Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia 120/2009. Curtea de Apel Ploiesti

Comentarii

0

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PLOIEȘTI

SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

Dosar nr-

DECIZIA Nr. 120

Ședința publică din 10 februarie 2009

PREȘEDINTE: Eliza Marin

JUDECĂTORI: Eliza Marin, Maria David Elisabeta Gherasim

- - -

Grefier - - --

Pe rol fiind judecarea recursului declarat de reclamantul domiciliat în,- jud. P împotriva deciziei civile nr. 509 din 25 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, a sentinței civile nr. 1933 din 11 iunie 2008 și încheierii interlocutorii din 7 noiembrie 2007 pronunțate de Judecătoria Câmpina în contradictoriu cu pârâta domiciliată în,- jud.

La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns recurentul reclamant personal și asistat de avocat - din Baroul Prahova în baza împuternicirii avocațiale aflată la fila 6 dosar, lipsind intimata pârâtă.

Procedura este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că recursul a fost timbrat cu 831,00 lei taxă judiciară de timbru potrivit chitanțelor nr.- din 04.02.2009, - din 10 februarie 2008 și timbru judiciar de 3,50 lei anulate la dosar. Se mai învederează că s-a depus la dosar de către intimata pârâtă întâmpinare și o cerere pentru lipsă de apărare.

Curtea comunică recurentului pârât copia întâmpinării pentru a lua cunoștință de aceasta și pune în discuție cererea pentru lipsă de apărare depusă de intimata pârâtă.

Avocat - pentru recurentul pârât lasă la aprecierea instanței cu privire la cererea intimatei pârâte pentru lipsă de apărare.

Curtea respinge cererea intimatei pârâte pentru lipsă de apărare ca neîntemeiată, având în vedere că aceasta a primit citația la data de 28 ianuarie 2008, a depus la dosar întâmpinare iar până la acest termen de judecată avea timp suficient pentru angajarea unui apărător.

Pune în vedere apărătorului recurentului pârât să depună la dosar notă de timbraj sens în care lasă cauza la a doua strigare.

La a doua strigare a cauzei, avocat - pentru recurentul reclamant, depune la dosar notă de timbraj și o fotografie reprezentând imobilul, solicită cuvântul în susținerea recursului.

Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului.

Avocat - pentru recurentul reclamant consideră că în mod nelegal instanța de fond a stabilit cote de 50% pentru fiecare dintre părți. Nu s-a avut în vedere împrejurarea că intimata pârâtă nu a avut niciodată serviciu iar recurentul reclamant a făcut dovada că la construirea casei a primit ajutor financiar din partea fraților săi care lucrează în străinătate. De asemenea și împrumuturile efectuate pentru construcția casei au fost achitate tot de recurentul reclamant.

Față de aceste împrejurări apreciază că au fost încălcate dispozițiile art. 30 și 36 fam. apreciindu-se greșit probatoriile administrate în cauză, instanța de apel menținând această soluție.

Al doilea motiv de recurs se referă la greșita reținere în sarcina recurentului reclamant a unui animal vândut după despărțirea în fapt, pentru care nu s-a făcut dovada că a fost bun comun.

Mai arată apărătorul recurentului reclamant că prin încheierea interlocutorie s-a reținut la masa de partaj o bucătărie de vară, care a fost construită în mod exclusiv de recurent după despărțirea în fapt iar această bucătărie de vară a fost construită de reclamant dintr-o terasă deoarece nu avea bucătărie.

În ultimul motiv de recurs susține că în mod greșit instanța de apel a respins cererea recurentului reclam,ant de efectuare a unor noi expertize care să efecueze noi propuneri de lotizare și a omologat o variantă proprie, fără a ține cont de opțiunile părților. Varianta admisă de instanță, nu poate realiza o ieșire din indiviziune efectivă, iar între părți există o gravă stare conflictuală.

Solicită în principal admiterea recursului, modificarea deciziei și omologarea variantei a III-a din raportul de expertiză efectuat în cauză de expertul în care este atribuit în întregime recurentului reclamant imobilul, precizând că acesta are posibilități să achite sulta către intimata pârâtă. Cu cheltuieli de judecată.

În subsidiar, solicită admiterea recursului și trimiterea cauzei spre rejudecare.

CURTEA:

Deliberând asupra recursului civil de față, reține următoarele:

Prin acțiunea înregistrata pe rolul Judecătoriei Câmpina la nr- reclamantul a chemat în judecată pe pârâta, solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța, să dispună partajarea bunurilor comune realizate de părți în timpul căsătoriei, reținând o contribuție de 65% în favoarea reclamantului și 35% pentru pârâtă.

In motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că părțile au fost căsătorite din anul 1993 și până în anul 2006 când prin sentința civilă nr. 2216/08.11.2006 pronunțată de către Judecătoria Câmpina în dosarul nr.1849 /2006, s-a dispus desfacerea căsătoriei.

A mai arătat reclamantul că părțile au dobândit în timpul căsătoriei, prin contractul de vânzare-cumpărare aut. la nr.231/10.04.1997 un teren în suprafață de 946. situat în intravilanul orașului,-, jud.P și casa de locuit situată pe acesta, cu precizarea că imobilul construcție a fost edificat în totalitate de reclamant în perioada 1994-2005, precum și o serie de bunuri mobile enumerate expres în acțiune.

Pentru a justifica cota diferențiată solicitată, reclamantul a arătat că în perioada căsătoriei a fost singurul care a obținut venituri, pârâta angajându-se abia în luna iunie 2006, dată la care părțile erau deja despărțite în fapt.

Pârâta a formulat cerere reconvențională prin care a solicitat aducerea la masa de partaj a lucrărilor de îmbunătățire enumerate în cerere și realizate de soți în timpul căsătoriei la imobil, precum și sumele de 250 lei rămași de la nuntă și a contului de 4000 lei deschis la bancă, lichidat de reclamant în timpul căsătoriei, solicitând totodată aducerea la masa de partaj și a altor bunuri mobile, inclusiv a verighetelor și lănțișorului din aur luate de fostul soț, a c/valorii camionului marca dat de reclamant la fier vechi, precum și a c/valorii unui porc de cca.200 kg, crescut în timpul căsătoriei și vândut de reclamant.

In raport de cererea reconvențională, reclamantul a formulat întâmpinare prin care a arătat că nu sunt întemeiate cererile formulate de pârâtă de a se aduce la masa de partaj îmbunătățirile și construcțiile cu caracter de anexă gospodărească deoarece prin acțiunea introductivă, reclamantul a solicitat aducerea la masa de partaj a întregului imobil edificat de soți în timpul căsătoriei și care cuprinde pe lângă construcție și teren, toate celelalte imobile aferente, respectiv gard și anexe gospodărești.

Cu privire la cererea pârâte de a fi aduse la masa de partaj verigheta și un lănțișor din aur, reclamantul a arătat că acestea au rămas în posesia pârâtei, iar referitor la camionul, a susținut că avea o vechime de peste 30 de ani, fiind în stare avansată de degradare, iar după casarea acestuia a încasat suma de 800 lei.

La același termen reclamantul a depus o completare la acțiune prin care a solicitat aducerea la masa de partaj a c/valorii impozitelor achitate în exclusivitate de către acesta pentru locuință și teren pe anii 2006 și 2007, precum și a c/valorii facturilor pentru utilități, achitate în exclusivitate de reclamant începând din luna mai 2006 și până în prezent.

Totodată, prin completarea la acțiune, reclamantul a solicitat scoaterea de la masa de partaj a anexei (bucătărie de vară) menționând că a edificat această construcție după pronunțarea sentinței de divorț, pentru a-i permite pârâte să folosească în exclusivitate bucătăria casei.

La termenul de judecata din data de 31.10.2007, reclamantul a mai depus o completare la acțiune prin care a solicitat deducerea în favoarea sa a contravalorii lucrărilor efectuate pe parcursul procesului pentru instalarea unui apometru la imobilul supus partajului.

După administrarea probatoriilor, prin încheierea interlocutorie din data de 07.11.2007 Judecătoria Câmpinaa admis în parte acțiunea completată și în parte cererea reconvenționala, a constatat că părțile au dobândit în timpul căsătoriei, în cote de 1/2 fiecare următoarele bunuri imobile: un teren în suprafață de 946. situat în intravilanul or.-, jud.P; casa de locuit; anexele gospodărești; gardul împrejmuitor existente pe teren, cu excepția lucrărilor efectuate de reclamant după divorț, de edificare în locul terasei deschise, acoperită, aflată în continuarea casei, a unei bucătării din rigips, termopane, cu parchet și acoperită parțial cu tablă.

De asemenea, s-a constatat că părțile au dobândit și o seria de bunuri mobile.

Prin aceeași încheiere interlocutorie s-a reținut la masa de împărțit suma de 800 lei încasată de reclamant de la REMAT pentru camion și suma de 1200 lei primită de reclamant pentru porcul bun comun și s-a dedus în favoarea reclamantului c/valoarea lucrării de instalare apometru.

S-au reținut ca datorii comune suportate numai de reclamant: impozitul pentru teren și construcții pe anii 2006 și 2007 și c/valoarea facturilor pentru utilități în perioada de după desfacerea căsătoriei la zi, urmând ca și pârâta să suporte J din acestea.

Pentru a se pronunța o asemenea soluție, s-a reținut că în timpul căsătoriei părțile au dobândit un teren în suprafață de 946. situat în intravilanul or.-, jud.P împreună cu casa de locuit formată din 3 camere, bucătărie, baie, hol și terasă prin contractul de vânzare-cumpărare nr.231/10.04.1997, contract încheiat cu părinții pârâtei, casa fiind edificată de cei doi foști soți de la temelie, începând cu anul 1994 și până în anul 2005, foștii soți realizând și anexa gospodărească, gard, precum și toate îmbunătățirile enumerate de pârâtă în cererea reconvenționala și recunoscute de reclamant la interogatoriu, cu excepția lucrărilor de amenajare a terasei deschise dar acoperită, aflată în continuarea casei și transformată de reclamant după divorțul părților în bucătărie cu pereți din rigips, termopane, parchet pe jos și acoperită parțial cu tablă.

Mai arata instanța de fond că în favoarea reclamantului s-a dedus c/valoarea lucrărilor de montare a apometrului efectuate în vara anului 2007, suportată de reclamant, urmând ca în masa partajabila să se includă și bunurile mobile solicitate prin acțiune și recunoscute de pârât la interogatoriu, cu excepția frigiderului Arctic, a TV marca și a video-player-ului, urmând a se retine un TV vechi și un, o lungime mai mică a perdelelor de P, precum și suma de 800 lei încasată pentru camionul scos din circulație și dat la casat și c/valoarea porcului de cca.200 kg vândut de reclamant după despărțirea soților, astfel cum acesta a recunoscut la interogatoriu, porc pentru care a primit suma de 1200 lei conform declarației martorei.

A mai arătat instanța de fond că s-a reținut la masa de partaj și autoutilitara marca 320 fabricată în 1983 cu nr.de înmatriculare - aflată în posesia reclamantului, precum și bunurile mobile solicitate de pârâtă prin cererea reconvențională și care au fost recunoscute de reclamant prin întâmpinare, respectiv, 5 lustre, 3 aplice, aspiratorul Samsung și telefon Samsung.

A precizat instanța de fond că nu poate reține la masa de partaj suma de 250 lei solicitată de reclamantă prin cererea reconvențională, arătând că acești bani reprezintă darul de nuntă, întrucât chiar pârâta a recunoscut la interogatoriu că s-au mai împrumutat pentru a completa darul de nunta în vederea edificării construcției, recunoscând implicit că nu au mai rămas bani de la nuntă.

S-a mai menționat faptul că banii pretinși de reclamant ca fiind primiți prin, sens în care a pretins o contribuție mai mare la dobândirea bunurilor, nu pot fi reținuți ca o contribuție mai mare cât timp reclamantul a recunoscut la interogatoriu că acești bani erau ai fraților săi, trimiși din Italia pe numele său și nicidecum nu erau banii părților, iar cu privire la bijuteriile solicitate de pârâtă la partaj, o asemenea susținere a fost înlăturată, arătându-se că nu au fost făcute dovezi în acest sens.

Referitor la contribuția părților la achiziționarea bunurilor comune, instanța de fond a arătat că deși reclamantul a fost angajat și a obținut venituri mai mari, nu s-a putut reține o contribuție mai mare a acestuia cât timp și pârâta a avut contribuția sa în gospodărie, crescând animale, s-a ocupat de îngrijirea și educarea copilului, de întreținerea locuinței, a făcut injecții în sat obținând venituri astfel cum au arătat martorii audiați și, mai mult chiar, reclamantul a fost ajutat substanțial de socrul și cumnatul său la edificarea locuinței, ridicată pe terenul dobândit de la părinții pârâtei, astfel că s-a impus reținerea unei cote egale de contribuție la dobândirea bunurilor.

A mai arătat instanța de fond că, potrivit facturilor depuse de reclamant la dosar, numai acesta a suportat impozitul pentru teren și construcții pe anii 2006 și 2007 și c/valoarea facturilor pentru utilități achitate în perioada de după desfacerea căsătoriei până la zi, astfel încât, în temeiul art.32 lit.a fam. și pârâta trebuie să suporte J din c/valoarea acestor datorii.

Prin aceeași încheiere interlocutorie, s-a dispus și numirea experților pentru efectuarea rapoartelor de expertiză vizând identificarea, evaluarea bunurilor comune și întocmirea propunerilor de lotizare.

Conform raportului de expertiză topo întocmit de expert, terenul bun comun are în realitate suprafața de 955. cu valoare de 30560 lei, teren pe care sunt amplasate 3 construcții notate cu C1, C2 si C3.

Potrivit raportului de expertiză tehnică construcții întocmit de expert, construcțiile au fost evaluate de expert, care a întocmit și 2 propuneri de lotizare, atât împotriva acestui raport de expertiza cât și împotriva raportului de expertiza topo reclamantul formulând obiecțiuni ce au fost respinse de instanța de fond ca neîntemeiate.

Bunurile mobile reținute prin încheierea interlocutorie la masa de partaj au fost evaluate de expert, inclusiv datoriile comune suportate de reclamant, iar prin raportul de expertiză topo lotizare, au fost întocmite 3 variante, obiecțiunile formulate de reclamant împotriva acestui raport fiind admise de instanță, iar lucrarea a fost refăcută de către expert, variantă care nu a satisfăcut dorințele părților, motiv pentru care părțile au depus propriile variante de lotizare.

Prin sentința civilă nr.1933/11.06.2008 instanța de fond a admis în parte acțiunea completată și cererea reconvențională și a dispus partajul bunurilor comune prin atribuire în natura, conform variantei întocmită de instanță prin preluarea propunerilor părților, variantă prin care zona A din construcție determinată conform schiței 3 din varianta II-a a expertizei a fost atribuită pârâtei și zona Baf ost atribuită reclamantului, cu terenurile aferente, precum și bunurile mobile conform expertizei, incluzând totodată în lotul reclamantului autoutilitara căreia părțile i-au stabilit de comun acord valoarea de 1000 lei, întrucât se află în posesia reclamantului.

A motivat instanța de fond că este echitabil să se atribuie imobilul în natura față de cotele egale ale părților, împrejurarea că acestea folosesc deja imobilul separat, ambele având nevoie de locuință, precum și de faptul că imobilul poate fi împărțit în natură, după efectuarea unor minime modificări, respectiv prin ridicarea unui zid, părțile având intrări separate.

Impotriva încheierii interlocutorii din data de 07.11.2007 a declarat apel reclamantul, iar împotriva sentinței au declarat apel atât reclamantul cât și pârâta.

In motivarea apelului său, apelantul reclamant a arătat că în mod greșit instanța de fond a stabilit cote egale de contribuție la dobândirea bunurilor cât timp pe parcursul căsătoriei, el a fost cel care a obținut venituri, a făcut numeroase împrumuturi la și la bancă în vederea edificării construcției, a fost ajutat de familie, respectiv de frații săi plecați în Italia, iar din toate probele administrate, inclusiv proba cu martori, a rezultat că el a avut o contribuție superioară la edificarea construcției, întrucât ajutorul dat de părinții pârâtei a fost condiționat în sensul ca pentru acest ajutor, l-a ajutat la rândul său pe tatăl pârâtei la lucrările pe care acesta le-a făcut la casa sa și tot el a plătit meseriașii, spre deosebire de pârâtă care nu a probat în niciun fel faptul că a obținut venituri pe parcursul căsătoriei.

Un alt motiv de apel a vizat faptul că în mod greșit instanța de fond a reținut la partaj un porc în valoare de 1200 lei, bazându-se pe declarația vădit mincinoase a unei martore, ținând seama că aceeași martoră a declarat că bucătăria de vară se vede din strada, ori, din expertiza construcții întocmită de expert și din planșele fotografice depuse la dosar, reiese că bucătăria respectivă nu se vede din stradă.

A criticat apelantul și faptul că în mod greșit s-a reținut la partaj doar parțial bucătăria de vară, având în vedere că potrivit actelor și declarațiilor martorilor, și, întrucât după despărțirea în fapt de pârâtă (2006) bucătăria casei a rămas în folosința acesteia, el a amenajat de la temelie, o altă bucătărie, la începutul verii și apoi a dotat-o pentru aop utea folosi și iarna.

Totodată, apelantul a criticat și varianta de lotizare omologată de instanța de fond, arătând că este greșită întrucât a adăugat valoarea terasei descoperită și care a fost reținută în încheierea interlocutorie în mod eronat ca făcând parte din masa de partaj și, totodată s-a greșit și la calcul, întrucât se include această terasa în întregime, în condițiile în care, fiind considerată bun comun, trebuia calculată doar în proporție de 50%.

A precizat apelantul că în aceasta variantă, i se atribuie din toată casa bucătăria, B și un hol, iar pârâtei sufrageria și alte 3 încăperi, ceea ce este inadmisibil, iar la calcularea sultei, nu se rețin toate sumele ce au fost reținute prin încheierea interlocutorie.

In motivarea apelului său, apelanta pârâtă a arătat că în mod greșit s-a atribuit apelantului reclamant zona B din construcție cât timp, după despărțirea în fapt, ea și minorul rezultat din căsătorie au locuit în această parte a casei, în acest fel dobândind cele 2 bucătării, respectiv cea din casă și cea "de vară" care a fost construită în timpul căsătoriei și doar finalizată de reclamant, în acest sens fiind chitanțele datate înainte de desfacerea căsătoriei.

A mai arătat apelanta pârâtă că nu s-a ținut cont de faptul că după data despărțirii în fapt reclamantul a locuit în partea lui de casă, folosind 3 focuri de gaze în timp ce ea a folosit doar un foc de gaze și este scutită de plata gazelor, că în mod incorect s-a atribuit reclamantului atât c/valoarea utilitarei cât și, cu atât mai mult cu cât a fost folosit în exclusivitate de reclamant, care și-a însușit și veniturile realizate cu această mașină fără să le aducă în casă, iar banii existenți în bancă au fost depuși de reclamant până la desfacerea căsătoriei, deci, sunt bunuri comune.

A mai arătat apelanta pârâtă că în mod greșit s-a atribuit terenul din mijloc, cotețul de porc și păsări în indiviziune, cu toate că a solicitat delimitarea acestora pentru a se evita eventualele conflicte pe viitor, iar atribuindu-i-se corpul A de clădire, ar trebui să transforme o cameră în bucătărie și o altă camera în baie, ceea ce necesită investiții mari, focuri de gaze, ori, ea nu are posibilități de a construi alte camere, iar prin lotizarea făcută nu s-a ținut cont că terenul aferent casei le-a fost dat de către părinții săi care i-au și ajutat la edificarea construcției.

A susținut apelanta pârâtă că i s-a dat în lot un aspirator și un telefon mobil care sunt însă în posesia reclamantului, iar sulta de 21475 lei este foarte mare, afectându-i atât pe ea cât și pe copil, neavând posibilități de a achita o asemenea sumă.

Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova, cauza a fost înregistrată la nr-.

Tribunalul Prahova, prin decizia civilă nr.509 din 25 septembrie 2008, respins cererea de completare a probatoriilor, a respins apelurile declarate de apelanți împotriva încheierii interlocutorii, a admis apelurile declarate de reclamant și pârâtă împotriva sentinței și a sentința în parte sentința apelată în sensul că a dispus partajarea bunurilor comune conform variantei I din raportul de expertiză topo refacere lotizare întocmită de expert, menținând restul dispozițiilor sentinței.

Pentru a decide astfel, tribunalul a reținut că referitor la motivul de apel conform căruia în mod greșit instanța a reținut cote egale de contribuție la dobândirea bunurilor comune cât timp el a făcut dovada că pe toata perioada căsătoriei a fost singurul care a obținut venituri, a fost ajutat cu bani de frații săi, a făcut numeroase împrumuturi la bancă și la, a fost considerat nefondat având în vedere că deși din adeverințele depuse la dosar reiese că reclamantul a fost angajat la SC SA și a realizat venituri, nu s-a putut reține o contribuție mai mare a acestuia la achiziționarea bunurilor comune, cât timp din probele administrate a rezultat cu certitudine că și pârâta, la rândul său, era o foarte bună gospodină, lucra grădina și vindea produsele, creștea animale, mergea în sat ori de câte ori era solicitată, zi sau noapte pentru a face injecții obținând venituri pe care le folosea în gospodărie, la toate acestea adăugându-se și munca depusă pentru creșterea copilului rezultat din căsătorie, această din urmă activitate fiind considerată de doctrina și practica judiciară, ca și o muncă remunerată.

Ori, în condițiile în care și pârâta și-a adus aportul la achiziționarea bunurilor comune prin munca în gospodărie, vânzarea de produse, bani obținuți în urma injecțiilor făcute, creșterea copilului, asemenea activități neputând fi minimalizate, înseamnă că ea a contribuit în mod egal la dobândirea bunurilor comune, cu atât mai mult cu cât, prin munca desfășurată în gospodărie și prin creșterea copilului, contribuția pârâtei, neîncadrată în muncă pe perioada căsătoriei, fiind esențială în viața ambilor soți și, ca atare, contribuția lor este egală, de J pentru fiecare.

Susținerea apelantului reclamant în sensul că a fost ajutat de frații săi cu bani nu a putut fi avută în vedere cât timp din OP coroborat cu răspunsurile la interogatoriu,a rezultat că acesta a primit 600 euro în septembrie 2005, din nicio probă nerezultând că a folosit acești bani la edificarea casei, ca, de altfel nici alte sume de bani pretins trimise de frații săi, cu atât mai mult cu cât apelantul reclamant a arătat că frații săi doar trimiteau bani în țară pe numele său, însă, în realitate, erau banii fraților săi.

Pretenția apelantului reclamant că ar fi făcut numeroase împrumuturi bancare și la nu a putut fi de asemenea reținută cât timp nu a făcut nicio dovadă în acest sens, iar pârâta a recunoscut la interogatoriu că reclamantul a efectuat un singur împrumut la, împrumut care, împreună cu darul de nuntă, l-au folosit pentru cumpărarea cărămizii.

Faptul că martorii audiați în cauză au arătat că apelantul reclamant s-ar fi ocupat de achiziționarea materialelor, că ar fi plătit muncitorii, că, deși a ajutat și socrul său la edificarea casei, ulterior, apelantul reclamant, la rândul său, și-a ajutat socrul să-și repare casa și a plătit muncitorii, nu a justificat o cotă de contribuție majorata cât timp pe de o parte, din probele administrate a reieșit că foștii soți au fost ajutați foarte mult la edificarea casei de socrul și cumnatul reclamantului, iar pe de alta parte, chiar dacă martorii reclamantului au arătat că reclamantul plătea muncitorii care au lucrat la casa socrului său, nu înseamat în mod automat că acești bani erau ai reclamantului sau că socrul său îi dădea acești bani pentru a plăti muncitorii.

Critica apelantului reclamant conform căreia instanța de fond a reținut în mod greșit la masa de partaj suma de 1200 lei reprezentând c/valoarea unui porc bazându-se pe declarația vădit mincinoasă a unei martore a fost considerată neîntemeiată cât timp această declarație s-a coroborat cu declarația martorei -, precum și cu răspunsul reclamantului la interogatoriu, în sensul că părțile au avut mai mulți porci, din care în decembrie 2006 reclamantul a vândut unul, ceilalți împărțindu-i în mod egal cu pârâta, motivând că porcul vândut l-ar fi crescut singur, ori, este greu de crezut că în condițiile în care nu exista decât un de porci, reclamantul ar fi putut să crească singur un porc, cu atât mai mult cu cât cea care stătea acasă și creștea animalele era pârâta.

Faptul că martora a declarat că bucătăria de vară se vede din strada deși se afla în spatele casei, nu a însemnat că declarația sa referitoare la existența porcului vândut nu corespunde realității cât timp s-a coroborat cu alte probe din dosar, însuși apelantul reclamant recunoscând faptul că a vândut acel porc crescut în gospodăria părților, iar în ceea ce privește bucătăria, fiind construită pe același teren cu casa, astfel cum a susținut martora, nu este exclus să se poată vedea din stradă atunci când s-a lucrat la această bucătărie.

Critica apelantului reclamant conform căreia eronat instanța a reținut la masa de partaj doar parțial bucătăria de vară cât timp din actele depuse la dosar coroborate cu declarațiile martorilor propuși de el a reieșit că a ridicat bucătăria de la temelie nu a fost avută în vedere întrucât potrivit raportului de expertiză tehnică construcții, transformarea terasei deschise, dar acoperită, în bucătărie de vară, a avut loc în anii 2006-2007, folosindu-se pereții existenți și stratul suport al pardoselii, astfel încât în mod corect instanța de fond a reținut la masa de partaj terasa și a exclus lucrările de închidere ale acesteia.

Referitor la apelul apelantei pârâte, motivele de apel invocate de aceasta în sensul că nu s-a ținut cont de faptul că după despărțire, în fapt reclamantul a locuit în partea lui de casă, având 3 focuri de gaze iar ea un singur foc de gaze și că este scutită de la plata acestora, că banii pretinși de ea au fost depuși de ea și de reclamant în bancă în timpul căsătoriei astfel încât sunt bunuri comune au fost considerate neîntemeiate, întrucât asemenea cheltuieli cu plata utilităților fac parte din categoria cheltuielilor efectuate pentru administrarea imobilului bun comun, fiind datorie comună a soților, astfel încât trebuie suportată de părți în cotele ce le revin, iar cu privire la banii pretins depuși de reclamantă în bancă, nu s-a făcut nicio dovadă în acest sens, astfel încât în mod corect instanța de fond nu a inclus sumele solicitate la masa de partaj.

Pretenția apelantei pârâte în sensul că instanța nu a insistat ca reclamantul să facă vreo dovadă în acest sens în condițiile în care i s-a refuzat a i se da relații cu privire la data deschiderii contului și desfășurătorul acestuia nu poate fi reținută cât timp pe de o parte potrivit art.1169 civ. cel care face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească, iar pe de altă parte, pe parcursul procesului, pârâta nu a solicitat a se efectua vreo adresă de către instanță în acest sens, sau să fie abilitată să obțină relații în acest sens de la banca unde susține că reclamantul a depus bani.

Referitor la apelurile părților, împotriva variantei de lotizare omologată de instanța de fond, tribunalul a constatat că acestea sunt fondate.

Astfel, critica apelantei pârâte în sensul că prin atribuirea corpului A de clădire trebuie să transforme o cameră în bucătărie și o alta în baie, ceea ce necesita investiții majore, iar ea nu avut asemenea posibilități materiale, că sulta stabilită prin această varianta este foarte mare afectându-i atât pe ea cât și pe copil, precum și critica apelantului reclamant în sensul că în urma acestei împărțeli i s-a atribut decât bucătăria, B și un hol, iar pârâtei sufrageria și alte 3 încăperi, au fost considerate fondate, având în vedere că într-adevăr, în această variantă ambele părți sunt dezavantajate, atât pârâta dar și copilul rezultat din căsătorie prin aceea că ar fi lipsită de baie și bucătărie, fiind necesară astfel transformarea a doua camere în spații cu această destinație, pârâta neavând însă posibilități materiale în acest sens.

Totodată, în acest fel, minorul care deja a fost traumatizat din cauza despărțirii părinților săi, ar fi nevoit să suporte și condiții de trai care l-ar traumatiza și mai mult prin lipsa băii și a bucătăriei și, mai mult chiar, dacă s-ar fi menținut această variantă, pârâta care are posibilități materiale reduse, ar fi trebuit să plătească și o sultă foarte mare în raport cu aceste posibilități, ceea ce ar afecta în mod negativ creșterea copilului ale cărui condiții de trai s-ar diminua foarte mult.

De asemenea, în această variantă și reclamantul ar fi dezavantajat întrucât s-ar atribui doar o baie, bucătărie și hol, iar pârâtei sufrageria și două camere mari, împărțire care este inechitabilă, cu atât mai mult cu cât reclamantul nu ar avea unde să-și amenajeze un spațiu de dormit.

In aceste condiții, instanța a apreciat că varianta optimă de lotizare este varianta 1 din raportul de expertiză topo refacere lotizare întocmită de expert, raport prin care pârâtei i s-a atribuit zona B din construcție, iar reclamantului zona A, astfel cum, de altfel, părțile au și folosit imobilul după despărțirea în fapt, cu excepția bucătăriei de vară pe care o folosea reclamantul, ori, în condițiile în care pârâtei i s-a încredințat spre creștere și educare minorul rezultat din căsătorie, era firesc ca aceasta să primească întreaga zona B din construcție, inclusiv bucătăria de vară, pentru a putea asigura minorului condiții normale de trai, întrucât, chiar dacă este vorba de partaj de bunuri comune dobândite de soți, nu s-a putut face abstracție de copilul rezultat din căsătorie și față de care părinții, chiar despărțiți, au obligația morală și legală să-i asigure în continuare toate condițiile necesare unei dezvoltări normale.

In speță însă, în condițiile în care în locuința edificată de cei doi foști soți tatăl locuiește cu actuala concubina și cu fiul acesteia, a lipsi copilul și de confortul cu care era obișnuit prin atribuirea băii și bucătăriei reclamantului, ar fi fost și mai traumatizant pentru copil, care se vede nu numai lipsit de prezența tatălui său, dar și de acel confort care-i dădea o anumita siguranță.

Mai mult chiar, în această variantă sulta este mult redusă, respectiv 9776,99 lei față de sulta stabilită prin varianta propusă de instanța de fond.

De asemenea, potrivit acestei variante, părțile au rămas în indiviziune asupra cotețului de porc și păsări, având în vedere că din schițele existente la dosar, a reieșit că nu mai exista spațiu pentru construirea unui asemenea, ori, ținând seama de zona amplasării locuinței, ambele părți au avut dreptul de a crește porc și păsări.

Pretenția apelantului reclamant de a i se atribui în întregime imobilul nu a fost avută în vedere cât timp părțile au avut o contribuție egală la edificarea construcției, iar art.741 civ. prevede că la formarea și compunerea loturilor, trebuie să se dea în fiecare parte, pe cât se poate, aceeași cantitate de mobile sau de imobile, iar casa poate fi împărțită în două unități locative distincte având intrări separate, iar pârâta nu deține o altă locuință unde să se poată muta împreună cu copilul și, de altfel, ar fi fost și nedrept din punct de vedere moral ca, în condițiile în care casa a fost edificată pe terenul dobândit de la părinții pârâtei și cu ajutor major din partea acestora, imobilele să-i profite în mod exclusiv reclamantului.

Prin urmare, tribunalul, in raport de aceste considerente, a respins cererea privind completarea probatoriilor cu altă expertiză solicitată de apelantul reclamant având în vedere că în cauză s-au efectuat suficiente rapoarte de expertiză, reclamantul urmărind în realitate să obțină întregul imobil în natură, o asemenea solicitare neputând fi însă luata în considerare în condițiile sus-arătate.

Totodată, în baza art.296 pr.civ. instanța a respins apelurile declarate de apelanți împotriva încheierii interlocutorii din data de 07.11.2007 și a admis apelurile declarate de aceștia împotriva sentinței civile nr.1933/11.06.2008, a schimbat în parte sentința apelată și a dispus partajarea bunurilor comune conform variantei I (întâi) din raportul de expertiză topo refacere lotizare întocmită de expert (251-252) și a menținut restul dispozițiilor sentinței.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs în termen legal reclamantul, considerând-o nelegală și netemeinică în raport de prevederile art.304 pct.6-9 Cod pr.civilă constând în aceea că în mod nelegal s-au stabilit cote egale de contribuție a părților la dobândirea bunurilor comune, deși recurentul a dovedit că a avut o contribuție mai mare,respectiv de 65%,fiind singurul care a obținut venituri pe parcursul căsătoriei, a făcut împrumuturi bancare și, a beneficiat de sume importante de bani de la frații săi aflați la muncă în străinătate, a achiziționat materiale și a plătit meseriași pentru edificarea construcției bun comun; că în mod ilegal s-a reținut că recurentul trebuie să răspundă față de comunitatea bunului cu suma de 1200 lei reprezentând val. unui porc fără a se face probe din care să rezulte că porcul vândut de recurent după despărțirea în fapt a fost crescut numai de acesta sau a aparținut comunității.

Același recurent a susținut că în mod greșit s-a reținut la masa de partaj bucătăria de vară care a fost construită de recurent după despărțirea în fapt, că instanța de apel a încălcat disp.art.295 Cod pr.civilă respingând cererea sa de efectuare a unei noi expertize și a unor noi variante de lotizare a bunurilor încălcând astfel și disp.art.741 cod civil și art. 673⁹Cod pr.civilă, schimbând varianta de lotizare.

Sub acest aspect s-a susținut de recurent că instanța de fond a omologat o variantă pe care niciuna din părți nu a solicitat-o iar instanța de apel admițând apelurile a dispus partajul conform variantei 1 din expertiza topo refacere nefăcând altceva decât să inverseze loturile părților în loc să dispună efectuarea unor alte expertize care erau necesare întrucât imobilul nu poate fi comod împărțit în natură, iar pe de altă parte există o stare conflictuală gravă, modalitatea în care s-a dispus ieșirea din indiviziune nerealizând în fapt o ieșire din indiviziune.

Prin întâmpinarea depusă la dosar pârâta a solicitat respingerea recursului ca nefundat, întrucât instanța a respectat toate dispozițiile legale aplicabile iar prin modalitatea în care s-a dispus împărțirea bunurilor s-a avut în vedere criteriul împărțirii pe cât posibil în natură, s-a respectat posesia bunurilor, s-au evitat sultele exagerate și au fost ocrotite și interesele minorului rezultat din căsătorie.

Examinând decizia atacată prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale aplicabile în cauză, Curtea constată că recursul de față este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare astfel:

În ce privește prima critică referitoare la faptul că se impunea a se reține în favoarea recurentului o cotă mai mare de participare la dobândirea bunurilor, se constată că este neîntemeiată, deoarece chiar dacă intimata nu a avut serviciu iar recurentului pe lângă salariu făcea împrumuturi la bancă și la, intimata a avut aceeași contribuție cu recurentul la dobândirea bunurilor întrucât ea s-a ocupat de munca în gospodărie, de creșterea și educarea minorului, lucra pământul din gospodărie, vindea produsele obținute,îngrijea animalele și mai câștiga bani și din faptul că mergea în sat și făcea injecții de câtre ori era solicitată. Deci, și pârâta intimată a realizat venituri, a prestat muncă în egală măsură cu soțul său și a participat la dobândirea masei bunurilor comune, sub acest aspect în mod corect instanțele reținând cote egale ale părților de contribuție la dobândirea bunurilor comune.

Apărarea recurentului în sensul că a beneficiat de ajutoare din partea fraților plecați la muncă în străinătate nu a fost avută în vedere în condițiile în care nu s-au făcut dovezi certe decât cu privire la suma de 600 euro pe care acesta a primit-o în septembrie 2005, dar nu s-a făcut însă dovada la ce anume au fost folosiți acești bani care oricum nu reprezintă o sumă importantă care să determine stabilirea unei cote de 65% în favoarea recurentului.

Cât privește pretinsele împrumuturile la în mod corect s-a reținut, față de recunoașterea intimatei la interogatoriu, că recurentul a făcut un singur împrumut la care a fost folosit la cumpărarea de cărămizi pentru casă.

Împrejurarea că recurentul s-a ocupat de achiziționarea materialelor necesare edificării casei și a plătit muncitorii nu este de natură a acorda acestuia o cotă majorată, astfel că sub toate aspectele invocate criticile sunt nefondate.

Susținerea potrivit căreia s-a reținut greșit la masa de partaj a sumei de 1200 lei reprezentând val. unui porc este neîntemeiată întrucât din răspunsul recurentului la interogatoriu coroborat cu depozițiile martorilor, rezultă că părțile au avut mai mulți porci, din care recurentul reclamant a vândut unul în decembrie 2006, ceilalți împărțindu-i în mod egal cu pârâta, nefăcându-se nici o dovadă că porcul vândut a fost crescut exclusiv de recurent.

În ceea ce privește bucătăria de vară despre care reclamantul recurent a susținut că a ridicat-o exclusiv și deci nu trebuia reținută la masa de partaj se constată că instanțele au procedat corect în condițiile în care s-au făcut dovezi și rezultă din raportul de expertiză construcții că această bucătărie s-a realizat prin transformarea unei terase deschise folosindu-se pereții existenți în perioada 2006 - 2007, împrejurări în care corect instanța de fond a reținut la partaj terase excluzând doar lucrările de închidere a acesteia.

Ultima critică formulată de recurent în sensul că varianta de lotizare omologată de instanța de apel încalcă dispă.art.741 Cod civil și art.673⁹Cod pr.civilă și că instanța de apel în mod greșit nu a încuviințat efectuarea unor alte expertize este neîntemeiată.

Instanța de apel nu a încuviințat efectuarea unor alte rapoarte de expertiză deoarece avea la dosar expertizele efectuate la instanța de fond care cuprind mai multe variante de lotizare,astfel că nu se mai impunea a se efectua alte expertize.

Modalitatea în care s-a dispus ieșirea din indiviziune este cea legală și corectă întrucât respectă criteriile de atribuire prevăzute de lege împărțind locuința ambelor părți, pârâtei atribuindu-i-se zona B din construcție și reclamantului zona A,așa cum părțile au și stăpânit în fapt imobilul după despărțirea în fapt, mai puțin bucătăria de vară care deși o folosea reclamantul este atribuită pârâtei și aceasta în mod corect pentru că ei i s-a încredințat spre creștere și educare minorul rezultat din căsătorie și dându-i-se zona B era normal să primească și bucătăria care se include în această zonă.

Pe de altă parte această variantă prevede o sultă redusă, mai mică decât cea stabilită la instanța de fond iar faptul că unele anexe cum sunt cotețul de porc și păsări rămân în indiviziune, ca și parte din teren, nu duc la concluzia că nu s-a realizat ieșirea din indiviziune.

Configurația terenului nu permitea o ieșire din indiviziune totală iar anexele sus menționate trebuie folosite în comun neexistând altele de acest gen și nici posibilități pentru construirea altora.

Pentru considerentele arătate recursul de față este nefondat urmând a fi respins ca atare, în cauză nefiind incidente motivele de casare sau modificare a hotărârii prev. de art.304 Cod pr.civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul domiciliat în,- jud. P împotriva deciziei civile nr. 509 din 25 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, a sentinței civile nr. 1933 din 11 iunie 2008 și încheierii interlocutorii din 7 noiembrie 2007 pronunțate de Judecătoria Câmpina, în contradictoriu cu pârâta domiciliată în,- jud.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, azi 10 februarie 2009.

Președinte, JUDECĂTORI: Eliza Marin, Maria David Elisabeta Gherasim

- - - - - -

Grefier,

- -

Red. EM/BA a- Trib.

2 ex./11.02.2009 ; R

f- Operator de date cu caracter personal

Notificare nr. 3120/2006

Președinte:Eliza Marin
Judecători:Eliza Marin, Maria David Elisabeta Gherasim

← Stabilire program vizitare minor. Decizia 1385/2009. Curtea de...		Plasament. Decizia 1476/2009. Curtea de Apel Bacau →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Divort. Decizia 117/2009. Curtea de Apel Ploiesti