Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia 1529/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 1529/R-MF
Ședința publică din 29 Octombrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Corina Pincu Ifrim JUDECĂTOR 2: Veronica Șerbănoiu Bădescu
Judecător: - ---
Judecător: - -
Grefier:
S-a luat în examinare, pentru soluționare, contestația în anulare formulată de, domiciliată în Rm.V,-, -1,.A,.7, județul V și, domiciliată în comuna, sat, județul V, împotriva deciziei civile nr.817/R-MF din 23 aprilie 2009, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, în dosarul nr-, intimat fiind, domiciliat în Rm.V, str.- -, --11,.C,.2, județul
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns, atât la prima strigare a cauzei, cât și la cea de-a doua: contestatoarea și intimatul -, lipsă fiind contestatoarea.
Procedura, legal îndeplinită.
Recursul este legal timbrat cu taxă judiciară de timbru în sumă de 10 lei, conform chitanței de la dosar cu nr.- din 25.06.2009, eliberată de Primăria Municipiului Pitești și timbru judiciar în valoare de 0,30 lei.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care:
La prima strigare a cauzei, intimatul - solicită amânarea judecării cauzei pentru a-și angaja apărător. Precizează că, apărătorul pe care l-a mai avut angajat în alte faze procesuale, inclusiv o altă contestație in anulare intre aceleași părți, nu se află în domiciliu, astfel că nu l-a putut angaja.
Curtea constată necesar a lăsa cauza la a doua strigare pentru a pune în vedere intimatului să depună la dosar copie de pe decizia pronunțată într-o altă contestație în anulare, proces purtat între aceleași părți.
La a doua strigare a cauzei, contestatoarea precizează că prezenta cauză este prima contestație în anulare întemeiată pe dispozițiile art.318 Cod procedură civilă, astfel fiind admisibilă. Arată că se opune cererii de amânare a cauzei pentru a-și angaja apărător, formulată de intimatul -.
Intimatul - depune la dosar decizia civilă nr.1110/R din 11 iunie 2009, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, în dosarul nr-.
Curtea respinge cererea de amânare a cauzei pentru a-și angaja apărător, formulată de intimatul -, ca nefondată, dat fiind faptul că lipsa din domiciliu a apărătorului nu poate fi privit ca motiv întemeiat. Pune în discuția părților excepția admisibilității contestației în anulare, în raport de dispozițiile art.321 Cod procedură civilă.
Contestatoarea arată că la data formulării prezentei cereri nu era redactată decizia din recurs, astfel că nu putea cunoaște motivele încadrabile în art.318 Cod procedură civilă.
Părțile prezente personal arată că nu mai au cereri de formulat sau excepții de invocat, motiv pentru care solicită acordarea cuvântului asupra contestații în anulare.
Contestatoarea solicită admiterea contestației, așa cum a fost formulată.
Intimatul - solicită respingerea contestației în anulare.
CURTEA:
Deliberând, în condițiile art.256 Cod procedură civilă, asupra contestației în anulare de față, a reținut următoarele:
Prin sentința civilă nr.3745 din 6 iulie 2005, Judecătoria Râmnicu Vâlcea a dispus sistarea codevălmășiei matrimoniale existentă între reclamantul - și pârâta, în varianta A propusă de expertiza, admițând, totodată, cererea de intervenție în interesul pârâtei formulată de, precum și cererea reconvențională formulată de prima.
Împotriva sentinței au declarat apel părțile, Tribunalul Vâlcea, prin decizia civilă nr.175/A/ din 3 martie 2006, respingându-le ca nefondate.
S-a reținut, în esență, că din probe administrate rezultă o contribuție substanțial mai mare a pârâtei la dobândirea bunurilor în timpul căsătoriei, atât din veniturile salariale, dar și prin achitarea, în mod exclusiv, a unor datorii comune făcute în vederea dobândirii și susținerii comunității de bunuri, reclamantul aflându-se în imposibilitate de a contribui în vreun fel la constituirea patrimoniului comun, fiind în executarea unei pedepse privative de libertate, ba mai mult, în vederea acoperirii prejudiciului creat exclusiv de către acesta, au fost puse în vânzare bunuri ce făceau parte din acest patrimoniu. Îmbunătățirile aduse apartamentului au fost realizate după desfacerea căsătoriei, așa încât, nu pot fi reținute ca aport comun la valoarea acestora.
Recursul declarat de către reclamant împotriva acestei decizii a fost admis de Curtea de Apel Pitești, prin decizia nr.92/R/MF, din 30 mai 2006, fiind, în același timp, respins cel declarat de către pârâtă și intervenienta în interesul său. A fost casată, în parte, decizia și, admițându-se apelul reclamantului, s-a schimbat în parte sentința, precum și încheierea de admitere în principiu, reținându-se pârâtei o contribuție de numai 60% la dobândirea comunității de bunuri.
Cauza a fost trimisă, spre rejudecare, aceluiași tribunal, pentru refacerea lotizării, potrivit cotelor reținute, neintervenindu-se asupra masei partajabile.
Decizia a fost atacată de către pârâta și intervenienta în interesul acesteia, pentru motive prevăzute de art.318 (1) Cod procedură civilă, iar prin decizia civilă nr.189/R-MF din 13 decembrie 2006, Curtea de Apel Pitești a respins ca nefondată contestația în anulare formulată la data de 31 iulie 2006.
Prin decizia civilă nr.37/R-MF din 11 aprilie 2007, Curtea de Apel a respins o nouă contestație adresată împotriva aceleiași decizii, ca inadmisibilă, aceasta fiind formulată potrivit temeiului art.317 Cod procedură civilă.
La data de 30 mai 2007, prin decizia nr.53/R-MF, Curtea de Apel a respins o nouă contestație formulată de aceleași părți, fondată pe dispozițiile art.318 (1) Cod procedură civilă, ca inadmisibilă, iar la data de 28 noiembrie 2007, aceeași instanță a respins noua contestație, formulată la data de 15 iulie 2007, de către pentru temeiul prevăzut de dispozițiile art.318 (1) Cod procedură civilă.
Prin decizia civilă nr.35/R-MF din 12 martie 2008, a fost din nou respinsă contestația în anulare formulată de pentru temeiul prevăzut de art.318 (1) Cod procedură civilă, iar la 23 aprilie 2008, prin decizia nr.58/R-MF, Curtea de Apel Pitești a respins contestația formulată pentru același motiv prevăzut de art.318 (1) Cod procedură civilă împotriva aceleiași decizii de recurs.
În paralel, Tribunalul Vâlceaa reînregistrat dosarul sub nr- și a dispus, potrivit deciziei de casare, refacerea expertizei de evaluare și lotizare a bunurilor, în urma suplimentării probelor, prin decizia civilă nr.37/A/12 februarie 2009, admițându-se atât apelul declarat de reclamantul -, cât și cel declarat de pârâta și intervenienta.
A fost schimbată, în parte, sentința, sub aspectul împărțirii bunurilor, atribuindu-se pârâtei lotul nr.1 compus din apartamentul cu 3 camere, mobilă și aragaz, în vreme ce reclamantului i-a fost atribuit un frigider și un televizor color.
Pârâta a fost obligată la plata, către lotul revenit reclamantului, a unei sulte de 67.923,4 lei, compensându-se, parțial, cheltuielile de judecată.
În motivare, s-a reținut în fapt că valoarea apartamentului fără îmbunătățiri este de 110.000 lei, ca urmare a respingerii obiecțiunilor adresate lucrării întocmită de expertul, fără a fi luată în seamă cea întocmită de expertul observator, cu circa 6.000 lei mai mică, instanța apreciind că acesta exprimă un punct de vedere subiectiv, în interesul părții care l-a adus, depărtându-se prea mult de valoarea de circulație a imobilelor.
În privința bunurilor atribuite în lot reclamantului, varianta a fost aleasă ținându-se cont de voința părților și de cele reținute de încheierea de admitere în principiu, potrivit cărora, ele au fost deja vândute, în vederea achitării unor datorii personale ale acestuia.
Împotriva deciziei, în termen, au formulat recurs pârâta și intervenienta în interesul său, și, criticând-o pentru nelegalitate, motive încadrate în prevederile art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
Astfel, recurentele sunt nemulțumite de faptul că instanța nu a dispus ca, la efectuarea expertizei în apel, să participe și observator din partea lor, expertul ce a efectuat lucrarea de evaluare în fața primei instanțe de fond, iar după depunerea lucrării de către expertul cauzei au fost formulate obiecțiuni, însă atunci când s-a elaborat răspunsul la aceste obiecțiuni expertul nu a mai citat-o pe intervenienta, instanța respingând obiecțiunile cu privire la acest nou răspuns. Acesta, refăcând lucrarea, a indicat valoarea actuală de circulație a apartamentului față de involuția prețurilor de pe piața imobiliară cauzată de recesiune.
S-au adus noi obiecțiuni lucrării expertului cauzei, care au fost respinse de instanță, lăsând cauza în pronunțare, pentru ca, ulterior, să repună pricina pe rol, cu prilejul reluării judecății respingându-se din nou cererea de reevaluare a îmbunătățirilor și apartamentului, avându-se în vedere, la data judecății, o evaluare din anul 2008, respectiv cu un an în urmă.
Pentru aceste motive s-a solicitat ca instanța, fie să caseze decizia și trimițând cauza să dispună refacerea expertizei în condițiile de legalitate pretinse de recurente, fie să aplice bunurilor valoarea indicată de către expertul consilier, atunci când se stabilește sulta.
Curtea de Apel Pitești, prin decizia civilă nr.817/R-MF din 23 aprilie 2009, respins, ca nefondat, recursul declarat de pârâta și de intervenienta, precum și cererea de obligare la plata cheltuielilor de judecată, ca nefondată, reținând, în esență, că nemulțumirile principale ale recurentelor vizează starea de fapt constând în valoarea imobilului avută în vedere de către instanță la pronunțarea soluției sale, aspect care față de dispozițiile art.304 Cod procedură civilă, în actuala redactare, instanța de recurs nu poate face o judecată de fond.
În ceea ce privește însă pretinsele greșeli de nelegalitate a soluției, cu raportare la efectuarea expertizei, s-a constatat că fost efectuată în prezența reclamantului și a pârâtei, iar intervenienta în favoarea pârâtei, nu a fost citată întrucât a apreciat expertul că neinvocând drepturi proprii în proces, ci numai drepturi în favoarea pârâtei, nu ar fi necesar a proceda astfel.
Critica vizând necitarea intervenientei în interesul uneia dintre părți a fost privită ca nefondată, deoarece tribunalul, fără a fi motivat soluția sa în acest sens, nu a dispus refacerea expertizei, ci numai a cerut expertului să răspundă obiecțiunilor.
Lipsa citării poate fi încadrată în lipsa unui act de procedură care, în măsura în care atrage vătămare, determină în mod obligatoriu refacerea părții de procedură pe care citarea o privea, însă necitarea intervenientei nu este de natură a aduce acesteia o vătămare personală, deoarece nu susține în proces pretenții proprii, ci se alătură doar celor ale părții pentru care intervine, neputând folosi, ea însăși, alte cereri sau apărări decât aceasta.
Cum partea pentru care s-a făcut intervenția a fost citată și prezentă, nu se învederează vreo vătămare personală a intervenientului în interesul acesteia, care ar fi de natură a atrage obligativitatea refacerii expertizei întocmită în lipsa sa, în fața expertului sau împotriva expertizei neputând formula alte apărări sau cereri decât aceasta putea.
După lăsarea pricinii în pronunțare, constatându-se, pe de o parte, faptul că la data închiderii cercetării judecătorești și acordării cuvântului în fond, apelantele nu s-au prezentat pentru a pune concluzii, deși le fusese acordat termen pentru discutarea eventualei refaceri a lucrării și după ce fusese amânată pronunțarea pentru ca acestea să depună și concluzii scrise, precum și față de refuzul scris al apelantei-pârâte de a pune concluzii asupra apelului, considerând că i-a fost încălcat dreptul la un proces echitabil și dreptul la apărare, instanța a dispus repunerea cauzei pe rol pentru a da posibilitatea apelantelor să formuleze concluzii orale.
La reluarea dezbaterilor, pentru cele două apelante au fost din nou puse concluzii asupra expertizei cauzei comparativ cu cea extrajudiciară, instanța constatând că sunt nefondate cererile privind refacerea acestei lucrări.
Aprecierile asupra stării de fapt, scapă controlului judiciar al instanței de recurs, cum s-a arătat mai sus, neînvederându-se vreun motiv de nelegalitate în ceea ce privește administrarea probelor cu privire la valoarea imobilului litigios, astfel, instanța a făcut o examinare proprie a probatoriului cauzei cu privire la aceste probe, ținând cont, inclusiv, de informațiile de notorietate vizând scăderea valorilor imobilelor raportat la moneda europeană și s-a oprit la o valoare comparabilă cu cea a pieței imobiliare, chiar dacă ea este una apropiată celei stabilite în expertiza întocmită la 21 februarie 2008, când și valoarea valutei la care se raportează în genere asemenea tranzacții era alta.
Împotriva acestei decizii au formulat contestație în anulare, la data de 17 iunie 2009, contestatoarele și, pentru motivele prevăzute de art.318 (1) Cod procedură civilă, constând în respingerea recursului, fără ca instanța să cerceteze din omisiune vreunul din motivele de modificare sau de casare invocate de contestatoare în recurs.
Se susține că omisiunea instanței de a examina toate motivele de modificare sau de casare a determinat soluția de respingere a recursului ca nefondat.
În speță, instanța de recurs nu a analizat motivul invocat de contestatoare cu privire la aplicarea greșită a legii de către instanța de apel, respectiv nerespectarea dispozițiilor art.21 din nr.OG2/21 ianuarie 2000, pct.2 din motivele de recurs și nu a analizat parțial motivul de recurs de la pct.3.
Se arată că motivul de nelegalitate invocat în recurs la pct.2 vizează greșita interpretare și aplicare a legii cu privire la administrarea probei cu expertiză.
Astfel, prin motivul de recurs, necercetat prin omisiune, se arată că instanța de apel nu a dispus ca la efectuarea expertizei să participe și expertul observator, care a avut această calitate și la instanța de fond și că se impunea ca ambii experți să participe împreună la faza de teren. De asemenea, experții urmau să întocmească un singur raport de expertiză, în care să descrie operațiunile de efectuare a expertizei, obiecțiile și explicațiile, analiza acestora, concluziile și părerea expertului desemnat de instanță și a celui nominalizat de parte (art.21 din nr.OG2/2000), iar lucrarea comună se impunea și pentru a lămuri contradicțiile esențiale dintre valorile stabilite de cei doi experți.
Se mai susține că motivul de la pct.3 a fost examinat parțial, prin omisiune, de către instanță.
În măsura în care instanța de recurs ar fi analizat toate motivele de modificare sau casare invocate de contestatoare, se apreciază că soluția de recurs ar fi fost de admitere și casare a deciziei nr.37/A/12.02.2009 pronunțată de Tribunalul Vâlcea în dosarul nr-.
Din dezvoltarea motivelor de recurs formulate de contestatoare rezultă că s-au încălcat dispozițiile prevăzute de art.129 (5) Cod procedură civilă, aspect ce făcea posibilă încadrarea lor într-unul din motivele prevăzute de art.304 Cod procedură civilă.
Se solicită admiterea contestației și anularea deciziei civile atacate.
Curtea, potrivit disp. art. 137 cod procedură civilă, va analiza cu prioritate excepția inadmisibilității contestației, față de dispozițiile art. 321 cod procedură civilă, care statuează că, nu se poate face nouă contestație pentru motive ce au existat la data celei dintâi. Intimatul a susținut că între părți s-au purtat mai multe litigii și s-au judecat în mai multe contestații in anulare, cu privire la care am făcut referire in istoricul hotărârii. Excepția este nefondată, deoarece, împotriva deciziei civile nr. 817/R/23 aprilie 2009, a mai fost într-adevăr formulată o altă contestație in anulare întemeiată însă pe disp. art. 317 cod procedură civilă, însă la data investirii instanței, decizia nr. 817//23.aprilie 2009, nu fusese redactată, situație in raport de care contestatoarea nu putea invoca disp. art. 318 cod procedură civilă, nefiind incidente dispozițiile art. 321 cod procedură civilă.
Analizând pe fond contestația în anulare, curtea constată că este nefondată pentru următoarele considerente.
Cererea este întemeiată pe dispozițiile art. 318 teza a doua din codul d e procedură civilă, potrivit cu care, hotărârile instanței de recurs mai pot fi atacate cu contestație in anulare, când instanța a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau de casare.
Verificând sub acest aspect hotărârea pronunțată, se constată că instanța de recurs a analizat critica referitoare la greșita aplicare a legii cu privire la administrarea probei cu expeetiză, și a reținut că raportul depus la dosar a fost efectuat in prezența reclamantului și recurentei-contestatoare, analizând și critica referitoare la necitarea intervenientei.
Totodată, instanța de recurs a statuat și cu privire la modalitatea in care instanța de apel a dispus completarea raportului de expertiză cu punctul de vedere al unui expert consilier propus de recurenta-contestatoare, care nu a fost diferit de raportul inițial, motiv pentru care nu s-a impus refacerea lucrării, soluția instanței de apel fiind legală.
Se susține că instanța a analizat parțial motivul trei de recurs, fără a arăta in ce constă omisiunea.
Acest motiv invocat de contestatoare, se referă la faptul că instanța nu a dispus ca ambii experți să precizeze valoarea actuală de circulație a apartamentului, însă din lecturarea deciziei pronunțate in recurs rezultă că instanța de analizat și aceste aspecte, reținând că în apel s-a dispus ca expertul să indice valoarea actuală ținând cont de trecerea timpului, acesta arătând că într-adevăr prețurile au scăzut, pentru apartamentul in litigiu, fără îmbunătățiri, la cca. 40.000 euro. Părțile deși au arătat că răspunsul nu este edificator, nu au arătat temeiul unei asemenea aprecieri și nu au probat că piața imobiliară, la momentul formulării acestei opinii ar fi învederat o altă valoare.
S-a reținut în continuare, că aspectele privind aprecierea probelor, respectiv expertiza, vizează netemeinicia și scapă controlului judiciar al instanței de recurs, constatându-se totodată că sub acest aspect instanța nu a făcut vreo greșeală privind interpretarea și aplicarea normelor legale privind administrarea acestei probe.
Contestația in anulare nu constituie un mijloc de reformare a unei hotărâri, data in recurs, instanța fiind ținută să verifice numai dacă există vreunul din motivele limitativ prevăzute de art. 318 alin. 1 teza a II a și nu poate să examineze justețea soluției pronunțate.
În raport de dispozițiile legale de mai sus, se constată că instanța de recurs a analizat în mod grupat criticile formulate și a avut în vedere toate susținerile formulate de recurente, referitor la administrarea și interpretarea probei cu expertiză. Este de reținut deci, că toate motivele de recurs așa cum le-a formulat contestatoarea își găsesc tratarea detaliată în considerentele hotărârii atacate, așa cum s-a menționat mai sus.
În această situație, afirmația contestatoarei referitoare la omisiunea examinării unor critici de către instanța de recurs nu este întemeiată.
În consecință, nefiind îndeplinite condițiile legale prevăzute de art. 318 cod procedură civilă, urmează să fie respinsă contestația in anulare ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondată, contestația în anulare formulată de contestatoarele, domiciliată în Râmnicu V,-, -.31,.A,.7, județul V și, domiciliată în comuna, sat, județul V, împotriva deciziei civile nr.817/R-MF din 23 aprilie 2009, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, în dosarul nr-, intimat fiind, domiciliat în Râmnicu V, str. - -, --11,.C,.2, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 29 octombrie 2009, la Curtea de Apel Pitești - Secția Civilă pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
,
Grefier,
Red.
Tehnored.
5 ex./20.11.2009
Jud. recurs: ---
---
-
Jud. apel:
Jud. fond:
Președinte:Corina Pincu IfrimJudecători:Corina Pincu Ifrim, Veronica Șerbănoiu Bădescu
| ← Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... | Plasament. Decizia 1402/2009. Curtea de Apel Bacau → |
|---|
