Tagada paternitatii. Decizia 921/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 921
Ședința publică din data de 17 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Eliza Marin
JUDECĂTORI: Eliza Marin, Constanța Pană Elisabeta Gherasim C -
- - -
Grefier - - -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâtul domiciliat în comuna, sat Tătărani nr.720, județ P, împotriva deciziei nr.502 din 26 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu reclamanta, domiciliată în Târgoviște,.5..1, județ D și autoritatea tutelară Consiliul Local Târgoviște, cu sediul în Târgoviște, județ
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurentul pârât, intimata reclamantă, reprezentată de avocat din cadrul Baroului D, potrivit împuternicirii avocațiale nr.159 din 22.10.2009, lipsind autoritatea tutelară Consiliul local Târgoviște.
Procedura îndeplinită.
Cererea de recurs este timbrată cu suma de 5,00 lei reprezentând taxă judiciară de timbru, conform chitanței nr. - din 16 noiembrie 2009 și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, care au fost anulate și atașate la dosar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că prin serviciul registratură s-a depus întâmpinare din partea intimatei reclamante.
Părțile prezente, având pe rând cuvântul, arată că nu mai au alte cereri de formulat.
Avocat pentru intimata reclamantă invocă excepția nulității recursului, motivele invocate nu se încadrează în niciunul din cazurile de casare sau de modificare a hotărârii atacate, iar critica privind daunele morale este formulată pentru prima dată în recurs.
Recurentul având cuvântul,solicită respingerea excepției nulității recursului.Pe fondul cauzei arată că instanțele în mod greșit nu i-au acordat daune morale și a fost obligat la cheltuieli de judecată.
Avocat pentru intimata reclamantă, solicită respingerea recursului ca nefondat, instanța în mod corect a obligat recurentul la plata cheltuielilor de judecată potrivit dispozițiilor art.274 alin.3 Cod pr.civilă.
Solicită respingerea recursului. Cu cheltuieli de judecată.
CURTEA:
Deliberând asupra recursului civil de față reține următoarele;
Prin acțiunea înregistrata pe rolul Judecătoriei Târgoviște sub nr. 2546/2006, reclamanta a solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța, în contradictoriu cu pârâtul, să se constate că acesta nu este tală minorei, născuta la 29.01.2000, urmând a se dispune anularea mențiunilor din certificatul de naștere al minorei.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că nu a întreținut relații cu pârâtul și nu l-a cunoscut pe acesta anterior nașterii minorei, aceasta fiind rezultată din relația sa cu un alt.
A mai arătat reclamanta că mama sa dorea ca în certificatul de naștere al copilului să apară un tată, iar prin intermediul unui angajat de la Maternitatea P l-a găsit pe pârât care a recunoscut copilul și l-a luat în domiciliul său și, deși a mers ulterior la domiciliul pârâtului, unde acesta locuiește împreună cu soția sa și încă 3 copii, pentru aol ua pe minoră, de fiecare dată acesta o refuza.
Pârâtul a depus întâmpinare prin care a arătat că nu sunt reale susținerile reclamantei, relațiile dintre părți începând cu 12 luni înainte de nașterea minorei.
Totodată, pârâtul a invocat și excepția de necompetență teritorială Judecătoriei Târgoviște având în vedere disp.art.5 pr civ.
Prin sentința civilă nr.2455/21.06.2006 Judecătoria Târgoviștea admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare cauzei în favoarea Judecătoriei Ploiești.
Cauza a fost reînregistrată la Judecătoria Ploiești sub nr-.
După administrarea probei cu acte, interogatoriu și expertiză medico legală pentru cercetarea paternității - examen ADN, prin sentința civilă nr.10952/28.11.2007, Judecătoria Ploieștia admis cererea și a constatat ca pârâtul nu este tatăl minorei.
Pentru a se pronunța o asemenea soluție s-a reținut că potrivit concluziilor raportului de expertiză medico - legală pentru cercetarea paternității - examen ADN, a rezultat că pârâtul este exclus de la paternitatea minorei, nefiind tatăl biologic al minorei, proba care având un caracter științific nu a putut fi răsturnată prin nici un alt mijloc de probă astfel că au fost îndeplinite condițiile prev. de art. 58 Codul familiei pentru admiterea acțiunii.
Împotriva sentinței civile nr. 10952/28.11.2007 a declarat apel pârâtul - iar prin decizia nr. 286/15.05.2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, s-a admis apelul formulat și s-a desființat în tot sentința atacată, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la Judecătoria Ploiești, pentru a fi citată în mod legal și autoritatea tutelară din comuna, pe întreg parcursul soluționării cauzei - reținându-se că la prima judecare în fond, deși aceasta a fost citată în mod corect pentru primele două termene de judecată, ulterior nu a mai fost citată, punându-se astfel problema prejudicierii interesului minorei, în condițiile în care autoritatea tutelară este garantul respectării unui asemenea interes.
Cauza a fost reînregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești sub nr-, pe linia considerentelor de casare, s-a dispus citarea în cauză și a Autorității tutelare de pe lângă Consiliul Local al com..
Legal citat, pârâtul nu s-a mai prezentat în instanță și nu a mai formulat nici un fel de apărări ori concluzii.
Prin sentința civilă nr. 10952/28.11.2007 a Judecătoriei Ploieștis -a admis cererea formulată de reclamantă și s-a constatat că pârâtul nu este tatăl minorei, născută la data de 29.01.2000, naștere trecută în Registrul actelor de stare civilă al Primăriei municipiului P la nr.509/7.02.2000.
S-a dispus totodată ca după rămânerea definitivă a hotărârii să se efectueze cuvenitele mențiuni în Registrul actelor de stare civilă al Primăriei municipiului P, urmând totodată ca minorei să i se elibereze un nou certificat de naștere în care la rubrica " tatăl" să nu mai figureze numele pârâtului.
De asemenea, pârâtul a fost obligat să plătească reclamantei suma de 6215,45 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că la data de 29.01.2000 s-a născut minora, având ca mamă pe reclamanta, iar ca tată pe pârâtul, potrivit recunoașterii acestuia făcută în fața delegatului stării civile, minora fiind un copil născut în afara căsătoriei.
Considerând că pârâtul nu este tatăl minorei, reclamanta a formulat prezenta cerere de chemare în judecată.
Potrivit art. 57 cod fam. copilul conceput în afara căsătoriei poate fi recunoscut de către tatăl său.
Potrivit art. 58 cod fam. recunoașterea care nu corespunde adevărului poate fi contestată de orice persoană interesată.
Pe de altă parte prezumția de paternitate nu are caracter absolut, răsturnarea sa putându-se realiza pe calea acțiunii în contestarea recunoașterii paternității în situația în care aceasta nu corespunde cu realitatea.
Potrivit concluziilor raportului de expertiză medico - legală pentru cercetarea paternității - examen ADN, rezultă că pârâtul a fost exclus de la paternitatea minorei, acesta nefiind tatăl biologic al acesteia.
O astfel de probă cu caracter științific nu a putut fi răsturnată prin nici un alt mijloc de probă.
De altfel, prima instanță a reținut că spre deosebire de atitudinea avută la formularea întâmpinării depusă inițial în cauză, cu ocazia formulării motivelor de apel, pârâtul a recunoscut faptul că nu este tatăl biologic al minorei, afirmând ca reclamanta este de rea-credință, "profitând de faptul ca eu (pârâtul) într-adevăr nu sunt tatăl biologic al copilului".
În temeiul art. 274 pr civ. instanța a obligat pârâtul la cheltuieli de judecată către reclamantă suma de 6215,45 lei cheltuieli de judecată reprezentând taxă timbru, timbru judiciar, onorariu apărător și onorariu expertiză, conform dovezilor depuse la dosar in toate stadiile procesuale.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel pârâtul, criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie.
In motivarea apelului, pârâtul a apreciat că nu este corectă soluția primei instanțe în ceea ce privește obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 6215,45 lei, a precizat că minora ns. la 29.01.2000, a fost luată de reclamantă cu forța de pe drum, în timp ce pârâtul o ducea la școală, urcând-o într-o mașină cu număr străin.
Prin decizia civilă nr. 502/26 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, s-a respins apelul declarat de apelantul-pârât ca nefundat și a fost obligat acesta la plata cheltuielilor de judecata către intimata reclamantă, în cuantum de 400 lei, onorariu avocați, redus potrivit art.274 alin.3 pr.civ.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 274.proc.civ. partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuieli de judecată.
Fundamentul acestei dispoziții legale l-a constituit culpa procesuală, partea care a pierdut procesul suportând atât cheltuielile făcute de ea, cât și cheltuielile făcute de partea care a câștigat procesul, deoarece este în culpă procesuală, determinând, prin atitudinea sa, aceste cheltuieli.
Instanța de fond a făcut corect aplicarea acestui text legal, obligând apelantul pârât la plata cheltuielilor de judecată către intimată, cuantumul acestora fiind corect determinat, prin raportare la actele dosarului.
Tribunalul a avut în vedere astfel următoarele cheltuieli făcute de reclamantă pe parcursul soluționării cauzei, în toate fazele procesuale: taxa de timbru de 10 lei și timbru judiciar de 0,30 lei, fila 4 dosar 2546/2006 al Judecătoriei Târgoviște, onorariu expertiză, de 2700 lei, care reiese din preambulul raportului de expertiză, fila 58 dosar - al Judecătoriei Ploiești, onorarii avocați, în cuantum de 600 lei, filele 56 și 57 ale aceluiași dosar, 1.400 lei onorarii avocați în faza procesuală a primului apel, filele 10 și 12 dosar - al Tribunalului Prahova, 1.400 lei în a doua judecare a fondului, filele 16,17 dosar - al Judecătoriei Ploiești.
Întrucât cheltuielile au fost justificate prin actele depuse la dosar, tribunalul a apreciat ca nefondat apelul pârâtului, iar în baza art. 296.proc.civ. l-a respins ca atare, menținând sentința primei instanțe ca legală și temeinică.
Față de soluția de respingere a apelului, tribunalul în baza aceluiași text legal citat, respectiv art. 274.proc.civ. a obligat apelantul la plata cheltuielilor de judecată către intimată.
Tribunalul a făcut însă aplicarea însă a dispozițiilor art. 274 alin. 3.proc.civ. a apreciat că suma totală de 1.400 lei, justificată prin chitanțele depuse la dosar a fost disproporționat de mare față de valoarea pricinii și a avut în considerare și motivele căii de atac.
Prin urmare, tribunalul a obligat apelantul la plata sumei de 400 lei, cheltuieli de judecată către intimată.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termen legal, pârâtul, considerând-o nelegală și netemeinică, susținând în esență că în mod greșit a fost obligat la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu avocat.
Arată recurentul-pârât că se impune obligarea reclamantei la plata de daune morale, deoarece el este cel care a crescut și întreținut copilul timp de 8 ani de zile fără contribuția mamei și nu înțelege de ce instanța de apel a dat o astfel de hotărâre.
Intimata-reclamantă a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, susținând că în ceea ce privește cheltuielile de judecată, instanța a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art.274 Cod pr.civilă, fundamentul acestei dispoziții legale constituindu-l culpa procesuală.
Cu privire la daunele morale, arată intimata -reclamantă, recurentul pârât formulează această cerere pentru prima dată în recurs, la fond și apel nu a fost formulată o astfel de cerere, astfel că instanța nu se putea pronunța pe ceea ce nu s-a cerut.
Intimata -reclamantă a invocat prin apărătorul său excepția nulității recursului, pentru că motivele invocate nu se încadrează în niciunul din cazurile de casare sau modificare a hotărârii prevăzute de art.304 Cod pr.civilă.
Referitor la această excepție, Curtea o apreciază neîntemeiată, deoarece criticile invocate de către recurentul-pârât se referă la cheltuielile de judecată la care a fost obligat de către instanțele anterioare, ceea ce se încadrează în dispozițiile art.304 pct.9 Cod pr.civilă.
De altfel, dispozițiile art.306 alin.3 Cod pr.civilă arată că indicarea greșită a motivelor de recurs nu atrage nulitatea recursului dacă dezvoltarea acestora face posibilă încadrarea lor într-unul din motivele prevăzute de articolul 304 Cod pr.civilă.
Curtea, examinând decizia recurată prin prisma criticilor invocate actelor și lucrărilor dosarului, dispozițiilor legale ce au incidență în soluționarea cauzei, constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art.274 Cod pr.civilă,partea care cade în pretenții va fi obligată la cerere, să plătească cheltuielile de judecată".
Cum în cauza dedusă judecății în apel a fost respins apelul pârâtului, instanța în mod corect a dispus obligarea acestuia la cheltuieli de judecată către intimata-reclamantă.
De menționat este faptul că instanța de apel în conformitate cu dispozițiile art.274 alin.3 Cod pr.civilă chiar a diminuat cuantumul cheltuielilor efectuate de către intimata-reclamantă în această fază procesuală.
În ceea ce privește critica recurentului-pârât privind faptul că nu i-au fost acordate daune morale de către instanțe, în realitate această critică reprezintă o cerere nouă făcută pentru prima dată în recurs.
Este știut că în faza de recurs nu pot fi formulate pretenții noi care nu au fost supuse judecății primei instanțe, conform dispozițiilor art.316 cu referire la art. 294 alin.1 Cod pr.civilă -, astfel că o astfel de pretenție nu poate fi analizată.
Pentru toate considerentele mai sus expuse, Curtea în baza dispozițiilor art.312 alin.1 Cod pr.civilă va respinge recursul ca nefondat.
Se va respinge excepția nulității recursului invocată de intimata reclamantă.
Văzând dispozițiile art.274 Cod pr.civilă, recurentul - pârât va fi obligat la 800 lei cheltuieli de judecată către intimata-reclamantă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge excepția nulității recursului invocată de intimată.
Respinge ca nefondat, recursul declarat de pârâtul domiciliat în comuna, sat Tătărani nr.720, județ P, împotriva deciziei nr.502 din 26 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu reclamanta, domiciliată în Târgoviște,.5..1, județ D și autoritatea tutelară Consiliul Local Târgoviște, cu sediul în Târgoviște, județ
Obligă recurentul pârât la 800 lei cheltuieli de judecată către intimata reclamantă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 17 noiembrie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Eliza Marin, Constanța Pană Elisabeta Gherasim
- - C - - -
Grefier,
- -
Red. CP/BA
5 ex./24.11.2009
f- Jud.
a- Trib.
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120
Președinte:Eliza MarinJudecători:Eliza Marin, Constanța Pană Elisabeta Gherasim
| ← Divort. Decizia 424/2009. Curtea de Apel Craiova | Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... → |
|---|
