Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia 115/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 115/2009
Ședința publică de la 26 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Sanda Trif președinte secție
JUDECĂTOR 2: Dana Ghițoaica
JUDECĂTOR 3: Marius Aurel
Grefier:
Pe rol se află pronunțarea asupra recursului declarat de pârâtul împotriva deciziei civile nr. 117/A/2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara, în contradictoriu cu intimat și, în dosar având ca obiect partaj bunuri comune.
Se constată că s-au depus la dosarul cauzei, prin serviciul registratură, concluzii scrise formulate de către părți.
dezbaterilor și concluziile părților au avut loc la termenul de judecată din 19 Octombrie 2009 și au fost consemnate în încheierea de amânare inițială a pronunțării, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie.
Instanța, față de lucrările dosarului, lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față,
Prin sentința civilă nr. 4278/ 2008 pronunțată de Judecătoria Devaa fost admisă în parte acțiunea principală formulată de reclamanta împotriva pârâtului și a fost admisă în parte cererea reconvențională formulată de pârât împotriva reclamantei și pârâtei reconvenționale, și, în consecință:
S-a constatat că reclamanta și pârâtul au dobândit în timpul căsătoriei, în cotă de parte fiecare, următoarele bunuri comune:
- apartament situat în D, str. -, - 3,. 24 în valoare de 222.560 lei;
- mobilă dormitor;
- mobilă sufragerie;
- două covoare;
- televizor color;
- combină frigorifică;
- diverse bibelouri;
- autoturism 1300.
S-a constatat că la achiziționarea garajului situat în D, str. - pârâtul are o contribuție excedentară de 100%.
S-a dispus sistarea stării de indiviziune cu privire la bunurile comune, prin formare de loturi și atribuire în natură, astfel:
Lotul nr. s-a atribuit reclamantei și este format din mobilă dormitor, mobilă sufragerie, două covoare, combină frigorifică și diverse bibelouri;
Lotul nr. 2, format din apartamentul situat în D, str. -, - 3,. 24, televizor color și autoturism 1300 s-a atribuit pârâtului.
A fost obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 112.530 lei cu titlu de sultă.
Au fost respinse în rest ambele acțiuni.
Împotriva acestei sentinței, în termen legal, a declarat apel pârâtul criticând sentința apelată sub aspectul reținerii de către instanță a contribuției sale de la dobândirea apartamentului situat în D, str. -, - 3,. 24, apreciind că această contribuție - pe care apelantul o pretinde ca fiind de 2/3 din valoare bunului - a fost probată ca fiind mai mare întrucât a realizat,venituri net superioare" celor realizate de către reclamantă, a contribuit la cheltuielile cu creșterea și educarea copilului rezultat dintr-o altă căsătorie a reclamantei, iar martorul a arătat că pârâtului i-a restituit, din suma de bani pe care acesta i-a dat-o în păstrare, suma de 60.000 lei, deci cu 8.000 lei mai mult decât avansul pe care pârâtul l-a achitat pentru garaj și că pârâtul avea bani din vânzarea unor materiale de construcție și a locului de casă pe care îl avea la Sibiu, bunuri vândute în aceiași perioadă - probă pe care instanța a avut- în vedere la pronunțarea sentinței.
A mai arătat apelantul că este de acord cu modul de partajare a bunurilor mobile.
Apelul a fost legal timbrat cu suma de 977 lei - taxă judiciară de timbru - achitată prin chitanța seria - nr. - din data de 16 martie 2009 (fila 11) și suma de 1,5 lei - taxă de timbru judiciar - achitată prin aplicare și anulare de timbre judiciare mobile.
Reclamanta a formulat întâmpinare, solicitând respingerea apelului formulat, apreciind că sentința a fost pronunțată cu considerarea tuturor probelor administrate în cauză, iar declarația martorului la care face referire apelantul, se arată în întâmpinare, în mod justificat nu a fost avută în vedere, proba necoroborându-se cu celelalte probe administrate în cauză.
S-a solicitat obligarea apelantului la plata cheltuielilor de judecată.
Prin decizia civilă nr. 117/A din 30 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara - Secția civilă s-a respins ca nefondat apelul pârâtului, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 500 lei către intimata reclamantă.
Pentru a pronunța această hotărâre s-a reținut, în esență, de către tribunal că părțile au avut o contribuție egală la dobândirea bunului litigios, atâta timp cât pârâtul nu a probat că a avut o contribuție mai mare la achiziționarea imobilului în litigiu iar faptul că a avut un venit mai mare decât cel realizat de reclamantă nu este de natură să conducă la concluzia unei contribuții excedentare la sarcinile căsătoriei, așa cum just a apreciat instanța fondului.
Împotriva acestei decizii civile a declarat recurs în termen, motivat și legal timbrat pârâtul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea recursului, modificarea decizie atacate în sensul de a se constata că a avut o cotă de contribuție de 2/3 părți la dobândirea imobilului în litigiu și, pe cale de consecință, să fie obligat a plăti intimatei reclamantei o sultă conform cotei sale de 1/3 părți, respectiv, suma de 74.186,666 lei, conform raportului de expertiză efectuat în cauză, cu cheltuieli de judecată în apel și recurs.
În dezvoltarea motivelor de recurs se arată, în esență, că în mod greșit s-a reținut de către instanțele de judecată anterioare că părțile au avut o contribuție egală la dobândirea imobilului în litigiu, fiind dovedit că a avut venituri cu mult mai mari decât reclamanta, iar suma de 52.362 lei, achitată de pârât reprezintă avansul pentru imobil și nu prețul garajului, în contractul de construire nu apare garajul, care a fost edificat în anul 2006, conform înscrisurilor aflate la dosar.
În drept, se invocă cazul de recurs prev. de art. 304 pct. 9 Cod pr.civ. și art. 31 lit. f) din Codul familiei.
În susținerea recursului recurentul a depus la dosar următoarele înscrisuri: adeverința eliberată nr. 3785/05.06.2009 eliberată de Sucursala D, copie contract de împrumut nr. 4474 din 29 iunie 1976 încheiat cu Sucursala D, copie contract de construire nr. 357/1976, copie titlu de proprietate nr. 2338/09.05.1996, proces-verbal de recepție nr. 33806/16.11.2006.
Analizând legalitatea și temeinica hotărâri atacate prin prisma criticilor invocate de recurentul pârât, care vizează cazul prev. de art. 304 pct. 9 Cod proc.civ. precum și din oficiu, conform dispozițiilor art.304 Cod proc. civ. Curtea de Apel constată că recursul nu este fondat pentru cele ce se vor arăta în continuare:
În primul rând este de preciazat că potrivit actualelor reglementări cuprinse în Codul d e procedură civilă recursul se judecă după regulile privind judecarea apelului ( art. 299-316. porc. civ.), cu precizarea că recursul fiind conceput ca o cale extraordinară de atac, nu are caracter devolutiv, și deci, nu are loc o nouă judecată în fond, ci numai un control al hotărârii atacate, în limita motivelor expres prevăzute de lege ( art. 304 ) și fără a produce probe noi, cu excepția înscrisurilor ( art. 305 ).
În al doilea rând, este necesar a se preciza că eroarea cuprinsă într-unul din considerentele hotărâri nu justifică admiterea unui recurs, recursul vizând dispozitivul hotărâri atacate.
Într-o atare situație, adică atunci când eroarea privește considerentele, recursul urmează a fi respins, făcându-se cuvenita rectificare a considerentelor, prin motivarea deciziei de respingere.
În această ordine de idei, Curtea de Apel, ca o veritabilă instanță de control judiciar, constată că în mod corect instanțele de judecată anterioare au reținut că părțile au avut o cotă de contribuție egală de parte la dobândirea imobilului în litigiu, după cum în mod just instanța de apel a respins apelul declarat de pârât, însă în mod eronat a reținut instanța de apel că sumă de 52.362 lei ROL, reprezintă prețul garajului, sumă ce a fost achitată integral cu împrumutul în momentul încheierii contractului de construire al apartamentului, urmând a fi substituite motivele de fapt și de drept ale hotărârii cu prezentele considerente.
Potrivit art. 30 Codul familiei, bunurile dobândite în timpul căsătoriei de oricare dintre soți sunt, de la data dobândirii lor, bunuri comune ale soților. Oricare convenție contrară este nulă.
Prezumție relativă instituită de art. 30. fam. poate fi infirmată prin orice mijloc de probă, de oricare dintre părți care ar pretinde o contribuție mai mare.
. drepturilor soților se stabilește în raport de contribuția fiecăruia la dobândirea bunurilor în timpul căsătoriei, soți neavând un drept stabilit de la început asupra cotei din bunurile comune, fiind astfel necesară administrarea de probe prin care să se determine aportul fiecăruia la dobândirea lor.
În virtutea prezumției de comunitate, instituită prin textul citat, bunurile dobândite în timpul căsătoriei de oricare dintre soți sunt bunuri comune de la data achiziționării lor, fără a deosebi între modurile de dobândire, cu excepția celor primite prin acte cu titlu gratuit, care devin comune numai dacă dispunătorul a prevăzut expres sau neîndoielnic că vor fi comune, precum și a bunurilor prevăzute de art. 31. fam. care sunt bunuri proprii ale fiecărui soț.
Dreptul de proprietate comună în devălmășie asupra bunurilor dobândite în timpul căsătoriei se caracterizează prin aceea că aparțin nefracționat titularilor codevălmași, iar la încetarea stării de comunitate, împărțeala se va face tot prin unicitate de cote, stabilită pentru fiecare soț, în raport de contribuția reală a fiecăruia la dobândirea bunurilor, și nu prin stabilire mai multor cote în raport cu fiecare bun în parte.
În speță, este de necontestat că în anul 1976 părțile sub durata căsătoriei au încheiat contractul de construire nr.357/1976 cu fostul D, privind construirea unui apartament, compus din 4 camere și dependințe, la prețul de 132.382 lei, imobil ce formează obiectul prezentului litigiu.
Prin urmare, este fondată susținerea recurentului pârât că nu a format obiect al contractului încheiat cu fostul și construirea unui garaj.
În sprijinul acestei concluzii invocăm și titlul de proprietate nr. 2338/1996 depus la dosar din care rezultă că pârâtul în baza Legi nr. 4/1973 privind dezvoltarea construcției de locuințe și vânzare de locuințe din fondul de stat către populație și a contractului de construire nr. 357/1976 încheiat cu D este proprietar asupra locuinței compusă din 4 camere și dependințe în suprafață de 111,17. ( 10 ds. recurs).
Deși fondată această critică, recursul pârâtului nu poate fi admis, în contextul în care, așa cum am precizat anterior, instanțele de judecată anterioare au reținut în mod just că părțile au avut o cotă de contribuție egală de parte la dobândirea imobilului în litigiu.
Susținerea recurentului pârât că ambele instanțe de judecată au reținut că avansul în sumă de 52.362 lei ROL, a fost achitat integral de pârât în momentul încheierii contractului de construire al apartamentului nu poate fi însușită de C raportat la considerentele instanței de apel care, respingând apelul pârâtului, reținut că avansul a fost achitat integral cu împrumutul, iar declarația martorului a fost înlăturată raportat la probele administrate cauzei.
Curtea constată că în cauză este cert dovedit că imobilul în litigiu a fost dobândit de părți sub durata căsătoriei, că prețul de achiziție a fost de 132.382 lei ROL și că în momentul încheierii contractului a fost achitat un avans în sumă de 52.362 lei ROL, avans virat din contul nr. 9000/2988 cu dispoziția de plată nr. 6495 din 30.06.1976, iar restul de preț de 80.000 lei ROL, s-a achitat cu împrumutul luat de părți de la.C, astfel cum rezultă contractul de împrumut nr. 4474/1976 ( 7-8 ds. recurs).
În ce privește susținerile recurentului pârât că a avut venituri mai mari decât reclamanata chiar reale de ar fi nu pot fundamenta admiterea recursului în sensul solicitat de recurent, atâta timp cât în cauză nu s-a dovedit că aceste venituri au fost folosite de pârât în scopul achiziționării bunurilor comune și că avansul pentru apartament a fost achitat din banii săi proprii dinainte de căsătorie.
Cât privește critica recurentului pârât referitoare la înlăturarea greșită de către instanțele de judecată a depozițiilor martorilor și, se reține că aceasta nu este întemeiată, valoarea probatorie a acestor declarații fiind just apreciată.
Curtea amintește că sistemul nostru de drept procesual civil nu cunoaște probe formale, a căror forță probantă să fie prestabilită de lege, ci toate mijloacele de probațiune au aceeași putere, astfel că nu se poate reconstitui procesul formării convingerii intime a judecătorului și a stabili dacă unele probe administrate au avut o influență secundară, ori că hotărârea se sprijină în principal pe celelalte probe.
Tot astfel, este de precizat că nici reaprecierea probelor în sensul dorit de recurent nu poate avea loc pe calea recursului cazurile de modificare sau casare a hotărârilor judecătorești fiind prevăzute în mod imperativ în art. 304 din Codul d e procedură civilă, prevederi în care nu se poate încadra motivul de recurs privind interpretarea eronată a probelor administrate cauzei.
Chiar trecând peste aceste aspecte de procedură, este de observat că susținerile pârâtului sunt contrazise de chiar declarațiile martorului, care a declarat că în anul 1976 i-a restituit pârâtului suma de 60.000 lei ROL din suma de bani pe care i-a dat-o acestuia spre păstrare, însă nu știe ce a făcut pârâtul cu această sumă de bani ( 30 ds. jud.), iar declarațiile martorului nu fac dovada susținerilor pârâtului referitoare la plata avansului, în contextul în care martorul a declarat că, pârâtul mi-a povestit că a dat un avans și apoi a achitat ratele ( 75 ds. jud).
Reținând că pârâtul nu a dovedit cauzei că a avut un aport mai mare la dobândirea apartamentului în litigiu, în mod legal și temeinic instanțele de judecată au reținut că părțile au avut o cotă de contribuție egală de parte la dobândirea acestui bun.
Față de aceste considerente, Curtea, în baza dispoziților art. 312 alin. 1 Cod pr. va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul împotriva Deciziei civile nr. 117/A din 30 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara - Secția civilă.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 26.10.2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
Red.
Tehnored./2 ex/11.01.2010.
Jud. fond:
Jud. apel: /
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
ÎNCHEIERE NR. 12/R/CC/2009
Ședința Camerei de Consiliu din 14 2009
Președinte: - -
Judecător: - --președinte secție
Judecător: - -
Grefier:
Pe rol se află completarea, din oficiu, a Deciziei civile nr. 115/2009 pronunțată de Curtea de APEL ALBA IULIA în dosar cu nr. de mai sus privind recursul declarat de către reclamantul împotriva deciziei civile nr. 117/A/2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara, în contradictoriu cu intimat și, în dosar având ca obiect partaj bunuri comune.
Procedura completă, fără citarea părților.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Constată că în cuprinsul dispozitivului deciziei civile nr. 115/2009 pronunțată de Curtea de APEL ALBA IULIA în dosar cu nr- instanța nu s-a pronunțat asupra cererii intimatei cu privire la acordarea cheltuielilor de judecată în recurs, în sumă de 500 lei, justificate prin documentul depus la dosar la data de 26.10.2009 în copie (fila 27).
Aspectul menționat mai sus constituie o omisiune de pronunțare asupra unei cereri accesorii în sensul dispozițiilor art. 281 ind. 2 Cod procedură civilă, sens în care Curtea procedează la îndreptarea acesteia, iar față de documentul justificativ depus, apreciază întemeiată acordarea cheltuielilor judiciare, în recurs, în sumă de 500 lei, pentru intimata,
Văzând și dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă,
Pentru aceste motive,
În numele legii
DISPUNE
Se va completa decizia civilă nr. 115/26.10.2009 pronunțată de Curtea de APEL ALBA IULIA în dosar nr- în sensul că va fi obligat pârâtul recurent să plătească intimatei reclamante suma de 500 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 14 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
Red.
Tehnored. /5 ex/15.12.2010
Președinte:Sanda TrifJudecători:Sanda Trif, Dana Ghițoaica, Marius Aurel
| ← Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... | Divort. Decizia 8/2010. Curtea de Apel Alba Iulia → |
|---|
