate asupra bunului, ci mai degrabă existența stării de concubinaj dintre părți.
De altfel, instanța de judecată a dat valoare acestor înscrisuri atunci când a fost reținută la masa de partaj contravaloarea lor.
În ceea ce privește reanalizarea depozițiilor martorilor audiați la instanța de fond, acest lucru nu se poate efectua în această fază procesuală a recursului, deoarece aceste critici vizează aspecte de netemeinicie și nu de nelegalitate.
Nefondată este și critica privind modalitatea de lotizare a bunurilor, deoarece verificând raportul de expertiză întocmit la instanța de fond se poate vedea că varianta omologată, reprezintă cea mai judicioasă modalitate de împărțire bunurilor mobile, deoarece se respectă dispozițiile art.6739Cod pr.civilă și art.741 și următoarele Cod civil, precum și sulta diminuată.
Și în ceea ce privește îmbunătățirile aduse imobilului prin raportul de expertiză tehnică judiciară făcut la fond se stabilește o valoare corectă acestora, astfel că în mod corect s-a omologat raportul efectuat de către expertul -.
Rezultă așadar, pentru toate considerentele mai sus expuse, că recursul reclamantului este nefondat și urmează să fie respins, ca atare, în baza dispozițiilor art.312 alin.1 Cod pr.civilă.
Curtea văzând dispozițiile art.274 Cod pr.civilă va admite în parte cererea privind cheltuielile de judecată, urmând ca recurentul-reclamant să plătească intimaților 1500 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat.
Cu privire la celelalte cheltuieli ale intimaților-intervenienți, acestea nu au fost solicitate.
Pentru aceste motive
În numele legii
Decide:
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de reclamantul, domiciliat în Câmpina-.1.B.4.14 jud. P, împotriva deciziei civile nr. 689 din 11 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova și a sentinței civile 1932 din 11 iunie 2008 pronunțată de Judecătoria Câmpina, în contradictoriu cu pârâta, domiciliată în Câmpina-.8.B.3.13 jud. P și intervenienții și, ambii domiciliați în com. nr. 938 jud.
Admite în parte cererea intimaților de obligare a recurentului la plata cheltuielilor de judecată.
Obligă recurentul la 1500 lei cheltuieli de judecată către intimați reprezentând onorariu de avocat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi 4 februarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Panait Marilena, Radu Adriana Maria Pană
- - - - - C -
Grefier,
a
Red.CP
Tehnored.NM
6 ex.
25.02.2010
f- Judecătoria Câmpina
a- Tribunalul Prahova
,
operator de date cu caracter personal
nr. notificare 3120
Președinte:Panait MarilenaJudecători:Panait Marilena, Radu Adriana Maria Pană
| ← Tagada paternitatii. Decizia 921/2009. Curtea de Apel Ploiesti | Divort. Decizia 130/2010. Curtea de Apel Ploiesti → |
|---|
