Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia 1087/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROM ÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
Complet specializat de familie și minori
DECIZIA CIVILĂ NR.1087
Ședința publică din 4 noiembrie 2008
PREȘEDINTE: Ion Graur
JUDECĂTOR: Dr. - -
JUDECĂTOR 2: Adriana Corhan
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta împotriva deciziei civile nr. 484/A/11.06.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâții, și, având ca obiect partaj bunuri comune.
La apelul nominal făcut în ședință publică, s-a prezentat reclamanta recurentă, asistată de av. G, lipsă pârâții intimați.
Procedura legal îndeplinită.
După deschiderea dezbaterilor, s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care invederează instanței depunerea de către reclamanta recurentă, prin Serviciul Registratură a adeverinței de venit nr.37444/15.10.2008.
Instanța procedează la identificarea reclamantei recurente, care se identifică cu CI seria - nr.-, CNP -, și constatând că aceasta este într-o situație precară financiar, în temeiul dispozițiilor art.15 din OUG 51/21.04.2008 admite cererea de asistență judiciară și dispune scutirea reclamantei recurente de la plata taxei de timbru în cuantum de 10 lei și a timbrului judiciar în sumă de 0,15 lei.
Constatând cauza în stare de judecată, instanța acordă cuvântul în recurs.
Reclamanta recurentă prin apărător solicită admiterea recursului, în principal casarea deciziei recurate cu trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, pentru clarificarea obiectului cererii reconvenționale privind investițiile la imobilul din localitatea Sânnicolau M, iar în subsidiar, modificarea deciziei civile recurate în sensul respingerii apelului, arătând că din probele administrate rezultă că apartamentul a fost obținut cu contribuția ambilor soți, în perioada concubinajului, ratele fiind achitate integral în perioada în care părțile au conviețuit împreună. Solicită cheltuieli de judecată în toate instanțele.
CURTEA
Deliberând asupra recursului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.987 din 6 noiembrie 2007 pronunțată de Judecătoria Sânnicolau M în dosar nr- a fost admisă acțiunea formulată de reclamanta, împotriva pârâtul, a fost admisă în parte cererea reconvențională formulată de reclamantul-pârât reconvențional în contradictoriu cu reclamanta-pârâtă reconvențională și cu pârâții și.
S- constatat că reclamantul și pârâtul au dobândit în timpul căsătoriei, prin contribuție egală următoarele bunuri comune: imobilul situat în loc. Sânnicolau M înscris în CF nr. 12514 Sânnicolau M, nr. cad. 1785/31 în valoare de 153.538 lei, investiții efectuate la imobilul situat în loc. Sânnicolau M, înscris în CF nr. 12656 Sânnicolau M, investiții în valoare de 45.056 lei, mobilă dormitor compusă din oglindă M, 2 noptiere, 2 dulapuri, masă, 2 scaune și 2 paturi în valoare de 400 lei, mobilă compusă din pat dublu, 2 fotolii, 2 dulapuri, masă televizor, oglindă M în valoare de 300 lei, mobilă compusă din extensibil, masă, 2 fotolii, dulap în valoare de 300 lei, mobilă bucătărie compusă din masă, 4 scaune în valoare de 150 lei, aragaz cu 4 ochiuri în valoare de 50 lei, corp bibliotecă în valoare de 300 lei, cuier M în valoare de 100 lei,pătuț copil de 30 lei, frigider în valoare de 100 lei, TV color în valoare de 300 lei, covoare persane 3. în valoare de 300 lei, 2 porci a câte 110 kg fiecare în valoare de 1100 lei, 30 găini în valoare 500 lei, covor iută în valoare de 40 lei, mochetă în valoare de 150 lei, mașină de cusut în valoare de 100 lei, mașina de spălat cu storcător în valoare de 200 lei, bicicletă în valoare de 150 lei si a dispus partajarea bunurilor mobile prin formarea a două loturi, astfel:
- Lotul I în valoare totală de 2270 lei, format din următoarele bunuri: mobilă compusă din pat dublu, 2 fotolii, 2 dulapuri, masă televizor, oglindă M în valoare de 300 lei, mobilă compusă din extensibil, masă, 2 fotolii, dulap în valoare de 300 lei, mobilă bucătărie compusă din masă, 4 scaune în valoare de 150 lei, aragaz cu 4 ochiuri în valoare de 50 lei, cuier M în valoare de 100 lei,pătuț copil de 30 lei, 2 covoare persana în valoare de 200 lei, 1 porc de 110 kg în valoare de 550 lei, 15 găini în valoare de 250 lei, covor iută în valoare de 40 lei, mașină de cusut în valoare de 100 lei, mașină de spălat în valoare de 200 lei, va fi atribuit reclamantei.
-Lotul II în valoare totală de 2300 lei, format din următoarele bunuri: mobilă dormitor compusă din oglindă M, 2 noptiere, 2 dulapuri, masă, 2 scaune și 2 paturi în valoare de 400 lei, corp bibliotecă în valoare de 300 lei, frigider în valoare de 100 lei, TV color în valoare de 300 lei, un covor persan în valoare de 100 lei, 1 porc de 110 kg în valoare de 550 lei, 15 găini în valoare de 250 lei, mochetă în valoare de 150 lei, bicicletă în valoare de 150 lei, va fi atribuit pârâtului reclamant reconvențional.
Judecatoria a obligat pârâtul-reclamant reconvențional la plata către reclamanta-pârâta reconvențional, a sumei de 15 lei cu titlu de sultă în vederea egalizării loturilor.
A fost obligata reclamanta la plata către pârâtul a sumei de 22.528 lei cu titlu de sultă, reprezentând contravaloarea a din investițiile efectuate la imobilul înscris în CF nr. 12656 Sânnicolau
Prima instanta dispus atribuirea imobilului înscris în CF nr. 12514 Sânnicolau M, nr. top 1793/31 către pârâtul-reclamant reconvențional și dispune înscrierea dreptului de proprietate al acestuia în CF nr. 12514 Sânnicolau M, asupra cotei de 1/1 parte, cu titlu de drept dobândit prin partaj bunuri comune si a obligat pârâtul reclamant reconvențional la plata către reclamanta a sumei de 76.769 lei cu titlu de sultă.
A respins în rest cererea reconvențională si a compensat cheltuielile de judecată privind taxele de timbru și obligă reclamanta la plata sumei de 75 lei către pârâtul, reprezentând diferența onorariu expert.
Prima instanță a reținut că în ceea ce privește imobilul situat în loc. Sânnicolau M, - nr.15, jud. înscris în CF nr. 12514 Sânnicolau M, nr. top 1793/3, potrivit înscrierii din Cf este bun comun al părților. Pârâtul-reclamant reconvențional a solicitat primei instanței că se constate că acesta este bun propriu întrucât a fost achiziționat cu banii obținuți din vânzarea apartamentului cu trei camere dobândit în anul 1978 de către pârât. Din actele depuse la dosar rezultă faptul că în anul 1978, pârâtul reclamant reconvențional a cumpărat un apartament cu trei camere cu plata în rate a prețului. In luna mai 1989, părțile cumpără imobilul înscris în CF nr. 12514 Sânnicolau M, conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 12404 din 31.05.1989. Prețul imobilului menționat în contract a fost de 75.000 lei. Anterior acestui contract de vânzare-cumpărare a fost încheiat la data de 02.10.1988 un act sub semnătură privată,denumit "înțelegere" cu proprietarii tabulari ai imobilului, prin care părțile achitau un avans de 30.000 lei pentru imobil. Din probatoriul administrat în cauză mai rezultă și faptul că părțile s-au căsătorit în anul 1987, dar după o relație de concubinaj ce a început din anul 1977, în toată această perioadă de timp părțile s-au gospodărit împreună, au locuit împreună în imobilul proprietatea reclamantei. Din declarațiile martorilor audiați în cauză a rezultat că anterior cumpărării imobilului din litigiu, părțile au luat un împrumut de 30.000 lei pentru a achita avansul la acest imobil. De asemenea, martorii au mai declarat și faptul că pârâtul a vândut apartamentul pe care-l dobândise în anul 1978, însă nici unul dintre martori nu a putut preciza prețul cu care s-a vândut acest apartament și dacă banii obținuți au fost dați pentru achitarea diferenței de preț.
Art. 30.fam. instituie o prezumția comunității bunurilor dobândite de soți în timpul căsătoriei, prezumție relativă care poate fi răsturnată prin proba contrară. Instanța a apreciat că prin probele administrate, nu a fost răsturnată această prezumție relativă, imobilul fiind dobândit în timpul căsătoriei, ambele părți realizând în acea perioadă venituri, locuind și gospodărindu-se împreună. Pe de altă parte, instanța de fond a apreciat că pârâtul reclamant reconvențional nu a făcut dovada incidenței art.31 lit.f fam care prevede bunurile care sunt exceptate de la regimul comunității de bunuri. Mai exact, în opinia primei instanței pârâtul-reclamant reconvențional nu a făcut dovada faptul că prețul obținut pe apartamentul înstrăinat a fost folosit pentru achiziționarea imobilului înscris în CF nr. 12514 Sânnicolau M, motiv pentru care a considerat că imobilul menționat face parte din masa bunurilor comune dobândite de cei doi soți în timpul căsătoriei. In ceea ce privește contribuția celor doi soți la dobândirea acestui imobil, prima instanța a reținut că au avut o contribuție egală, din lipsa unor probe concludente care să dovedească contrariul.
Referitor la partajarea acestui imobil, judecătoria a dispus atribuirea acestuia către pârâtul-reclamant reconvențional, raportat la faptul că de la separarea soților, pârâtul locuiește în casă, că reclamanta are un imobil în proprietate și are altă locuință. Cu privire la sulta ce urmează a fi plătită, prin raportul de expertiză valoarea imobilului a fost stabilită la suma de 153.538 lei, valoare necontestată de nici una dintre părți, astfel că instanța va obliga pe pârâtul la plata către reclamanta a sultei în cuantum de 76.769 lei.
Împotriva hotărârii primei instanțe a declarat apel, in termen legal, paratul, cauza fiind înregistrata pe rolul Tribunalului T sub dosar nr-, la data de 27.02.2008.
In motivarea apelului, apelantul a criticat hotărârea apelată pentru nelegalitate si netemeinicie doar in ceea ce priveste reținerea calității de bun comun imobilului situat in localitatea Sânnicolau M, - nr.15, jud.T înscris in C F nr.12514 Sânnicolau
Apelantul a arătat că acest bun a fost dobândit sub durata căsătoriei, dar pentru cumpărarea lui au fost folosiți bani obținuți de apelant cu titlu de preț din vânzarea unui imobil, dobândit anterior căsătoriei cu reclamanta.
Astfel, apelantul arată că in urma contractului de construire nr.21414/28.02.1978 a dobândit prin cumpărare cu titlu de bun propriu apartamentul nr.11 compus din 3 camere si dependințe, situat in Sânnicolau M,-, - Sc.B, înscris in CF nr.12990 Sânnicolau
Apartamentul a fost vândut la data de 10.02.1989, iar prețul obținut a fost folosit pentru achiziționarea imobilului litigios.
Prin interogatoriul luat in cauza reclamanta a recunoscut că imobilul litigios a fost achiziționat in două etape, deoarece si apartamentul paratului apelant a fost vândut in două etape.
Instanța de fond a omis să analizeze si depozițiile martorilor audiați in cauză, depoziții din cuprinsul cărora rezultă cu evidentă că atât avansul in sumă de 30.000 lei cât și diferența de preț a fost achitată din banii obținuți pe apartament.
Prin întâmpinarea formulată in cauză, intimata a solicitat respingerea apelului ca neîntemeiat și menținerea ca temeinică si legală a hotărârii primei instanțe.
Intimata a arătat că apelantul nu a reușit să facă dovada indubitabilă că imobilul înscris in CF nr.12514 Sânnicolau M are calitatea de bun propriu.
Acest bun a fost dobândit sub durata căsătoriei la 2 ani de la încheierea căsătoriei si după 12 ani de conviețuire si gospodărire in comun.
Toate probele converg spre concluzia dobândirii acestui bun prin efort financiar comun.
Prin decizia civilă nr.484 din 11 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, a fost admis apelul formulat de apelantul, împotriva sentinței civile nr. 987/06.11.2007, pronunțată de Judecatoria Sannicolau M, în dosar nr-, în contradictoriu cu intimații, și.
A fost schimbată în parte hotărârea apelată în sensul că:
A fost admisă în parte acțiunea principală formulată de reclamanta împotriva pârâtului.
A fost admisă cererea reconvențională, formulată de pârâtul reclamant reconvențional în contradictoriu cu reclamanta pârâtă reconvențională și pârâții și.
S-a constatat calitatea de bun propriu a apelantului pentru imobilul situat in Sânnicolau M, - nr.15, in valoare de 153.538 lei.
A fost exonerat pârâtul apelant la plata către reclamanta intimată, a sultei de 76.769 lei reprezentând din contravaloarea imobilului descris mai sus.
Au fost menținute în rest dispozițiile sentinței apelate.
Din cuprinsul deciziei civile sus menționate se reține că imobilul situat in Sânnicolau M, - nr.15, înscris in CF nr.12514 Sânnicolau M, nr.top 1793/3 a fost dobândit sub durata căsătoriei părților prin încheierea contractului de vânzare-cumpărare încheiat cu si și autentificat sub nr.12404/31.05.1989.
Martorii audiați in cauză și au învederat instanței că imobilul in litigiu a fost cumpărat din prețul apartamentului proprietate personală a apelantului, situat in localitatea Sânnicolau M,-, - Sc.B, înscris în CF nr.12990 Sânnicolau M înstrăinat de acesta la care s-a adăugat un împrumut de 30.000.000 lei luat de către pârâtul apelant și restituit câteva luni mai târziu de la acordarea acestuia de către apelant.
Pârâta prin interogatoriul luat în cauză de către instanța de fond a confirmat această stare de fapt recunoscând că achiziționarea imobilului situat în Sânnicolau M, - nr.15, s-a produs în două etape deoarece și apartamentul proprietatea pârâtului situat în Sânnicolau M,-, - Sc.B, a fost vândut în două etape, iar plata diferenței de preț pentru imobilul din Sânnicolau M, - nr.15 era condiționată de încasarea diferenței de preț pentru vânzarea apartamentului în litigiu.
Suma de 30.000.000 lei luată împrumut a fost restituită de către apelant, așa cum declară martorul, iar martorul a arătat că reclamanta nu a contribuit la cumpărarea acestui imobil.
In aceste condiții, tribunalul a apreciat că imobilul situat in Sânnicolau M, - nr.15 are calitate de bun propriu, conform art.31 lit."f" Codul familiei, conform cu care este bun propriu valoarea care reprezintă și înlocuiește un bun propriu sau bunul care a trecut in această valoare.
Pe cale de consecință, prezumția relativă a comunității de bunuri nu se aplică în privința acestui imobil, motiv pentru care instanța de apel l-a scos din masa bunurilor comune constatând calitatea sa de bun propriu.
Împotriva deciziei civile sus menționat reclamanta a declarat recurs, înregistrat la Curtea de Apel Timișoara sub nr-, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând, în principal, casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei, spre rejudecare la instanța de fond, în vederea clarificării obiectului cererii reconvenționale privind investițiile făcute la imobilul din Sânnicolau M, respectiv completarea probatoriului privind contribuția sa pe perioada concubinajului și în primii ani de căsătorie la achitarea apartamentului dobândit prin cumpărare de iar în subsidiar, modificarea deciziei prin respingerea apelului declarat de pârât, menținerea hotărârii prime instanțe.
Din motivele de recurs se reține că instanța de apel a făcut o apreciere greșită a probatoriului administrat în cauză în privința contribuției soților la dobândirea casei situată în Sânnicolau M,-, prima instanță reținând în mod corect că apartamentul a fost achitat din veniturile comune, obținute în perioada de concubinaj și că ultimele rate au fost achitate după încheierea căsătoriei.
Arată că instanța de apel nu a ținut cont de împrejurarea că imobilul a fost cumpărat din venituri comune, chiar dacă în actul de proprietate figura doar numitul, și de asemenea, se recunoaște contribuția acestuia la îmbunătățirile făcute la casa din Sânnicolau M,- nu însă și contribuția recurentei la achiziționarea imobilului.
În drept invocă dispozițiile art.299 și urm, art.304 pct.6, 8 și9 Cod procedură civilă.
Prin întâmpinare, pârâtul intimat a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Analizându-se motivele de recurs, decizia atacată, hotărârea primei instanțe, actele și probele de la dosar, văzând prevederile art.304 pct.6, 8 și 9 Cod procedură civilă, se constată că recursul de față este întemeiat, deoarece situația juridică a imobilului achiziționat de soți în timpul căsătoriei, a fost tranșată de către instanța de apel cu prea multă lejeritate, rezumându-se la analizarea declarațiilor a trei martori și a interogatoriului reclamantei și neanalizând celelalte probe pe care le-a avut în vedere atunci când a statuat calitatea de bun comun a imobilului respectiv.
În plus, deși instanțele anterioare, au reținut că pârâții și, sunt coproprietari, alături de reclamanta, asupra imobilului evidențiat în CF nr.12656 Sânnicolau M nr.top 1926-1927, totuși la desocotirea părților cu privire la sporul de valoare adus prin lucrările de investiții, acești pârâți sunt ignorați, în sensul neobligării lor la suportarea unei cote din acest spor de valoare, proporțională cu cota lor de proprietate.
Față de cele de mai sus, recursul declarat de reclamantă apare ca întemeiat, urmând să fie admis, în sensul casării deciziei atacate și a hotărârii primei instanțe și trimiterea cauzei spre rejudecare la Judecătoria Sânnicolau M, cu care ocazie vor fi reanalizate probele administrate, eventual probatoriul va fi suplimentat, în sensul celor de mai sus.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta recurentă împotriva deciziei civile nr. 484/A/11 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr- și a sentinței civile nr.987 din 6 noiembrie 2007 pronunțată de Judecătoria Sânnicolau M în dosar nr-, privind pe pârâții, și pentru partaj bunuri, casează ambele hotărâri și trimite cauza la Sânnicolau M pentru rejudecare.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 4 noiembrie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR 3: Maria Lăpădat Dr.- - - -
GREFIER
- -
Red.IG/2.12.2008
Dact./3.12.2008
Judecătoria Sânnicolau M-judecător
Tribunalul Timiș -judecători -,
2 ex.
Președinte:Ion GraurJudecători:Ion Graur, Adriana Corhan, Maria Lăpădat
| ← Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... | Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... → |
|---|
