Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia 1284/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 1284
Ședința publică de la 09 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Gabriela Ionescu
JUDECĂTOR 2: Tania Țăpurin președinte secție
JUDECĂTOR 3: Costel Drăguț președinte instanță
Grefier -
Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamantul împotriva deciziei civile nr. 209 din 31 august 2009, pronunțată de Tribunalul Olt în dosar nr-, și a sentinței civile nr. 617 din 12 februarie 2009, pronunțată de Judecătoria Caracal în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâta, având ca obiect partaj bunuri comune.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns recurentul reclamant, lipsind intimata pârâtă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se următoarele: recurentul reclamant a depus înscrisuri în susținerea cererii de recurs, iar intimata pârât a formulat cerere de amânare pentru angajare apărător.
Recurentul reclamant a depus dovada achitării taxei de timbru și a lăsat la aprecierea instanței cererea de amânare formulată de intimată.
Curtea a respins cererea de amânare formulată de intimata pârâtă, ca neîntemeiată.
Considerând cauza în stare de soluționare, a acordat cuvântul asupra recursului punând în discuție și faptul că recurentul reclamant a formulat critica privind cotele și pasivul comunității, pentru prima dată în recurs.
Recurentul reclamant a susținut oral motivele de recurs formulate în scris, arătând că partajarea bunurilor comune ar fi trebuit să se realizeze în funcție de veniturile părților, iar din dosar nu reiese situația veniturilor intimatei. A mai susținut că terenul și autoturismul au fost subevaluate. A pus concluzii de admitere a recursului.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Prin sentința civilă nr. 617/12.02.2009, pronunțată de Judecătoria Caracal, în dosar nr-, s-a admis în parte acțiunea civilă de partaj bunuri comune formulată de reclamantul - pârât împotriva pârâtei - reclamante.
S-a admis în parte cererea reconvențională a pârâtei - reclamante.
S-a admis capătul din cererea reconvențională a pârâtei privind complinirea masei partajabile cu suma de 3000 EURO însușită pe nedrept de reclamantul - pârât.
A fost omologat raportul de expertiză mobiliară întocmit în cauză de expertul constructor, raportul de expertiză agricolă întocmit de expertul agricol, raportul de evaluare bunuri mobile întocmit de expertul și raportul de expertiză auto întocmit de expertul.
S-a dispus împărțirea bunurilor comune dobândite în timpul căsătoriei prin contribuție comună și egală prin formarea și atribuirea de loturi astfel:
LOTUL NR.1 s-a atribuit reclamantului - pârât care a primit în natură:autoturismul marca Wolswagen înmatriculat cu nr.OT.13-, în valoare de 20.600,103 RON;teren arabil în suprafață de 2200 mp.situat pe raza Municipiului C, în 67, 17 cu vecini: N -, A -, MZ - De.293, Mn. - De.290, identificat cu nr. cadastral 2944 dobândit în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.138/13.01.2007 de BNP C - în valoare de 77.000,00 lei;1 computer în valoare de 500 lei;1 televizor marca în valoare de 200 lei;1 player cu sistem audio (5+1) în valoare de 200 lei;2 servicii pahare în valoare de 30 lei;1 set farfurii în valoare de 40 lei; urmând să plătească sultă lotului nr.2 în suma de 6.930,00 lei și 1.500 EURO (cota de din 3000 EURO).
LOTUL NR.2 s-a atribuit pârâtei - reclamante care a primit în natură apartamentul situat în Municipiul C,-, -.2,.10, județul O, având 2 camere și dependințe în valoare de 80.200,00 lei; precum și următoarele bunuri mobile: combină frigorifică în valoare de 1.100 lei;mașină de spălat în valoare de 500 lei;aragaz cu 4 ochiuri în valoare de 400 lei;cuptor cu microunde în valoare de 200 lei;mobilă bucătărie în valoare de 400 lei;mobilă sufragerie în valoare de 500 lei;o canapea extensibilă în valoare de 500 lei;aspirator Panasonic în valoare de 150 lei;1 televizor color în valoare de 200 lei;4 poteci persane în valoare de 160 lei;un fier de călcat în valoare de 80 lei;un set oale inox în valoare de 100 lei;un set în valoare de 100 lei;servicii cafea în valoare de 80 lei;1 set farfurii în valoare de 40 lei.
S-a constatat că următoarele bunuri sunt bunuri proprii aparținând pârâtei - reclamante: o garnitură mobilă dormitor (pat de mijloc, noptiere, bibliotecă și șifonier) primit cu titlu de zestre de la părinți.
A fost obligat reclamantul - pârât să-i restituie bijuterii din aur în greutate de 20 gr.
S-a constatat că pasivul comunității este în sumă de 12.495 EURO (credit BRD) ce va fi suportat de fiecare parte în cotă de, constând în suma de 9720 EURO = rest rămas nerambursat din creditul ipotecar în valoare de 10.500 EURO, către BRD - Agenția C și 2775 EURO reprezentând rest rămas nerambursat din creditul de nevoi personale în valoare de 3000 EURO, către aceeași bancă.
A fost obligat reclamantul - pârât la plata sumei de 4.202,94 lei către pârâta - reclamantă, reprezentând cota de din datoriile comune în valoare totală de 8.405,88 lei, achitate exclusiv de pârâta - reclamantă.
A fost obligat reclamantul-pârât la plata sumei de 2.200 lei reprezentând cota de din descoperirea de card (4.400 lei) folosită în interes comun pe perioada căsniciei.
Prin aceeași sentință au fost compensate în totalitate cheltuielile de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că părțile au dobândit în timpul căsătoriei, prin contribuție egală, bunurile solicitate prin acțiunea reclamantului și cererea reconvențională a pârâtei, reținute prin încheierea de admitere în principiu din 15.12.2008, constatându-se de asemenea și un pasiv al comunității de bunuri provenind din credit ipotecar și pentru nevoi personal, neachitat integral și contravaloarea utilităților comune achitate exclusiv de pârâtă pentru apartamentul bun comun.
Împotriva sentinței a declarat apel reclamantul, care a criticat sentința pentru netemeinicie, susținându-se că atât valoarea, cât și modul de atribuire în natură a bunurilor comune este contrar celor ce a reieșit din probe, că valorile rezultate din expertize nu corespund realității, iar actele care atestă cheltuieli efectuate de pârâtă însumează o altă valoare, că s-au formulat obiecții care au fost respinse nejustificat, iar bunurile nu au fost dovedite în totalitate.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimata pârâtă a invocat excepția tardivității apelului, susținând că acesta a fost declarat cu depășirea termenului de 15 zile prev.de art. 284 al.1 cod procedură civilă în raport de dovezile de comunicare existente la dosar.
Pe fondul cauzei s-a solicitat respingerea apelului și menținerea hotărârii pronunțate de instanța de fond.
Prin decizia civilă 209 din 31 august 2009 pronunțată de Tribunalul Olts -a respins apelul ca nefondat.
Tribunalul a reținut că nu s-a luat act de prima instanță despre schimbarea domiciliului reclamantului și comunicarea hotărârii s-a făcut la vechiul domiciliu indicat prin acțiunea introductivă, astfel că apelul nu poate fi considerat ca tardiv formulat.
S-a motivat că bunurile care compun masa de partaj au fost stabilite în mare parte prin recunoașterea la interogatoriu a reclamantului, coroborată cu restul probatoriilor administrate în cauză, valoarea bunurilor fiind stabilită corect de experții numiți de instanță. Terenul reținut la partaj și apartamentul care a constituit bun comun al părților s-au evaluat la prețul de liberă circulație.
În ceea ce privește lotizarea, instanța de fond a reținut că terenul nu este comod partajabil în natură deoarece astfel ar scădea valoarea sa economică prin dificultățile de exploatare mecanizată, dată fiind lățimea acestuia, bunul fiind atribuit integral în lotul reclamantului.
În lotul său au fost de asemenea atribuit autoturismul pe care l-a avut în posesie din momentul dobândirii și pe perioada despărțirii în fapt și o serie de bunuri mobile de mică valoare.
Intimatei pârâte i s-a atribuit apartamentul și bunurile mobile aflate în apartament, avându-se în vedere că pârâta nu are o altă locuință, a achitat din venituri proprii taxele și impozitele pe perioada despărțirii în fapt, ratele și dobânzile la credite, are probleme grave de sănătate, suferind o operație pe cord deschis, în timp ce apelantul pârât s-a mutat practic din domiciliul comun, locuind în prezent cu o altă femeie.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul, motivând că în mod greșit a fost stabilită o cotă egală a soților la dobândirea bunurilor comune, fără să se țină seama de veniturile acestora, că a fost greșit stabilit pasivul comunității de bunuri iar evaluarea bunurilor nu este corectă. Recurentul a arătat că au fost reținute o serie de cheltuieli ca datorii comune, însă calculul acestora este eronat, iar cheltuielile de întreținere începând cu data de 1.04.2008 cad exclusiv în sarcina pârâtei, care folosea singură locuința. S-a criticat suma de bani reținută ca datorie din cardul pârâtei, arătându-se că aceasta putea oricând efectua retrageri de numerar, că până în luna septembrie 2008 părțile au achit împreună ratele creditului contractat, aspect ignorat de instanțe.
Recursul nu este fondat și urmează a fi respins pentru următoarele considerente.
Din interpretarea dispozițiilor art. 299 alin. 1 și art. 377 alin 2 pct. 2, care prevăd că sunt irevocabile hotărârile date în primă instanță care nu au fost atacate cu apel, se desprinde concluzia că împotriva hotărârii date în primă instanță care nu a fost atacată cu apel nu se mai poate declara recurs.
Această concluzie exprimă regula ierarhiei în folosirea căilor de atac. Regula se aplică și în ceea ce privește criticile pe care părțile le pot formula în căile de atac.
Astfel, instanța de recurs nu poate să examineze omisso medio aspecte de fond care nu au făcut obiectul controlului instanței de apel. Atunci când sentința a fost apelată parțial, adică apelantul a invocat nelegalitatea sau netemeinicia unor chestiuni dezlegate de prima instanță, dar a fost de acord cu hotărârea sub alte aspecte, soluția dată cu privire la capetele de cerere neapelate a devenit irevocabilă și nu poate face obiectul criticilor direct în recurs.
Se constată, așadar, că recurentul a formulat prima critică omisso medio, fiind astfel inadmisibil a fi analizată direct în recurs.
În speță, reclamantul a criticat în apel compunerea masei partajabile, arătând în mod generic că nu s-a dovedit că toate bunurile fac parte din masa partajabilă și că actele depuse atestă cheltuieli efectuate de pârâtă într-ul alt cuantum decât cel reținut de instanță. O altă critică, reluată și în recurs, a privit modalitatea de evaluare a bunurilor.
Față de modul în care reclamantul a înțeles să își dezvolte motivele de apel, sentința judecătoriei a devenit irevocabilă în ce privește cota de contribuție a soților la dobândirea bunurilor comune, astfel încât această critică nu poate fi formulată direct în recurs.
De asemenea, reclamantul a adus critici în recurs care nu au făcut obiectul analizei în apel, referitoare la stabilirea pasivului comunitar. Prima instanță a reținut că soții au datorii comune constând în împrumuturi bancare și cheltuieli pentru utilitățile locuinței comune. Acestea fac parte din patrimoniul comun al soților, ca pasiv, existând obligația de a suporta în cote egale datoriile comune. Deși în apel s-a criticat compunerea masei partajabile ( ceea ce ar presupune că se au în vedere atât bunurile cât și datoriile) și s-a arătat că nu au fost corect reținute cheltuielile făcute de pârâtă, reclamantul nu a precizat în ce constă critica sa, la care acte s-a referit și sub ce aspect sentința nu corespunde adevărului. A critica la modul generic o hotărâre judecătorească, susținând doar că actele depuse atestă o altă sumă de bani decât cea reținută, nu este suficient pentru ca instanța de control judiciar să fie investită, aceasta neavând obligația ca, din oficiu, să analizeze dacă fiecare bun în parte a fost corect inclus în patrimoniul foștilor soți.
Dezvoltarea criticilor în căile de atac reprezintă un aspect al principiului disponibilității, rolul activ al judecătorului fiind cenzurat de aplicarea acestui principiu.Ca urmare, criticile din recurs privind data până la care recurentul putea fi obligat la plata cheltuielilor de întreținere nu au făcut obiectul analizei în apel.
Curtea are în vedere faptul că stabilirea situației de fapt și modalitatea de interpretare a probelor reprezintă atributul exclusiv al instanțelor de fond, în timp ce recursul, ca și cale extraordinară de atac, stabilește modul de aplicare a legii la situația de fapt deja reținută.
Instanțele anterioare au stabilit masa bunurilor comune și datoriile comune ale soților pe baza probelor administrate, inclusiv recunoașteri la interogatoriu și acte depuse la dosar, iar în modul de interpretare a probelor nu se constată încălcări ale dispozițiilor legale, așa încât critica adusă nu este fondată.
Cât privește evaluarea bunurilor, se apreciază că instanțele anterioare au făcut o corectă aplicare a prevederilor art. 673/6, stabilind valoarea bunurilor la data realizării partajului, în raport de prețurile reale, practicate pe piața mobiliară și imobiliară.
La judecătorie, terenul a fost inițial evaluat prin raportul de expertiză depus la filele 182 și urm. fiind stabilită valoarea terenului de 2200. la 22 000 lei, adică 10 lei/ În adresa 11/14.01.2009 depusă la fila 191 dosar din partea unei agenții imobiliare s-a arătat că prețul practicat în zona unde se află terenul este de 10-20 euro/, astfel că s-a încuviințat reevaluarea terenului de către un alt expert, care a stabilit, în lucrarea depusă la filele 235 și urm. din dosar că prețul terenului este de 77 000 lei, adică 35lei/ Expertul precizat în raportul său care a fost modalitatea de calcul a prețului, constatându-se că au fost respectate prevederile legale privind evaluarea la valoarea de circulație.
Ambii experți au arătat că terenul este în imediata vecinătate a intravilanului localității, iar din adresa 788/22.01.2009 a Primăriei Car ezultat că o parcelă învecinată, din aceeași a fost trecută în intravilan, fiind posibil ca și suprafața în litigiu să facă obiectul extinderii de intravilan a localității, ceea ce justifică stabilirea unui preț ridicat.
În condițiile în care prețul stabilit prin cel de al doilea raport de expertiză este conform prețului practicat în vânzările de teren din zonă, situându-se chiar la limita minimă a prețurilor de pe piața imobiliară, instanțele de fond au apreciat probele prin coroborare și au reținut valoarea de 35 lei/ pentru teren.
În atare situație criticile aduse de recurent sunt nefondate, ele fiind o simplă afirmație subiectivă a părții, neconfirmată de probe care să ateste că s-a făcut o supraevaluare a bunului.
Constatând că nu sunt incidente în speță motive de nelegalitate a deciziei, în sensul dispoz. art. 304, recursul se va respinge ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurentul reclamant, împotriva deciziei civile nr. 617/12.02.2009, pronunțată de Tribunalul O l t, în dosar nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 09 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red./tehnored.GI
2ex/17.11.2009
JF.
,
Președinte:Gabriela IonescuJudecători:Gabriela Ionescu, Tania Țăpurin, Costel Drăguț
| ← Contestare recunoastere paternitate. Decizia 16/2009. Curtea de... | Stabilire paternitate. Decizia 142/2010. Curtea de Apel Craiova → |
|---|
