Stabilire paternitate. Decizia 142/2010. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 142
Ședința publică de la 02 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Costinela Sălan
JUDECĂTOR 2: Oana Ghiță
JUDECĂTOR 3: Tatiana Rădulescu
Grefier - -
Pe rol judecarea recursului declarat de recurentul reclamant împotriva deciziei civile nr. 306 din 27 octombrie 2010, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul pârât, având ca obiect stabilire paternitate.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul reclamant asistat de avocat, lipsind intimatul pârât.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care;
Se depune taxă judiciară de timbru în valoare de 4 lei consemnată prin chitanța nr. 561-26-0017 din 26.01.2010 și timbru judiciar de 0.15 lei.
Instanța constatând că nu mai sunt cereri de formulat și excepții de invocat, apreciază cauza în stare de soluționare și acordă cuvântul asupra recursului de față.
Avocat, pentru recurentul reclamant, arată că instanța de apel, în mod greșit a apreciat că cererea de stabilire paternitate este prescrisă.
De asemenea, apreciază că este netemeinică motivarea instanței de apel cu privire la lipsa de interes a reclamantului în administrarea probelor în sensul că o nouă convocare a pârâtului la Institutul de Medicină Legală " Minovici" nu s-a putut discuta în contradictoriu cu reclamantul deoarece acesta nu s-a prezentat în fața instanței de apel. Susține că la propunerea probelor a fost prezent apărătorul reclamantului, dar singura probă admisă a fost cea cu interogatoriul pârâtului.
Arată că față de prevederile art. 225 Cod procedură civilă instanța de apel ar fi trebuit să interpreteze ca o recunoaștere refuzul pârâtului de a se prezenta la interogatoriu și la Institutul de Medicină Legală " Minovici".
În raport de cele susținute pune concluzii de admiterea recursului, modificarea deciziei și pe fond admiterea acțiunii, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Prin sentința civilă nr. 1748 din data de 01.07.2009 pronunțată de Judecătoria Motru în dosarul nr-, a fost respinsă acțiunea având ca obiect stabilire paternitate formulată de reclamantul.
S-a reținut că prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Motru la data de 06.11.2008 sub nr-, reclamantul a chemat în judecată pe pârâtul, solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța să se stabilească paternitatea pârâtului, numele acestuia să fie trecut în certificatul său de naștere la rubrica "tatăl"; să păstreze numele de familie obținut la naștere; să fie obligat pârâtul la plata unei pensii lunare de întreținere în raport cu veniturile pe care le obține, iar în conformitate cu prevederile art.6-8 din OUG nr.51/2008, a solicitat acordarea de ajutor public judiciar.
Că, în motivarea cererii reclamantul a arătat că pârâtul este tatăl său, nașterea sa survenind la data de 05.03.1990, ca urmare a relațiilor de concubinaj pe care pârâtul le-a avut cu mama sa, pârâtul i-a acordat întreținere materială și susținere efectivă până la împlinirea vârstei de 10 ani după care, datorită unor situații conflictuale între pârât și mama sa, a încetat orice legătură, fiindu-i interzis chiar să-și salute tatăl pe stradă.
S-a mai reținut că mama reclamantului a refuzat să-l cheme în judecată pe pârât pentru stabilirea paternității, iar reclamantul fiind lipsit de capacitatea de exercițiu și de posibilități materiale, nu a putut să exercite acțiunea de chemare în judecată, decât după împlinirea vârstei de 18 ani și respectiv a apariției OUG nr.51/2008, învederând că are cunoștință despre faptul că pârâtul este tatăl său, atât din propriile amintiri, cât și din relatările mamei sale și a înscrisurilor în posesia cărora se află, respectiv corespondență între mama sa și pârât, precum și planșe foto.
În drept, reclamantul și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art.60, art.62-65, art.42,44, art.93-94 Codul familiei (Legea nr.4/1953) art.6-8 din OUG nr.51/2008.
În același timp, instanța de fond a reținut că nu au rezultat legăturile intime dintre pretinsul tată și mama copilului în perioada concepției, astfel că nu se poate avea certitudinea că pârâtul ar fi pretinsul tată.
Este adevărat că în cauză s-a încuviințat și o probă serologică și pentru administrarea căreia se impunea a fi prezent și pârâtul căruia i s-a adus la cunoștință acest fapt, însă inacțiunea sa de a se prezenta la IML, în lipsa coroborării cu alte probe certe, nu poate duce la concluzia că ar fi prezumtivul tată al reclamantului.
Dimpotrivă, declarația martorului, G este în sensul că pârâtul nu a fost văzut în compania unei alte femei, exceptând pe soția sa.
Instanța a apreciat că în cauză nu s-a făcut dovada legăturilor intime dintre pârât și mama reclamantului în perioada concepției copilului.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel reclamantul, criticând-o ca netemeinică și nelegală.
A motivat că instanța nu a avut rol activ, neadministrând probe, soluționând cauza pe o prezumție de paternitate ce nu este incidentă în cauză, nefiind născut în timpul căsătoriei anterioare a mamei sale și că a fost născut în anul 1990, iar mama sa a divorțat în anul 1986, ceea ce face neaplicabilă prezumția legală a paternității copilului rezultat din căsătorie.
A susținut că instanța de fond nu a interpretat corect declarațiile martorilor și că, deși a solicitat și a fost încuviințată proba cu expertiza serologică și ADN, pârâtul nu s-a prezentat la Institutul " Minovici" pentru prelevare de probe, ceea ce trebuia interpretat în favoarea reclamantului.
Prin decizia civilă nr.306 din 27 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, s-a respins ca nefondat apelul declarat de apelantul reclamant.
S-a reținut, din declarațiile martorilor audiați în cauză, că între pârât și mama reclamantului au fost relații apropiate, primul acordându-i sprijin moral și material, însă nici unul din martori nu face referire la perioada anterioară nașterii reclamantului.
Că, din declarațiile martorilor nu a rezultat că în perioada concepției copilului situată potrivit textului legal menționat între a 300 zi și a 180 zi, pârâtul ar fi întreținut relații intime cu mama reclamantului.
S-a apreciat că, deși fost încuviințată proba științifică constând într-o expertiză medico-legală de stabilire a paternității prin compararea ADN-ului părților, nici măcar în apel reclamantul nu a insistat în administrarea acesteia, rezumându-se la a depune concluzii scrise.
Or, simpla neprezentare a pârâtului la efectuarea expertizei medicale nu poate fi apreciată de instanță ca o mărturisire deplină în sensul art. 225 Cod pr. civilă, ci această atitudine procesuală a pârâtului trebuie coroborată cu celelalte probe, pentru a stabili în concret situația de fapt afirmată de reclamant.
S-a reținut de asemenea, că potrivit art. 60 Codul familiei, acțiunea în stabilirea paternității poate fi pornită în termen de un an de la nașterea copilului, iar în cazul în care mama a conviețuit cu pretinsul tată, ori dacă acesta a prestat copilului întreținere, termenul de un an va curge de la încetarea conviețuirii ori a întreținerii. Sub acest aspect, însuși reclamantul a arătat în acțiunea sa că pârâtul i-a acordat întreținere până la împlinirea vârstei de 10 ani.
Tribunalul a apreciat că reclamantul s-a născut în 1990, iar întreținerea de către pârât s-a finalizat în anul 2000, termenul pentru introducerea acțiunii civile de stabilire paternitate ce aparține copilului conform art. 59 Codul familiei și care se exercită în numele său de către mamă sau de reprezentantul legal, s-a prescris, termenul de un an împlinindu-se anterior introducerii acțiunii.
În aceste condiții, reclamantul trebuia să dovedească existența vreunei cauze de suspendare sau întrerupere a cursului prescripției, pentru a promova la majorat acțiunea de față, însă acesta nu a înțeles să se prezinte la judecată pentru a-și formula apărările necesare.
Împotriva acestei decizii, în termen legal a declarat recurs reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate, invocând în drept dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod pr. civilă.
A susținut că în mod greșit a fost respinsă acțiunea pentru stabilirea paternității față de pârâtul, în condițiile în care au fost administrate probatorii din care rezultă fără dubiu că pârâtul este tatăl reclamantului.
Că, deși în cauză s-a dispus efectuarea unei expertize medico - legale pentru stabilirea paternității, numai mama reclamantului s-a prezentat la Institutul de Medicină Legală " Minovici" B, pârâtul refuzând să se prezinte.
Instanța de apel nu a interpretat refuzul pârâtului de a se prezenta la Institutul de Medicină Legală ca o recunoaștere, așa cum prevede art. 225 Cod pr. civilă, în schimb, a interpretat neprezentarea reclamantului în fața instanței de apel, ca o lipsă de interes în administrarea probelor.
Recurentul reclamant a arătat faptul că este student la o facultate de la care nu poate lipsi și că cheltuielile de transport sunt mari, în raport cu veniturile sale, motiv pentru care nu s-a putut prezenta la instanța de apel.
A subliniat însă, că la discutarea probelor în apel a fost prezentă apărătoarea sa, care are dreptul legal de a solicita și de a administra probe pentru reclamant, singura probă admisă de instanță la cererea acesteia, fiind citarea pârâtului cu mențiunea prezentării la interogatoriu.
În același timp reclamantul a criticat decizia instanței de apel, arătând că în mod greșit s-a reținut că cererea de stabilire paternitate este prescrisă, ignorându-se astfel dispozițiile art. 60 alin. 4 din Codul familiei.
Recursul este fondat.
Examinând lucrările dosarului, Curtea constată că în cauză subzistă motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod pr. civilă, raportat la art. 312 alin. 5 Cod pr. civilă, hotărârea recurată fiind afectată de nelegalitate.
În primul rând, Curtea constată că tribunalul a rezolvat greșit problema prescripției acțiunii în stabilirea paternității, ignorând astfel dispozițiile art.60 alin. 4 din Codul familiei, care prevăd expres că acțiunea în stabilirea paternității aparținând copilului, nu se prescrie în timpul vieții acestuia.
a contrario, acțiunea în stabilirea paternității din afara căsătoriei poate fi introdusă de către copil oricând în timpul vieții acestuia, fiind așadar imprescriptibilă.
Deși, în speță rezultă foarte clar că acțiunea în stabilirea paternității a fost pornită de către copilul major, respectiv reclamantul, temeiul legal al acțiunii fiind dispozițiile art. 60 alin. 4 din Codul familiei, instanța de apel mod greșit face trimitere la prevederile art. 60 alin. 1 și 3 din Codul familiei, când acțiunea în stabilirea paternității este pornită de către mamă, respectiv când aceasta a conviețuit cu pretinsul tată, ori acesta a prestat copilului întreținere.
Motivarea făcută de instanță cu privire la excepția prescripției dreptului la acțiune, ca și soluția pronunțată sub acest aspect sunt în mod evident nelegale, întrucât vin în contradicție cu lucrările dosarului din care rezultă de netăgăduit că cererea de chemarea în judecată a fost făcută de copilul major, și nu de mama sa, cât și cu prevederile art. 60 alin. 4 din Codul familiei.
Față de aceste considerente, Curtea constată că acțiunea în stabilirea paternității promovată de reclamantul a fost introdusă în termenul legal prevăzut de art. 60 alin. 4 din Codul familiei și prin urmare, în mod greșit tribunalul a reținut că aceasta este prescrisă.
În același timp, Curtea constată că tribunalul a făcut o cercetare incompletă a fondului litigiului, în condițiile în care nu a administrat probatorii suficiente și pertinente pentru a stabili cu exactitate situația de fapt în cauza dedusă judecății, aspect relevant pentru pronunțarea unei hotărâri legale și temeinice.
Astfel, față de împrejurarea că la prima instanță s-a încuviințat proba cu o expertiză medico - legală la Institutul " Minovici" din B, expertiză ce nu s-a putut efectua ca urmare a refuzului pârâtului de a se prezenta pentru recoltarea probelor serologice, tribunalul avea obligația în conformitate cu prevederile art. 129 alin. 5 Cod pr. civilă, să stăruie pentru administrarea acestei probe, deosebit de relevantă pentru stabilirea adevărului.
Câtă vreme instanța nu a procedat în modul arătat, aceasta nu-și putea forma o convingere clară numai pe baza probatoriului existent la dosar, deoarece aceste este insuficient, pentru a se putea pronunța o decizie în conformitate cu legea.
Motivarea instanței de apel cu trimitere generică la declarațiile martorilor din care rezultă o anumită stare de fapt, cu ignorarea celorlalte depoziții de martori ce combat starea de fapt reținută, nu poate fi considerată o argumentare juridică a soluției pronunțate și implicit, nu poate duce la concluzia că în speță tribunalul a respectat dispozițiile art.261 pct. 5 Cod pr. civilă.
Este de netăgăduit că tribunalul nu a lămurit situația de fapt în cauza dedusă judecății, ceea ce echivalează cu necercetarea fondului procesului, conducând inevitabil la pronunțarea unei hotărâri afectată de nelegalitate.
În aceste condiții, Curtea nu poate exercita un control judiciar eficient care să asigure respectarea dreptului recurentului reclamant la un proces echitabil în sensul art. 6 din CEDO și art. 21 alin. 3 din Constituția României.
Față de această situație, recursul reclamantului este întemeiat, astfel că în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. 5 Cod pr. civilă, raportat la art. 304 pct. 9 Cod pr. civilă, va fi admis și casându-se decizia Tribunalului Gorj, urmează a se trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
În rejudecare, instanța va depune diligențele necesare pentru completarea probatoriilor, îndeosebi administrarea probei cu expertiza medico - legală de specialitate, iar în condițiile în care pârâtul refuză să se prezinte, refuzul acestuia urmează a fi apreciat și sancționat ca atare, conform prevederilor art. 225 Cod pr. civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de recurentul reclamant împotriva deciziei civile nr. 306 din 27 octombrie 2010, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul pârât.
Casează decizia și trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul Gorj.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 02 Februarie 2010.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.Judec.-
Tehn./4 ex.
18.02.2010
Jud.apel Gh.
Președinte:Costinela SălanJudecători:Costinela Sălan, Oana Ghiță, Tatiana Rădulescu
| ← Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... | Divort. Decizia 150/2010. Curtea de Apel Craiova → |
|---|
