Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia 112/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA MINORI ȘI FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 112
Ședința publică de la 18 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Susanu Claudia
JUDECĂTORI: Susanu Claudia, Ghideanu Anca Scripcariu Gabriela
- -
Grefier: - --
Pe rol pronunțarea cauzei - Minori și familie - privind pe recurentul G și pe intimata, având ca obiect partaj bunuri comune împotriva deciziei numărul 175 din 5 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Iași.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsesc părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier din care rezultă că dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din 11 2008, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Din lipsă de timp pentru deliberare instanța a amânat pronunțarea pentru azi 18 2008.
După studiu și deliberare,
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față;
Prin sentința civilă nr. 12993/05.11.2006 Judecătoria Iașia admis acțiunea de partaj de bunuri comune formulată de reclamanta (fostă ) în contradictoriu cu pârâtul G, a constatat cota de contribuție egală părților, masa bunurilor de împărțit, dispus ieșirea din indiviziune prin atribuirea bunurilor către părți și obligat pârâtul să achite reclamantei o sultă de 900 milioane lei ROL.
Pentru se pronunța astfel instanța de fond reținut următoarele:
Părțile au dobândit în timpul căsătoriei în cotă de 50% fiecare bunurile arătate în cererea de chemare în judecată.
Pârâtul nu a contestat existența respectivelor bunuri nici valorile acestora și nici cota de contribuție, iar în ceea ce privește cerere reclamantei de atribuire a uneia din cele 2 locuințe, el nu s-a opus, fiind de acord ca această locuință să fie aceea pe care părțile au cumpărat în anul 1996 de la mama reclamantei (filele 6-18 dosar nr. 12239/2006).
Față de cererea reclamantei de a-i fi atribuite și o parte din bunurile de uz casnic și dintre păsările de curte, în vederea asigurării celor necesare traiului, instanța urmează să dispună ieșirea din indiviziune a părților și să atribuie reclamantei bunurile solicitate, iar pârâtului să-i atribuie restul bunurilor, urmând ca acesta să fie obligat la plata sultei corespunzătoare cotei de contribuție către reclamantă, conform dispozițiilor art. 742 cod civil și 673 și urm. Cod procedură civilă.
În baza dispozițiilor art. 274 - 276 Cod procedură civilă se vor compensa în parte cheltuielile de judecată, pârâtul urmând a fi obligat la plata sumei achitată de către reclamantă, cu acest titlu.
Împotriva acestei hotărâri promovat apel pârâtul criticând- pentru nelegalitate și netemeinicie pentru următoarele argumente:
Sentința primei instanțe este lovită de nulitate fiind pronunțată cu încălcarea principiilor oralității și contradictorialității dezbaterilor.
II. Bunurile ce fac parte din masa partajabilă au fost mult supraevaluate.
III. Instanța încălcat obligația de efectua un partaj în natură, prin formarea și atribuirea de două loturi egale ca valoare realizând injustă împărțire prin echivalent, fără avea acordul părților în acest sens. Motivând cererea, apelantul precizat în sinteză că după închiderea dezbaterilor, instanța nu trebuia să primească noua cerere reclamantei prin care solicitat atribuirea în lotul său anumitor bunuri mobile.
Hotărârea instanței este nelegală, instanța însușindu-și o valoare mult supraevaluată a bunurilor supuse partajului, reținând eronat că pârâtul fost de acord cu privire la valoarea bunurilor supuse partajării. Instanța și- însușit valori aberant de ridicate ale unor bunuri, cu consecința directă stabilirii unei valori nereale și nejustificate de mari sultei datorate de pârât reclamantei.
Astfel instanța stabilit valoarea celor trei camioane cu vechime de peste 30 de ani fiecare la 140.000 RON în condițiile în care valoarea de achiziție tuturor celor trei vehicule este de circa 16.000 RON. Concret, camionul din 1977 evaluat la 50.000 RON fost achiziționat cu suma de 14.000 RON. De asemenea camionul de 5488. din 1976 evaluat la 40.000 RON, fost achiziționat în 1990 cu suma de 43.700 lei având la momentul respectiv uzură de 85% din valoare. de-al treilea camion, fabricat în 1982 fost achiziționat în 1999 pentru piese de schimb cu suma de 1500 RON.
Același grad de supraevaluare îl comportă și remorca cuprinsă în masa partajabilă care deși achiziționată în 1997 cu 1,8 milioane ROL fost evaluată de instanță la suma de 5000 RON.
Instanța stabilit o valoare exagerată a masei partajabile, cu consecința directă obligării pârâtului la plata unei sulte 90.000 RON care depășește cu mult valoarea bunurilor cuprinse în lotul atribuit acestuia.
Sentința mai este nelegală întrucât instanța nu format loturi egale ca valoare și compuse din bunuri de aceeași natură, ci dispus formarea unui lot de 19 ori mai valoros decât celălalt.
solicitat în final apelantul reevaluarea masei partajabile, stabilirea valorii reale acestuia precum și partajarea bunurilor în cote egale cu includerea în lotul fiecărei părți unor bunuri de aceeași natură și aceeași valoare.
Prin decizia civilă nr. 175/05.03.2008 pronunțată de Tribunalul Iașia fost admis apelul promovat de G împotriva sentinței civile nr. 12993/5.12.2006 pronunțată de Judecătoria Iași, sentință pe care schimbă în parte:
S-a constatat că remorca auto (1987) 2 - 7 are o valoare de 297 lei, camionul R (1977) 10215 SPIT are o valoare de 12692 lei, autocamionul AB 12135 (1970) are o valoare de 2221 lei și autocamionul AB 16256 (1982) are o valoare de 16260 lei.
S-a constatat că imobilul casă de locuit în suprafață de 88 și anexe situat în comuna, jud. I la nr. 209 are o valoare de 128.795 lei astfel:
- casa de locuit nr. 209 - 62.499,37 lei;
- corp magazii intrare - 12.122,68 lei;
- corp magazii, grajd, bucătărie vară 18.664,68 lei;
- garaj și magazie de lemne - 17.527 lei;
- fânar - 2.844 lei;
- porumbar - 411,3 lei;
- porci - 4.653,5 lei;
- magazie - 1.425,3 lei;
- garaj - 4.029 lei;
- gard - 4.616,6 lei;
S-a constatat că imobilul casă de locuit și anexe situat în comuna, județul la nr. 390 are valoare de 28.637 lei RON astfel:
- casa de locuit nr. 390 - 22-220,65 lei;
- prispă - 907 lei;
- paravan 1.219,56 lei;
- poiată 676,28 lei;
- gard 3.611,29 lei.
S-a constatat că terenul în suprafață de 2447. (dobândit prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 67154/13.08.1996) are o valoare de 81516,8 lei RON (echivalentul 21680 euro).
S-a constatat că valoarea totală masei de împărțit este de 282.618,8 lei, iar valoarea ideală fiecărui lot este de 141.309,4 lei.
S-au atribuit lui (fostă ) următoarele bunuri:
- casa de locuit cu anexe de la nr. 390 în valoare de 28637 lei situată în comuna, județul I;
- terenul în suprafață de 2447 situat în comuna, județul în valoare de 81.516,8 lei;
- 1 mașină de cusut - 200 lei;
- 1 butelie de aragaz - 100 lei;
- 1 covor persan - 100 lei;
- 1 TV - 200 lei;
- 2 vaci cu lapte - 3.000 lei;
- 2 viței - 1.000 lei;
- 3 porci - 600 lei.
Valoarea totală bunurilor atribuite lui este de 115.353,8 lei.
S-au atribuit lui următoarele bunuri:
- casa de locuit cu anexe de la nr. 209 în valoare de 128.795 lei;
- 2 vaci cu lapte - 3.000 lei;
- 2 viței - 1.000 lei;
- 1 vițică - 500 lei;
- 1 scroafă cu 3 purcei - 200 lei;
- 3 porci - 600 lei;
- 50 pui, 15 găini, 20 rațe - 200 lei;
- 2 butelii de aragaz - 200 lei;
- 1 mașină de spălat cu storcător - 1.000 lei;
- 1 televizor - 200 lei;
- 1 covor persan - 1.000 lei;
- remorcă auto (1987) 2 - 7 - 297 lei;
- R (1977) 10215 SPIT - 12.692 lei;
- autocamion AB 12135(1970) - 2.221 lei;
- autocamion AB 16256 (1982) - 16.260 lei.
Valoarea totală bunurilor atribuite lui este de 168.165 lei.
Pentru egalizarea loturilor a fost obligat apelantul-pârât G la plata către intimata reclamantă sumei de 26.855,6 lei.
A fost obligată intimata la plata către sumei de 801 lei cheltuieli de judecată în apel (onorariu experți).
S-au păstrat celelalte dispoziții ale sentinței care nu contravin prezentei decizii.
Pentru a se pronunța în acest sens instanța de apel a reținut următoarele:
. este operațiunea juridică care pune capăt stării de indiviziune(coproprietate) prin împărțirea în natură și/sau prin echivalent bunurilor aflate în indiviziune. Potrivit art. 736 Cod civil "fiecare din coerezi poate cere partea sa în natură din imobilele sau imobilele succesiunii". În principiu, partajul judiciar urmează se face în natură. La formarea loturilor vederea împărțelii în natură trebuie să se dea fiecărei părți, pe cât posibil aceleași cantități de mobile, imobile, de drepturi sau de creanțe, de aceeași natură sau valoare, evitându-se "îmbucătățirea peste măsură imobilelor".
Inegalitatea valorică loturilor se compensează prin plata unor sume de bani, numite sulte (art. 742 Cod civil).
În vederea formării loturilor, bunurile indivize urmează să fie evaluate cu acordul coindivizarilor iar în caz de neînțelegere dintre ei prin expertiză, înfuncție de valoarea de circulație bunurilor la data împărțeliiși după starea lor la data deschiderii moștenirii, pentru ca diminuarea valorii sau sporul de valoare să fie suportată, respectiv să profite tuturor.
În speță valoarea bunurilor supuse partajării fost indicată de reclamantă; este adevărat că pârâtul nu făcut o opunere expresă, însă instanța avea datoria să verifice în temeiul dispozițiilor art. 129 alin. 5 Cod procedură civilă dacă aceasta era într-adevăr înțelegerea reală părților putând aprecia dacă pârâtul nu solicitat efectuarea unei expertize din pricina neștiinței sau lipsei lui de pregătire, mai ales că în cursul judecății acesta nu fost asistat sau reprezentat de un avocat.
bunurilor comune indicate de reclamantă nu corespund valorii lor de circulație astfel încât instanța dispus obligarea pârâtului la plata unei sulte 90.000 RON care depășește valoarea bunurilor cuprinse în lotul atribuit acestuia, așa cum rezultă din expertizele efectuate în apel.
În consecință, tribunalul va constata, pe baza expertizelor efectuate, valoarea reală a autovehiculelor, locuințelor și terenului supuse partajării (criticate în apel), valoarea totală masei partajabile fiind de 282.618,8 lei iar valoarea ideală fiecărui lot fiind de 141.309,4 lei.
La formarea loturilor, și atribuirea în natură loturilor tribunalul avut în vedere cererea apelantului solicitările intimatei și principiul potrivit căruia, pe cât posibil, trebuie să se dea fiecărei părți aceeași cantitate de bunuri mobile, imobile, de aceeași natură sau valoare.
Astfel intimata () va primi în lotul său mai multe bunuri mobile și animale care au aparținut gospodăriei comune, casa de locuit de la nr. 390 cât și terenul în suprafață de 2447. teren cumpărat de soți de la mama reclamantei și cărei modalitate de atribuire, de fapt, nu fost nici criticată de către apelant.
În lotul apelantului vor fi incluse casa de locuit de la nr. 209, bunuri mobile și animale din gospodărie cât și autovehiculele achiziționate de acestea și care se află în folosința și posesia lui exclusivă.
Pentru egalizarea loturilor potrivit dispozițiilor art. 742 Cod civil va plăti către intimată suma de 26.855,6 lei cu titlu de sultă.
Întrucât împărțeala profită ambilor coindivizari intimata va achita apelantului, corespunzător cotei de 50%, suma de 801 lei cheltuieli de judecată.
Vor fi păstrate celelalte dispoziții ale sentinței care nu contravin prezentei decizii.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs G, criticând-o pentru nelegalitate sub următoarele aspecte:
1.Instanța de apel nu s-a pronunțat asupra primului motiv invocat în cererea de apel, respectiv nulitatea sentinței primei instanțe pentru încălcarea principiului oralității și contradictorialității procesului civil.
Întrucât reclamanta a depus la dosar, ulterior închiderii dezbaterilor, o cerere prin care a solicitat atribuirea în lotul său a anumitor bunuri, instanța avea obligația ear epune cauza pe rol pentru a pune în discuția contradictorie a părților noua cerere. În acest context a fost privat recurentul de dreptul de a pune concluzii cu privire la această cerere.
2.Instanța de apel a pronunțat o hotărâre prin încălcarea și aplicarea greșită a dispozițiilor legale privind modul de partajare în natură a bunurilor comune.
Au fost încălcate dispozițiile art. 741 Cod civil potrivit căruia, "la formarea loturilor în vederea împărțirii în natură, trebuie să se dea părților pe cât posibil, aceeași cantitate de mobile, de imobile de drepturi sau de creanțe, de aceeași natură și valoare".
Deși în masa bunurilor partajabile se afla un singur teren, care era partajabil în natură, instanța a dispus atribuirea acestuia în totalitate în lotul reclamantei.
Au fost încălcate dispozițiile art. 736 Cod civil potrivit căruia partajul se face în natură, fiind inadmisibil ca fără consimțământul coindivizarilor, să se atribuie unora bunuri în natură, iar altora numai contravaloarea părții ce li se cuvine, când este posibil să se dea fiecăruia bunuri în natură. Trebuie ca unul sau două tractoare să fie atribuite intimatei.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor de recurs invocate dar și a dispozițiilor legale operante în cauză, Curtea reține următoarele:
Principiile oralității și contradictorialității, astfel cum sunt reglementate în art. 127 și 128, 129 Cod procedură civilă călăuzesc derularea procesului civil.
Oralitatea implică dreptul părților de a-și susține verbal pretențiile, de a da explicații, de a discuta materialul probatoriu administrat în cauză, de a invoca neregularitatea actelor de procedură, de a pune concluzii cu privire la toate împrejurările de fapt și de drept.
Contradictorialitatea este un principiu fundamental al dreptului procesual civil conform căruia părțile pot să formuleze cereri, să propună și să administreze probe și să pună concluzii cu privire la problemele de fapt și de drept de care depinde soluționarea procesului.
Așadar contradictorialitatea îngăduie părților să participe în mod activ la prezentarea, argumentarea, dovedirea drepturilor și apărărilor lor în cursul desfășurării procesului.
Concluziile scrise depuse de partea adversă prin care aceasta menționa și ce bunuri ar dori să-i fie atribuite, nu reprezintă o "cerere" care trebuie supusă dezbaterii contradictorii a părților, deoarece ea are doar un rol orientativ pentru instanță.
Mai mult, la momentul când s-au pus concluzii pe fond pârâtul a declarat că lasă soluția la aprecierea instanței.
Atunci când dispune partajarea bunurilor, instanța urmărește să efectueze un partaj în natură astfel cum dispun art. 736 și 741 Cod civil, cât și art. 6735alin. 2 Cod procedură civilă.
Formarea și atribuirea loturilor este atributul instanței, aceasta chiar și atunci când părțile își exprimă poziția lor cu privire la bunurile pe care le-ar dori din masa supusă partajului.
Cu referire la cel de-al doilea motiv de recurs, Curtea reține că operațiunea de formare a loturilor, în sensul stabilirii componentei de bunuri ce o alcătuiesc, este una dintre cele mai delicate din cadrul partajului.
Principiul care domină această operațiune este principiul egalității părților, extras din dispozițiile art. 741 Cod civil.
Fiecare soț urmează să primească un lot egal cu cota sa de contribuție la dobândirea bunurilor comune, iar în caz de inelegalitate în natură, diferența e compensată prin acordarea unei sume de bani cu titlu de sultă.
Trebuie menționat că la formarea loturilor instanța va avea în vedere și criteriile stabilite de art. 6739Cod procedură civilă, care sunt pur exemplificative, instanța putând să își motiveze opțiunea și prin alte stări de fapt care au dus-o la ideea necesității alcătuirii unei anumite componente.
Instanța este datoare să analizeze întregul material probator și să combine echitabil realitățile speței pentru a asigura o împărțeală justă.
Instanța a avut în vedere faptul că imobilul casa de locuit și terenul în suprafață de 2.447. din Comuna, județul I, a aparținut mamei intimatei, numita, astfel că apare echitabil să fie atribuit de maniera aceasta, în condițiile în care recurentului i-a fost atribuit un alt imobil casă de locuit cu suprafața de 80. teren și anexe gospodărești în suprafață de 2.
În ceea ce privește atribuirea tractoarelor, în mod corect au fost date în lotul recurentului, aici instanța având în considerare criteriul "ocupației părților", astfel cum rezultă acesta din dispozițiile art. 6739Cod procedură civilă.
Față de cele expuse anterior, Curtea reține că nici unul dintre motivele de modificare invocate de recurent nu este operant în cauză astfel că, în baza dispozițiilor art. 312 Cod procedură civilă urmează a fi respins recursul formulat de G împotriva deciziei civile nr. 175/05.03.2008 pronunțată de Tribunalul Iași, hotărâre pe care o menține.
Văzând și dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă urmează a fi obligat recurentul să plătească intimatei suma de 476 lei cu titlul de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul formulat de G împotriva deciziei civile nr. 175/05.03.2008 pronunțată de Tribunalul Iași, hotărâre pe care o menține.
Obligă recurentul să plătească intimatei suma de 476 lei cu titlul de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 18 2008.-
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR 2: Ghideanu Anca Scripcariu Gabriela
Grefier,
-
Red.
Tehnored.
Tribunalul Iași:,
25.09.2008
2 ex.-
Președinte:Susanu ClaudiaJudecători:Susanu Claudia, Ghideanu Anca Scripcariu Gabriela
| ← Plasament. Decizia 1337/2009. Curtea de Apel Craiova | Reintegrare spațiu locativ. Decizia 35/2009. Curtea de Apel Iasi → |
|---|
