Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia 1350/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 1350
Ședința publică de la 17 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Costinela Sălan
JUDECĂTOR 2: Oana Ghiță
JUDECĂTOR 3: Sorin Drăguț
Grefier - -
Pe rol judecarea recursului declarat de recurenta pârâtă împotriva deciziei civile nr. 138 din 19 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatul reclamant și intimații intervenienți și, având ca obiect partaj bunuri comune.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenta pârâtă asistată de avocat și intimatul reclamant asistat de avocat, lipsind intimații intervenienți și.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care;
Instanța constatând că nu mai sunt cereri de formulat și excepții de invocat, apreciază cauza în stare de soluționare și acordă cuvântul asupra recursului de față.
Avocat, pentru recurenta pârâtă, arată că motivele de recurs se întemeiază pe dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 Cod procedură civilă.
Susține că există contradicție între IAP și decizia pronunțată de Tribunalul Dolj, în sensul că deși prin IAP nu s-a reținut în favoarea reclamantului realizarea vreunor îmbunătățiri la construcția în litigiu, prin decizia Tribunalului Dolj s-a omologat raportul de expertiză întocmit de expertul, expert ce a diminuat valoarea construcției cu suma de 6477 lei, sumă care s-a reținut ca reprezentând contravaloarea îmbunătățirilor pretins efectuate de pârât.
Precizează că, o altă contradicție o reprezintă și faptul că prin IAP s-a stabilit că în masa partajabilă intră suprafața de 372 mp dobândită potrivit contractului de vânzare cumpărare și nu suprafața de 335 mp cât a evaluat expertul, susținând că suprafața reală este cea din contractul de vânzare cumpărare și nu cea indicată de pârât conform documentației cadastrale care nu îi este opozabilă, fiind efectuată "pro causa" cu scopul de a diminua masa partajabilă.
Un alt motiv de recurs arată că se referă la valoarea construcției care a fost stabilită la o sumă modică, apreciind că valoarea ce trebuie avută în vedere la partajarea construcțiilor este acea stabilită prin certificatul de impunere fiscală, singurul act necontestat.
De asemenea, susține că instanța de apel nu a motivat de ce nu este posibilă partajarea în natură în condițiile în care există două corpuri de clădite de casă cu intrări separate.
Pune concluzii de admiterea recursului, modificarea în parte a deciziei în sensul de a se constata că valoarea lotului pârâtei este mai mare cu cota de din suma de 6.477 lei, cu cheltuieli de judecată.
Avocat, pentru intimatul reclamant, solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii Tribunalului Dolj ca fiind legală, cu cheltuieli de judecată.
Apreciază că motivele de recurs invocate de pârâtă nu se încadrează în dispozițiile prevăzute de art. 309 pct. 7 și 9 Cod procedură civilă.
Arată că în mod corect instanța a omologat raportul de expertiză al expertului în care acesta a scăzut îmbunătățirile efectuate de pârât după despărțirea legală de reclamantă, prin hotărâre de divorț.
Cu privire la suprafața terenului arată că aceasta este de 335 mp așa cum rezultă din măsurători și din cadastrul efectuat, care concordă cu cele trei expertize tehnice efectuate în cauză.
Precizează că împărțirea bunurilor se face în funcție de valoarea de circulație a bunurilor imobile care ar fi mai mare decât cea stabilită în certificatul fiscal, acest motiv de recurs reprezentând o formă voalată de abuz de drept și susține că recurenta pârâtă nu a făcut dovada că această valoare ar fi mai mare decât cea stabilită în cele trei rapoarte de expertiză.
Cu privire la ultimul motiv de recurs, arată că instanța de apel a motivat care sunt argumentele repartizării în natură a imobilului, avându-se în vedere faptul că reclamantul a făcut îmbunătățiri la imobil, că acesta a fost dobândit cu aportul exclusiv al reclamantului stabilindu-se în favoarea sa un drept de creanță.
Susține că acest imobil nu este comod partajabil în natură, expertul stabilind acest aspect.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Craiova sub nr. 17161/2002, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta (), solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună partajarea bunurilor dobândite de soți în timpul căsătoriei, cu reținerea unei contribuții majorate în favoarea reclamantului la dobândirea anumitor bunuri din masa partajabilă.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că a dobândit împreună cu pârâta în timpul căsătoriei, un imobil situat în- A, actualmente nr. 18 A-B, în anul 1994, cu contribuția exclusivă a părinților reclamantului, în sumă de 20.000.000 lei, deși în act a fost trecută numai suma de 100.000 lei, compus din teren în suprafață de 372.p și casă cu 3 camere, 2 pivnițe și o bucătărie, cu precizarea că, ulterior, bucătăria a fost demolată și s-au edificat încă un dormitor, o baie și o bucătărie.
A mai arătat că în 1996, cu ajutorul părinților reclamantului, au achiziționat o centrală termică și 6 calorifere, părinții contribuind cu suma de 8.000.000 lei, sumă ce reprezintă 1/2 din valoarea investiției și că, împreună cu pârâta, a mai dobândit următoarele bunuri mobile: pentru primele două dormitoare: 2 dulapuri, 2 paturi, 2 birouri, 2 scaune; pentru cel de al treilea dormitor: un pat, o masă TV și un TV color; pentru sufragerie: un recamier, un birou; în bucătărie: mobilă formată dintr-un corp mare suspendat și un alt corp mare amplasat sub cel suspendat, o masă și 4 scaune; 3 lustre cu 3 brațe, 3 mochete din care 2 câte 2/3 mp și una de 1/10 mp, 2 covoare persane de 2/3 mp fiecare, 12. perdele, jaluzele din aluminiu la 3 ferestre; bijuterii de aur; un calculator în valoare de 3.000.000 lei, din care 2.500.000 lei au fost date de părinții reclamantului, iar calculatorul a fost dăruit fiului părților.
A precizat că a avut o contribuție mai mare, rezultată din faptul că lucra și în temeiul unor convenții civile, iar alimentele le procura de la părinții săi.
La termenul din 20.06.2002, numiții și au formulat cerere de intervenție în interesul reclamantului, solicitând a se reține contribuția majoritară a reclamantului la dobândirea bunurilor comune, contribuție rezultată din ajutorul financiar acordat acestuia.
Că, intervenienții i-au remis reclamantului suma de 20.000.000 lei în anul 1994, pentru achiziționarea imobilului din- A-B, în anul 1996 suma de 8.000.000 lei pentru achiziționarea unei centrale termice, iar în anul 1995 -1996 - suma de 2.500.000 lei în vederea achiziționării unui calculator pentru fiul acestuia.
De asemenea, intervenienții au arătat că din anul 1990 i-au asigurat reclamantului și familiei acestuia alimentele necesare.
La data de 22.08.2002, pârâta a formulat întâmpinare și cerere reconvențională solicitând admiterea în parte a acțiunii și respingerea cererii de intervenție, precum și complinirea masei partajabile cu următoarele bunuri: 4 tablouri, un frigider mic și o ladă cu 3 sertare, un frigider mare, o mașină de spălat automată, 1 TV Samsung, un autoturism marca Skoda, 6 struți.
În motivarea cererii reconvenționale, a arătat că imobilul din--B a fost cumpărat cu banii obținuți din vânzarea apartamentului situat în cartierul lui, - 5 și din economiile soților, fiind compus din 3 camere și bucătărie, iar în anul 1995 fost demolată bucătăria și au fost edificate o cameră, o bucătărie și o baie.
Cu privire la centrala termică achiziționată în anul 1996, pârâta a arătat că intervenienții nu au avut nici o contribuție, întrucât ambii soți realizau venituri.
La termenul din 22.08.2002, a fost încuviințată în principiu cererea de intervenție formulată de intervenienții și.
La data de 19.09.2002, reclamantul a formulat întâmpinare la cererea de complinire formulată de pârâtă, solicitând respingerea acesteia, cu motivarea că un frigider mic și o ladă frigorifică aparțin intervenienților care, după ce au ieșit la pensie, s-au mutat la țară și le-au lăsat aceste bunuri; struții au fost, de asemenea, achiziționați e către intervenienți, fără contribuția părților, iar autoturismul Skoda este în proprietatea unei societăți comerciale.
Cu privire la vânzarea apartamentului din lui, s-a arătat că suma obținută din vânzare a fost folosită pentru îmbunătățirile aduse imobilului, constând în construirea unei camere, băi și bucătării, iar diferența, pentru achitarea a din prețul centralei termice, de 8.000.000 lei a fost achitată de intervenienți.
La data de 06.02.2003, reclamantul a formulat cerere de complinire, solicitând obligarea pârâtei la plata a 1/2 din contravaloarea utilităților aferente imobilului în care a locuit, în sumă de 9.000.000 lei.
A motivat reclamantul că pârâtei i s-a permis să folosească o parte din imobil, însă nu a contribuit la cheltuielile aferente.
Prin încheierea de admitere în principiu din 07.04.2003, pronunțată de Judecătoria Craiova în dosarul nr. 17161/2002, a fost admisă în parte și în principiu acțiunea formulată de reclamantul, a fost admisă în parte și principiu cererea de complinire formulată de reclamant la data 06.02.2003, a fost respinsă cererea de intervenție în interesul reclamantului formulată de intervenienții și, precum și cererea convențională formulată de pârâta - reclamantă.
S-a constatat că soții au dobândit în timpul căsătoriei, cu contribuție egală, următoarele bunuri mobile: pentru primele doua dormitoare: 2 dulapuri, 2 paturi, 2 scaune, iar pentru cel de al treilea dormitor: un recamier, un birou; în bucătărie: mobila suspendată compusă din 2 corpuri mari suprapuse, o masă, 4 scaune; 3 lustre cu 3 brațe, 3 ochete din care 2 câte 2/3 și una de 1/10, 2 covoare persane, fiecare a câte 2/3, 12. perdele, jaluzele de aluminiu la 3 ferestre, centrală termică și 6 calorifere, dispunându-se sistarea stării de devălmășie în cote de 1/2 pentru fiecare parte.
S-a mai constatat că imobilul situat în- A-B, compus din casă cu 3 camere și teren în suprafață de 372., este bun propriu al reclamantului.
De asemenea, s-a constatat existența unor îmbunătățiri aduse imobilului de mai sus, constând în construirea unei camere, a unei băi și a unei bucătării, cu caracter de bun comun, realizate cu contribuția egală a soților.
S-a constatat în același timp că pârâta are un drept de creanță împotriva reclamantului, constând în 1/2 din contravaloarea îmbunătățirilor aduse imobilului.
S-a constatat un drept de creanță și al reclamantului împotriva pârâtei, constând în suma de 3.000.000 lei, reprezentând cota de 1/2 din utilitățile aferente perioadei aprilie 2002 - aprilie 2003, pentru cota de 1/2 din partea de imobil bun comun.
A fost încuviințată efectuarea unei expertize tehnice pentru evaluare și lotizare.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că în timpul căsătoriei cei doi soți au dobândit, cu contribuție egală, următoarele bunuri: 2 dulapuri, 2 pături, 2 birouri, 2 scaune (în primele 2 dormitoare), un pat, o masă TV și un TV color (în cel de al doilea dormitor), un recamier, un birou (în sufragerie), im corp mare suspendat, un corp mare amplasat sub cel suspendat, o masă, 4 scaune (în bucătărie), 3 lustre cu 3 brațe, 3 mochete din care 2 câte 2/3 și una de 1/10, 2 covoare persane de 2/3 fiecare, 12. perdele și jaluzele din aluminiu la 3 ferestre, bunuri aflate în posesia ambelor părți.
S-a mai reținut că suma de 500.000 lei, solicitată de reclamant la masa partajabilă, a fost utilizată la achiziționarea unui calculator pentru fiul părților, nefiind astfel inclusă în masa partajabilă.
S-a reținut de asemenea, calitatea de bunuri comune a centralei termice și a celor 6 calorifere, având în vedere că au fost dobândite în timpul căsătoriei.
Cu privire la imobilul situat în- A, s-a reținut că, deși a fost dobândit în timpul căsătoriei prin contract de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 32027/23.11.1994, nu are calitatea de bun comun, întrucât a fost suportat în întregime de către părinții reclamantului, operând o subrogație reală cu efecte parțiale, întrucât intenția donatorilor - părinții reclamantului, a fost de a-1 gratifica pe fiul lor, fiind astfel aplicabile dispozițiile art. 31 lit. b) Codul familiei.
S-a mai reținut că, în cursul anului 1994 au fost efectuate îmbunătățiri la imobilul situat în- A, constând în construirea unei case, a unei băi și a unei bucătării, banii provenind din vânzarea apartamentului situat în lui, - 5,. 11, bun comun.
De asemenea, s-a constatat întemeiată cererea de complinire, reținându-se un drept de creanță al reclamantului împotriva pârâtei pentru suma de 3 milioane lei cheltuieli cu energia electrică, apă, canal, aferente perioadei aprilie 2002 - aprilie 2003, acestea reprezentând datorii comune suportate în mod exclusiv de reclamant.
Cu privire la cererea reconvențională, prima instanță a reținut ca fiind neîntemeiată, având în vedere că probatoriul administrat în cauză nu a confirmat dobândirea de către soți în timpul căsătoriei a bunurilor mobile pretinse de pârâtă.
S-a mai reținut că autoturismul Skoda este inclus în capitalul social al societății comerciale, neputând fi bun comun, iar cei 6 struți au fost dobândiți cu banii părinților reclamantului.
Împotriva acestei încheieri a declarat apel pârâta, criticând-o pentru motive de nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea apelului, pârâta a arătat că imobilul situat în C,- A este bun comun, întrucât a fost dobândit de cei doi soți în timpul căsătoriei prin contribuție egală, prețul de 20.000.000 lei fiind împrumutat de părinții reclamantului, dar restituit din prețul vânzării unui apartament bun comun.
S-a mai susținut că în mod greșit s-a reținut un drept de creanță în favoarea pârâtei pentru îmbunătățirile aduse imobilului, în condițiile în care aceste îmbunătățiri au caracter de bun coachizit ce trebuie împărțit în natură, neexistând cererea vreuneia dintre părți privind constatarea unui drept de creanță.
S-a mai criticat încheierea primei instanțe și sub aspectul neincluderii în masa partajabilă a autoturismului marca Skoda ce a fost achiziționat în timpul căsătoriei, cu banii obținuți din vânzarea unui autoturism marca, bun comun, precum și din economiile celor doi soți, fiind trecut în mod fictiv în capitalul social al unei societăți comerciale.
S-a mai arătat că în mod greșit nu au fost incluse în masa partajabilă 4 tablouri, combina frigorifică, mașina de spălat automată și TV Samsung, bunuri ce există și care au fost cumpărate de soți în timpul căsătoriei.
Că, se impunea introducerea la masa partajabilă și a struților achiziționați de reclamant de la O cu bani comuni și duși la domiciliul părinților reclamantului.
La data de 26.09.2003, intimatul reclamant, precum și intimații intervenienți, a formulat întâmpinare, solicitând respingerea apelului și menținerea încheierii de admite în principiu, ca fiind legală și temeinică.
Prin decizia civilă nr. 2004/03.12.2003, Tribunalul Dolja admis apelul declarat de pârâta, a schimbat în parte încheierea de admitere în principiu în sensul că a inclus în masa bunurilor comune imobilul situat în C,- A-B (fost 18A), compus din casă de locuit și teren aferent în suprafață de 372. a constatat pentru intimatul-reclamant un drept de creanță de 20.000.000 lei, sumă ce urma a fi reactualizată începând cu data de 25.11.1004 la zi și cu care urma să se majoreze lotul acestuia; s-au menținut restul dispozițiilor încheierii de admitere în principiu.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs pârâta, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate. reiterând criticile formulate în apel.
Prin decizia civilă nr. 3 din 23 februarie 2005, pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA în dosarul nr.74/MF/2005, s-a respins ca nefondat recursul formulat de pârâtă.
S-a reținut că reclamantul deși a solicitat să se constate o contribuție a sa majoritară, aceasta nu a fost solicitată cu privire la întreaga masă partajabilă, ci cu privire la anumite bunuri.
S-a mai reținut că, față de modalitatea de redactare acțiunii, în mod temeinic instanța de apel a concluzionat că reclamantul a solicitat un drept asupra apartamentului în litigiu, drept provenit dintr-o donație a părinților săi și care nu poate fi calificat, decât ca un drept de creanță.
Cu privire la celelalte critici, s-a reținut că acestea vizează aspecte de netemeinicie a deciziei pronunțate în apel și prin urmare, nu pot fi cenzurate în recurs.
Prin sentința civilă nr. 1957/20.10.2006, Judecătoria Craiovaa admis în parte acțiunea principală completată, formulată de reclamant împotriva pârâtei și în contradictoriu cu intervenienții și, a admis în parte cererea reconvențională completată formulată de pârâta și a respins cererea de intervenție voluntară accesorie, formulată de intervenienții și.
A fost omologat raportul de expertiză întocmit de expert G, în varianta refăcută la data de 04.10.2006, s-a dispus ieșirea din indiviziune a părților și a fost atribuit reclamantului imobilul situat în C,- A, stabilindu-se ca reclamantul să plătească pârâtei o sultă în sumă de 42.931 RON, pentru partea cuvenită acesteia din imobil.
A fost omologat raportul de expertiză întocmit de expert și au fost atribuite bunurile mobile conform variantei a III - a (anexa 1 bis) din suplimentul la raportul de expertiză depus la data de 02.10.2006, stabilindu-se ca reclamantul să plătească pârâtei sultă pentru egalizarea loturilor în sumă de 405 lei.
Au fost compensate cheltuielile de judecată efectuate de părți pe parcursul procesului.
Pentru a dispune, astfel, prima instanță a avut în vedere sub aspectul lotizării, faptul că minorii rezultați din căsătorie se află în îngrijirea reclamantului, atribuindu-i imobilul acestuia.
Împotriva sentinței civile nr. 1957/20.10.2006 pronunțată de Judecătoria Craiova a declarat apel pârâta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Motivându-și apelul, pârâta a susținut că expertiza efectuată de expert G cu privire la imobil a dezavantajat-o din mai multe puncte de vedere, în primul rând pentru că același expert a întocmit raportul de expertiză atât pentru teren, cât și pentru construcții, pârâta considerând că fiecare dintre cele două expertize trebuia efectuată de câte un expert care să aibă o singură specialitate, construcții civile sau topografie.
A mai arătat că ambele imobile, atât construcția cât și terenul au fost subevaluate, iar în ceea ce privește terenul, expertul a procedat la evaluarea doar a unei suprafețe de 335 mp, fără a mai măsura terenul, bazându-se doar pe documentația cadastrală întocmită cu mai mult timp în urmă și fără a lua în considerare faptul că din contractul de vânzare-cumpărare rezultă că terenul are o suprafață de 371 mp.
A mai susținut apelanta că în mod greșit la evaluarea imobilului-construcție a fost redusă valoarea pivniței cu 50 % pe considerentul că "pereții pivniței și planșeul fac parte din locuința deținută de ", în ciuda faptului că toată construcția a fost reținută prin IAP la masa partajabilă.
De asemenea, pârâta a susținut că expertul a făcut și o serie de erori de calcul care au condus la scăderea valorii lotului său, erori constând în: actualizarea nejustificată a sumei plătite de reclamant pentru utilități pe perioada mai 2003 - iunie 2005 ajungându-se la suma de 1785 lei, majorarea lotului reclamantei cu suma de 376 lei cheltuieli de judecată, fără a exista o dispoziție a instanței în acest sens, reactualizarea sumei de 20.000.000 ROL în funcție de indicatori aleatorii și nu în funcție de indicele de inflație, comunicat de Institutul Național de Statistică.
Totodată, a considerat apelanta că în mod greșit expertul a scăzut suma de 20.000.000 lei reactualizată și suma pentru plata utilităților pe perioada aprilie 2002 - aprilie 2003 numai din lotul său, în loc să scadă valoarea reactualizată a sumei de 20.000.000 de lei (ce reprezintă contribuție proprie a reclamantului) din valoarea totală a imobilului, iar suma ce rezultă să se împartă la 2, conform contribuției comune.
Față de aceste critici aduse raportului de expertiză, apelanta a solicitat încuviințarea efectuării în apel a unor noi expertize în specialitatea topografie și construcții civile, în care să fie propuse mai multe variante de lotizare menționând că dorește a-i fi atribuită o parte din construcție sau tot imobilul.
Intimatul reclamant a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului și menținerea hotărârii primei instanțe ca legale și temeinice.
Pe cale de excepție, intimatul a invocat și tardivitatea depunerii motivelor de apel, excepție respinsă de către instanță prin încheierea de ședință din 27.03.2007, având în vedere că, potrivit art. 287 alin. 2 Teza finală, viciul decurgând din nedepunerea în termen a motivelor de apel se acoperă până la prima zi de înfățișare, termen până la care apelul a fost în speță, comunicat.
Față de împrejurarea că expertiza topografică a fost efectuată la prima instanță de către un expert neabilitat în această specialitate, tribunalul a apreciat că se impune refacerea expertizei topografice, respingând însă cererea privind efectuarea unei noi expertize în specialitatea construcții civile, ca neutilă soluționării cauzei.
Raportul de expertiză a fost depus la dosar la data de 26.06.2007, iar obiecțiunile invocate de apelanta pârâtă cu privire la concluziile raportului, au fost respinse de către instanța de apel.
Prin decizia civilă nr. 139 din 10 iulie 2007, pronunțată de Tribunalul Dolj - Secția pentru Minori și Familie în dosarul nr- s-a admis apelul declarat de pârâtă împotriva sentinței civile nr. 1957/2006 pronunțată de Judecătoria Craiova în dosarul 17161/2002.
S-a schimbat în parte sentința atacată, în sensul că s-a omologat numai în parte raportul de expertiză în specialitatea construcții civile, întocmit de expertul G, doar în ceea ce privește evaluarea construcțiilor.
S-a omologat raportul de expertiză topografică întocmit în apel d e expert .
S-a dispus ieșirea părților din starea de indiviziune cu privire la imobile.
S-a atribuit reclamantului imobilul casă și teren situat în C, str. -. -, nr. 28 (fost- A), jud. D (în aloare de 228.862 lei.)
Valoarea cuvenită acestuia este de 181.913, reprezentând 1/2 din valoarea imobilului -114.431 lei, majorată cu suma de 67.182 lei, reprezentând echivalentul sumei de 20.000.000 ROL, reactualizată începând cu data de 25.11.1994 și cu suma de 300 lei, reprezentând 1/2 din utilitățile aferente perioadei aprilie 2002 - aprilie 2003.
A fost obligat reclamantul la plata către pârâtă a unei sulte în cuantum de 46.949 lei, echivalentul valoric al imobilelor cuvenite în lot acesteia.
S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
A fost obligat intimatul reclamant la plata către apelanta - pârâtă a sumei de 220 lei cheltuieli de judecată în apel.
Pentru a se pronunța astfel tribunalul, examinând sentința atacată prin prisma motivelor invocate de pârâtă, a apreciat că apelul declarat de aceasta este fondat sub aspectul criticilor referitoare la întocmirea raportului de expertiză topografică de către un expert neabilitat în această specialitate.
In acest sens, s-a constatat că expertul G care a efectuat expertiza tehnică imobiliară la prima instanță a procedat atât la evaluarea construcțiilor, cât și la identificarea, măsurarea și evaluarea terenului, deși nu era autorizat și în specialitatea topografie, astfel cum a rezultat din datele comunicate de Biroul de Expertize Judiciare din cadrul Tribunalului Dolj.
Cu privire la teren a fost omologat raportul de expertiză topografică întocmit în apel d e expertul, instanța apreciind că această expertiză a fost efectuată cu respectarea dispozițiilor procedurale, că individualizarea terenului prin dimensiuni și vecinătăți și evaluarea acestuia au fost corecte.
In consecință, s-a constatat că valoarea totală a bunurilor imobile, casă și teren, incluse la masa partajabilă este de 228.862 lei (111.967 lei - terenul, conform evaluării din apel, 104.273 lei - casa, inclusiv pivnița și 16.115 lei - garajul, conform evaluării construcțiilor de la prima instanță). Din această sumă, fiecărei părți i se cuvenea a primi în lot în raport de cota sa de contribuție bunuri imobile în valoare de 114.431 lei.
În cazul reclamantului, s-a reținut că la această valoare se adaugă și suma de 300 lei, reprezentând 1/2 din utilitățile la imobil aferente perioadei aprilie 2002-aprilie 2003, precum și valoarea actualizată a sumei de 20.000.000 ROL începând cu data de 25.11.1994, sume cu care s-a dispus majorarea lotului reclamantului prin încheierea de admitere în principiu din 07.04.2003, astfel cum a fost modificat prin decizia civilă nr. 2004/03.12.2003 a Tribunalului Dolj, încheiere interlocutorie, care a fost atacată separat și a rămas irevocabilă.
Sub acest aspect, tribunalul a apreciat că este neîntemeiată critica apelantei în senul că în mod greșit suma de 20.000.000 ROL reactualizată, a fost imputată în totalitate doar asupra lotului pârâtei.
Referitor la solicitarea apelantei de a-i fi atribuit în lot imobilul sau o parte acestuia, tribunalul a apreciat că lotizarea realizată la prima instanță este corectă, fiind respectate dispozițiile art. 67310Cod pr. civilă și criteriile prevăzute de art. 6739pr. civilă.
Cu privire la acest aspect, s-a reținut că alcătuirea și configurația imobilului casă de locuit nu permit partajarea acestuia comod în natură, existând un singur rând de dependințe.
Mai mult, din expertizele efectuate s-a reținut că terenul pe care se află amplasată construcția are o formă ce nu permite o utilizare funcțională a locuinței, astfel încât, s-a apreciat că se justifică modul de lotizare ales de prima instanță, prin atribuirea întregului imobil uneia dintre părți, cu plata unei sulte corespunzătoare.
Cum reclamantul este cel care are posesia imobilului, a efectuat după data despărțirii părților o serie de îmbunătățiri la acesta (montarea noii centrale termice) și a plătit în exclusivitate o parte importantă din prețul imobilului, ceea ce a determinat și majorarea lotului său, s-a concluzionat că se impune ca imobilul casă și terenul aferent din Str. -. -, să-i fie atribuit în lot.
Referitor la celelalte motive de apel invocate de pârâtă, instanța a apreciat că acestea sunt neîntemeiate.
In acest sens, s-a reținut că la evaluarea construcției și a terenului ambii experți au indicat în cuprinsul rapoartelor întocmite criteriile și coeficienții care au determinat reducerea valorii de circulație a imobilului, coeficienți a căror aplicare se justifică în raport de zona amplasării imobilului, situația juridică a acestuia, natura, starea terenului, vechimea și gradul de uzură ale construcțiilor ori utilitățile existente la acestea.
Că, reducerea valorii pivniței cu 50% s-a reținut ca justificată de situația amplasării acesteia sub locuința învecinată, pereții pivniței și planșeul făcând parte din aceasta, constatări făcute personal de expert cu ocazia deplasării la imobil, când s-a întocmit și un proces-verbal cu privire la cele constatate, semnat de ambele părți.
De asemenea, s-a reținut că nu poate fi evaluat terenul de deasupra pivniței, deoarece acesta face parte din proprietatea vecinului, numitul, iar accesiunea operează în sensul că proprietarul terenului dobândește și proprietatea lucrărilor făcute asupra acestuia, și nu invers.
Neconcordanța dintre suprafața reținută la masa partajabilă prin - 372 mp și cea evaluată de expert - 334,23 mp, s-a reținut că rezultă din faptul că prima instanță s-a raportat la datele înscrise în contractul de vânzare - cumpărare nr. 32037/23.11.1994, fără a observa eroarea de dimensiuni strecurată, precum și din împrejurarea că la data încheierii acestui act, vânzătoarea nu deținea un titlu definitiv de proprietate, ci numai o adresă eliberată în baza Legii nr.18/1991, iar părțile contractante nu au procedat la întocmirea la acea dată a documentației cadastrale care în urma măsurării terenului să releve eroarea menționată.
Că, suprafața obținută însă în urma măsurătorilor efectuate cu ocazia întocmirii ulterioare a documentației cadastrale în anul 2002 (filele 26-30 din prezentul dosar) corespunde însă cu cea stabilită de expert, ceea ce este de natură a demonstra corectitudinea măsurătorilor realizate de acesta.
Cât privește erorile de calcul la care apelanta a făcut referire în motivele de apel, tribunalul a constatat că într-adevăr, nu se impunea ca expertul să facă actualizarea sumei plătite de reclamant pentru utilități pe perioada mai 2003 - iunie 2005, pe care să o impute asupra lotului pârâtei și nici să majoreze lotul reclamantului cu suma de 376 lei cheltuieli de judecată, neexistând nici o dispoziție în acest sens în încheierea de admitere în principiu, astfel cum a fost schimbată în parte prin decizia civilă nr. 2004/2003 a Tribunalului Dolj.
Aceste erori de calcul s-a reținut că au fost înlăturate însă, chiar de la prima instanță, prin răspunsul la obiecțiuni depus de expert la data de 04.10.2006, variantă refăcută în care raportul de expertiză a fost omologat și de altfel, instanța de apel nu a avut în calcul sumele menționate la stabilirea loturilor valorice si a sultei corespunzătoare.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs pârâta, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 304 pct. 9 și 312 Cod pr. civilă.
La termenul din data de 6 2007 intimatul reclamant a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului formulat de pârâtă, arătând că motivarea recursului nu îmbracă condițiile cerute de art. 304 pct. 9 Cod pr. civilă, iar ecurenta nu are interes procesual de a declara recurs în condițiile în care acesteia i s-a admis apelul și s-a omologat expertiza solicitată de aceasta în apel.
Prin decizia civilă nr.275/28 2007, pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA, s-a admis recursul declarat de recurenta - pârâtă împotriva deciziei civile nr. 139 din 10 iulie 2007, pronunțată de Tribunalul Dolj - Secția pentru Minori și Familie în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul - reclamant, intimații - intervenienți,.
S-a casat decizia și s-a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, Tribunalul Dolj.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de recurs a reținut că, referitor la imobilele supuse partajului recurenta invocat faptul că au fost subevaluate, cu privire la construcțiile cuprinse în masa partajabilă, exemplificând că s-a aplicat în mod nejustificat o reducere a valorii pivniței cu 50%, considerându-se că aceasta este amplasată pe o proprietate învecinată. Că, prin motivele de apel se fac însă și trimiteri la obiecțiunile formulate de pârâtă în fața primei instanțe cu privire la evaluarea imobilelor cuprinse în masa partajabilă.
Or, potrivit art. 292 Cod pr. civilă "părțile nu se vor putea folosi înaintea instanței de apel d e alte motive decât de cele invocate la prima instanță sau arătate în motivarea apelului, ori în întâmpinare. În cazul în care apelul nu se motivează ori motivarea apelului sau întâmpinarea nu cuprinde motive noi, instanța de apel se va pronunța, în fond, numai pe baza celor invocate la prima instanță."
În speță, observându-se obiecțiunile formulate de pârâtă cu privire la raportul de expertiză întocmit pentru evaluarea bunurilor imobile (fila 243 dosar fond), s-a reținut că pe lângă critica indicată expres prin motivele de apel, pârâta a criticat evaluarea imobilelor construcții și din alte puncte de vedere respectiv, încadrarea imobilului locuință într-o altă categorie decât cea stabilită de expert, reducerea nejustificată a valorii acestuia prin aplicarea unui coeficient de uzură de 30%, critici cu privire la care instanța de apel era pe deplin învestită și ținută să le analizeze.
S-a mai reținut că, prin respingerea probei cu expertiză prin care să se reevalueze construcțiile supuse partajului ca inutilă în fapt, instanța de apel s-a pus în imposibilitate de a analiza aceste critici, analiză care presupune cu necesitate opinia unei persoane de specialitate, fiind insuficientă în acest sens concluzia instanței în sensul că expertul ce a evaluat construcțiile în primă instanță, a indicat în cuprinsul lucrării coeficienții a căror aplicare se justifică în raport de zona amplasării imobilului, situația juridică a acestuia, vechimea și gradul de uzură al construcțiilor ori utilităților existente la acestea.
Tot cu privire la raportul de expertiză întocmit de expert G în primă instanță, s-a reținut ca fiind inexacte cele reținute de instanța de apel cu privire la reducerea valorii pivnițele cu 50%, deoarece, din procesul verbal pe care instanța de apel își întemeiază concluzia (fila 218 dosar fond), nu rezultă că pivnițele sunt amplasate pe o proprietate învecinată, pentru a se putea concluziona că pârâta a achiesat la această constatare.
S-a mai reținut că, pentru stabilirea drepturilor părților conform dispozițiilor încheierii de admitere în principiu, rămasă irevocabilă, se impunea ca din valoarea masei partajabile să se scadă valorile cu care urma a se majora lotul reclamantului, iar rezultatul acestei operații, trebuia împărțit la 2, determinându-se astfel dreptul valoric al pârâtei, la care urma a se adiționa în vederea determinării dreptului valoric al reclamantului și corecțiile valorice cu care s-a dispus majorarea lotului acestuia.
Aplicându-se această metodă de calcul exemplificativ la valoarea masei partajabile reținute de instanța de apel, a rezultat că dreptul valoric al pârâtei este de 80.690 lei, iar dreptul valoric al reclamantului este de 148.172 lei.
De asemenea cu privire la evaluarea terenului supus partajului, s-a reținut că prin notele de ședință depuse de expertul asistent al pârâtei, note ce reprezintă adevărate biecțiuni la raportul de expertiză, s-a arătat că valoarea terenului în litigiu este mai mare.
Că, diferența de valoare între calculul propus de cei doi experți nu provine în principal din diferența de curs euro/leu, așa cum se susține prin apărările formulate în recurs, ci în principal, din încadrarea imobilului într-o altă zonă (zona 0 în note și zona I în raportul de expertiză confirmat de instanța de apel cu valori de bază ale terenului diferite), astfel că, respingerea acestor obiecțiuni pe considerentul că expertul a indicat normele metodologice aplicabile și coeficienții sau indicii care au condus la reducerea valorii cauzei, constituie o motivare străină de problema invocată de pârâtă prin expertul asistent cu privire la evaluarea terenului și care nu este de natură a analiza fondul acestei obiecțiuni.
Nu s-a reținut ca fiind fondată nici critica privind nemotivarea instanței de apel a criticii referitoare la atribuirea imobilului în natură în tot sau în parte, deoarece sub acest aspect instanța de apel prezintă argumentat considerentele pentru care a reținut că se impune atribuirea imobilului în lotul reclamantului, această critică urmând a fi evaluată în fond de către instanța de apel ca și critica privind suprafața de teren care se impune a fi avută în vedere la formarea loturilor părților, critică ce ține de asemenea de fondul cauzei.
Prin decizia civilă nr.138 din 19 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, s-a admis apelul declarat de apelanta pârâtă, în contradictoriu cu intimatul reclamant și intimații intervenienții și .
A fost schimbată în parte sentința, în sensul că s-a omologat raportul de expertiză specialitatea construcții întocmit de expert și s-a constatat că valoarea imobilului supus partajării este de 139.892 lei.
A fost omologat raportul de expertiză specialitatea topografie întocmit de expert și s-a constatat că valoarea terenului aferent construcției este de 164.657 lei.
S-au atribuit reclamantului imobilele casă și teren situate în C, str. -. -, nr. 28 -B, județul D în valoare de 304.549 lei ( valoare cuvenită - lei).
A fost obligat reclamantul să plătească pârâtei suma de 113.716 lei cu titlul de sultă, reprezentând echivalentul valoric al cotei sale din bunurile imobile.
Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței.
S-au compensat cheltuielile de judecată în apel ale părților și a fost obligat intimatul la 592 lei către apelantă.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut că susținerea apelantei conform căreia valoarea imobilelor supuse partajării este mai mare decât cea reținută la instanța de fond este întemeiată, impunându-se a se avea în vedere valoarea actuală a masei partajabile, pentru a se evita prejudicierea vreunei părți prin obligarea la plata unei sulte calculată la o valoare a imobilelor, care nu mai este de actualitate.
S-a reținut de asemenea, că în mod nejustificat instanța de fond a diminuat valoarea pivniței cu 50% pentru considerentul că pereții și planșeul fac parte din locuința numitului, în condițiile în care la masa partajabilă a fost reținută cu autoritate de lucru judecat, întreaga anexă. Chiar și într-o astfel de situație, nu se justifică reducerea valorii acesteia cu 50%, situația fiind similară cu cea a apartamentelor situate în același imobil.
Că, apărarea intimatului precum că această susținere a apelantei reprezintă o obiecțiune la raportul de expertiză, obiecțiune care nu a fost formulată în termenul legal la prima instanța nu poate fi primită, critica vizând soluția adoptată de instanță având în vedere probatoriile efectuate în cauză, printre care și raportul de expertiză.
Cu privire la modul de calcul al sultei cuvenite pârâtei, având în vedere și modalitatea de calcul arătată prin decizia nr. 275/28.11.2007 a Curții de APEL CRAIOVA, precum și dispozițiile art. 315 alin. 1 Cod pr. civilă, tribunalul a reținut că se impunea ca din valoarea masei partajabile să se scadă valorile cu care urma a se majora lotul reclamantului, iar rezultatul acestei operații trebuia împărțit la 2, determinându-se astfel dreptul valoric al pârâtei, la care urma a se adiționa în vederea determinării dreptului valoric al reclamantului, corecțiile valorice cu care s-a dispus majorarea lotului acestuia.
Prin urmare instanța, omologând rapoartele de expertiză întocmite în apel a reținut că bunurile imobile supuse partajării au o valoare totală de 304.549(139.892 lei casa și 164.657 lei terenul), din care se va scade valoarea sumelor reținute ca drept de creanță în favoarea reclamantului, urmând ca 1/2 din rezultatul astfel obținut să fie valoarea cuvenită pârâtei din bunurile imobile(113.716 lei), iar diferența să revină reclamantului.
Critica privind evaluarea doar a unei suprafețe de 335 mp. este nejustificată, având în vedere că aceasta este suprafața reală a terenului respectiv aflat în proprietatea părților, după cum rezultă din măsurătorile efectuate de expert și documentația cadastrală.
Or, în încheierea de admitere în principiu,așa cum a fot modificată, s-a reținut la masa partajabilă terenul cu dimensiunile din contractul de vânzare cumpărare, însă este evident că s-a urmărit introducerea la masa partajabilă a terenului aferent construcției.
Cu privire la modalitatea de atribuire a bunurilor imobile, s-a reținut că în mod corect acestea au fost atribuite reclamantului, având în vedere valoarea mai mare a lotului său, precum și împrejurarea că minorii rezultați din căsătoria părților i-au fost încredințați acestuia spre creștere și educare.
Împotriva acestei decizii în termen legal a declarat recurs pârâta, criticând-o pentru nelegalitate, invocând în drept dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 Cod pr. civilă.
A susținut că există o contradicție evidentă între încheierea de admitere în principiu și decizia recurată în sensul că,deși prin încheiere nu s-a reținut în favoarea reclamantului realizarea vreunor îmbunătățiri la construcția în litigiu, totuși prin decizia nr.138/2009 a Tribunalului Dolj, a fost omologat raportul de expertiză întocmit de expertul, raport prin care a fost diminuată valoarea construcției cu suma de 6477 lei, reprezentând contravaloare îmbunătățirilor pretins efectuate de intimatul pârât.
A solicitat să se constate că valoarea lotului recurentei este mai mare cu cota de din suma de 6477 lei.
A mai susținut că există oad oua contradicție între încheierea de admitere în principiu și decizia recurată, în privința întinderii suprafeței de teren ce trebuia expertizată, în sensul că, deși prin IAP s-a stabilit că în masa partajabilă intră întreaga suprafață de teren dobândită potrivit contractului de vânzare - cumpărare, respectiv 372. expertul a evaluat numai suprafața de 335.
În același timp, recurenta a susținut că în mod greșit instanța de apel a avut în vedere la efectuarea partajului valoarea construcției stabilită prin raportul de expertiză efectuat în cauză, deși ambele părți au contestat această valoare, solicitând ca partajarea construcției să se facă la valoarea din certificatul de impunere, act care este opozabil ambelor părți și care arată că valoarea acesteia este de 213.745, 50 lei.
Decizia instanței de apel a mai fost criticată și sub aspectul modalității prin care s-a făcut atribuirea imobilului supus partajului, recurenta pârâtă susținând că instanța nu a motivat de ce nu este posibilă atribuirea de loturi în natură, în condițiile în care există două corpuri de casă cu intrări separate.
Că, din această perspectivă instanța a făcut abstracție de dispozițiile art. 736 și următoarele cod civil și art. 6739Cod pr. civilă.
Intimatul reclamant a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului și menținerea deciziei pronunțată de instanța de apel, învederând că motivele de recurs formulate de recurenta pârâtă nu se încadrează în nici una din situațiile prevăzute de art. 304 pct. 1 - 9 Cod pr. civilă, chiar dacă în drept au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 Cod pr. civilă.
Recursul este nefondat.
Examinând lucrările dosarului, se constată că în cauză nu subzistă motivele de modificare prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 Cod pr. civilă, hotărârea recurată nefiind afectată de nelegalitate.
Raportul de expertiză în specialitatea construcții a fost întocmit la instanța de apel d e către expert, expertul conformându-se întocmai dispozițiilor stabilite prin încheierea de admitere în principiu din 7 aprilie 2003, pronunțată de Judecătoria Craiova, astfel cum aceasta a fost modificată prin decizia civilă nr. 2004/3 decembrie 2003 Tribunalului Dolj, rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr.3/23 februarie 2005 Curții de APEL CRAIOVA, dar și deciziei de casare nr.275/28 2007, pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA în primul ciclu procesual.
După casarea cu trimitere spre rejudecare, instanța de apel avea obligația să se conformeze îndrumărilor date de instanța de control judiciar, în vederea respectării dispozițiilor art. 315 Cod pr. civilă, astfel încât a dispus efectuarea expertizelor solicitate de apelantă prin motivele de apel, pentru evaluarea masei partajabile la valoarea actuală de circulație.
În vederea administrării probei cu expertizele tehnice solicitate instanța a stabilit obiectivele acestor expertize, având în vedere îndrumările obligatorii date prin decizia de casare pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA.
Obiectivele expertizei în specialitatea construcții civile au fost stabilite prin încheierea din 25 martie 2008 Tribunalului Dolj, instanța dispunând ca expertul să aibă în vedere și decizia de casare nr.275/28 2007 pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA.
Prin această decizie instanța de recurs a dat îndrumarea instanței de apel, ca instanță de rejudecare, în sensul ca din valoarea masei partajabile să se scadă valorile cu care urma a se majora lotul reclamantului, iar rezultatul acestei operații să se împartă la 2, determinându-se astfel dreptul valoric al pârâtei.
Cu privire la lotul reclamantului, instanța de recurs din primul ciclu procesual a stabilit că valoarea acestuia se va stabili adăugându-se corecțiile valorice cu care s-a dispus majorarea lotului acestuia.
Observând raportul de expertiză în specialitatea construcții civile aflat la filele 59 - 66 în dosarul instanței de apel, se constată că expertul s-a conformat întocmai obiectivelor stabilite de Tribunalul Dolj, implicit deciziei de casare pronunțată de Curtea de Apel în primul ciclu procesual.
Din conținutul raportului de expertiză rezultă că imobilul casă de locuit supus partajului este compus din două tronsoane realizate la date diferite, astfel încât evaluarea s-a făcut pentru fiecare tronson în parte.
În urma calculelor efectuate în ceea ce privește primul tronson al casei a rezultat valoarea de 30.981 lei, la care a fost adăugată suma de 8908 lei reprezentând îmbunătățirile executate de cei doi soți în anii 1995 - 1996 ( fila 62 dosar apel ).
Cu privire la cel de-al doilea tronson al casei, expertul a concluzionat pe baza calculelor efectuate că valoarea acestuia este de 73.500 lei ( fila 63 dosar apel ).
total, casa cu îmbunătățirile efectuate de părți în perioada menționată a fost evaluată la suma de 113.389 lei, așa cum rezultă din calculele efectuate de expert aflate la fila 63 dosar apel.
La această valoare expertul a adăugat ulterior valoarea pivniței de 8910 lei și pe cea a garajului de 17.593 lei, concluzionând în final că valoarea imobilului casă de locuit, pivniță și garaj reprezentând contribuția ambelor părți, este de 139.892 lei.
Cota de din imobilul construcție cuvenită recurentei pârâte, a fost calculată avându-se în vedere valoarea de 139.892 lei, așa cum rezultă din considerentele și dispozitivul deciziei civile nr.138/19 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Dolj.
Evaluarea îmbunătățirilor efectuate de intimatul reclamant după despărțirea în fapt, nu influențează în nici un fel valoarea imobilului reținut ca bun comun al soților, deoarece contravaloarea îmbunătățirilor nu a fost adăugată la suma totală calculată de expert.
Suma de 6477 lei reprezentând contravaloarea îmbunătățirilor aduse imobilului în anul 2006 de către intimatul reclamant, a fost avută în calcul numai la stabilirea lotului valoric cuvenit reclamantului, lotul acestuia majorându-se cu contravaloarea îmbunătățirilor făcute.
Prin această modalitate de calcul dreptul cuvenit recurentei pârâte nu a fost în nici un fel diminuat, recurenta pârâtă primind în lot sulta reprezentând cota de din valoarea bunului comun realizat în timpul căsătoriei cu intimatul reclamant.
În atare situație, prima critică formulată de recurentă nu este întemeiată.
Critica referitoare la contradicția existentă între încheierea de admitere în principiu și decizia recurată în sensul că, deși prin IAP se reține că terenul aferent construcției este de 372. prin decizie s-a partajat numai suprafața de 335., este de asemenea neîntemeiată.
Prin încheierea de admitere în principiu, devenită ulterior irevocabilă, s-a reținut la masa partajabilă terenul cu dimensiunile din contractul de vânzare - cumpărare fiind astfel de necontestat că ceea ce a avut în vedere instanța să introducă la masa de partaj, a fost terenul aferent construcției.
Din măsurătorile efectuate de expertul, rezultă că suprafața reală a terenului ce a format obiectul contactului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 32037/23 1994, este de 335., și nu de 372. așa cum s-a menționat în acest contract.
Constatările expertului sub aspectul întinderii suprafeței de teren aferentă imobilului construcție, se coroborează cu documentația cadastrală și concluziile sub acest aspect ale celorlalte expertize efectuate de experții G și, la instanța de fond în actualul ciclu procesual, cât și în primul ciclu procesual în faza apelului.
În atare situație, evaluarea nu putea să se facă decât cu privire la suprafața reală existentă pe teren, respectiv cu privire la suprafața de 335., întrucât numai această suprafață a fost dobândită de soți prin contractul de vânzare - cumpărare nr.32037/23 1994, partajul urmând să se facă numai cu privire la terenul de 335. dobândit ca bun comun de cele două părți.
În ceea ce privește critica referitoare la valoarea construcției ce a format obiect al partajului, Curtea constată că aceasta este de asemenea, neîntemeiată.
Evaluarea construcției în litigiu s-a făcut în mod corect printr-o expertiză în specialitatea construcții civile, dispusă în condițiile art. 201 și următoarele Cod pr. civilă și în vederea respectării îndrumărilor obligatorii date prin decizia de casare, pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA în primul ciclu procesual.
Expertul a stabilit valoarea construcției ținând seama de zona în care aceasta este amplasată, situația terenului aferent construcției, vechimea și gradul de uzură al acesteia, astfel că față de toate aceste criterii Curtea apreciază că lucrarea de specialitate întocmită de expertul, constituie o probă concludentă sub aspectul valorii construcției, neputând fi înlăturată de certificatul de impunere de care se prevalează recurenta în susținerea celui de-al treilea motiv de recurs.
Referitor la ultima critică formulată de recurenta pârâtă, critică prin care se susține că instanța de apel a făcut o aplicare greșită a prevederilor art. 736 și următoarele Cod civil și 6739Cod pr. civilă, se constată că și această critică este neîntemeiată.
Atribuind imobilul în lotul intimatului reclamant, Tribunalul Dolja avut în vedere pe de o parte, valoarea mai mare a lotului său, iar pe de altă parte, faptul că cei doi copii rezultați din căsătoria părților locuiesc în continuare cu reclamantul, fiind încredințați tatălui prin hotărârea de divorț.
În același timp, s-a avut în vedere faptul că imobilul nu poate fi împărțit în două unități locative distincte, cu intrări separate, așa cum s-a concluzionat prin raportul de expertiză întocmit la instanța de apel ( fila 130 din dosar ).
Nu în ultimul rând trebuie arătat că instanța de apel a avut în vedere și atitudinea recurentei pârâte care, cu ocazia dezbaterilor pe fond a apelului, a solicitat în mod expres atribuirea în natură a imobilului către reclamantul și obligarea acestuia la plata sultei cuvenite către recurentă, acest aspect consemnându-se în încheierea de amânare a pronunțării aflată la fila 182 din dosarul Tribunalului Dolj.
Pentru considerentele expuse, constatând că în cauză nu subzistă nici unul dintre motivele de casare sau modificare prevăzut de art. 304 Cod pr. civilă, recursul declarat de pârâtă este nefondat și în baza art. 312 alin. 1 Cod pr. civilă, urmează a fi respins.
În baza art. 274 Cod pr. civilă, recurenta pârâtă va fi obligată la 900 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat, către intimatul reclamant.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurenta pârâtă împotriva deciziei civile nr. 138 din 19 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatul reclamant și intimații intervenienți și.
Obligă recurenta pârâtă la plata sumei de 900 lei cheltuieli de judecată, către intimatul reclamant.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 17 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.Judec.-
Tehn./2 ex.
26.11.2009
Jud.apel
Președinte:Costinela SălanJudecători:Costinela Sălan, Oana Ghiță, Sorin Drăguț
| ← Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... | Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... → |
|---|
